Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1456/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1456/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 83/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Octombrie 2014
Președinte - C. I.
Judecător C. E. C.
Judecător G. C.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1456/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul M. M. și pe intimata E. M. M. (FOSTĂ M. ), având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 16.10.2014, 23.10.2014 și apoi pentru astăzi, 30.10.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberand asupra recursului civil de fata, constata:
Prin incheierea pronuntata in sedinta publica la data de 6.12.2013 Judecatora Iasi a dispus:
Respinge ca neîntemeiată cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de către petentul M. M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat O. – C. C. din Iași, ., județul Iași.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, instanta a retinut urmatoarele:
“Prin cererea înregistrată la data de 24.10.2013, petentul M. M. a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 5.309,56 lei.
În motivare, petentul a arătat că a formulat cererea de chemare în judecată cu nr._/245/2011, cerere disjunsă de către instanța de judecată prin formarea dosarului nr._ (având ca obiect partajarea bunurilor situate în Italia), cu privire la care Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței instanțelor române . petentul a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 11.927,58 lei din care instanța a calculat ulterior că trebuia să achite doar 5.972,44 lei, astfel încât diferența de 5.309,56 lei este supusă restituirii în temeiul dispozițiilor art. 23 lit. f din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 331 Cod procedură civilă și ale Legii nr. 146/1997.
Analizând cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, instanța reține următoarele:
Prin încheierea din ședința din camera de consiliu din 21.09.2012, dată în dosarul nr._/245/2011, Judecătoria Iași a respins cererea petentului de restituire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 7738 lei, formulată de către același petent în temeiul prevederilor art. 23 lit. b din Lege nr. 146/1997.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr._/245/2011, reclamantul a solicitat sa se dispună partajul bunurilor dobândite in timpul căsătoriei cu pârâta, cu reținerea unei cote de 100 % in favoarea sa. A solicitat partajarea unui număr de 7 imobile deținute pe teritoriul României, in valoare totala de 118.131 lei si a 3 imobile deținute in Italia, in valoare de 257.919,45 lei. Acțiunea a fost timbrata cu 11.282 lei taxa de timbru.
Prin încheierea din data de 07.12.2011 s-a disjuns capătul de cerere privind imobilele situate in Italia, termen la care instanța a constatat ca taxa de timbru datorată in cadrul dosarului nr._/245/2011 este achitata in totalitate pentru imobilele situate in România. In urma disjungerii,pentru imobilele din Italia s-a format dosar separat (nr._ ), în care instanța a analizat cererea de partaj a acestor imobile, cerere supusă timbrajului.
Taxa judiciară de timbru a fost calculată, raportat la cota majorată solicitată, conform disp.art.3 lit.c din Legea 146/1997, iar taxa judiciară de timbru achitată de reclamant viza toate imobilele supuse partajării, inclusiv cele din Italia ( pentru care taxa de timbru datorata era de 11.927,58 lei), întrucât și situația acestora a fost analizată, în cadrul dosarului format ca urmare a disjungerii. Judecătoria Iași a arătat că, cererea inițială a fost analizată în cadrul a două dosare și că taxa de timbru pentru imobilele din România a fost achitată în totalitate – 5972,44 lei, iar pentru cele din Italia –doar parțial, diferența de 5309,56 lei.
Judecătoria Iași a constatat că nu sunt aplicabile prevederile art. 23 lit. b din Legea nr. 146/1997 și a mai subliniat că nu sunt incidente nici celelalte texte cuprinse in art. 23 din Legea 146/1997, care să îndreptățească partea la obținerea taxei de timbru achitate. Respingerea unei cereri de partaj, indiferent de motivul acestei soluții, nu presupune restituirea taxei de timbru achitate.
Tribunalul Iași – Secția I Civilă a pronunțat decizia civilă nr. 400 din 20.02.2013 prin care a respins recursul declarat de către petentul M. M., menținând încheierea din 21.09.2012 a Judecătoriei Iași. Mai mult, instanța de control judiciar a arătat că nu sunt incidente prevederile art. 23 lit. f din Legea nr. 146/1997, în vigoare la data înregistrării acțiunii, potrivit cărora taxele judiciare de timbru se restituie în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională.
Împrejurarea că prin O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, se prevede (prin art. 45 alin.1 lit. g) că taxele judiciare de timbru se restituie în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională, precum și în cazul respingerii cererii, ca nefiind de competența instanțelor române nu poate fi reținută ca argument în admiterea cererii de restituire cât timp prevederile actului normativ menționat nu se aplică în prezenta cauză.
Mai mult, Judecătoria Iași s-a pronunțat irevocabil asupra cererii de restituire a taxei judiciare de timbru, încheierea din ședința din camera de consiliu din 21.09.2012 fiind menținută de către instanța de control judiciar.
Prin prezenta cerere, petentul a solicitat, din nou, restituirea unei taxe judiciare de timbru achitate în cuantum de 5.309,56 lei, aceasta fiind neîntemeiată, pentru motivele arătate mai sus, și urmând a fi respinsă ca atare. “
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs petentul Matasel M., care a aratat ca prin cererea de chemare in judcata nr._/245/2011 a solicitat partajarea a 10 bunuri comune in valoare de 376.050,45 lei . Corespunzator acestei valori a achitat, inainte ca instanta de judecata sa ii stabileasca taxa judiciara de timbru datorata, suma de 11.281,51 lei, conform precizarilor si inscrisurilor depuse pentru termenul de judecata din 7.12.2011.
Având in vedere ca prin încheierea din data de 07.12.2011 s-a disjuns capătul de cerere privind imobilele situate in Italia, in temeiul art. 23 al. 1 lit, a), b) si f) din Lg. nr. 146/1991, privind taxele judiciare de timbru si al prevederile art. 45 al. 1 al. 1 ht. a), b) si g) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru. Ca a solicitat restituirea taxei de 5.309,56 lei achitata suplimentara fata de taxa stabilita de către instanța de judecata in dosarul nr._/245/2011.
Instanța de judecata i-a respins cererea motivând ca a mai formulat o astfel de cerere in dosarul nr._/245/2011, cerere care i-a fost respinsa. Este adevărat, insa, având in vedere ca motivarea instanței din acel dosar a fost ca taxa achitata suplimentar era necesara in dosarul nr._, dosar care a fost soluționat in sensul declarării necompetentei instanțelor romane si al netrimiterii cauzei, nici unei alte instanțe, soluție data fara a i se stabili si solicita vreo taxa (care potrivit motivării instanței din dosarul nr._/245/2011) oricum era mai mare decât diferența achitata in plus in dosarul nr._/245/2011), raportat si la noile prevederi legale pe care le considera aplicabile, a formulat o noua cerere.
Ca instanța de judecata nu i-a pus in vedere achitarea nici unei taxe judiciare de timbru. El a introdus cererea de partaj, având ca obiect partajul tuturor imobilelor dobândite in timpul căsătoriei, insa instanța de judecata a disjuns capătul de cerere având ca obiect impartirea imobilelor situate in Italia si, rămânând in pronunțare fara sa ii puna in vedere vreo taxa judiciara de timbru, a respins cererea ca nefiind de competenta instanțelor romane, decât dupa . noului Cod civil.
Arata ca in dosarul inițial nr._/245/2011, a achitat, inainte de a i se stabili taxa datorata, taxa pe care a calculat-o el ca fiind datorata pentru intreaga masa a bunurilor comune (3% din valoare), adică 11.282 lei (fila 105 a dosarului nr._/245/2011), dupa care completul de judecata a stabilit ca datora doar taxa de 5.972,44 lei (fila 113 dosar_/245/2011). In aceste condiții, dupa pronunțare, a formulat cerere de restituire a taxei de 7738 lei (diferența dintre suma achitata si 3% din valoarea imobilelor din România), cerere care i s-a respins motivat de faptul ca:
a)a achitat doar parțial taxa de timbru pentru imobilele din Italia (taxa nesolicitata) si ca nu se poate „considera prejudiciat atâta timp cat nu i s-a pus in vedere in cadrul dosarului_ achitarea diferenței de taxa de timbru aferenta";
b)„taxa de timbru datorata de reclamant, raportat la cota majorata solicitata se calculează (...) in următorul mod: 3% din valoarea masei paratajabile -taxa calculata la valoare pentru diferența de 50%", el datorând deci pentru partajul imobilelor din România taxa de 5.972,44 lei, iar nu de 3.544 lei-cum a calculat.
Sustine ca cererea inițiala de restituire formulata in dosarul nr._/245/2011 la data de 01.08.2012 a avut un alt temei de drept si un alt obiect - suma de 7.738 lei, iar nu 5.309, 56 lei - ca in prezentul dosar (adică taxa achitata de 11.282 lei — taxa stabilita de 5.972,44 lei).
Fiind caracterizat de corectitudine, menționeaza ca a formulat la data de 24.10.2013 o noua cerere de restituire in dosarul nr._/245/2011, neintelegand in ce dosar a rămas taxa achitata suplimentar de 5.309,56 lei, din moment ce nici un complet nu a dispus transferarea ei in prezentul dosar. Aceasta cerere i-a fost respinsa.
Menționeaza ca dupa . Noului cod civil a introdus acțiunea cu nr._/245/2012, asa cum stabilise competenta instanțelor romane completul din prezentul dosar, insa instanța de judecata a apreciat ca nici la acel moment instanțele romane nu sunt competente, insa i-a admis cererea de restituire a taxei pe care a achitat-o in acel dosar;
Mai arata recurentul ca nu poate fi sancționat pecuniar pentru faptul ca a întreprins demersuri in vederea judecarii cu celeritate a cauzei si ca a achitat imediat introducerii cererii de partaj taxa pe care a considerat-o datorata, mult mai mare decât cea calculata si stabilita in sarcina sa de către instanța de judecata.
La data de 8.10.2014 recurentul a depus o cerere de conexare a prezentei cauze la dosarul nr._/245/2011*, in sustinerea careia a aratat ca instanta de judecata i-a respins cererea de restituire a taxei de timbru achitata suplimentar, motivand ca a mai formulat o astfel de cerere in dosarul nr._/245/2011, cerere respinsa cu motivarea ca taxa achitata suplimentar era necesara in dosarul nr._ . Avand in vedere ca a formulat o astfel de cerere in ambele dosare si ca solutionarea lor are o stransa legatura, solicita conexarea celor doua dosare.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca cererea de conexare si recursul sunt neintemeiate.
Cererea de conexare este neintemeiata, neexistand o legatura care sa justifice solutionarea lor impreuna, intrucat, desi s-a formulat o cerere similara si in dosarul nr._/245/2011, solicitarea respectiva va fi solutionata prin raportare exclusiva la obiectul cauzei respective- partaj imobile situate in Romania, fara se depasi cadrul procesual stabilit dupa disjungerea cauzei. In prezenta cauza, instanta de recurs urmeaza sa analizeze incidenta dispozitiilor legale referitoare la restituirea taxei judiciare de timbru prin raportare la obiectul prezentului dosar (partaj bunuri situate in strainatate), cat si la solutia pronuntata de instanta asupra cererii de chemare in judecata. Fiind vorba despre aplicarea dispozitiilor legale aratate la situatii diferite, se constata ca nu sunt intrunite temeiurile pentru conexarea celor doua dosare.
In privinta cererii de restituire a taxei judiciare de timbru, tribunalul constata ca in dosarul nr._/245/2011 reclamantul a formulat o actiune de partaj a bunurilor comune, parte situate in Romania, parte situate in Italia.
Prin incheierea din 7.12.2011 Judecatoria Iasi a dispus disjungerea capatului de cerere avand ca obiect partajul bunurilor situate in Italia, reinregistrata ulterior sub nr._ si care a fost solutionata prin sentinta civila nr. 2284/1.02.2012, prin care a admis exceptia necompetentei instantelor romane si a respins cererea de partaj ca nefiind de competenta instantelor romane.
Intrucat in dosarul format initial cu nr._/245/2011 reclamantul achitase o taxa judiciara de timbru globala, pentru partajul tuturor bunurilor din masa partajabila, in suma de_,58 lei, iar instanta a stabilit pentru partajul bunurilor din Romania taxa de numai 5972,44 lei, reclamantul a solicitat in dosarul nr. 83/2012 (avand ca obiect partajul bunurilor din Italia), prin cererea inregistrata la 24.10.2013, restituirea diferentei de 5309,56 lei.
A motivat cererea de restituire cu faptul ca instanta a pronuntat solutia de admitere a exceptiei necompetentei instantelor romane, fara a judeca pricina.
In drept, si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 23 alin. 1 lit.f din Legea nr. 146/1997.
Prin incheierea din 16.12.2013 Judecatoria Iasi a respins cererea de restituire, incheiere ce formeaza obiectul prezentului recurs.
Este de precizat faptul ca la dosar a fost inregistrata la data de 16.12.2013 o cerere completatoare a cererii de restituire, in care petentul indica temeiul de drept al cererii ca fiind art. 23 alin.1 lit.b, completat cu art. 23 alin.1 lit.a si f din Legea nr. 146/1997. Aceasta cerere completatoare a fost primita, insa, la dosar dupa terminarea sedintei de judecata, motiv pentru care nici prima instanta, nici instanta de recurs nu o analizeaza.
Raportat la temeiul indicat in cererea de restituire a taxei judiciare de timbru inregistrata la 24.10.2013- art. 23 alin.1 din Legea nr. 146/1997, tribunalul retine ca dispozitia legala prevede:
Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri:
a) când taxa plătită nu era datorată;
b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;
c) când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale;
d) când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecata ori s-au împăcat;
e) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă;
f) în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională.
g) când probele au fost administrate prin avocat sau consilier juridic.
Ipoteza descrisa la lit.f - în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională, nu este intrunita in cauza, astfel incat cererea de restituire a taxei judiciare de timbru nu poate fi admisa.
In speta, prin sentinta civila nr. 2284/1.02.2012 Judecatoria Iasi s-a declarat necompetenta, dar nu a trimis cauza la un alt organ cu activitate jurisdictionala, ci a respins cererea ca nefiind de competenta instantelor romane.
Prin urmare, taxa judiciara de timbru nu se restituie, nefiind intrunite cerintele prevazute de legea in vigoare la data nasterii dreptului la restituire - Legea nr. 146/1997.
In considerarea celor mai sus expuse, in temeiul dispozitiilor art. 312 C.p.civ., tribunalul va respinge recursul si va mentine incheierea recurata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de conexare a dosarului nr._ la dosarul nr._/245/2011*, formulată de recurent.
Respinge recursul formulat de recurentul M. M. împotriva încheierii din 16.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2014.
Președinte, C. I. | Judecător, C. E. C. | Judecător, G. C. |
Grefier, D. M. B. |
Red 2 ex, IC/IC
9.01.2015,
judecator fond B. E. C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
