Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 649/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 649/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 36317/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Aprilie 2014
Președinte - M. A.
Judecător M. S.
Judecător A. M. Diuță T.
Grefier I. B.
Decizia civilă Nr. 649/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent A. P. S. și pe intimat T. N. G., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23 aprilie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 8595/2013 a Judecătoriei Iași, s-a admis in parte actiunea civilă formulată de reclamantul T. N. G. în contradictoriu cu pârâta A. P. S..
S-a admis in parte cererea reconventională formulată de pârâta-reclamantă A. P. S. în contradictoriu cu reclamantul pârât T. N. G..
S-a constatat că părtile au dobândit împreună în timpul căsătoriei, în cote-parti egale de câte 50%, bunuri mobile comune în valoare totală de 1850 lei: masina de spălat în valoare de 900 lei și piese de mobilier în valoare de 950 lei.
S-a constatat că bunurile se află în posesia pârâtei reclamante.
S-a constatat că părtilor li se cuvin bunuri comune in valoare de câte 925 lei.
S-a dispus lichidarea comunității de bunuri după cum urmează:
S-a atribuit pârâtei reclamante masina de spălat și piesele de mobilier.
A fost obligată pârâta reclamantă să plătească reclamantului pârât suma de 925 lei cu titlu de sultă.
S-a constatat că reclamantul pârât are un drept de creanță în valoare de 9246 lei reprezentând cota-parte de contributie a pârâtei reclamante la datoriile comune si în consecință obligă pârâta reclamantă să plătească reclamantului pârât creanta de 9246 lei.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Iași la data de 8.11.2011 sub nr._ reclamantul T. N. G. a solicitat in contradictoriu cu parata A. P. S. ca, prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate că din masa partajabilă fac parte bunurile mobile indicate in cerere, un pat, un corp de mobilier, ușa metalica, mașina de spălat. De asemenea, reclamantul a solicitat restituirea taxelor de școlarizare.
In motivare s-a arătat faptul că partile au dobândit în timpul căsătoriei bunurile indicate, iar in 2009 reclamantul a contractat pe numele său un împrumut prin contractul de credit și garanție ING Personal nr._/2009, valoarea creditului fiind de 7500 lei, bani cu care a achitat cheltuielile curente ale casei. F. sa sotie a lucrat doar cateva luni in decursul celor 5 ani de căsătorie, cheltuielile curente ale casei fiind suportate doar din veniturile salariale incasate de reclamant.
În cei 5 ani de căsătorie sotia sa a urmat o . cursuri de calificare din cadrul Școlii Postliceale FEG, cursuri care au fost achitate integral de reclamant, arată acesta in cerere.
În luna aprilie 2011 a semnat impreuna cu sotia un contract de credit cu BRD, banca acordandu-le un imprumut de 20.000 lei, credit ce s-a acordat pe o perioada de 84 luni. Din suma de_ lei suma de 5779,07 lei a fost virata in contul deschis la ING pentru rambursarea integrala a creditului contractat in 2009.
A solicitat reclamantul obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate de reclamant cu titlu de rată către BRD pe perioada dintre data divortului 30.08.2011 și până la pronunțarea unei hotăriri iar ulterior acestei date obligarea pârâtei la jumătate din rata datorată lunar.
În drept a invocat art. 357 Cod Civil, art. 351 cod civil și art. 364 al. 2 din Codul Civil.
Alăturat a depus înscrisuri.
Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvețională arătând că aspectele relatate de reclamant nu corespund realității. A arătat pârâta că au locuit primele două luni la tatăl reclamantului iar apoi de la 29.11.2006 până la 23.06.2007 la părinții pârâtei. La bunica pârâtei au locuit de la 21.12.2007 până la 24.12.2009 iar ulterior la locuința dobândită prin moștenire legală de către părinți. Niciodată nu au locuit împreună singuri . sau cel putin inchiriată, in nevoile obisnuite ale casatoriei nu au intrat niciodată cheltuielile cu plata facturilor sau a chiriei. Niciuna din aceste nevoi nu a putut fi vreodată satisfăcută de reclamant, pe de altă parte Codul Familiei instituie obligatia reciprocă a sotilor de acordare a sprijinului material și moral.
A mai precizat pârâta reclamantă că bunurile indicate de reclamant au fost dobândite cu exclusiv de către pârâtă cu o contribuție de 100% astfel cum rezultă din înscrisurile anexate. În ce privește împrumutul luat de reclamant la ING, acesta a fost contractat exclusiv pentru nevoile personale ale acestuia. La începutul lunii mai 2011 reclamantului i-a fost acordat un credit de către BRD in valoare de_ lei. Pe contract apare si semnătura sa in calitate de co-împrumutat. Din această sumă de bani, suma de 5779,07 a fost folosită pentru refinanțarea de către reclamant a creditului contractat de acesta de la ING. Cu toate că a semnat contractul arată pârâta că cel care a primit împrumutul a fost reclamantul. De altfel poziția pârâtei în contract nu poate fi cea de împrumutat, intrucât aceasta are calitatea de fidejusor. Obligația contractată nu are o natură comună, intrucât nu privește nevoile comune, cheltuielile căsătoriei.
În ce privește taxele de școlarizare pretinse de reclamant au fost achitate de mătusa sa, deși în art. 2 din Codul familiei este consacrat principiul conform căruia sotii sunt datori sa iși ofere reciproc sprijin material si moral.
A mai arătat pârâta reclamantă că a absolvit Scoala Postliceala Sanitară D. C. cu durata de studii de 3 ani in perioada 2007 – 2010 cu calificarea asistent medical generalist. Reclamantul a fost de acord cu această calificare pentru a putea presta o activitate utilă în interesul familiei. Pe perioada căsătoriei au fost ajutati cu alimente, bani și cu punerea la dispoziție de către familia pârâtei a locuințelor in care au stat. Din cartea de muncă rezultă că a prestat activitate salarizată in perioada 1.10.2006-8.12.2009. S-a angajat in 2010 și 2011.
A solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimoniala.
Alăturat s-au depus înscrisuri.
Ulterior, reclamantul a precizat că renunță la cererea privind restituirea taxelor de școlarizare.
Probatoriul a fost administrat.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Partile s-au căsătorit la 8.09.2003 iar prin certificatul de divorț nr. 5569 din 30.08.2011 emis de Serviciul de Stare Civilă al. Municipiului Iasi, căsătoria partilor a fost desfăcută prin acordul ambelor părți.
In timpul căsătoriei, părțile au dobândit mai multe bunuri mobile. Cu privire la calitatea de bunuri comune, instanța retine că potrivit art.30 din Codul Familiei aplicabil in cauză, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților, iar, potrivit art.30 al. 3, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Astfel, în temeiul prezumției relative de comunitate instituite de către legiuitor, oricare bun dobândit in timpul căsătoriei de oricare dintre soți, se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art. 31 din Codul Familiei – în prezent art. 340 Noul Cod Civil .
Astfel, instanța a retinut că din masa partajabilă fac parte mașina de spălat și piese de mobilier, bunurile fiind achiziționate în timpul căsătoriei părților, astfel cum rezultă din înscrisurile existente la filele 52 și urm. În ce privește usa metalică indicată de reclamant ca făcând parte din masa bunurilor comune, instanța a constatat că acest bun a fost incorporat într-un imobil, pierzându-și caracterul de bun mobil, astfel că nu poate fi supus partajului decât prin valorificarea unui drept de creanță ce nu a fost solicitat de reclamant.
Valorile bunurilor comune invederate de reclamant – pârât in actiunea introductivă nu au putut fi avute în vedere de instanță, fiind luate în considerare valorile ce rezultă din documentele ce dovedesc achiziționarea bunurilor: masina de spălat în valoare de 900 lei și piese de mobilier în valoare de 950 lei.
Reclamantul a mai arătat că masa bunurilor comune este grevată de o datorie comună, ulterior solicitând a se constata dreptul său de creanță constând în jumătate din ratele achitate aferente contractului de credit nr._/2011.
Astfel cum rezultă din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ din 6.05.2011, părți contractante au fost BRD – Groupe Societe Generale Iasi pe de o parte si reclamantul si pârâta pe de altă parte, in calitate de împrumutat, respectiv co-împrumutat.
Legea prezumă că datoriile sunt personale câtă vreme nu se dovedeste contrariul si anume că ele fac parte din categoria datoriilor comune ce sunt limitativ determinate de art. 32 Cod fam. În mod cert, datoria contractată prin conventia mentionată anterior este una comună sotilor, astfel cum rezultă din dispoz. art. 32 lit. b) Cod fam, obligatia fiind contractată de cei doi soti impreună, ambii asumându-si indeplinirea obligatiei prin semnarea contractului.
Pe de altă parte, cotele de contributie ale sotilor la dobândirea bunurilor se analizează numai până la desfacerea căsătoriei iar ceea ce fostii soti au achitat din surse proprii după desfacerea irevocabilă a căsătoriei, in contul datoriilor comune, le conferă dreptul de creanță pentru partea din datorie ce revenea celuilalt sot.
Plătile efectuate de reclamantul pârât din surse poprii în perioada ulterioară desfacerii căsătoriei însumează_ RON. Prin urmare, dreptul de creanță izvorât din plata datoriilor comune ulterior divortului este justificat in limita sumei de 9246 lei, reprezentând cota de ½ din suma totală de_ lei.
Apărările pârâtei reclamante privind faptul că datoria ar fi una personală a reclamantului întrucât din suma împrumutată s-a stins un alt credit contractat exclusiv de reclamant, nu au putut fi primite, instanța apreciind că încheierea convenției de către pârâtă în condițiile date are drept semnificație acordul acesteia pentru stingerea unei datorii comune a soților.
In ceea ce privește cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune, instanta a retinut că temeiul juridic al comunitătii de bunuri îl constituie nu numai existența căsătoriei, ci si participarea fiecăruia dintre soti prin munca sa sau prin mijloacele sale la dobândirea si conservarea bunurilor comune .
Din probatoriul administrat nu a rezultat o contribuție majorată a pârâtei reclamante, astfel cum a solicitat aceasta. Din înscrisurile depuse și depozițiile martorilor a rezultat că reclamantul a lucrat pe întreaga perioadă a căsătoriei, în timp ce pârâta a avut perioade în care nu a lucrat însă a beneficiat de ajutorul financiar al familiei sale.
Concluzionând, cotele părti ale sotilor pot fi inegale, dacă aportul acestora la dobândirea bunurilor comune este diferit, prezumtia unei cote egale aplicându –se in lipsa unor elemente care să permită determinarea contributiilor diferite ale soților.
In cauza dedusă judecătii, nu există asemenea elemente care să determine stabilirea unei contribuți mai mari din partea paratei – reclamante la dobândirea bunurilor comune . Astfel, așa cum rezultă din adeverința emisa de . nr. 898 din 29.04.2013, coroborat cu depozitiile martorilor audiati in cauză, reclamantul a fost singurul care a avut un loc de muncă stabil si care a realizat venituri in familie pe întreaga durata a căsătoriei, parata lucrând doar scurte perioade de timp. De asemenea, ajutorul acordat de familia pârâtei a constat preponderent in alimente și asigurarea unei locuințe.
În concluzie, raportat la toate cele prezentate anterior, în virtutea principiului unicității cotei de contributie, instanța a reținut în favoarea ambelor părți cote de contribuții egale.
Sistarea stării de codevălmăsie a fost realizată prin atribuirea tuturor bunurilor către pârâta – reclamantă, aceasta fiind obligată la plata unei sulte în cuantum de 925 lei .
La atribuirea bunurilor către pârâta – reclamantă, au fost avute in vedere imprejurările că aceasta a rămas după desfacerea casatoriei in posesia bunurilor mobile, urmând a suporta astfel și uzura acestora .
Având în vedere dreptul de creanță constatat anterior, instanța a dispus obligarea pârâtei reclamante la plata sumei de 9246 lei reprezentând cota parte de contribuție a acesteia la datoriile comune.
În conformitate cu prevederile art. 276 din codul de procedură civilă instanța a compensat cheltuielile de judecată suportate de părți, privind taxe de timbru și onorarii avocațiale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta-reclamantă A. P. S. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată aceasta în motivarea cererii deși instanța de fond a stabilit în mod corect regimul bunurilor comune aplicabil, a determinat greșit întinderea cotei ce se cuvine fiecărui soț.
Singurele bunuri dobândite în timpul căsătoriei enumerate de intimat, sunt cele dobândite după despărțirea în fapt și anume: ușa, mașina de spălat și bunuri de mobilier dobândite de ea în cotă de 100%.
Pentru dobândirea acestora a contractat împrumuturi la ING.
În acest sens sunt răspunsurile la interogatoriul luat fostului soț coroborate cu actele dosarului.
Consideră că a fost obligată și la o sultă greșită de către instanța de fond.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Părțile din prezenta cauză s-au căsătorit în anul 2003 și au divorțat în anul 2011 potrivit actelor depuse la dosar.
În timpul căsătoriei au dobândit mai multe bunuri mobile, respectiv o mașină de spălat și piese de mobilier.
Analizând întreg probatoriul administrat în contradictoriu, în mod temeinic și legal a reținut prima instanță că valoarea bunurilor este cea care rezultă din documentele ce dovedesc achiziționarea acestora, respectiv mașina de spălat în valoare de 900 lei și piesele de mobilier în valoare de 950 lei.
De asemenea, corect a reținut instanța cu privire la contractul de credit nr._/2011, încheiat între BRD Groupe Societe Generale Iași și cei doi soți: intimatul în calitate de împrumutat și recurenta în calitate de co-împrumutat, că datoriile sunt comune.
În baza probatoriului administrat, instanța a constatat o cotă egală de contribuție atât la dobândirea bunurilor comune cât și în ceea ce privește datoria comună.
Recursul este neîntemeiat, regimul bunurilor comune, care a făcut obiectul prezentei cauze, a fost legal stabilit, în baza documentelor care se află la dosarul cauzei.
În mod corect a reținut instanța de fond dreptul de creanță al intimatului pentru plățile efectuate de acesta, conform contractului de credit, după data desfacerii căsătoriei.
Intimatul a dovedit faptul că a plătit din surse proprii, în perioada ulterioară desfacerii căsătoriei, rate în cuantum de_ lei.
Intimatul a dovedit că a lucrat, având un loc de muncă stabil, realizând venituri salariale permanente și că recurenta nu a lucrat decât sporadic, iar ajutorul oferit de părinți a fost din ambele părți.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 312 alin. 1 C.p.c., va respinge recursul promovat de pârâta-reclamantă A. P. S., menținând ca fiind legală și temeinică sentința Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta-reclamantă A. P. împotriva sentinței civile nr. 8595/04.06.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2014.
Președinte, M. A. | Judecător, M. S. | Judecător, A. M. Diuță T. |
Grefier, I. B. |
RED,A.M. TEHNORED. B.E.D.
2 EX. /12.06.2014
JUD. FOND. L. H.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 929/2014. Tribunalul IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
