Pensie întreţinere. Decizia nr. 338/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 338/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 38056/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Martie 2014
Președinte - C. R.
Judecător - M. C.
Judecător - S. F.
Grefier - O. T.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 338/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul M. G. și pe intimata L. M., autoritate tutelară DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ COMUNITARĂ IAȘI, autoritate tutelară P. ORAȘULUI P. ILOAIEI, având ca obiect pensie întreținere majorare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul, personal, și intimata, personal și asistată de avocat L. C., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 11), lipsă fiind reprezentanții autorităților tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat L., pentru intimată, depune la dosarul cauzei întâmpinare și chitanță reprezentând dovada onorariului de avocat.
Recurentul, personal, depune la dosar adeverință de salariat, comunicând un exemplar și părții adverse.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Recurentul, personal, solicită admiterea recursului, stabilirea pensiei de întreținere sub formă de sumă fixă din venit, și respingerea cheltuielilor de judecată acordate părții adverse la instanța de fond. Arată că intimata, reclamantă la judecata în primă instanță, nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată prin cererea introductivă, și nici la primul termen de judecată când nu a fost reprezentată de avocat. În plus, la ultimul termen de judecată, cauza a fost strigată pentru amânare, și nu la ordine, fiind reținută pentru soluționare în lipsa pârâtului.
Avocat L., pentru intimată, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile pronunțate de către Judecătoria Iași ca fiind legală și temeinică. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată și în recurs.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4811/27.03.2013 Judecătoria Iași dispune:
„Admite actiunea formulata de reclamanta –pârâtă L. M., domiciliată in P. Iloaiei, ., ., ., in contradictoriu cu pârâtul - reclamant M. G., domiciliat in Iasi, ., ., ..
Respinge cererea reconventională formulata de pârâtul - reclamant M. G. in contradictoriu cu reclamanta –pârâtă L. M..
Majorează pensia de intretinere la plata căreia a fost obligat pârâtul – reclamant prin sent.civ.nr._/21.10.2009 pronuntata de Judecătoria Iasi, in favoarea minorului M. G. – A., născut la data de 12.04.2008, de la suma de 325 lei la un cuantum de 1/4 din venitul net lunar, de la data introducerii actiunii – 12.12.2012 si până la majoratul minorului.
Obligă pârâtul – reclamant la plata unor cheltuieli de judecata in cuantum de 500 lei (onorariu avocat).”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
„Prin sentința civilă nr._/21.10.2009, pronunțată de Judecătoria Iași, irevocabilă (fila 4), pârâtul - reclamant a fost obligat la plata pensiei de ȋntreținere ȋn favoarea minorului M. G. – A., născut la data de 12.04.2008, in cuantum de 325 lei lunar, incepand cu data de 24.06.2009 si pana la majoratul minorului.
În aceeași sentință civilă anterior menționată, s-a arătat faptul că baza de calcul avuta in vedere la stabilirea cuantumului pensiei de intretinere era un venit net realizat de pârât de 1318 lei.
Conform adeverinței emise de R.A.T.P. Iași (f.17), unitate la care pârâtul - reclamant este salariat, în ultimele șase luni, acesta a obtinut un venit mediu net lunar de 1575,5 lei, cel mai mic venit obtinut lunar fiind de 1467 lei. Așadar, instanța constată că pârâtul - reclamant beneficiat de o majorare a veniturilor față de momentul la care a fost obligat la plata pensiei de ȋntreținere.
Potrivit art. 529, alin. 1 Cod Civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar conform art. 531 Cod Civil, dacă se ivește vreo schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Așa cum s-a arătat, în prezent, veniturile pârâtului sunt mai mari decât cele obținute la momentul pronunțării sentinței menționate, Prin urmare, acesta are mijloace de a presta o pensie de întreținere mai mare, corespunzătoare nevoilor minorului de educație.
In conditiile art. 531 C.civ.,pentru a se dispune o reducere a cuantumului pensiei de intretinere, asa cum a solicitat pârâtul –reclamant, se impune a se constata o schimbare a cuantumului „mijloacelor” debitorului obligatiei de intretinere, in sensul reducerii acestora.Or la acest moment se constata cu usurintă ca veniturile obtinute de pârâtul – reclamant sunt mai mari decât cele avute in vedere la pronuntarea sentinței civile nr._/21.10.2009.
In ce priveste taxa de timbru datorata in dosarul de partaj al fostilor soti, din dispozitivul incheierii nr.328/27.04.2012 a Tribunalului Iasi (f.42) rezultă că pârâtul – reclamant a beneficiat de o esalonare a taxei de timbru datorate, in 10 rate lunare a cate 458,47 lei, incepând cu luna mai 2012. Astfel, luna februarie 2013 a fost ultima luna pentru care a datorat ratele lunare, anterior pronunțării prezentei.
In ce priveste ratele bancare pe care pârâtul –reclamant afirmă că le achită lunar, instanta retine ca obligatia de intretinere față de un minor este una legală, prioritară oricărei obligatii conventionale ( contractate cu unități bancare). Ar fi absurdă stabilirea unei pensii de intretinere in folosul unui copil după scăderea tuturor obligatiilor lunare de achitat (pârâtul- reclamant arătând că rămâne o suma de 76 lei ), intrucât, raportat la realitățile actuale, putini părinti ar mai avea mijloace pentru a-si indeplini aceasta obligatie; or un astfel de rationament este in totala contradicție cu principiul interesului superior al minorului, ce presupune, printre altele, dreptul acestuia la acoperirea cheltuielilor necesare traiului, educatiei, invătăturii si pregătirii sale profesionale.
Sub aspectul cuantumului efectiv al pensiei de întreținere datorate de pârâtul - reclamant minorului, instanța va avea în vedere limitele prevăzute în art. 529, alin. 2 Cod civil. Astfel, acest cuantum nu poate fi mai mare de 1/4 din veniturile nete ale pârâtului-reclamant pe ultimele 6 luni, venituri ce au caracter de continuitate.
În consecință, instanța urmează să admită acțiunea principală formulată și să majoreze pensia de întreținere stabilită în sarcina pârâtului – reclamant și în favoarea minorului, la un cuantum de ¼ din venitul net lunar, de la data introducerii actiunii si pana la majoratul minorului.
Este de retinut că stabilirea cuantumului pensiei sub forma cotei procentuale prezintă avantajul ca evită introducerea repetată a unor actiuni pentru majorarea sau reducerea cuantumului anterior stabilit, după cum cresc sau scad veniturile debitorului intretinerii, evitându-se astfel procesul inflationist, deoarece procentul stabilit se aplică tuturor cresterilor salariale realizate prin indexări sau scăderilor salariale. De altfel, din adeverinta privind veniturile pârâtului – reclamant, rezultă că acestea sunt fluctuante.
Pentru motivele mai sus – expuse, din care rezultă mărirea venitului pârâtului – reclamant, si nu scăderea acestuia, instanta urmeaza a respinge cererea reconventională. Nu este intemeiata nici cererea de reducere la 20% a cuantumului pensiei de intretinere, intrucât pârâtul – reclamant are lunar obligatii firesti, care nu modifică cu nimic nevoile minorului, in continuă crestere.
In temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâtul – reclamant va fi obligat la plata unor cheltuieli de judecata in cuantum de 500 lei.”
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul – reclamant M. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurentul că prin sentința civilă nr._/21.10.2009 a Judecătoriei Iași a fost obligat la plata pensiei de întreținere în cuantum de 325 lei în favoarea fiului său M. G. A., lucru pe care l-a și făcut lunar. Motivat de împrejurarea conform căreia resursele financiare au scăzut în mod dramatic, solicită stabilirea pensiei de întreținere în sumă fixă de ¼, respectiv 25% din venitul său net de 1467 lei.
Prin completarea adusă în termen motivelor de recurs pârâtul arată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată. Nici la primul termen din 13.02.2013 aceasta nu a solicitat acest lucru, nefiind reprezentată de avocat. În consecință, instanța nu a fost învestită cu o asemenea cerere de cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, intimata L. M. a solicitat respingerea recursului întrucât instanța de fond la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere a avut în vedere dispozițiile legale, venitul majorat al recurentului – pârât, interesul superior al minorului, precum și nevoile acestuia raportat la vârsta lui. Invocă disp. art. 529 alin. 1 și 2 din Noul Cod Civil. Stabilirea cuantumului pensiei de întreținere în cotă procentuală prezintă un anumit avantaj în sensul că se evită introducerea repetată a unor acțiuni privind majorarea pensiei. Solicită respingerea recursului cu acordarea cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.
În recurs s-a depus adeverința privind veniturile lunare ale recurentului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma recursului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Situația de fapt litigioasă a fost stabilită în mod corect și sancționată de judecătorul fondului. Alăturat celor judicios reținute în expunerea de motive a instanței de fond notează tribunalul dispozițiile art. 530 alin. 3 din Noul Cod civil. Potrivit textului de lege pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere. Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, stabilirea pensiei de întreținere în cotă procentuală este în măsură să asigure deopotrivă atât protecția debitorului cât și protecția creditorului obligației de întreținere, aceasta raportându-se întotdeauna venitului net lunar al recurentului care poate înregistra atât creșteri cât și reduceri. Dimpotrivă, privit din punctul de vedere al titularului cererii de recurs, debitor al obligației legale de întreținere, reducerea nivelului venitului său net lunar are a se reflecta de îndată în cuantumul pensiei de întreținere calculată procentual fără a mai fi necesar a se recurge la intervenția instanței de judecată.
Reținând solicitarea reclamantei de stabilire a pensiei de întreținere în cotă procentuală, precum și norma înscrisă în art. 530 alin. 3 din Noul Cod civil, ambele raportat la modificările ce survin la intervale destul de scurte de timp cu privire la veniturile nete ale pârâtului – recurent, tribunalul reține corecta stabilire în cotă procentuală a pensiei de întreținere datorate.
Și relativ la cheltuielile de judecată critica recurentului este nefondată. Cu ocazia dezbaterii fondului litigiului, reclamanta, reprezentată de apărătorul său ales, a solicitat admiterea acțiunii precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Notează tribunalul că această cerere accesorie nu se supune exigențelor art. 132 Cod procedură civilă, având în vedere că o astfel de cererea poate fi formulată inclusiv printr-o acțiune separată. La dosarul cauzei - filele 50 și 53 bis – se află atât împuternicirea avocațială a doamnei avocat L. M. C. cât și chitanța care atesta plata de către reclamantă a onorariului de avocat în cuantum de 500 lei. În mod corect, reținând că pârâtul a căzut în pretenții, în baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, judecătorul fondului l-a obligat pe pârât la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată.
În considerarea celor mai sus expuse și alăturat celor judicios reținute în expunerea de motive a judecătorului fondului, pe care și le însușește în integralitatea lor, tribunalul, în baza art. 312 Cod procedură civilă, urmează a dispune conform celor cuprinse în prezenta decizie.
Văzând și disp. art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de recurs formulată de pârâtul reclamant M. G. împotriva sentinței civile nr. 4811/27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în sedință publică azi 12.03.2014.
Președinte, C. R. | Judecător, M. C. | Judecător, S. F. |
Grefier, O. T. |
Red. M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./17.10.2014
Judecător fond O. P.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Drept de autor şi drepturi conexe. Sentința nr. 1683/2014.... → |
|---|
