Contestaţie la executare. Decizia nr. 116/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 4589/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 31 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – A. M.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 116/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către A.- Administrația Finanțelor Publice A Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 7028 din 7.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat fiind F. O., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 24 ianuarie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 7028/07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-a respins excepția inadmisibilității contestației la executare, așa cum a fost ea invocată și motivată de intimată; s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul F. O., în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. – A.F.P.M. Iași; s-au anulat actele de executare întocmite și efectuate: titlul executoriu nr._/2011, adresa de înființare a popririi nr._/23.01.2013 și toate celelalte acte emise de intimată în temeiul adrese de înființare anulate; s-a dispus ridicarea popririi înființare de către intimată asupra conturilor contestatorului; s-a dispus întoarcerea executării pentru toate sumele nelegal poprite de către intimată și restituirea către contestator a tuturor acestor sume; a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1700 lei.
Instanța de fond a constat că prin cererea formulată, contestatorul F. O. a solicitat anularea titlului executoriu nr._/27.12.2011 (care nu a fost comunicat niciodată contestatorului și nici nu știu dacă există) și a adresei de înființare a popririi nr._/23.01.2013 emise de către A.N.A.F. – A.F.P.M. Iași (adresa de poprire comunicată contestatorului la data de 06l02.2013), ca urmare a admiterii contestației la executare, ridicarea popririi înființate pe conturile contestatorului la toate instituțiile bancare din municipiul Iași și exonerarea acestuia de la plata contribuției de asigurări de sănătate, în sumă totală de 146.045 lei stabilite prin actele de executare contestate; întoarcerea executării, în sensul obligării organului fiscal la restituirea imediată a tuturor sumelor poprite și încasate de această instituție în mod nelegal; cu cheltuieli de judecată.
În fapt, la data de 06.02.2013, contestatorului i s-a comunicat din partea A.N.A.F. – A.F.P.M. Iași adresa de înființare a popririi nr._/23.01.2013 - contestată prin prezenta acțiune – prin care a fost înștiințat că, în conformitate cu titlul executoriu nr._/27.12.2011 (titlu executoriu care nu i-a fost comunicat niciodată și nu știe dacă există) are de achitat cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate suma totală de 146.045 lei.
Consideră că actele de executare, adresa de înființare a popririi nr._/23.01.2013, titlul executoriu nr._/27.12.2011 și orice alte acte de executare emise în cadrul acestei proceduri execuționale urmează a fi anulate, iar contestatorul urmează a f exonerat de la plata contribuției de asigurări de sănătate, în cuantum de 146.045 lei, motivat de următoarele:
Dispozițiile art. 149 alin. (5) Cod procedură fiscală, prevăd că „Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înființează de către organul de executare, printr-o adresă care va fi comunicată terțului poprit, dispozițiile art. 44 cu privire la comunicare actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător. Totodată, va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi.”
Conform dispozițiilor art. 149 alin. 11 Cod procedură fiscală, „Pentru stingerea creanțelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriți prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicându-se în mod corespunzător în acest caz, odată cu transmiterea somației ș a titlului executoriu, făcută debitorului potrivit art. 44, se transmite băncii la care se află deschis contul debitorului adresa de înființare a popririi. Despre această măsură va fi înștiințat și debitorul.”
Potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 1 Cod procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis, de către organul de executare competent în a cărei rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul, cu respectarea dispozițiilor art. 44 Cod procedură fiscală.
Potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 2 și alin. 3 Cod procedură fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadență, prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Față de toate acestea, în respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, contestatorul învederează instanței de judecată următoarele:
- nu i s-a comunicat niciodată, în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 44 Cod procedură fiscală și art. 95 Cod procedură civilă, vreo decizie de impunere;
- nu i s-a comunicat niciodată, în mod legal, cu respectarea art. 44, art. 149 alin. 5 și alin. 11 Cod procedură fiscal și art. 95 Cod procedură civilă, titlul executoriu nr._/27.12.2011;
- în lipsa unei decizii de impunere legal comunicare, organul fiscal nu avea îndrituirea legală de a emite acte de executare fiscală;
- în lipsa comunicării somației și a titlului executoriu, organul fiscal nu avea dreptul de a proceda la emiterea adresei de înființare a popririi și nici a popririi disponibilităților bănești ale contestatorului.
Mai mult decât atât, contestatorul consideră că nu au fost respectare nici dispozițiile art. 222 din Legea nr. 95/2006, care statuează faptul că: „Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.”
Astfel, cu toate că legea instituie obligația în sarcina Casei Naționale de Asigurări de Sănătate prin intermediul Casei de Asgurări de Sănătate Iași (instituții a căror atribuții au fost preluate de către intimata A.N.A.F. –A.F.P.M. Iași de la data de 01.07.2012), de a-l informa, cel puți un o dată pe an, asupra nivelului contribuției de plată, a cuantumului acesteia și modalităților de plată.
Contestatorul învederează instanței că în perioada 2005-2013, Casa de Asigurări de Sănătate Iași nu a remis contestatorului nici o adresă referitoare la aspectele anterior menționate, singurele înscrisuri remise cu confirmare de primire fiind doar adresa de înființare a popririi nr._/23.01.2013 contestată prin prezenta acțiune.
De asemenea, în ceea ce privește suma totală, în cuantum de 146.045 lei, învederează instanței de judecată următoarele:
- nu cunoaște temeiul legal în baza căruia i se solicită această creanță;
- nu știe dacă această creanță este certă, lichidă și exigibilă;
- nu i s-a adus la cunoștință modul de calcul și perioada pentru care i s-a calculat această creanță și nici dacă creanța reprezintă doar o creanță principală sau dacă i s-au calculat și eventuale penalități și majorări de întârziere.
Contestatorul a fost reprezentat sau/și asistat de avocat cu delegație la dosar.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației.
Analizând contestația, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului de executare, a motivelor de fapt și de drept invocate și a apărărilor formulate, prezenta instanță a apreciat:
Este de esența materiei analizate faptul că organul fiscal poate proceda la emiterea unor acte de executare și a demarării implicite a procedurii execuționale doar dacă, în prealabil, a emis un titlu de creanță - o deciziei de impunere -, doar după ce acest titlu de creanță a ajuns la scadența și doar în condițiile în care titlu de creanță i-ar fi fost comunicat cu respectarea dispozițiilor art. 44 Cod procedură fiscală.
Organul fiscal avea obligația ca odată cu emiterea adresei de înființare a popririi să-i comunice somația și titlul executoriu cu respectarea procedurilor legale prevăzute la art. 44 Cod procedură fiscală.
De asemenea, dispozițiile art. 44 alin. 2 din Codul de procedură fiscală prevăd că actele administrativ fiscale și actele de executare se comunică:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoarea recomandată cu confirmare de primire, precum și prin ale mijloace, cum sunt faxul, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate;
iar dispozițiile art. 44 alin. 3 din Codul de procedură fiscală prevăd că: „Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului.”
Însă, Curtea Constituțională a României a reținut, prin decizia nr. 536/28.04.2011, a decis că prevederile art. 44 alin. 2 lit. d și alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, care consacră posibilitatea realizării comunicării deciziei de impunere și a oricăror acte administrativ fiscale ori de executare prin publicitate, reglementează o modalitate ultima și subsidiară de comunicare a actelor administrativ fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective.
În speță, comunicare exclusiv prin publicitate a adresei de înființare a popririi nr._/2013 către contestator, atrage sancțiunea anulării de plano a tuturor actelor de executare, în condițiile necomunicării legale a deciziei de impunere, a temeiniciei titlului executoriu, potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 5310/2011 referitoare la modalitățile de aplicare a dispoziții art. 44 alin. 2 lit. d) și alin. 3 din O.G. nr. 92/2003.
Ca efect al anulării în tot a tuturor actelor de executare efectuate de către intimată în disprețul legii și în spiritul unei veritabile restitutio in integrum, la solicitarea contestatorului și potrivit dispozițiilor art. 403 al. 3 Cod procedură civilă, a dispus ridicarea popririi nelegal înființată asupra conturilor contestatorului și întoarcerea executării nelegal efectuate pentru toate sumele (și conținute de decizia de impunere, de somație și de titlu executoriu) cu obligarea intimatei la restituirea efectivă a acestora către contestator.
Potrivit art. 274 și următoarele Cod procedură civilă, a dispus și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1700 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata D.G.R.F.P. Iași – A.J.F.P.Iași .Recurenta a arătat că titlul de creanță a fost comunicat contestatorului intimat prin poștă cu confirmare de primire .Recurenta învederează că la momentul emiterii deciziei de impunere, art.44 alin.2 O.G. nr.92/2003 nu mai prevedea nicio comunicare subsecventă cu privire la modalitatea de comunicare a actelor administrativ fiscale. Recurenta a susținut că depune la dosar dovada comunicării actului prin poștă .Motivat de nerecepționarea recomandatei, s-a realizat comunicare actului prin publicitate.
Pe fondul cauzei, a arătat că sumele prev. de titlul executoriu sunt datorate și calculate legal. A solicitat admiterea recursului.
Legal citat intimatul a solicitat respingerea recursului.
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art.304 indice 1 C., Tribunalul constată recursul neîntemeiat.
Cu privire la modalitatea de comunicare a deciziei de impunere nr.5036-05/30.06.2011 ( fila 19 dosar fond) se reține că potrivit art.44 Cod procedură fiscală - formă în vigoare la 30.06.2011, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului de către acesta prin semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.
Conform alin. 4 a art. 44 din Codul de procedură fiscală, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Potrivit art. 92 din Codul de procedură civilă, înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia.Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește ori nu poate să semneze adeverința de primire, agentul va lăsa citația în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afișa pe ușa locuinței acestuia, încheind despre acestea proces-verbal. Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate. Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverința de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
Decizia de impunere a fost comunicată contestatorului potrivit dovezii de la fila 23 dosar de fond, la adresa din Iași, ., .,.> Potrivit copiei cărții de identitate depusă la fila 38 dosar fond, din 03.03.2011, contestatorul locuiește în Iași, ..
Prin urmare, comunicarea actului s-a realizat la altă adresă decât cea la care contestatorul locuiește, ceea ce echivalează cu necomunicarea.
În această situație, conform art.41 și următoarele și art.141 alin.2 din O.G. nr.92/2003 decizia de impunere nu a devenit titlu executoriu, iar executarea silită începută este nelegală.
În raport de aceste considerente, apreciem nefondat recursul care va fi respins cu menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 7028 din 7.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 31.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T.D. A.M. D.C I.G.
Red. D.C./Tehnored. M.G.
2 ex/ 16.07.2014
Jud. fond. Ș. B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 110/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 107/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
