Contestaţie la executare. Decizia nr. 1262/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1262/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 1262/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Octombrie 2015
Președinte - C. E. C.
Judecător C. R.
Grefier Ș. D.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1262/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta C. M. și pe intimații B. Z. V., S. S. - PRIN MANDATAR ., terț poprit S. G. C. E., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 08.10.2015, când
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 3831/16.03.2015 pronunțată de Judecătoria Iași au fost respinse excepția tardivității contestației și excepția netimbrării acțiunii și, pe fond, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea C. M. (fostă F.) în contradictoriu cu intimata S.C. „Capital” S.R.L. prin mandatar S.C. „Kruk România” S.R.L., terțul poprit Școala Gimnazială „C. E.” și B. Zabolotnâi V..
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că excepția de nelegală timbrare și cea privind tardivitatea contestației la executare sunt neîntemeiate. Astfel, raportat la data promovării contestației, 30.09.2014, și la cea a comunicării actelor de executare, dar și prin prisma prevederilor art. 711 și urm. Cod procedură civilă, termenul prevăzut pentru depunerea contestației a fost respectat. De asemenea, conform chitanței_/2015, contestatoarea a achitat timbrajul de 810 lei.
Pe fond, a reținut prima instanță că în contractul de credit nr. RQ_ din data de 05.04.2007, încheiat între Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. S.A. și F. M., la art. 28, se prevede că F. M. I. (soț) a luat la cunoștință de clauzele acestuia. Prin sentința civilă nr. 368/10.04.2012 pronunțată de Judecătoria L., în dosarul nr._, s-au stabilit obligațiile reclamantului F. M. I. de a contribui la rambursarea creditului în cotă de 1/2 părți, în rate lunare, conform contractului de credit și a scadențarului care face parte integrantă din contract. Or, în dosarul în care a fost pronunțată această hotărâre judecătorească, nu a fost citată, astfel că nu există opozabilitate. Dispozițiile legale care permit achitarea a 1/2 din credit deveneau aplicabile în măsura în care la proces participa și creditorul.
S-a mai reținut că debitoarea are un drept de regres împotriva lui F. M. I., că această creanță este certă, lichidă și exigibilă, actele de executare și executarea silită însăși, inclusiv adresa de înființare a popririi fiind emise cu respectarea prevederilor legale (Noul Cod procedură civilă) referitoare la executarea silită, în contextul în care debitul nu a fost achitat benevol. De asemenea, s-a reținut de prima instanță că, în speță, nu s-a dovedit că actele de executare și executarea silită însăși i-au provocat debitoarei o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestora și că nu sunt motive de nulitate absolută și/sau relativă a actelor și executării silite.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel contestatoarea C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, contestatoarea a susținut că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile legale și probatoriul administrat în cauză, înlăturând în mod nejustificat autoritatea și puterea de lucru judecat. Astfel, există putere de lucru judecat chiar dacă creditoarea nu a fost citată în dosarul nr._ . Deși nu există identitate de părți, instanța a stabilit în mod irevocabil că obligația sa de plată este de 1/2 din credit, cealaltă cotă de 1/2 din credit revenind fostului soț, intimatul F. M. I.. În aceste condiții, și în faza executării silite trebuie avută în vedere sentința civilă nr. 368/2012 care stabilește obligația fiecărei părți (a ei și a fostului soț) de a achita o cotă de 1/2 din credit.
Intimata S. S.a.R.L., prin reprezentant legal S.C. KRUK Romania S.R.L., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului. În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că solicitarea apelantei de a se dispune reducerea cuantumului popririi de la suma de 18.934,48 lei până la concurența sumei de 14.024,33 lei, reprezentând jumătate din suma pentru care s-a dispus poprirea, nu este argumentată din punct de vedere legal. Astfel, precizează intimata că în dosarul nr._ al Judecătoriei L., în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 368/10.04.2012, au avut calitatea de părți F. M. I. și F. M., invocând disp. art. 435 alin. 1 Cod procedură civilă. De asemenea, intimata a invocat și disp. art. 1384 alin. 1 și 3 și a susținut că o posibilă partajare a creditelor între foștii soți nu este opozabilă și creditorilor, având în vedere și dispozițiile contractuale.
Mai susține intimata că, potrivit legislației aplicabile, în cazul unui divorț datoriile vor trebui plătite de persoana căreia i-a revenit această obligație în urma partajului, conform actului de partaj voluntar sau hotărârii judecătorești, însă în cazul în care creditorii celor doi soți nu au fost parte în acțiunea de partaj, hotărârea judecătorească nu le este opozabilă. Conform Codului civil, în măsura în care obligațiile comune nu au fost acoperite prin urmărirea bunurilor comune, soții răspund solidar, cu bunurile proprii. În acest caz, soțul care plătește datoria comună din bunurile proprii devine creditorul celuilalt soț pentru ceea ce a suportat peste cota parte ce i-ar reveni lui, din comunitate, dacă lichidarea s-ar face la data plății datoriei. Astfel, soțul care plătește datoria comună, are un drept de retenție asupra bunurilor celuilalt soț, până la acoperirea integrală a sumelor pe care acesta i le datorează, putând formula acțiune în regres, cu mențiunea că numai o plată peste cota de contribuție ar putea da naștere unei acțiuni în regres în persoana părții îndreptățite, prin care aceasta să pretindă restituirea a ceea ce a plătit peste cota sa.
Intimata mai susține și faptul că din cuprinsul contractului de credit RQ_71 din 05.04.2007 nu rezultă că numitul F. M. I. ar avea calitatea de coîmprumutat/coplătitor.
Tot prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat și excepția netimbrării cererii de apel și excepția tardivității apelului. În motivarea acestor excepții, intimata a susținut că se impune anularea cererii de apel în situația în care la dosar nu a fost depusă chitanța privind plata taxei de timbru, respectiv în situația în care nu s-a respectat termenul de 30 zile prevăzut de lege pentru declararea căii de atac.
În dovedirea susținerilor sale, intimata a depus la dosarul cauzei, în copie, contractul de vânzare – cumpărare creanțe nr. 355/05.06.2013 și anexa la acest contract, împuternicirea din 01.10.2010, certificat înregistrare O.N.R.C. și certificat înregistrare mențiuni din 25.02.2013, rezoluția O.N.R.C. nr._/21.02.2013, rezoluția O.N.R.C. nr. 5000/17.01.2014, certificat constatator din 20.01.2014, sentința civilă nr. 3831/2015 a Judecătoriei Iași, contractul de credit din 05.04.2007.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de apel invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 05.04.2007, între Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. S.A., în calitate de creditor, și F. M., în calitate de client, s-a încheiat contractul de credit nr. RQ_71, prin care creditorul a acordat clientului un credit în valoare de 27.100 lei, pe o durată de creditare de 10 ani. La art. 29 din acest contract s-au prevăzut următoarele: „Subsemnatul F. M. I., în calitate de soț … declar că am luat cunoștință de clauzele prezentului contract”.
Ulterior, la data de 05.06.2013, între CEC Bank S.A., în calitate de vânzător/cedent, și S. S.a.R.L., în calitate de cumpărător/cesionar, a intervenit contractul de vânzare – cumpărare creanțe nr. 355, obiectul acestui contract constituindu-l inclusiv contractul de credit nr. RQ_71 încheiat între Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. S.A. și F. M..
La data de 07.03.2014, S. S.a.R.L., prin reprezentant legal KRUK Romania S.R.L., a formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei F. M., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. RQ_71 din 05.04.2007, în vederea recuperării sumei de 24.605,49 lei.
Prin încheierea din 07.03.2014 a B. Zabolotnăi V. s-a dispus înregistrarea cererii de executare și deschiderea dosarului de executare silită nr. 294/2014 împotriva debitoarei C. (fostă F.) M., în vederea realizării obligațiilor stabilite prin titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. RQ_71/05.04.2007.
Prin încheierea pronunțată la data de 08.05.2014 în dosarul nr._/245/2014 al Judecătoriei Iași s fost încuviințată executarea silită în vederea recuperării sumei de 24.605,49 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. RQ_71/05.04.2007, la cererea creditoarei cesionare S. S.a.R.L., prin reprezentant legal KRUK Romania S.R.L. împotriva debitoarei C. (F.) M..
Prin încheierea nr. 294/2014 din 18.08.2014 a B. B. Zabolotnăi V. s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 3.443,08 lei. De asemenea, la data de 20.08.2014 a fost comunicată terțului poprit Școala Gimnazială C. E. adresa de înființare a popririi nr. 294/2014.
Prin acțiunea introductivă, contestatoarea C. (F.) M. a formulat contestație împotriva adresei de înființare a popririi nr. 294/2014, susținând că poprirea trebuia înființată până la concurența sumei de 14.024,33 lei (respectiv 1/2 din suma de 28.048,57 lei) și invocând sentința civilă nr. 368/10.04.2012 a Judecătoriei L..
Prin sentința civilă nr. 3831/16.03.2015 a Judecătoriei Iași, apelată în prezenta cauză, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea C. (F.) M..
Or, raportat la dispozițiile legale aplicabile și la probele administrate, instanța de apel reține că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Astfel, prin sentința civilă nr. 368/10.04.2012 a Judecătoriei L., a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul F. M. I. în contradictoriu cu pârâta F. M. și s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un autoturism, atribuit reclamantului cu obligarea acestuia la plata unei sulte către pârâtă. De asemenea, s-a constatat că părțile au contractat în timpul căsătoriei un credit în valoare de 27.100 lei + dobânda aferentă, potrivit contractului de credit nr. RQ_71/05.04.2007, și s-a dispus obligarea reclamantului de a contribui la rambursarea creditului în cotă de 1/2 în rate lunare, conform contractului de credit și scadențarului.
Contractul de credit nr. RQ_71/05.04.2007 a fost încheiat între Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. S.A., în calitate de creditor, și F. M., în calitate de client. Este adevărat faptul că la art. 29 din contract s-a prevăzut că „subsemnatul F. M. I. … declar că am luat cunoștință de clauzele prezentului contract”, însă instanța de apel reține că această mențiune nu conferă acestuia calitatea de coîmprumutat/coplătitor. În consecință, în condițiile în care contestatoarea – debitoare C. (F.) M. nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de credit, instanța de apel reține că în mod corect executarea silită pornită în baza titlului executoriu a fost declanșată doar împotriva acesteia.
De asemenea, instanța de apel reține că nu prezintă relevanță în prezenta cauză faptul că prin sentința civilă nr. 368/10.04.2012 a Judecătoriei L. a fost obligat numitului F. M. I. să contribuie la rambursarea unei cote de 1/2 din creditul contractat prin contractul nr. RQ_71 din 05.04.2007. Chiar dacă prin sentința civilă menționată au fost obligați foștii soți să achite fiecare 1/2 din ratele lunare, creditorul se poate îndrepta pentru recuperarea întregii datorii doar împotriva debitoarei C. (F.) M., doar aceasta având calitatea de parte în contractul de credit încheiat cu CEC Bank.
Instanța de apel reține și faptul că hotărârea de partaj nu este opozabilă creditorului, ci produce efecte doar între părțile în litigiu, astfel încât susținerile apelantei referitore la puterea de lucru judecat sunt neîntemeiate.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 480 Cod procedură civilă, va respinge apelul și va păstra sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanta C. M. împotriva sentinței civile nr. 3831 din 16 martie 2015 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 08.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. R.C. D.Ș.
Red./tehnored. C.C.E.
6 ex., 26.01.2016
Judecător fond: P. D.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1396/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
