Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 280/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 280/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 33163/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Martie 2014
Președinte - M. D.
Judecător – M. M.
Judecător- M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 280
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta Z. L. N. împotriva sentinței nr._/07.11.2012 a Judecătoriei Iași ,intimat Z. A., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.02.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 21.02.2014, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data 28.02.2014, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 07.03.2014, când
TRIBUNALUL
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, reclamanta Z. ( M. ) L. – N. a solicitat, in contradictoriu cu pârâtul Z. A., partajarea bunurilor comune dobândite in timpul căsătoriei si a datoriilor comune contractate in timpul căsătoriei, cu retinerea unei cote de contributie in favoarea sa de 60%.
In motivare, a arătat ca obiectul partajului il constituie o casa situata in extravilan ., compusă din 2 camere, bucătărie, hol, stadiul de finalizare la rosu, neîntabulată, nelocuibilă. Edificarea constructiei a inceput in baza autorizatiei de construire nr.405/12.12.2008, autorizatie emisa conform proiectului si actelor premergătoare efectuate in anii 2006 si 2007.
A mai arătat că, costul documentatiei a fost suportat de catre ea după cum urmează:
a). a fost incheiat un contract de credit bancar pentru persoane fizice nr.4844/28.08.2006 in valoare de 14.000 RON cu scadenta la 22.08.2016 de la BCR SA. Suma a fost folosită pentru edificarea constructiei, transportul materialelor, ahizitia uneltelor, intocmire proiect casă, achitare taxe. Până la data de 15.07.2010 a achitat valoarea de 12.383,5 lei, compusă din 3741,29 lei rata credit si 8642,21 lei comisioane si dobânzi bancare. La data de 15.07.2010 a refinantat creditul achitand suma de 11.2478,51 lei din contul deschis la BRD.
Creditul sus –mentionat a fost refinantat cu contractul de credit nr._/13.07.2010 incheiat de BRD cu ambele părti, valoarea imprumutului fiind de 17.000 RON, scadent la 13.07.2017. Din acest imprumut a achitat personal suma de 1072 RON, din care suma de 448,76 lei cu titlu de rată până la data introducerii actiunii de divort.
b).pentru achizitionarea de materiale s-a contractat un nou contract de credit nr.1379/14.10.2008 pentru nevoi personale, in valoare de 54.000 RON, incheiat de ambele părti cu BRD, credit scadent la 15.10.2013. Creditul este garantat cu ipotecă in favoarea băncii cu un teren in suprafata de 999,99 mp situat in extravilanul ., . 2313/1. Terenul ipotecat apartine pârâtului, este achizitionat anterior căsătoriei si nu face obiectul partajului. Din pricina acestui aspect, singurul care a facut operatiuni bancare,ridicare de numerar si plata ratelor a fost pârâtul. Plata ratelor s-a facut direct din cardul de salarii al pârâtului. Ratele aferente lunilor iunie si august 2010, in suma de 500 lei, au fost achitate de catre reclamantă.
A mai aratat ca, pe lângă aceste credite, a luat cu titlu de imprumut suma de 3750 lei de la părintii săi.
A arătat ca pârâtul recunoaste aceste sume si că le-a utilizat pentru edificarea constructiei supuse partajului. Până la data introducerii cererii de divort, a contribuit la edificarea constructiei cu suma de 29.783 lei. Din creditele contractate personal mai are de achitat până la rambursarea totală suma de 102.906,70 lei.
A arătat ca bunul este partajabil in natură, insă convietuirea cu pârâtul nu este posibilă.
In drept, a invocat disp.C.fam si C.civ.
Atasat cererii, a depus in copie numeroase inscrisuri.
Legal citat, pârâtul a depus intâmpinare si cerere reconventională, prin care a arătat ca in timpul căsătoriei părtile au construit o casă, având regimul unei constructii provizorii –anexă gospodărească a exploatatiei agricole, pe un teren extravilan situat in ., teren al carui proprietar este, fiind cumpărat de el anterior căsătoriei cu pârâta. Constructia a fost ridicata in regie proprie, prin muncă proprie, cheltuielile fiind efectuate din veniturile părtilor si din creditele bancare contractate impreună, trei la număr, la BCR si BRD, două din aceste credite fiind incă in curs de rambursare.
A arătat ca sunt supuse partajului si bunurile mobile achizitionate de părti in timpul căsătoriei,rămase in apartamentul reclamantei, in care au locuit părtile:
- ușă intrare in valoare de 500 lei,
- calorifer electric in valoare de 200 lei,
- congelator, in valoare de 450 lei,
- aragaz, in valoare de 550 lei,
- mobilă bucătărie, in valoare de 600 lei,
- centrala electrică, in valoare de 4200 lei,
-chiuvetă bucătărie, in valoare de 150 lei,
- instalatie gaz + proiect, in valoare de 850 lei.
A mai arătat ca in timpul căsătoriei a realizat prin munca proprie o . imbunătătiri la apartamentul proprietatea reclamantei, a caror valoare a solicitat sa fie avută in vedere prin actiunea de partaj, respectiv: instalatie sanitară, in valoare de 700 lei; instalatie incălzire, in valoare de 1200 lei; instalatie electrică, in valoare de 400 lei; termoizolatie pentru interior 15 mp, in valoare de 600 lei.
A solicitat să se observe ca toate cele 3 credite bancare au fost contractate in timpul căsătoriei si rambursarea lor s-a facut din venituri comune. Primul imprumut ( contract BCR cu nr.4844/28.08.2006) a fost rambursat in avans prin refinantare dintr-un alt imprumut in valoare de 17.000 lei ( BRD nr._/13.07.2010), sumă din care 12.383,5lei au fost afectati stingerii imprumutului efectuat in 2006, iar suma de 4000 lei a fost folosită de reclamantă pentru acoperirea unui descoperit d cont al cardului său personal de la BRD.
Al doilea imprumut bancar a fost contractat in 2008, in valoare de 54.000 lei, pentru nevoi personale si este garantat cu o ipotecă asupra terenului proprietatea sa. Cel de-al treilea imprumut a fost contractat in 2010.
In drept, a invocat disp.art. 119 si urm., 274 C.pr.civ.
Atasat intâmpinării si reconventionalei, pârâtul – reclamant a depus inscrisuri.
Reclamanta – pârâtă a depus intâmpinare la cererea reconventională, prin care a arătat ca bunurile mobile de care face vorbire pârâtul au fost achizitionate de catre ea, strict din banii proprii. A solicitat a se respinge cererea pârâtului de impărtire in natură a casei, intrucât nu are racord la lumină, apa curentă si canalizare, este nelocuibilă, se află pe terenul pârâtului si sub nici o formă nu mai poate locui cu pârâtul chiar si in calitate de vecini.
După solutionarea irevocabilă a divortului si repunerea pe rol a cererii de partaj, reclamanta –pârâtă a depus precizări (f.12 vol.II), prin care a arătat ca datoriile comune sunt in prezent in sumă de 64.148,94 lei, valoare debit fără dobândă pe perioada de creditare si alte comisioan si taxe bancare. Contributia sa la dobândirea bunului si achitarea cheltuielilor comune este de 60 %, la care se adaugă muncă depusă in gospodărie si intretinerea copilului. A solicitat artribuirea imobilului către pârât, motivat de faptul că este situat pe terenul acestuia si nu are o altă locuință, obligarea pârâtului să achite ratele până la expirarea termenului de rambursare a creditelor,obligarea pârâtului la plata sultei compensatorii proportional cu cota ei de contributie in cuantum de 60%, actualizarea sultei compensatorii cu rata inflatiei si dobânda legală la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.
La termenul din 16.11.2011, pârâtul a precizat că solicită retinerea unei cote egale de contributie in favoarea sotilor.
In probatiune, instanta a incuviintat reclamantei –pârâte proba cu inscrisuri, interogatoriu, expertiză contabilă si proba testimonială cu un martor.
Pârâtului – reclamant i s-a incuviintat proba cu inscrisuri,interogatoriu,proba testimonială cu un martor, expertiza in constructii. Interogatoriile luate părtilor au fost depuse la f.380 – 381 vol.II. Au fost audiati martorii Hutanu V. ( f.382 vol.II),propusă de reclamanta –pârâtă si C. V. (f.383 vol.II), propus de pârâtul – reclamant.Expertiza in constructii si evaluatorie imobiliara a fost efectuata de expert Onutu C. (f.24 vol.III), dispunându-se respingerea obiectiunilor formulate de reclamanta –pârâtă. Expertiza contabilă a fost efectuata de expert M. L. (f.1 vol.III), nefiind formulate obiectiuni la expertiza.S-a dispus si efectuarea unei expertize evaluatorii mobiliare, lucrare efectuată de expert Bilaus C. (f.196 vol.III).
Prin sentința nr._/07.11.2012 Judecătoria Iași a ,,admis în parte acțiunea principală și cererea reconvențională, și a constatat ca partile au dobandit cu o cota de contributie de 60 % reclamanta –pârâtă si 40% pârâtul – reclamant următoarele bunuri comune:
-casa de locuit situata in . de 47.632 lei,
-usă metalică, in valoare de 313,5 lei;
-radiator cu ulei, in valoare de 44,60 lei;
-congelator 4 sertare, in valoare de 72 lei;
-aragaz Artic ,in valoare de 105 lei;
-proiect gaz, in valoare de 61,20 lei;
-centrală termică, in valoare de 1122,50 lei.
Respinge cererea pârâtului – reclamant de includere in masa de impărtit a mobilei de bucătărie, chiuvetei bucătărie, instalatie gaz.
Total valoare bunuri comune: 49.350,8 lei.
Constata ca reclamantei – pârâte ii revine o cota valorica de 29.610,48 lei, iar pârâtului – reclamant o cotă valorică de 19.740,32 lei.
Dispune sistarea starii de devalmasie in urmatoarea modalitate:
Atribuie in natura pârâtului – reclamant casa de locuit situata in . de 47.632 lei.
Atribuie in natură reclamantei –pârâte următoarele:
-usă metalică, in valoare de 313,5 lei;
-radiator cu ulei, in valoare de 44,60 lei;
-congelator 4 sertare, in valoare de 72 lei;
-aragaz Artic ,in valoare de 105 lei;
-proiect gaz, in valoare de 61,20 lei;
-centrală termică, in valoare de 1122,50 lei.
Total valoare bunuri atribuite reclamantei –pârâte: 1718,8 lei.
Obliga pârâtul-reclamant Z. A. la plata către reclamanta-pârâtă Z. ( M.) L. – N. a unei sulte in valoare de 27.891,68 lei, ce va fi actualizată cu rata inflatiei la data plății efective.
Respinge cererea reclamantei –pârâte de obligare a pârâtului – reclamant la plata dobânzii legale pentru sulta datorata până la data plății efective.
Constată că părtile au un pasiv comunitar format din:
-credit nr.1379/14.10.2008 contractat cu BRD – Groupe Societe Generale, cu o sumă totală de rambursat la data de 20.08.2011 de 50.281,95 lei;
-credit nr._/13.07.2010 contractat cu BRD – Groupe Societe Generale, cu o sumă totală de rambursat la data de 20.08.2011 de 15.146,17.
Obligă reclamanta – pârâtă să achite câte 60% din fiecare credit si pârâtul – reclamant cât 40% din fiecare credit, corespunzător sumei lunare scadente stabilite de BRD – Groupe Societe Generale începând cu data de 20.08.2011 si până la achitarea integrală a celor doua credite.
În temeiul art.50 ind.2 C.pr.civ., obligă pârâtul – reclamant la restituirea ajutorului public in cuantum de 739,5 lei, pentru care a beneficiat de scutire.
Obligă reclamanta – pârâtă la plata unei diferente de onorariu de 378 lei pentru expert evaluator imobiliar O. C..
Obligă pârâtul – reclamant la plata unei diferente de onorariu de 200 lei pentru expert evaluator mobiliar Bilaus C. si de 52 lei pentru expert evaluator imobiliar O. C..
Compensează in parte cheltuielile de judecata efectuate de părti si obligă pârâtul – reclamant la plata catre reclamanta –pârâtă a unor cheltuieli in cuantum de 862,6 lei’’.,
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele argumente:
,,Părțile au fost căsătorire începând cu data de 20.05.2005, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 8471 din data de 04.05.2011, pronunțată de judecătoria Iași, rămasă irevocabilă.
Art.339 cod civil prevede că bunurile dobândite de oricare dintre soți, în timpul comunității legale de bunuri, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale acestora. Art. 356 Cod Civil arată că în cazul în care regimul comunității de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părți ce revine fiecăruia. În continuare, art. 357, alin. 2 Cod Civil reglementează faptul că atunci când se trece la partajarea bunurilor comune, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecăruia, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.
Reține instanța că masa bunurilor comune se compune din următoarele bunuri comune:
-casa de locuit situata in . de 47.632 lei,
-usă metalică, in valoare de 313,5 lei;
-radiator cu ulei, in valoare de 44,60 lei;
-congelator 4 sertare, in valoare de 72 lei;
-aragaz Artic ,in valoare de 105 lei;
-proiect gaz, in valoare de 61,20 lei;
-centrală termică, in valoare de 1122,50 lei.
Imobilul casa de locuit a fost construit in baza autorizatiei de construire nr.405/12.12.2008, pe terenul apartinând exclusiv pârâtului – reclamant. S-a retinut in practica judiciară că, in cazul in care ambii soti ridică o constructie cu mijloace care fac parte din comunitatea de bunuri, pe terenul proprietatea unuia dintre ei, constructia devine proprietatea comună a părtilor.
In privinta bunurilor mobile ( din apartamentul proprietatea reclamantei –pârâte, in care au locuit partile pe perioada casatoriei), instanța retine ca fac parte din masa de impărtit doar cele anterior mentionate, nu si mobila de bucătărie, chiuveta bucătărie si instalatia de gaz, mentionate in intâmpinare. Reclamanta –pârâtă a negat includerea acestora in masa de impărtit in cuprinsul interogatoriului ce i s-a luat (f.381 vol.II) si nici o altă probă administrată in cauză nu a sustinut afirmatiile pârâtului – reclamant. Din inscrisurile depuse rezultă că instalatia de gaz de la apartamentul reclamantei – pârâte exista anterior incheierii casatoriei.
In ce priveste valoarea casei de locuit, aceasta a fost retinută de instanță in baza celor consemnate in raportul de expertiză tehnică imobiliară, instanta insusindu-si valorile stabilite de expert O. C. (f.24 vol.III). La stabilirea valorii, expertul a avut in vedere ca lucrările de constructie au fost efectuate necorespunzător, fără documentatii tehnice intocmite conform normelor in vigoare, unul din motivele pentru care valoarea a fost inferioară celei preconizate de reclamanta –pârâtă.
Valoarea bunurilor mobile a fost retinută in baza celor consemnate in raportul de expertiza evaluatorie mobiliară efectuata de expert Bilaus C. ( f.194 vol.III).
Prin cererea formulată, reclamanta –pârâtă a solicitat retinerea in favoarea sa a unei cote de contributie de 60%, precizând ca la această cote se adaugă si munca depusă in gospodărie si pentru intretinerea copilului. Pârâtul – reclamant a solicitat o cotă de 50%.Cu privire la acest aspect, a apreciat instanța că probatoriul administrat in cauză înlătură prezumția contributiei egale a soților la dobândirea bunurilor comune si la sustinerea sarcinilor căsătoriei, cota solicitată de reclamanta – pârâtă fiind reflectată in probele administrate si pe deplin dovedită.
Temeiul juridic al comunității de bunuri îl constituie nu numai existența căsătoriei, ci si participarea fiecăruia dintre soți prin munca sau prin mijloacele sale la dobândirea si conservarea bunurilor comune, stabilindu-se cota parte ce revine fiecăruia dintre soți functie de contributia la dobândirea si conservarea bunurilor comune, soluție ce se impune pentru a nu se ajunge la soluții inechitabile. Astfel, cotele – părti ale soților pot fi inegale dacă aportul acestora la dobândire si conservare este diferit, prezumția unor cote egale aplicându-se doar in lipsa unor elemente care să permită determinarea contribuției fiecărui soț.
Determinarea cotei de contributie se face prin raportarea efortului financiar si material al sotilor la intreaga durată a căsătoriei si la toate obligatiile de natura căsătoriei in virtutea principiului unicității cotei de contributie. Comunitatea de bunuri este o masă de bunuri afectată intâmpinării sarcinilor comune ce revin sotilor in cadrul căsătoriei. Reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soti nu-si are temeiul principal in consideratii de ordin patrimonial, ci in comunitatea de interese ale sotilor in cadrul căsătoriei, raporturile patrimoniale dintre soti fiind o consecință a relatiilor lor personale si nu invers. Evaluarea intregului probatoriu in determinarea cotei de contributie se va face subsumat principiului unicității cotei de contributie, ceea ce impiedică tratarea diferentiată a contributiei sotilor prin raportarea acesteia la dobândirea unui anumit bun.
Astfel, instanta va retine o cotă de contributie in favoarea reclamantei –pârâte de 60% la dobândirea bunurilor comune, cotă ce include si contributia acesteia in gospodărie si in cresterea si educarea copilului, aceste ultime aspecte nefiind tratate diferentiat, ca o cotă suplimentară, ci fiind incluse in cota totală retinută. De altfel, reclamanta –pârâtă a fost interpelată de instanță cu privire la cota solicitată, precizând-o pe cea de 60%.
Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține că părtile s-au căsătorit in luna mai 2005, divorțând 6 ani mai târziu. Din expertiza contabilă efectuata in cauză (f.1 vol.III), pe baza multitudinii inscrisurilor depuse de părti, rezultă că pe perioada casatoriei ( atât anterior separatiei in fapt, cât si ulterior, până la desfacerea irevocabilă a casatoriei), reclamanta – pârâtă a realizat venituri sensibil superioare celor realizate de fostul sot. Astfel, spre exemplu, până la separatia in fapt, moment până la care părtile au folosit in comun mijloacele financiare, reclamanta – pârâtă a obtinut venituri in cuantum de 91.935,53 lei, pe când pârâtul – reclamant – de 51.246 lei.
De asemenea, in sustinerea sarcinilor casatoriei si pentru realizarea bunurilor comune, părtile au contractat 3 credite bancare, separat sau impreună, reclamanta –pârâtă achitând sume mai mari din aceste debite.
De asemenea, in considerentele sentintei de divort, s-a retinut in mod irevocabil că pârâtul – reclamant era consumator de alcool in timpul căsătoriei, deturnând astfel parte din veniturile obtinute in scopuri exclusiv personale. Din declaratia martorului C. V. ( f.383 vol.II) instanta retine insă contributia pârâtului – reclamant, prin munca fizică prestată personal la ridicarea constructiei.
In ce priveste declaratia martorei Hutanu V. ( f.382, vol.II), aceasta nu a declarat aspecte suplimentare celor rezultate din inscrisurile depuse.
Pentru considerentele arătate, in ansamblu si având ca reper intreaga perioadă a căsătoriei, instanța urmează a reține o cotă de contribuție majoritară a reclamantei-pârâte la dobândirea bunurilor comune, tinându-se cont de contributia părtilor la suportarea sarcinilor căsătoriei pe intreaga perioadă a acesteia. C. de contributie solicitată de reclamanta -pârâtă este justificată, urmând astfel a se retine o cota de contributie de 60% in favoarea sa si de 40% in favoarea pârâtului – reclamant.
In aceste conditii,rezultă că reclamantei – pârâte îi revine o cotă valorică de 29.610,48 lei din valoarea bunurilor comune, iar pârâtului –reclamant o cotă de 19.740,32 lei.
Având în vedere cele expuse instanța, în temeiul dispozițiilor art.357 Cod civil și art. 6739 Cod procedură civilă, va dispune sistarea stării de indiviziune, prin atribuirea in natura a imobilului casa de locuit către pârâtul – reclamant, iar a bunurilor mobile catre reclamanta – pârâtă.
La această modalitate de atribuire, instanta va tine cont de faptul că imobilul casa de locuit a fost ridicat pe terenul apartinând exclusiv pârâtului – reclamant, că de la desfacerea casatoriei relatiile dintre părti sunt extrem de tensionate, iar o partajare in natură ar intretine si chiar ar agrava aceste tensiuni, in contextul existentei si unui copil rezultat din casatorie, ce trebuie ferit de disputa părintilor săi. De asemenea, imobilul nu este locuibil in starea actuală, neputând oferi conditii de locuit reclamantei –pârâte si minorului ce i-a fost incredințat. De altfel, reclamanta – pârâtă are conditii de locuit pentru ea si minor in apartamentul dobândit anterior casatoriei.
La solicitarea instantei, in cadrul obiectivelor stabilite, expertul tehnic imobiliar O. C. a precizat ca stadiul fizic actual al constructiei se rezumă la structura de rezistență, stadiu ce nu permite posibilitatea lotizării in natură, intrucât nu este un functional bine delimitat (f.24 vol.III).La solicitarea pârâtului – reclamant, s-a revenit cu adresă la expert, pentru a se comunica dacă există posibilitatea lotizării in natură, conform propunerii pârâtului – reclamant, astfel incât să se obtină doua unităti functionale. In răspunsul la obiectiuni (f.218 vol.III), expertul a precizat că lotizarea imobilului ar fi posibilă, insă cu o . conditii, vizând modificări de ordin arhitectonic . Instanta constată insă că imobilul se impune a fi partajat in starea existentă la momentul sistării stării de devălmăsie, nu in raport de alte modificări probabile, necesar a fi efectuate in viitor.
Raportat la toate aceste considerente, instanta apreciază că nu se impune o lotizare in natură a imobilului, ci atribuirea lui in totalitate pârâtului – reclamant.
Bunurile mobile urmează a fi atribuite reclamantei –pârâte, dat fiind ca acestea utilează apartamentul proprietatea exclusivă a acesteia, ea le-a uzat si a beneficiat de ele.
Astfel, reclamantei –pârâte i se vor atribui in natură bunuri in valoare de 1718,8 lei, iar pârâtului – reclamant bunul in valoare de 47.632 lei.
În temeiul dispozițiilor art.673 ind.10 alin.4 C.pr.civ., pentru egalizarea loturilor, pârâtul - reclamant va fi obligat la plata unei sulte de 27.891,68 lei către reclamanta –pârâtă. Sulta urmează a fi actualizata cu rata inflatiei la data plății efective.
Se va respinge cererea reclamantei –pârâte de obligare a pârâtului – reclamant si la plata dobânzii legale aferente sultei datorate, intrcât, potrivit art. 2 din OG 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar, „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtãtoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, dupã caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de cãtre pãrți, se va plãti dobânda legalã aferentã fiecãreia dintre acestea”.
Or in cauză, in privinta obligatiei de plata a sultei, nici un text legal nu prevede acordarea dobânzii.
S-a solicitat in cauză si partajarea pasivului comunitar, reprezentat de creditele contractate de părti si neachitate in intregime.
Legea prezumă că datoriile soților sunt personale, câtă vreme nu se dovedește contrariul, anume că ele fac parte din categoria datoriilor comune ce sunt limitativ determinate de art. 351 C.civ.
Este de principiu statuat că lichidarea definitivă a contribuției soților la plata datoriilor comune se face cu ocazia împărțirii bunurilor comune și că această contribuție se socotește în proporție cu partea din comunitatea ce i se cuvine fiecăruia (art.357 C.civ.)
De asemenea, este statuat cu valoare de principiu si în jurisprudența instanței supreme că, cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune se analizează numai până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil și că ceea ce foștii soț au achitat, din surse proprii, după desfacerea irevocabilă a căsătoriei, în contul datoriilor comune, le conferă dreptul de creanță pentru partea din datorie ce revenea celuilalt soț.
Astfel, pe baza probelor administrate, instanta retine că părtile au un pasiv comunitar format din:
-credit nr.1379/14.10.2008 contractat cu BRD – Groupe Societe Generale, cu o sumă totală de rambursat la data de 20.08.2011 de 50.281,95 lei;
-credit nr._/13.07.2010 contractat cu BRD – Groupe Societe Generale, cu o sumă totală de rambursat la data de 20.08.2011 de 15.146,17 lei.
Reclamanta –pârâtă a contractat initial la BCR SA creditul nr.4844/28.08.2006 in valoare de 14.000 lei, contractat pentru nevoi personale si refinantat prin contractul de credit nr._/13.07.2010 contractat cu BRD – Groupe Societe Generale, incheiat de reclamanta –pârâtă in calitate de imprumutat si de pârâtul – reclamant in calitate de coimprumutat, credit contractat de părti pentru nevoi personale. Părtile au mai incheiat contractul de credit nr.1379/14.10.2008 cu BRD – Groupe Societe Generale, pentru nevoi personale, pârâtul – reclamant având calitatea de imprumutat, iar reclamanta –pârâtă de coimprumutat.
Evident că cele doua credite nerambursate fac parte din datoriile comune ale fostilor soti, in acceptiunea art. 351 C.civ., fiind: a). obligatii născute in legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune; b). obligatii contractate impreună; c). obligatii asumate de oricare din soti pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite ale casatoriei.
La data desfacerii irevocabile a casatoriei, debitul rămas de achitat era in sumă de 50.281,95 lei pentru creditul nr.1379/14.10.2008 contractat cu BRD – Groupe Societe Generale si de 15.146,17 lei pentru creditul_/13.07.2010 contractat cu BRD – Groupe Societe Generale.
Raportat la cota de contributie retinută de instanță, va fi obligată reclamanta – pârâtă să achite câte 60% din fiecare credit si pârâtul – reclamant câte 40% din fiecare credit, corespunzător sumei lunare scadente stabilite de BRD – Groupe Societe Generale începând cu data de 20.08.2011 si până la achitarea integrală a celor doua credite- conform celor rezultate din raportul de expertiza contabilă efectuat de expert M. L. (f.1 vol.III).
Instanta nu se poate substitui părtilor contractante din contractele de credit, pentru a atribui fiecare credit uneia din părti, in conditiile in care in prezenta cauză nu a fost chemată in judecată in calitate de pârâtă si banca contractantă, pentru ca prezenta hotărâre să-i fie opozabilă. Astfel, față de bancă, părtile isi vor păstra calitățile de imprumutat sau coimprumutat, prin prezenta stabilindu-se doar limita sumei datorate de fiecare parte pentru fiecare contract de imprumut.
În temeiul art.50 ind.2 din OUG 51/2008, pârâtul – reclamant va fi obligat la restituirea ajutorului public in cuantum de 739,5 lei, pentru care a beneficiat de scutire.
Având in vedere ca onorariile datorate expertilor nu au fost achitate in totalitate, tot raportat la cota atribuită, reclamanta – pârâtă va fi obligată la plata unei diferente de onorariu de 378 lei pentru expert evaluator imobiliar O. C., iar pârâtul – reclamant la plata unei diferente de onorariu de 200 lei pentru expert evaluator mobiliar Bilaus C. si de 52 lei pentru expert evaluator imobiliar O. C..
Instanța constată că in prezenta cauză reclamanta – pârâtă a efectuat cheltuieli de judecata totale in sumă de 4837 lei, iar pârâtul – reclamant de 1787 lei.
Având în vedere și dispozițiile art. 274, 276 si 277 Cod procedură civilă, cota de contributie retinuta in favoarea fiecărei parti, instanța va compensa in parte cheltuielile de judecata efectuate de părți si va obliga pârâtul – reclamant la plata către reclamanta –pârâtă a unor cheltuieli in cuantum de 862,6 lei’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Z. L. N. arătând că în mod greșit prima instanță a respins obiectivele sale la expertiza contabilă. Deși instanța reține o contribuție de 60% în favoarea ei la dobândirea bunurilor comune și la achitarea ratelor aferente creditelor, totuși o obligă tot pe ea să achite în continuare 60% din ratele aferente creditului. Instanța nu s-a pronunțat asupra sumei de 12.000 lei sustrasă și deturnată de pârât din credite în scopuri exclusiv personale. Instanța nu s-a pronunțat cu privire la suma de 3750 luată cu titlu de împrumut de la părinții recurentei, deși reține acest aspect în sentință. Instanța compensează în mod eronat cheltuielile de judecată. Deși reține că reclamanta a efectuat cheltuieli de 4837 lei iar pârâtul de 1787 lei, totuși compensează în parte cheltuielile și o obligă tot pe reclamantă la plata unei diferențe de 378 lei, ajungându-se ca reclamanta să suporte 72% din cheltuielile de judecată.
Instanța a mai depus ulterior precizări la cererea de recurs conținând de asemenea critici la adresa sentinței, care însă nu vor fi analizate având în vedere că ele au fost depuse cu depășirea termenului de recurs.
Pârâtul-intimat nu a depus întâmpinare însă prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului arătând că prima instanță în mod corect a reținut cotele de suportare a pasivului.
În recurs au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că recursul este fondat în parte urmând a fi admis pentru următoarele motive:
În ce privește concluziile expertizei contabile, instanța constată că deși recurenta susține că instanța s-a bazat pe o apreciere greșită a probatoriului, totuși la termenul depunerii raportului de expertiză contabilă din 20.06.2012 reclamanta nu a avut nici o obiecție, ceea ce a echivalat cu însușirea concluziilor acestui raport. În consecință simpla critică de ordin general din recurs a expertizei, fără susținerea ei prin argumente și în condițiile lipsei oricăror obiecțiuni în primă instanță nu poate fi primită.
Instanța nu poate primi nici critica recurentei referitoare la cheltuirea de către pârât a sumei de 12.000 lei în scopuri exclusiv personale. Deși în cauză este făcută dovada retragerii din cont a sumei de 12.000 lei și depunerea ei în 5 depozite pe numele pârâtului cu schimbarea parolei, aceste elemente nu sunt suficiente pentru a îndreptăți instanța în trage concluzia că acești bani au fost ulterior cheltuiți de pârât în scopuri exclusiv personale. Instanța constată că aceste depozite au fost constituie în timpul căsătoriei, existând astfel prezumția folosirii lor în scop comun, pârâtul beneficiind și de o prezumție de bună credință. În plus din actele de la dosar rezultă că aceste depozite au fost lichidate tot în timpul căsătoriei, în perioada construirii imobilului, astfel că apare credibilă susținerea pârâtului referitoare la folosirea acestei sume pentru ridicarea construcției.
Nefondată este și critica referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată. Astfel reclamanta a efectuat în primă instanță cheltuieli de 5212, 5 lei (3932 lei taxă timbru, 2,5 lei timbru judiciar, 1278 lei onorarii experți). Cheltuielile efectuate de pârât au fost de 2261 lei (1509 lei taxă timbru, 752 onorariu expert), în consecință totalul cheltuielilor de judecată aferente cauzei fiind de 7473,5 lei, reclamantei revenindu-i o cotă de 60% care reprezintă 4484,1 lei, iar pârâtului o cotă de 40% care reprezintă 2989,4 lei. Cum pârâtul a efectuat cheltuieli de 2261 lei rezultă că suma pe care acest ar trebui să o plătească reclamantei pentru compensarea cheltuielilor de judecată ar fi de 728,4 lei sumă care este mai mică decât suma de 826 lei la care a fost obligat pârâtul în primă instanță. În consecință, recursul nu poate admis pentru acest motiv căci ar duce la agravarea situației reclamantei.
Recursul este fondat însă prins prisma următoarelor două motive.
În primul rând, deși reclamanta face vorbire în acțiune de existența unui pasiv constând într-un împrumut de 3750 lei acordat de părinții reclamantei, prima instanță nu analizează și nu se pronunță asupra acestei chestiuni. Or din înscrisul de la fila 70 rezultă că soții în timpul căsătoriei au primit sumele de 2500 lei, 500 lei și 750 lei ,,de la P.’’ (cu referire la părinții reclamantei). Semnăturile soților în dreptul acestor sume îndreptățesc instanța să aprecieze că aceste sume au fost primite cu titlu de împrumut, și prin semnătură sunt recunoscute inclusiv de pârât, deși acesta în cursul judecății pretinde că suma nu este probată. De asemenea acest mai pretinde că nu se poate reține existența acestui pasiv atât timp cât părinții reclamantei nu sunt părți în dosar. Această apărare însă nu poate fi reținută căci, lămurirea existenței acestui pasiv în cadrul partajului nu creează raporturi decât între debitorii soți, nu și între debitori și creditori. Astfel instanța va reține existența acestui pasiv în sarcina foștilor soți, fără însă a-i obliga la restituirea sumelor către împrumutători, acestea raporturi urmând a fi lămurite eventual separat între debitori și creditori.
În al doilea rând instanța apreciază că în mod eronat prima instanță a stabilit cota de suportare a pasivului prin raportare la cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune, reținând astfel 60% în sarcina reclamantei și 40% în sarcina pârâtului.
Astfel instanța apreciază că nu se poate aplica prin analogie principiul preluat din materia partajului succesoral sau partajului între coproprietari, unde pasivul este suportat de copărtași potrivit cotelor indivize din activ. Această regulă decurge din principiului potrivit căruia ubi emolumentum ibi onus (unde este câștig acolo trebuie să fie și răspundere), fiind necesar ca, pentru păstrarea echilibrului între copărtași, pasivul să fie suportat proporțional cu bunurile dobândite.
În cazul partajului după devălmășie, nimic nu justifică însă abaterea de la regula suportării pasivului în mod egal, existând prezumția că de cheltuielile asumate au beneficiat în mod egal ambii soți, iar nu fiecare proporțional cu cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Argumentul care ne duce la această concluzie este următorul. În cazul coproprietății (indiviziune succesorală sau coproprietate pe cote părți) cotele părți sunt stabilite încă dinainte ca părțile să se angajeze în raporturile dintre ei și raporturile care determină crearea pasivului. Este de presupus că orice cheltuială care va fi asumată în comun în timpul indiviziunii va spori în principiu valoarea activului proporțional cu cota fiecărui copărtaș, pentru că aceste cheltuieli sunt de obicei afectate conservării bunurilor. Așadar o cheltuială pentru întreținerea bunului comun va folosi în proporție de 70% copărtașului care are 70% din activ/din bunuri, și doar în proporție de 30% copărtașului care are 30% din activ. Din aceste motive este echitabil ca această cheltuială să fie suportată în cote de 70% și respectiv 30%.
În cazul devălmășiei dintre soți însă, cotele din activ se cunosc după ce părțile au intrat în raporturi atât între ei cât și cu creditorii, iar cheltuielile asumate în timpul căsătoriei nu sunt afectate neapărat întreținerii sau dobândirii activului, ci traiului în comun. Așadar cheltuielile asumate nu se reflectă neapărat în sporirea valorii activului proporțional cu cotele părți, ci, este de prezumat că cheltuielile asumate profită în egală măsură traiului în comun al ambilor soți, care împart același stil de viață și nivel de trai.
Pentru aceste motive instanța apreciază că soții trebuie să suporte în mod egal pasivul iar nu proporțional cu cota la dobândirea bunurilor comune, instanța urmând a modifica așadar cota de contribuție stabilită de prima instanță.
Totodată, având în vedere că recursul a fost admis doar în parte, și că, deși recurenta a contestat 20% din pasiv, instanța a admis recursul doar cu privire la 10% (scăzând cota de contribuție de la 60% la 50%), instanța va admite doar în parte cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, și îl va obliga la plata sumei de 224, 07 lei, respectiv jumătate din taxa de timbru aferentă recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Z. L. N. împotriva sentinței nr._/07.11.2012 a Judecătoriei Iași pe care o modifică în parte în sensul că:
Constată că părțile au un pasiv comunitar format din:
- suma de 3750 lei cu titlu de împrumut contractat de la M. V. și M. R.
-credit nr.1379/14.10.2008 contractat cu BRD – Groupe Societe Generale, cu o sumă totală de rambursat la data de 20.08.2011 de 50.281,95 lei;
-credit nr._/13.07.2010 contractat cu BRD – Groupe Societe Generale, cu o sumă totală de rambursat la data de 20.08.2011 de 15.146,17.
Constată că părțile trebuie să achite câte 50% din fiecare credit, corespunzător sumei lunare scadente stabilite de BRD – Groupe Societe Generale începând cu data de 20.08.2011 si până la achitarea integrală a celor doua credite, și câte 50% din împrumutul contractat.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimatul Z. A. la plata către recurentă sumei de 224 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.D. M.M. M.M. M.G.
Red./Tehnored. M.D.
2 ex/ 05.03.2014
Jud. fond. O. P.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 213/2014. Tribunalul IAŞI | Pensie întreţinere. Decizia nr. 338/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
