Acţiune în constatare. Decizia nr. 1372/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1372/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 1372/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Octombrie 2015
Președinte - M. C.
Judecător E.-C. P.
Grefier O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1372/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul V. B. în contradictoriu cu intimații M. IAȘI, G. E., G. G., U. N., Y. J. și Y. T., având ca obiect acțiune în constatare grănițuire.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 07.10.2015 și pentru data de 14.10.2015. Având în vedere imposibilitatea obiectivă de constituire a completului de judecată, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/05.12.2014 Judecătoria Iași dispune:
„Respinge ca neîntemeiate excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei de interes invocate de către pârâtul M. Iași prin întâmpinare.
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de către reclamantul V. B. cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de către terții intervenienți Y. J. și Y. T. și, pe cale de consecință,
Respinge pentru autoritate de lucru judecat cererea de intervenție în interes propriu formulată de către terții intervenienți Y. J., CNP_, și Y. T., CNP_, ambii cu domiciliul în Iași, ., județul Iași.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea exercitată de către reclamantul V. B., CNP_, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat I. Cațarschi din Iași, ., județul Iași în contradictoriu cu pârâții M. Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr. 11, județul Iași, G. G., CNP_, și G. E., CNP_, ambii cu domiciliul în M. Iași, ., județul Iași și U. N., CNP_, cu domiciliul în Iași, . Iași.
Respinge ca neîntemeiată cererea terților intervenienți Y. J. și Y. T. cu privire la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului U. N. privind obligarea reclamantului V. B. la plata cheltuielilor de judecată.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
„Prin actul de vindere cumpărare autentificat sub nr. 1225 din 08.10.1952 la notariatul de Stat al Regiunii Iași, Biroul Principal, numita Hers Perla Leia, în calitate de vânzătoare, a transmis autoarei reclamantului, numita V. L., în calitate de cumpărătoare, dreptul de proprietate asupra terenului (fără nicio clădire), sub formă de patrulater ale cărui laturi aveau următoarele dimensiuni: latura dinspre proprietatea M. C. – 58,50 mp, latura dinspre . mp, latura dinspre proprietatea Tudic Sura - 38 mp, iar latura dinspre proprietatea moștenitorilor Ungar – 54,50 mp.
Ulterior, autorii reclamantului, numiții V. L. și V. F., au încheiat mai multe contracte de vânzare-cumpărare.
Astfel, prin actul de vindere – cumpărare autentificat sub nr. 453/132 din 27.03.1956 la Notariatul de Stat al Orașului Iași au transmis cumpărătorilor P. G. și P. E., dreptul de proprietate asupra terenului (fără nicio construcție) în suprafață de 572 mp din orașul Iași, .. Prin actul de vindere – cumpărare autentificat sub nr. 551/188 din 19.02.1957 la Notariatul de Stat al Orașului Iași au transmis cumpărătorului U. C., dreptul de proprietate asupra terenului (fără nicio construcție) în suprafață de 534 mp din orașul Iași, . (fost nr. 31). Prin actul de vindere – cumpărare autentificat sub nr. 2780 din 02.08.1966 la Notariatul de Stat Regional Iași au transmis pârâților G. G. și G. E., dreptul de proprietate asupra terenului (fără nicio construcție) în suprafață de 642 mp din orașul Iași, ..
Ca urmare a decesului autorilor reclamantului (V. F., decedat la data de 06.02.1973, și V. L., decedată la data de 04.03.1991), Notariatul de Stat Județean Iași a eliberat certificatul de moștenitor nr. 684 din 14.08.1973 și certificatul de moștenitor nr. 659 din 18.04.1994, reclamantul dobândind, în calitate de descendent de gradul 1, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 738 mp.
Reclamantul susține că, în realitate, întinderea suprafeței de teren moștenite de la părinții săi este mai mare cu 119 mp, eroarea privitoare la această întindere fiind generată de omisiunea inserării, în contractul de vânzare-cumpărare încheiat de către autorii săi în anul 1952, a suprafeței imobilului.
I. Potrivit art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei de interes, invocate de către pârâtul M. Iași prin întâmpinare, precum și excepția autorității de lucru judecat invocată de către reclamantul V. B. cu privire la cererea de intervenție în interes propriu promovată de către terții intervenienți Y. J. și Y. T..
A. Excepțiile invocate de către pârâtul M. Iași, prin întâmpinare, vor fi respinse ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Prezenta acțiune a fost întemeiată pe prevederile art. 557, art. 580 cod civil referitoare la dobândirea dreptului de proprietate și obligația proprietarilor terenurilor învecinate de a contribui la grănițuire, reclamantul solicitând să se constate că din suprafața de teren dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1225 din 08.10.1952 la Notariatul de Stat al Regiunii Iași, ca urmare a înstrăinărilor succesive încheiate de către părinții săi, defuncții V. F. și V. L., a mai rămas, în realitate, suprafața de 857 mp (suprafața de 738 mp, menționată în certificatele de moștenitor nr. 684 din 14.08.1973 și certificatul de moștenitor nr. 659 din 18.04.1994 eliberate de către Notariatul de Stat Județean Iași, la care se adaugă suprafața de 119 mp). Reclamantul susține că suprafața de teren, cu întinderea menționată, a fost deținută de către reclamant și autorii săi în temeiul actului de vindere cumpărare autentificat sub nr. 1225 din 08.10.1952 la Notariatul de Stat al Regiunii Iași, Biroul Principal.
Așadar, reclamantul solicită să se constate suprafața de teren dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare din 1952 și care nu a fost menționată în acest act, precum și stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile reclamantului și pârâților persoane fizice.
Or, în această situație, în opinia instanței, reclamantul nu are la dispoziție o acțiune în realizare, excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtul M. Iași urmând a fi respinsă ca neîntemeiată. Pentru aceleași considerente va fi respinsă ca neîntemeiată și excepția lipsei de interes invocată de către același pârât.
B. Excepția autorității de lucru judecat invocată de către reclamantul V. B. cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de către terții Y. J. și Y. T., urmează a fi admisă pentru următoarele argumente:
Prin decizia civilă nr. 727 din 03.12.2012 pronunțată în dosarul nr._/245/2006, Tribunalul Iași – Secția I Civilă a admis apelul declarat de către apelanții – pârâți Y. J. și Y. T. în contradictoriu cu intimatul reclamant V. B., a schimbat în parte sentința civilă nr. 6241 din 14.05.2007 a Judecătoriei Iași și a dispus grănițuirea proprietăților părților stabilind linia de hotar a acestora pe aliniamentul 17,18,19,A,8, conform schiței de plan – planșa 3 și 4 la raportul de expertiză judiciară întocmit de către expert A. C. și care face parte integrantă din această decizie.
Prin cererea de intervenție în interes propriu, terții intervenienți Y. J. și Y. T. au solicitat instanței să stabilească linia de hotar dintre proprietatea lor și cea a reclamantului pe aliniamentul hotărât irevocabil prin decizia civilă nr. 727/2012 a Tribunalului Iași.
Potrivit prevederilor art. 430 alin. 1, art. 431 și art. 432 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs.
Constatând că prin cererea de intervenție în interes propriu, terții intervenienți Y. J. și Y. T. solicită instanței să dispună, din nou, asupra liniei de hotar ce desparte proprietatea lor de cea a reclamantului, instanța apreciază ca întemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de către reclamantul V. B. și, pe cale de consecință, va respinge pentru autoritate de lucru judecat cererea de intervenție în interes propriu formulată de către terții intervenienți.
II. Pe fondul cauzei, instanța apreciază ca neîntemeiată acțiunea exercitată de către reclamantul V. B..
Astfel, prin raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală întocmit în prezenta cauză, domnul expert V. D. a conchis că, în urma măsurătorilor efectuate, consultării actelor și ținând cont de linia de hotar stabilită prin decizia civilă nr. 727 din 03.12.2012 pronunțată de către Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2006, reclamantul deține o suprafață de 119 mp, fără acte, conform identificării și schiței arătate în Planșa 1, Planșa 5 și Planșa 6 (filele 80, 81, 85,86).
Ulterior, la solicitarea instanței, expertul a învederat că această concluzie se întemeiază numai pe certificatele de moștenitor nr. 684/1973, nr. 659/1994 și limitele îngrădite indicate de către părți, identificarea și schița arătate în Planșa 1, Planșa 2 și Planșa 3.
La termenul de judecată din 06.10.2014 reclamantul a depus planul de situație al terenului dobândit de către autorii acestuia prin actul de vindere cumpărare autentificat sub nr. 1225 din 08.10.1952. Ca urmare a revenirii cu adresă la expert, acesta a arătat că suprafața terenului dobândit de către părinții reclamantului prin actul de vânzare-cumpărare din 1952, conform geometriei și dimensiunilor scrise pe planul de situație anexă la acest contract este de 2.458 mp. Expertul a arătat că limita schiței din planul de situație anexă la actul de vânzare-cumpărare nr. 1225/1952 nu mai are aceeași formă cu limitele actuale îngrădite. S –a mai arătat în suplimentul la raportul de expertiză că expertul a conchis că reclamantul deține suprafața de 119 mp, fără acte, având în vedere numai certificatele de moștenitor nr. 684/1973, nr. 659/1994 și limitele îngrădite indicate de către părți, întrucât în actul de vânzare-cumpărare nr. 1225/1952 nu este trecută suprafața cumpărată.
Având în vedere suprafața de teren de 2.458 mp dobândită de către defuncta V. L. prin actul de vindere cumpărare autentificat sub nr. 1225 din 08.10.1952 la Notariatul de Stat al Regiunii Iași, Biroul Principal, precum și suprafețele de teren înstrăinate de către autorii reclamantului familiei P. G. și E. (572 mp), familiei U. C. (534 mp), familiei G. G. și E. (642 mp), rezultă o diferență de 710 mp.
În aceste condiții, susținerea reclamantului conform căreia ar deține, în temeiul actului de vindere cumpărare autentificat sub nr. 1225 din 08.10.1952 la Notariatul de Stat al Regiunii Iași, Biroul Principal și certificatelor de moștenitor (având în vedere și actele de vânzare-cumpărare încheiate de către autorii săi), suprafața totală de 857 mp (din care suprafața de 738 mp este menționată în certificatele de moștenitor nr. 684 din 14.08.1973 și certificatul de moștenitor nr. 659 din 18.04.1994 eliberate de către Notariatul de Stat Județean Iași) este neîntemeiată, aspectele relatate de către martorul C. V. și susținerea pârâtului M. Iași conform căreia, potrivit rolului fiscal, proprietatea reclamantului ar fi mult mai mare decât cea menționată în certificatele de moștenitor nefiind de natură a justifica o altă concluzie. Cererea având ca obiect grănițuirea proprietăților, formulată ca și capăt de cerere accesoriu față de capătul de cerere având ca obiect constatarea calității reclamantului de proprietar al suprafeței de 119 mp teren, apare, de asemenea, neîntemeiată având în vedere atât cele reținute mai sus cât și împrejurarea că între proprietățile părților este stabilită linia de hotar.
Prin urmare, față de cele arătate mai sus, având în vedere și prevederile art. 22 alin.6 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea exercitată de către reclamantul V. B..
Totodată, instanța în temeiul prevederilor art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca neîntemeiată cererea terților intervenienți în interes propriu Y. J. și Y. T. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, față de soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la această cerere incidentală. De asemenea, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului U. N. având ca obiect obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată întrucât pârâtul nu a probat, potrivit art. 10 alin.1 Cod procedură civilă cheltuielile de judecată suportate în legătură cu prezenta cauză.”
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul V. B. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată apelantul că instanța de fond pornește de la o premiză greșită, respectiv că autorii săi au achiziționat o suprafață de 2458 mp, cu toate că această suprafață menționată de expertul V. D. are la bază dimensiunile menționate în schița anexă la contract despre care chiar expertul afirmă că nu are aceeași formă cu limitele actuale îngrădite.
Întrucât în contractul de vânzare cumpărare nr. 1225/1952 nu este menționată suprafața tranzacționată iar schița anexă la contract nu corespunde cu limitele terenului deținut de el, teren îngrădit pe toate laturile și care nu a suferit modificări în timp, rezultă că stabilirea suprafeței de teren tranzacționate la 2458 mp este artificială și nu poate fi luată în considerare.
În realitate suprafața tranzacționată de autorii săi este egală cu suma dintre suprafața terenului proprietatea sa, cea a familiei P. și cele aflate în proprietatea pârâților G. și U., astfel cum acestea sunt îngrădite dintotdeauna.
În continuarea raționamentului, Judecătoria Iași realizează un calcul simplist, scăzând din suprafața de 2458 mp suprafețele de teren înstrăinate de-a lungul timpului și ajunge la concluzia că ar mai avea în proprietate doar suprafața de 710 mp. Rezultatul obținut în urma scăderii vine să confirme faptul că baza de plecare în acest calcul matematic simplist a condus spre concluzia eronată că suprafața achiziționată de autorii săi este de 2458 mp, când în realitate este mai mare.
Pentru o justă soluționare a cauzei trebuie luate în considerare concluziile integrale ale raportului de expertiză, care identifică în schițele anexă suprafața achiziționată de autorii săi precum și limitele suprafeței cu care a rămas în proprietate în urma înstrăinărilor succesive.
În mod greșit s-a considerat că acțiunea în grănițuire este accesorie primului capăt de cerere, aceasta fiind un capăt principal de cerere prin care tinde să-și delimiteze proprietatea sa de cea a pârâților.
Concluzia instanței că între proprietățile părților este stabilită linia de hotar este în contradicție cu concluzia de respingere a primului capăt de cerere, care are ca fundament tocmai faptul că terenul pe care îl stăpânește nu ar proveni în totalitate din contractul de vânzare-cumpărare, limitele de proprietate actuale nefiind identice cu cele din momentul achiziționării terenului în 1952.
Soluția este lipsită de logică pentru că în situația în care a respins acțiunea în constatarea dreptului de proprietate pentru că granițele actuale nu ar corespunde cu cele din momentul achiziției, cu atât mai mult se impune stabilirea granițelor de proprietate, pentru a identifica terenul în proprietate și terenul în posesie fără acte.
Se impune stabilirea graniței între proprietăți prin hotărâre judecătorească atât în situația admiterii cât și în situația respingerii primului capăt de cerere, în acest din urmă caz urmând a se individualiza terenul în proprietate conform contractului și separat terenul în posesie fără acte.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 466 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul M. Iași a arătat că înțelege să se folosească de apărările formulate pe fondul cauzei.
Intimații G. G. și G. E. au solicitat respingerea apelului întrucât din raportul de expertiză rezultă că dețin o suprafață de teren mai mică cu 28 mp față de cea cumpărată iar reclamantul deține mai mult cu 118 mp fără acte.
Apelantul arată că nu susține că limita de proprietate ar fi alta decât cea delimitată în prezent de gardurile ce despart proprietățile, situație în care nu înțeleg de ce au fost chemați în judecată.
Intervenienții în nume propriu, Y. J. și Y. T. au solicitat, prin întâmpinarea, admiterea cererii lor formulată la fond.
În apel s-au administrat probe constând în înscrisuri.
Cererea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea dosarului nr._/245/2014, cerere formulată de intimații Y. J. și Y. T., a fost respinsă de instanță, în ședința publică din data de 29.09.2015 pentru motivele acolo arătate.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma apelului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză Tribunalul reține următoarele:
Situația de fapt rezultată din testimoniile administrate în cauză a fost în mod corect reținută și sancționată de judecătorul fondului prin sentința civilă supusă prezentului control în calea de atac a apelului. În analiza pe care are a o face, Tribunalul pornește de la situația de fapt redată diacronic de instanța de fond, astfel cum aceasta rezultă din proba cu înscrisuri administrată în cauză, situație de fapt ce va fi circumstanțiată în măsura impusă de criticile formulate.
Fundamentul cererii reclamantului V. B., de constatare a calității sale de proprietar al suprafeței de 119 mp situață în Iași, ., îl constituie contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1225/08.10.1952. După cum rezultă din cuprinsul acestui contract, obiectul acordului de voință al părților l-a constituit o suprafață de teren neconstruit situată în Iași, ., redăm textual „în formă de patrulater după cum se arată în schița de plan ce face parte integrantă din acest act”.
În prezența acestei mențiuni cuprinse în convenția încheiată, rezultă că părțile au înțeles să determine atât anvergura suprafeței înstrăinate cât și granițele, limitele spațiale ale acestei suprafețe prin raportare la schița anexă, considerată parte integrantă din contract. Notează Tribunalul că între întinderea laturilor terenului înstrăinat menționată în contractul de vânzare-cumpărare pe toate punctele cardinale și schița anexă, depusă la fila 168 dosar fond, există o identitate, o suprapunere deplină.
Contractul de vânzare-cumpărare nr.1225/1952, încheiat în termenii arătați, a condus în mod necesar, chiar în absența menționării exprese în cuprinsul lui a întinderii suprafeței tranzacționate, la transferul dreptului real de proprietate din patrimoniul vânzătoarei Hers Perla Leia în patrimoniul cumpărătoarei V. L. a suprafeței de teren având forma și dimensiunea laturilor ce rezultă din schița anexă parte integrantă din contract.
Potrivit suplimentului la raportul de expertiză întocmit de d-l expert V. D. suprafața terenului dobândit prin contractul de vânzare cumpărare, conform geometriei și dimensiunilor scrise pe planul de situație anexă la contract, este de 2458 mp.
Este adevărat că d-l expert arată în lucrarea efectuată că limitele schiței din planul de situație anexă la contractul de vânzare-cumpărare nr.1225/1952 nu mai au aceeași formă cu limitele actuale îngrădite. Primește Tribunalul, totodată, și susținerile reclamantului V. B., susțineri confirmate de martorul C. V., potrivit cărora limitele terenului deținut și îngrădit pe toate laturile de către reclamant, nu au suferit modificări în timp.
Aceste două argumente, prezentate de către apelant spre răsturnarea raționamentului judecătorului fondului pe care este construită soluția de respingere cererii, sunt anodine juridic în determinarea întinderii suprafeței de teren asupra căreia a intervenit transferul dreptului real de proprietate.
Cum s-a arătat deja, părțile au înțeles să determine întinderea suprafeței vândute prin trimitere la schița anexă la contract, schiță din a cărei valorificare rezultă o întindere a terenului de 2458 mp. Acest calcul al anvergurii suprafeței vândute nu putea fi decât unul strict matematic.
Exercitarea atributelor posesiei și folosinței de către autorii reclamantului și ulterior de către reclamant asupra unei suprafețe de teren ce are o altă formă și, ca atare, o altă întindere, mai amplă cu 119 mp, precum și îngrădirea acesteia, din chiar momentul imediat următor încheierii contractului de vânzare-cumpărare, nu este de natură să determine modificări ale configurației terenului asupra căruia reclamantul a dobândit dreptul de proprietate. Elementele prezentate de apelant sunt de natură a da substanță unei situații factuale și nicidecum unei situații juridice, singura în măsură a justifica existența unui drept de proprietate în patrimoniul apelantului.
A concede punctului de vedere exprimat de către apelant înseamnă practic ca prin mijlocirea unui contract de vânzare-cumpărare ce are ca obiect doar suprafața de 2458 mp să-i recunoaștem acestuia un drept de proprietate, dincolo de mențiunile înscrise în contract, fundamentat pe o simplă posesie de fapt.
Astfel, Tribunalul reține că efectuarea de către instanța de fond a unor simple calcule matematice constituie, în succesiunea logică a operațiiunilor de determinare a suprafeței de teren rămase în proprietatea apelantului, unicul mijloc argumentat juridic apt să stea la baza sancționării situației litigioase.
În mod corect instanța de fond a soluționat și cererea avînd ca obiect grănițuirea suprafețelor limitrofe.
Apelantul menționează în calea de atac că nu înțelege să susțină că limita de proprietate ar fi alta decât cea delimitată în prezent de gardurile ce despart proprietatea sa de cele ale pârâților. Altfel spus, se afirmă că limita de proprietate actuală este cea conformă situației de fapt prezentate spre argumentarea temeiniciei celui dintâi capăt de cerere. Prin mijlocirea acesteia, reclamantul tinde să-i fie stabilite granițele, ca o consecință a reconfigurării proprietății sale în urma recunoașterii dreptului său de proprietate, prin includerea în totalul suprafeței ce a făcut obiectul contractului nr. 1225/1952, și a suprafeței stăpânite în plus, de 119 mp.
În acest context, în mod corect s-a reținut de prima instanță că cererea de grănițuire este o cerere accesorie, rezolvarea ei depinzând de soluția din cea dintâi cerere.
Modul în care instanța a soluționat cererea de grănițuire nu vine în contradicție cu soluția pronunțată în cererea de constatarea a calității apelantului de proprietar al terenului în suprafață de 119 mp.
În susținerea acestei concluzii Tribunalul pornește de la dispozițiile art.560 Cod civil, potrivit cărora proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare.
Pe de o parte, grănițuirea pe cale judiciară are loc în situația în care există neînțelegeri între proprietari, indiferent dacă între proprietăți au existat sau nu semne exterioare de hotar, neînțelegeri care nu au fost însă dovedite în cauză.
Pe de altă parte, acțiunea în grănițuire nu poate fi promovată decât de persoana care are un drept real asupra bunului. Ori, de vreme ce primul capăt de cerere a fost respins de către instanță, apelantului nu i se poate reține decât calitatea lui de proprietar pentru suprafața de 710 mp. În acest context juridic nu există nici o rațiune pentru care s-ar proceda la stabilirea liniei de hotar și impicit la o diminuare a suprafeței asupra căreia apelantul exercită posesia și folosința, dacă suprafața de 119 mp nu poate fi inclusă.
În considerarea celor mai sus expuse și alăturat celor judicios reținute de instanța de fond, pe care și le însușește în integralitatea lor, în baza art. 480 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează a dispune conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul V. B. împotriva sentinței civile nr._/05.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2015.
Președinte, M. C. | Judecător, E.-C. P. | |
Grefier, O. S. |
Red/tehnored. CM/ 2 ex.
04.12.2015
Judecător fond:E. C. B.
| ← Expropriere. Sentința nr. 2288/2015. Tribunalul IAŞI | Evacuare. Decizia nr. 1006/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
