Contestaţie la executare. Decizia nr. 1546/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1546/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 1546/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Noiembrie 2015
Președinte – Diuță T. A. M.
Judecător – M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1546
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI împotriva sentinței civile nr. 2469/18.02.2014 a Judecătoriei Iași, intimați . SRL, . SRL, . C. C. HBC ROMANIA, ., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 29.10.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data 04.11.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru, 12.11.2015, când
TRIBUNALUL
Asupra cererii de apel de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 2469/18.02.2014 a Judecătoriei Iași s-a dispus în sensul că:
„Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. G. P. Security S.R.L., cu sediul procesual ales la S.C.A. „I. & Asociații” din Iași ., .. 1 în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. – A.J.F.P. Iași, cu sediul în Iași, .. 26 și terții popriți S.C. R. G. Mall S.R.L., cu sediul în Iași, ., S.C. A. S.A., cu sediul în Iași, .. 26, S.C. C. C. HBC România, cu sediul în Voluntari, .. 10, clădirea O 23, jud. Ilfov și S.C. V. P. S.A., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr. 33.
Anulează actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. 1227/2013 al intimatei, respectiv adresa de înștiințare privind înființarea popririi disponibilităților bănești nr._/08.11.2013.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ contestatoarea . SRL a chemat în judecată intimata DGRFP Iași și terții popriți . SRL, . C. C. HBC România și . solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea adresei de înființare a poprii nr._/08.11.2013 și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare silită, cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivarea cererii contestatoarea a susținut că a fost înștiințată de înființarea poprii asupra bunurilor urmăribile, reprezentând venituri și disponibilități bănești pentru un număr de 8 terți popriți. Însă la patru din acești terți există deja poprire înființată, astfel că măsura luată este deja una abuzivă.
A susținut contestatoarea că din extrasele de cont rezultă că sumele care intră în conturile sale deja au fost virate către bugetul de stat încă din luna ianuarie 2013.
A mai invocat contestatoare că titlul executoriu în baza căruia s-a demarat executarea silită nu a fost niciodată comunicat către ea, prin urmare aceasta executare este nelegală.
În drept contestatoarea și-a întemeiat cererea pe disp. art. 172 C. proc. fiscală.
Alăturat cererii contestatoarea a depus înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare prin care a învederat instanței de judecată că pe rolul acestei instanțe este înregistrat dosarul nr._/245/2013 care are obiect tot contestație la executare, astfel s-ar impune conexarea celor două cauze.
Pe fondul cererii a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației, contestatoarea înregistrează obligații fiscale neachitate către bugetul consolidat al statului în sumă totală de_ lei. Din verificările efectuate a rezultat că debitoarea avea de încasat de la terții popriți sume de bani.
Și cum suma de bani nu a fost achitată în cele 15 zile a procedat la declanșarea executării silite emițând somații ce au fost comunicate debitoarei contestatoare cât și adrese de înființare a popririi.
Contestatoarea nu a înștiințat organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani sau alte neregularități privind înființarea popririi.
A mai susținut intimata că toate actele de executare emise de către organul fiscal au fost comunicate către terții popriți cât și către contestatoare.
Intimata a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Terții popriți nu au depus întâmpinare și nu și-au delegat reprezentanți în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.
Alăturat întâmpinării intimata a depus înscrisuri în copii certificate.
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de conexare, motivat de faptul cele două contestații au la bază două titluri executorii diferite, reiterând faptul că titlurile de creanță nu i-au fost comunicate.
Din oficiu, instanța de judecată a dispus atașarea copiei certificate a dosarului de executare silit nr. 1227/22/_ /_ al intimatei.
Cererea de conexare a dosarelor a fost respinsă având în vedere că prin cele două contestații se contestată acte de executare diferite.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin cererea formulată contestatoarea a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea adresei de înființare a poprii nr._/08.11.2013, invocând în principal că titlurile de creanță ce au stat la baza emiterii titlurilor executorii nu i-ai fost comunicate.
Din conținutul dosarului de executare rezultă că împotriva contestatoarei s-a demarat executarea silită în baza a două titluri executorii depuse la filele 208 și 210 dosar, în conținutul cărora sunt menționate titlurile de creanță ce au stat la baza emiterii lor. Aceste decizii nu au fost depuse la dosarul cauzei și nici dovada comunicării acestora către contestatoare, deși intimata a susținut că toate actele de executare au fost comunicate către debitoarea contestatoare.
Conform disp. art. 141 Cod proc. fiscală: ”Executarea silitã a creanțelor fiscale se efectueazã în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de cãtre organul de executare competent în a cãrui razã teritorialã își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevãzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadențã, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanțã devine titlu executoriu la data la care creanța fiscalã este scadentã prin expirarea termenului de platã prevãzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege. Modificarea titlului de creanțã atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzãtor.”
Conform disp. art. 43 Cod proc. fiscală, actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente:
a)denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) ștampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;
j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
Așa cum s-a reținut mai sus au fost emise mai mmulte decizii (menționate în titlurile executorii ce constituie acte administrativ fiscale cuprinzând un drept de creanță al acesteia împotriva contestatoarei.
Conform disp. art. 87 Cod procedură fiscală decizia de impunere trebuie sã îndeplineascã condițiile prevãzute la art. 43 și pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), și categoria de impozit, taxã, contribuție sau altã sumã datoratã bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadã impozabilã.
Înscrisurile denumite titlu executoriu întocmite de către intimată la datele de 29.06.2013 și respectiv 31.05.2013 nu îndeplinesc condițiile de formă impuse de codul de procedură fiscală, acestea neputând sta la baza executării silite a contestatoarei.
În ce privește deciziile de impunere ce cuprind creanța împotriva contestatorului, acestea devine titlu executoriu conform disp. art. 141 alin. 3 Cod proc. fiscală, la scadență, scadență ce este indisolubil legată de comunicarea actului către contribuabil.
În conformitate cu prevederile art. 45 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte numai din momentul în care este comunicat contribuabilului, obligativitatea comunicării acestuia, în condițiile legii, fiind instituită prin art. 44 alin. (1).
Codul de procedură fiscală reglementează, prin art. 44 alin. (2), mai multe modalități de comunicare a actelor administrativ fiscale, de natură să asigure confirmarea primirii acestora, precum și comunicarea prin publicitate (lit. d), care se efectuează în condițiile prevăzute la alin. (3).
Același text de lege dispune, prin alin. (4), că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Rezultă cu evidență din cuprinsul dosarului de executare că intimata nu a efectuat comunicarea deciziilor de impunere către contestatoare.
Reține instanța, pentru motivele mai sus arătate că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, motiv pentru care va admite contestația la executare formulată și va anula executarea silită, în temeiul disp art. 174 alin. 3 cod proc fiscală.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași criticând sentința pentru următoarele motive:
Soluția primei instanțe este greșită întrucât instanța a dat mai mult decât s-a cerut în condițiile în care contestatoarea a solicitat doar anularea adresei de înființare a popririi, iar instanța a anulat actele de executare în dosarul 1227/2013.
Titlurile executorii la care face referire Judecatoria Iasi sunt_/29.06.2013 si_/31.05.2013. Acestea (ca si adresa de infiintare a popririi) reprezinta documente intocmite in conformitate cu prevederile art. 43 alin. 3 si 4 coroborate cu cele ale art. 141 din Codul de procedura fiscala, si emise prin sistemul informatic al Ministerului Finantelor Publice, fiind valabile fara semnatura si ștampila.
De asemenea, in mod eronat, prima instanta a mai retinut ca din cuprinsul dosarului de executare rezulta ca intimata nu a efectuat comunicarea deciziilor de impunere catre contestatoare. Aceste titluri de creanta nu pot fi luate in discutie in cadrul dosarului ce formeaza obiectul prezentei cauze, intrucat ele exced cadrul procesual al unei contestatii la executare, in care instanta de executare este tinuta sa verifice doar legalitatea formelor de executare, nicidecum realitatea unor obligatii fiscale mentionate in titlurile de creanta, care pot fi supuse doar verificarii instantei de contencios administrativ, în cazul deciziilor de impunere sau al deciziilor de calcul accesorii.
Pe de alta parte, instanta de fond face referire in mod gresit la decizii de impunere, intrucat la baza emiterii titlurilor executorii nr._/29.06.2013 și_/31.05.2013 nu a stat nici o decizie de impunere, ci declaratiile proprii depuse de societate ca urmare a activitatii curente desfășurate, și anume: Declaratiile 112 privind obligatiile de plata a contribuțiilor sociale, impozitul pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate aferente lunilor martie - mai 2013, inregistrate la organul fiscal sub nr._/24.04.2013,_/24.05.2013,_/25.06.2013, declaratia 300 (decontul T.V.A.) aferent lunii mai 2013, inregistrata la A.J.F.P. Iasi sub nr._/25.06.2013 și decizia nr._/10.04.2013 privind obligatiile de plata. accesorii, calculate de organul fiscal pentru debite declarate și neachitate la termen.
Fiind vorba despre obligatii fiscale declarate din proprie initiativa de catre societate, aceasta nu putea invoca necunoasterea lor, iar prima instanta nu putea retine spre analiza modul de comunicare al acestora.
De asemenea, solutia instantei de fond de obligare a organului de executare la plata cheltuielilor de judecată este netemeinica si nelegala. Conform prevederilor art. 453 Cod Nou proc.civ., partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle în culpa procesuala sau, prin atitudinea sa in cursul derularii procesului sa fi determinat aceste cheltuieli, în speță nefiind indeplinita nici una din aceste conditii.
Solicită, în consecință, admiterea apelului.
Intimata . SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Ceilalți intimați nu au formulat întâmpinare.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul este întemeiat, astfel că îl va admite, pentru considerentele ce succed:
În fapt, prezenta contestație la executare a vizat anularea adresei de înființare a poprii nr._ emisă de ANAF-AJFP Iași la data 08.11.2013(f. 10 dosar fond), poprire care a fost înființată în temeiul titlului executoriu nr._/30.08.2013 pentru suma totală de 81.268 lei (f. 170 dosar fond).
Din analiza acestui titlu executoriu Tribunalul a reținut faptul că executarea silită a fost demarată pentru neachitarea la scadență a sumelor prevăzute în trei titluri de creanță, menționate expres în cuprinsul titlului executoriu, anume: dec. nr._ din 10.07.2013, dec._/19.08.2013 și dec._/19.08.2013.
Prin urmare, raportat la această constatare, Tribunalul reține faptul că atât prima instanță cât și apelanta prin motivele de apel au avut în vedere alte titluri executorii decât cel menționat în adresa de poprire contestată în prezenta cauză.
Urmare solicitării de lămuriri și depunerii de către apelantă a precizărilor și înscrisurilor vizate de actul de executare contestat în cauză, Tribunalul reține așadar că la baza emiterii adresei de înființare a popririi din data de 08.11.2013 a stat titlul executoriu nr._/30.08.2013 pentru suma totală de 81.268 lei, la baza acestuia fiind trei titluri de creanță: decizia nr._ emisă de ANAF-DGRFP Iași la data de 10.07.2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii pentru suma de 27.612 lei, declarația inițială 112 privind obligațiile la plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate aferentă lunii iulie 2013 întocmită de intimata . SRL și înregistrată la apelantă sub nr._/19.08.2013, pentru suma de 34.083 lei și declarația 300 de decont privind taxa pe valoarea adăugată aferentă lunii iulie 2013 întocmită de aceeași intimată și înregistrată la apelantă sub nr._/19.08.2013.
Prin urmare, două din titlurile de creanță devenite executorii sunt declarațiile întocmite de către contribuabil - intimata . SRL, astfel că în privința acestora, așa cum a susținut apelanta prin motivele de apel, nu se poate reține că nu au fost comunicate în scopul aducerii lor la cunoștință, câtă vreme emană chiar de la intimată. Reținând așadar că în privința acestor două titluri de creanță nu se impunea comunicarea către contribuabil, iar alte chestiuni nu au fost invocate, Tribunalul constată că în mod greșit a fost admisă contestația la executarea inițiată în temeiul acestor două titluri de creanță, cu consecința respingerii contestației în limita sumelor prevăzute în acestea.
Cât privește însă decizia nr._ emisă de ANAF-DGRFP Iași la data de 10.07.2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii pentru suma de 27.612 lei, Tribunalul constată faptul că această decizie a fost emisă de ANAF în urma calculării de accesorii față de alte obligații care nu fuseseră onorate la plată, decizie care se impunea a fi adusă la cunoștința contribuabilului, în acord cu disp. art. 44 din Codul de Procedură Fiscală, probă pe care însă apelanta nu a făcut-o nici în fața primei instanțe și nici în fața instanței de apel. Prin urmare, nefiind adusă la cunoștința debitorului-contribuabilului, acest titlu de creanță nu a devenit executoriu și nu a putut fundamenta executarea silită prin poprire, în limita sumelor prevăzute în aceasta urmând a fi admisă contestația la poprire.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 cod procedură civilă, va admite apelul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 2469/18.02.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va schimba în parte, în sensul că va admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea . SRL în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași și terții popriți . SRL, . C. C. HBC România și ., va anula în parte adresa de înființare a popririi nr._/08.11.2013 în ceea ce privește suma de 27.612 lei stabilită prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/10.07.2013 emisă de apelantă și va respinge contestația la executare în ceea ce privește debitul stabilit prin dec._/19.08.2013 și dec._/19.08.2013.
În temeiul dispozițiilor art. 453 cod procedură civilă raportat la disp. art. 45 lit f) din OUG 80/2013, Tribunalul va respinge cererea contestatoarei privind cheltuielile de judecată de la prima instanță, avându-se în vedere că acestea vizează doar taxa judiciară de timbru care este supusă restituirii, proporțional cu măsura în care a fost admisă contestația la executare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 2469/18.02.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea . SRL în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași și terții popriți . SRL, . C. C. HBC România și ..
Anulează în parte adresa de înființare a popririi nr._/08.11.2013 în ceea ce privește suma de 27.612 lei stabilită prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/10.07.2013 emisă de apelantă.
Respinge contestația la executare în ceea ce privește debitul stabilit prin dec._/19.08.2013 și dec._/19.08.2013.
Respinge cererea contestatoarei privind cheltuielile de judecată de la prima instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D.T.A.M. M.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
8 ex/17.12.2015
Jud. fond B. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 997/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 677/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
