Ordin de protecţie. Decizia nr. 213/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 213/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 25566/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Martie 2014
Președinte - D. M.
Judecător - A. M. C.
Grefier - O. T.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 213/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant C. P. B. și pe intimat C. A.-M., având ca obiect ordin de protecție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a-i acorda posibilitatea apelantului de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20.03.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ din 09.08.2013 reclamanta C. A. M. a chemat în judecată pe pârâtul C. P. B. solicitând instanței ca in temeiul legii nr. 217/2003 sa emita un ordin de protectie prin care sa se dispuna pe o perioada de 6 luni, cu caracter provizoriu urmatoarele obligatii si interdictii pentru pirit:
- evacuarea temporara a piritului din locuinta actuala a familiei
-reintegrarea reclamantei si a minorelor in locuinta familiei
-obligarea piritului de a pastra o distanta minima fata de reclamanta si minore, fata de actuala resedinta a reclamantei, fata de locul de munca al reclamantei si fata de unitatea de invatamint a minorelor.
-interzicerea pentru pirit de a lua contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta, sau in orice alt mod cu reclamanta si minorele
-exercitarea autoritatii parintesti cu privire la minorele C. M.-M. nascuta la data de 25.09.2007, C. D. –M. nascuta la data de 13.09.2005 si C. B.- M. nascuta la data de 18.10.2002, de catre reclamanta
- obligarea piritului sa achite reclamantei o suma lunara pentru plata chiriei pentru locuinta temporara unde reclamanta si minorele locuiesc din cauza imposibilitatii de a ramine in locuinta familiala
-obligarea piritului de a preda politiei armele detinute
În motivarea cererii reclamanta a arătat că solicita emiterea ordinului de protectie pentru ea si minore intrucit piritul are comportament deviant cu tendinte incestuoase fata de cele 3 fiice, producind acestora temeri, angoase anxietate, stari de depresie . Anterior, s-au produs acte de violenta verbala si fizica asupra reclamantei si asupra minorelor .
In drept s-a invocat Legea nr. 217/2003, Legea nr. 25/2012.
In dovedire s-au anexat inscrisuri acte stare civila, raport de evaluare psihologica minore, imagini foto, adeverinta nr. 21/2013, dovada de predare-primire, certificat medico-legal.
Piritul, nu a formulat intimpinare, insa prezent in instanta a declarat ca nu mai locuieste in ultimul domiciliu comun de aproximativ 5 luni, iar de atunci nu a mai vizitat nici cele trei minore.
Prin sentința civilă nr._/01.11.2013 Judecătoria Iași a admis în parte cererea și a dispus:
,,Dispune, pentru o perioada de 6 luni de la data pronuntarii , urmatoarele obligatii si interdictii pentru pirit:
- evacuarea temporara a piritului din ultimul domiciliu comun al partilor situat in . jud Iasi,
-obligarea piritului de a pastra o distanta minima de 100 m fata de minorele C. M.-M. nascuta la data de 25.09.2007, C. D. –M. nascuta la data de 13.09.2005 si C. B.- M. nascuta la data de 18.10.2002, fata de actualul domiciliu al minorelor situat in ., jud Iasi ce constituie si ultimul domiciliu comun al partilor, si fata de unitatea de invatamint a minorelor ( Liceul ,,Octav B.,, Iasi).
- exercitarea autoritatii parintesti cu privire la minorele C. M.-M. nascuta la data de 25.09.2007, C. D. –M. nascuta la data de 13.09.2005 si C. B.- M. nascuta la data de 18.10.2002, exclusiv de catre reclamanta si stabilirea domiciliului minorelor la mama’’.
La pronunțarea acestei sentințe prima instanță a avut în vedere următoarele argumente:
,,Partile sint casatorite, din casatoria partilor rezultind minorele C. M.-M. nascuta la data de 25.09.2007, C. D. –M. nascuta la data de 13.09.2005 si C. B.- M. nascuta la data de 18.10.2002 .
Mama piritului, A. Ortansa, audiata in cauza la solicitarea piritului, a declarat ca de aproximativ 6 luni piritul nu mai locuieste cu sotia si cu cei trei copii, in prezent acesta locuind la mama sa in . relatat ca reclamanta nu ii permite piritului sa-si vada copiii, desi acesta s-a comportat intotdeauna afectuos cu copiii .
Retine instanta din cele trei R. de evaluare psihologica intocmite de Societatea Civila Profesionala de Psihologie ,, C. si E.,, faptul ca, in urma evaluarii psihologice a minorelor, tinind cont de faptul ca sint prezente unele caracteristice specifice copilului victima a unor comportamente cu conotatie erotica venite din partea unui adult se poate concluziona asupra faptului ca poate exista probabilitate ca minorele sa fi fost victime ale unei molestari sexuale ori cu contatie sexuala.
Relevanta este si declaratia data de minora C. B.-M. in fata agentului de politie al Postului de Politie M. in cadrul cercetarilor efectuate in dosarul nr. 8585/P/2013, in care aceasta relateaza momente domestice in care aflindu-se in preajma tatalui ar fi fost supusa la actiuni cu conotatie erotica .
Potrivit art. 26 al.1 din Legea nr. 217 din 22 mai 2003 (*republicata*)
pentru prevenirea si combaterea violentei in familie ,, Persoana a cãrei viațã, integritate fizicã sau psihicã ori libertate este pusã în pericol printr-un act de violențã din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlãturãrii stãrii de pericol, sã emitã un ordin de protecție, prin care sã se dispunã, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmãtoarele mãsuri - obligații sau interdicții …,,
Potrivit art. 3 din acelasi act normativ,, În sensul prezentei legi, violența în familie reprezintã orice acțiune sau inacțiune intenționatã, cu excepția acțiunilor de autoapãrare ori de apãrare, manifestatã fizic sau verbal, sãvârșitã de cãtre un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacã ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrarã de libertate,, art 4 stabilind ca violenta sexuala se poate manifesta sub forma de agresiune sexualã, impunere de acte degradante, hãrțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;.
F. de dispozitiile legale anterior mentionate rezultă că pentru a fi admisă cererea de emitere a ordinului de protectie trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții urgența luării măsurii, caracterul vremelnic al măsurii luate, existenta unei forme de violenta exercitata de unul din membrii familiei . In cauza instanta constata ca sint indeplinite conditiile anterior enumerate, din probele administrate instanta retinind ca exista probabilitatea ca minorele sa fi fost victime ale unei molestari sexuale ori cu contatie sexuala din partea tatalui lor, masurile solicitate de catre reclamanta in privinta minorelor fiind, astfel, justificate.
Pentru a impiedica si preintimpina exercitarea de catre parat a unor acte de violenta sexuala asupra minorelor de natura celor retinute in raportul de evaluare psihologica si in declaratia minorei, care s-ar putea solda cu consecinte mult mai grave, instanta va admite in parte actiunea’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul C. P. B., apel care însă a fost motivat cu depășirea termenului de apel prev. de art. 470 alin. 5 Cod procedură civilă, motiv pentru care instanța de apel a aplicat sancțiunea decăderii prev. de art. 470 alin. 3 Cod procedură civilă. Aceeași sancțiune a fost aplicată și privința probelor care au fost propuse și depuse cu depășirea termenului de apel.
În motivele de apel menționate apelantul a arătat că nu există o stare de pericol actual, aceasta încetând din momentul în care apelantul s-a mutat de la domiciliul comun, neexistând posibilitatea reală ca intimat și minorele să fie supuse unor violențe fizice sau verbale.
În consecință instanța va trebui să analizeze apelul în limitele stabilite de art. 476 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv în raport de cele invocate de apelant în primă instanță ca pârât. Or în primă instanță pârâtul nu a formulat întâmpinare, rezumându-se la a se prezenta în instanță și a declara că nu mai locuiește in ultimul domiciliu comun de aproximativ 5 luni, iar de atunci nu a mai vizitat nici cele trei minore.
Alăturat cererii apelantul a depus la dosar o . mesaje imprimate dintr-o corespondență electronică purtată între părți.
Intimata C. A. M. prin întâmpinare a adus critici motivelor de apel formulate de apelant; a arătat astfel prima instanță și-a format în mod corect convingerea bazându-se pe rapoartele psihologice întocmite de specialiști și care nu au fost contestate de pârât; pericolul este încă actual și el constă în comportamentul sexual aberant al pârâtului. Solicită ca interdicția să fie mărit la o durată de 1 an iar distanța minimă să fie mărită la 500 m față de locuință și față de unitățile școlare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu limitele menționate mai sus, instanța constată că apelul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele motive:
În primul rând instanța constată că singurele apărări făcute de C. P. B. în prezenta cauză (în condițiile în care în primă instanță nu a depus întâmpinare iar motivele de apel au fost depuse tardiv) sunt cele legate de faptul că a părăsit domiciliul de mai multe luni, că nu le-a mai vizitat pe cele trei minore și că deci pericolul nu mai este actual.
Instanța constată deci că intimatul nu a contestat situația de fapt reținută de prima instanță și prezumția existenței unui abuz care rezultă din rapoartele psihologice depuse la dosar cât din copiile după actele de urmărire penală.
Gravitatea faptelor de care este suspectat intimatul, fapte comise asupra membrilor vulnerabili ai familiei reclamă luarea măsurilor restrictive dispuse de prima instanță, măsuri pe care instanța de apel le apreciază justificate.
Apărarea apelantului în sensul că pericolul nu mai este actual întrucât s-a mutat din domiciliul conjugal nu este logică, căci părăsirea domiciliului conjugal face parte din însuși conținutul măsurii restrictive dispuse. Iar dacă este adevărat că pericolul a încetat la mutarea apelantului din domiciliu, atunci rezultă că pericolul a reapare la întoarcerea apelantului acolo.
Pentru aceste motive instanța apreciază că măsura dispusă de prima instanță este justificată și are la bază suport probatoriu, apelantul nereușind să facă dovada inexistenței sau dispariției stării de pericol.
Respingând apelul, instanța va obliga totodată pe apelant la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată.
În ce privește solicitarea intimatei de extindere a măsurilor restrictive (prin mărirea atât a duratei cât și a distanței de interdicție), aceasta nu poate fi primită, căci în apel nu pot fi făcute noi cereri, noi pretenții și nu se poate schimba cadrul procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul C. P. B. împotriva sentinței civile nr._/01.11.2013 a Judecătoriei Iași pe care o păstrează.
Obligă apelantul la plata către intimat C. A. M. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.03.2014.
Președinte, D. M. | Judecător, A. M. C. | |
Grefier, O. T. |
Red./Tehnored.: M.D.
4 ex. / 25.04.2014
Judecător fond: S. A. F.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 656/2014. Tribunalul IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
