Ordin de protecţie. Decizia nr. 1351/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1351/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 520/239/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Octombrie 2014
PREȘEDINTE – A. C.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – M. M.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1351/2014
Ministerul Public a fost reprezentat prin
PROCUROR – A. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de A. C. împotriva sentinței civile nr. 690/03.06.2014 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, în contradictoriu cu intimatul A. V., având ca obiect ordin de protecție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta și avocat A. R. desemnată apărător din oficiu pentru intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosar s-a înaintat prin serviciul registratură al Tribunalului Iași la data de 15 octombrie 2014 cererea formulată de intimat prin care solicită judecarea în lipsă, nu are resurse financiare pentru a se prezenta.
Recurenta de pune la dosar copia sentinței civile nr. 983 din 02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Hîrlău în dosarul_ prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată cu intimatul.
Instanța supune dezbaterilor natura juridică a căii de atac incidentă în cauză.
Recurenta având cuvântul, precizează că în cauză, calea de atac incidentă este cea a recursului.
Avocat A. R. pentru intimat, având cuvântul, arată că în cauză calea de atac este cea a apelului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că, raportat la obiectul litigiului dedus judecății, calea de atac este cea a apelului.
Instanța, califică drept apel calea de atac în prezenta cauză raportat la dispozițiile art. 457 N.C.P.C. Din oficiu invocă excepția inadmisibilității și acordă cuvântul în dezbateri pe această excepție.
Recurenta, având cuvântul, precizează că lasă soluția la aprecierea instanței.
Avocat A. R. pentru intimat, având cuvântul solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 690/03.06.2014, Judecătoria Hârlau a hotărât următoarele:
Respinge cererea reclamantei A. C. de emitere a ordinului de protecție în contradictoriu cu pârâtul V. Gh.G..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile sunt soți iar din conviețuirea lor au rezultat doi copii dintre care unul este minor. Prin prezenta cerere,reclamanta a solicitat ca împotriva pârâtului să se dispună temporar evacuarea din locuința comună și obligarea lui de a ocupa doar anumite încăperi,invocând o agresivitate deosebită a pârâtului față de ea și minor pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
Potrivit art.26 din Legea 25/2012,persoana a cărei viață,integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru de familie,poate solicita instanței ca,în scopul înlăturării stării de pericol să emită un ordin de protecție prin care să se dispună,cu caracter provizoriu,una sau mai multe măsuri dintre cele prevăzute de textul de lege indicat anterior,la literele a)-h) și în alineatele 2 și 3.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că pentru a se dispune emiterea unui ordin de protecție este necesar să se dovedească existența unei stări de pericol pentru viața,integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane,stare de pericol care să fie creată printr-un act de violență din partea unui membru al familiei,așa cum este acesta definit de art.2 indice 2 din lege.
Din probele administrate în cauză și anume declarațiile martorilor audiați rezultă următoarea situație de fapt:în prezent,între părți există neînțelegeri generate de consumul de alcool al pârâtului. Martora L. R.,care este vecină cu părțile și colegă de serviciu cu reclamanta,a declarat că nu a auzit niciodată scandal în casa părților însă reclamanta i s-a plâns că pârâtul provoacă scandal atunci când consumă alcool. De asemenea,reclamanta i s-a plâns că pârâtul îi vorbește urât însă nu i s-a plâns niciodată că ar fi lovită de către pârât sau că acesta ar fi amenințat-o cu moartea.
A existat o singură situație în care reclamanta a venit la domiciliul ei împreună cu minorul și a rugat-o să o găzduiască peste noapte,fiind alungată de către pârât din locuință.
Martora T. A. a relatat că a intrat de mai multe ori în casa părților însă niciodată pârâtul nu a avut un comportament inadecvat. Reclamanta i s-a plâns că pârâtul îi vorbește urât atunci când consumă alcool și o amenință însă acesta nu este violent cu ea în prezent,fiind violent doar în „tinerețe,la începutul căsătoriei”.
A precizat martora că pârâtul nu este violent față de minor însă atunci când este sub influența alcoolului,o alungă pe reclamantă din locuință,situație în care aceasta a dormit atât la ea cât și la martora L. R.,neînțelegerile dintre părți fiind determinate de lipsa banilor.
Coroborând aceste declarații,instanța constată că pârâtul nu a exercitat violențe asupra reclamantei și a minorului de natură a le pune în pericol viața,integritatea fizică sau psihică ori libertatea. Niciuna dintre martore nu a declarat că pârâtul i-ar fi lovit pe membrii familiei sale,dimpotrivă martorele au declarat că astfel de violențe nu au existat decât la începutul căsătoriei,părțile fiind căsătorite din anul 1987.
În plus,din adresa nr._ din 21.05.2014 eliberată de Postul de Poliție Deleni rezultă că reclamanta a formulat două plângeri împotriva pârâtului „pentru scandal la domiciliu” iar pârâtul a fost avertizat în scris asupra modului de comportate și respectare a regulilor de conviețuire socială.
Rezultă din probele administrate că între părți există neînțelegeri legate de lipsa banilor,de consumul exagerat de alcool al pârâtului,de faptul că reclamanta este alungată din domiciliu,însă aceste aspecte pot fi valorificate cu succes în cadrul unui proces de divorț nu însă și în cauza de față având ca obiect emiterea unui ordin de protecție.
Însuși scopul Legii 217/2003 modificată prin Legea 25/2012 este de a preveni și combate violența în familie,fiind de esența unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecție să se realizeze dovada că s-au exercitat violențe asupra victimei în sensul art.2 indice 1 din lege,dovadă care,în cauza de față,nu a fost realizată.
În aceste condiții,nefiind îndeplinite cerințele impuse de art.26 din Legea 25/2012,instanța va respinge cererea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. C..
La termenul din data de 16.10.2014, instanța a invocat din oficiu excepția de inadmisibilitate.
Cu privire la această excepție care trebuie soluționata cu prioritate, potrivit disp. art. 248 NCPC, instanța retine următoarele:
Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie prevede în art. 30 alin. 1 că hotărârea prin care se dispune ordinul de protecție este supusă numai recursului, în termen de 3 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Se reține că de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, prin Legea nr. 76/2012, art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 76/2012, s-a prevăzut că dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.
Potrivit art. 466 alin. 1 NCPC, ,, hotărârile pronunțate in prima instanța pot fi atacate cu apel, daca legea nu prevede in mod expres altfel”.
În speță, potrivit dispozițiilor legale menționate, calea de atac incidenta este apelul si nu recursul așa cum in mod greșit s-a menționat de către prima instanța in cuprinsul hotărârii atacate.
Potrivit art. 457 alin. 3 NCPC ,, daca instanța respinge ca inadmisibila calea de atac neprevăzuta de lege, exercitata de partea interesata in considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțata de instanța de control judiciar va fi comunicata din oficiu tuturor parților care au luat parte la judecata in care s-a pronunțat hotărârea atacata. De la data comunicării începe sa curgă daca este cazul, termenul pentru exercitarea caii de atac prevăzute de lege”.
În condițiile in care reclamanta A. C. a declarat recurs in considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii atacate, instanța retine ca sunt incidente prevederile art. 457 alin. 3 NCPC .
Pentru considerentele expuse, tribunalul va respinge ca inadmisibil recursul si va dispune comunicarea prezentei decizii părților care au luat parte la judecata în dosarul_ în fața Judecătoriei H., de la data comunicării prezentei decizii urmând a curge termenul de 3 zile pentru exercitarea căii de atac a apelului, apel care se va depune la Judecătoria H..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamanta A. C. împotriva sentinței civile nr. 690/03.06.2014 a Judecătoriei H..
Prezenta decizie se va comunica părților care au luat parte la judecata în dosar_ în fața Judecătoriei H., de la data comunicării prezentei decizii urmând a curge termenul de 3 de zile pentru exercitarea căii de atac a apelului, apel care se va depune la Judecătoria H..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.10.2014.
Președinte, C. A. | Judecător, P. T. | Judecător, M. M. |
Grefier, G. I. |
Red.T.P.
Tehnored. T.P.
4ex/ 23.10.2014
Jud. fond. V. L.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 656/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
