Obligaţie de a face. Decizia nr. 997/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 997/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 997/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Octombrie 2015
Președinte - M. S.
Judecător G. C.
Judecător O. L.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 997/2015
Pe rol cererea de recurs formulată de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr. 5812 din 12.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ IAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR PROBOTA, având ca obiect fond funciar anulare hotărâre comisie; obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. H. D. pentru recurent, lipsă fiind intimatele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului arată că nu mai are alte cereri sau probe.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la fond.
Apărătorul pentru recurent solicită admiterea recursului, admiterea cererii formulată în fața instanței de fond astfel cum a fost formulată și reconstituire dreptului de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren forestier. Să se aibă în vedere motivul pentru care a fost respinsă cererea lor. Astfel cum au dezvoltat pe larg în cererea de apel, au dovedit că sunt continuatorii de drept ai lui M. D. ce avea 20 ha teren forestier, 10 ha i-au fost restituiți iar pentru cele 10 ha i-a fost respinsă cererea. Solicită să se observe, deși se vede greu pe înscrisul de la dosar, menționarea suprafeței de 20 ha fiind trecută într-un colț al înscrisului de la fila 37 dosar de fond unde este o copie mai bună și conform și referatului făcut. Solicită admiterea recursului, admiterea cererii formulată în fața instanței de fond astfel cum a fost formulată și reconstituire dreptului de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren forestier, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 5821 din 12.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-a respins plângerea formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Fond Funciar Iași și C. L. de Fond Funciar având ca obiect plângere împotriva Hotărârii Comisie Județene de Fond Funciar nr.230/13.03.2012
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr.230 din 13.03.2012 a Comisie Județene de Fond Funciar Iași a fost respinsă contestația formulată de reclamantul M. V. împotriva Hotărârii nr.156 din 08.07.2010 a Comisiei Locale de Fond Funciar Probota de invalidare a cererii nr.46 din 16.09.2005 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 10 ha pădure și fiind totodată respinsă această cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren. În motivarea hotărârii s-a arătat că solicitantul nu a dovedit calitatea de moștenitor după autorul M. D. cu certificat de moștenitor și nici prin actele de stare civilă iar M. D. a decedat la data de 10.07.1945 anterior trecerii terenurilor în proprietate statului și prin urmare nu are calitatea de autor deposedat.(f.230 dosar).
Petentul formulează plângerea împotriva acestei hotărâri arătând faptul că face dovada calității de moștenitor după autorul M. D..
Instanța analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei reține că din certificatul de naștere al reclamantului nu rezultă a fi fost stabilită filiația față de numitul M. C. (fiul lui M. D.).
Reclamantul susține că dintr-o eroare numele tatălui nu a fost trecut în certificatul său de naștere însă operează prezumția de paternitate întrucât mama acestuia, P., era la data nașterii sale 21.11.1937 căsătorită cu M. C. așa cum rezultă din certificatul de căsătorie depus la dosar (f.26, certificat nr.137 eliberat la 22.04.1960 care atestă încheierea căsătoriei dintre M. C. fiul lui D. și Rapotă P. fiica lui C. la data de 5 februarie 1932).
Potrivit art.13 din Legea nr.18/1991 „Calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotararii judecatoresti definitive ori, in lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea mostenirii.”
De asemenea potrivit art.11 din H.G. nr.890/2005 „stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulata de fiecare persoana indreptatita (…).In cerere se vor mentiona urmatoarele date si elemente: numele si prenumele solicitantului si ale parintilor, calitatea, gradul de rudenie, suprafata de teren la care se socoteste indreptatit, precum si orice alte date necesare pentru stabilirea dreptului de proprietate potrivit legii. La cerere se vor anexa: acte de proprietate, certificat de mostenitor, hotarare judecatoreasca, daca exista; in toate cazurile, certificat de nastere, certificat de deces al autorului, in cazul mostenitorilor, precum si orice alte acte din care sa rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat”.
În raport de înscrisurile depuse la dosar, susținerile reclamantului și prevederile legale aplicabile instanța reține că acesta nu poate dovedi cu acte de stare civilă însăși legătura de rudenie cu pretinsul autor, premisă a calității sale de moștenitor.
Dacă pentru dovedirea calității de moștenitor acceptant legea fondului funciar permite, în lipsa certificatului de moștenitor, orice mijloc de probă, în ceea ce privește dovada legăturii de rudenie și a stării civile, legea fondului funciar nu derogă de la dreptul comun.
Trebuie făcută distincția între noțiunea noțiunea de rudă și cea de moștenitor legal, prima fiind condiția indispensabilă a celei din urmă.
Potrivit dispozițiilor art.1 și art.12 din Legea nr.119/1995 dar și art.99 coroborat cu art.103 cod civil actele de stare civilã sunt înscrisuri autentice prin care se dovedește nașterea, căsătoria sau decesul unei persoane iar starea civilã, inclusiv filiația se dovedește cu actele întocmite în registrele de stare civilã, precum și cu certificatele de stare civilã eliberate pe baza acestora.
În mod excepțional stare civilă a persoanei poate fi dovedită cu orice mijloc de probă în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege; de pildă dacă, a fost omisă întocmirea actului de stare civilă ceea ce nu este cazul în speță întrucât actul de stare civilă a fost întocmit însă fără a fi evidențiată filiația față de tată.
Eventuala eroare de întocmire a actului de stare civilă al reclamantului putea fi remediată pe căile legale însă acesta nu pare să fi uzat de ele.
Solicitând instanței să facă aplicarea prezumției de paternitate reclamantul pierde din vedere faptul că a investit instanța cu o acțiune ce nu are ca obiect stabilirea filiației.
Mai solicită reclamantul să constate instanța că, fiind cert stabilită legătura de filiație cu mama sa M. P. decedată în anul 1997 (f.44 dosar) și legătura de rudenie cu sora sa M. E., decedată în anul 1953 (f.43 dosar), este singurul moștenitor al acestora și pe cale de consecință moștenitor prin retransmitere al lui M. C. (soțul și respectiv tatăl celor din urmă).
Instanța remarcă însă și faptul că la dosar nu există dovada cu act de stare civilă a datei decesului numitului M. C., așadar reclamantul nu a făcut dovada deschiderii succesiunii după autorul M. C. .
Înscrisurile depuse la dosar (decizia nr._ din 1974 și adeverință nr._ din 05.03.1973 precum și adeverința_ din 07.08.1974) atestă împrejurarea dispariției pe front în anul 1944 a numitului M. C. însă nu fac dovada decesului și pe cale de consecință a deschiderii succesiunii.
Conform art. 651 Cod civil, succesiunile se deschid prin moarte, iar dovada decesului ca fapt de stare civilă se face prin act de deces, certificat de deces eliberat în baza actului de deces sau prin hotărâre judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.
Or, reclamantul nu a produs o astfel de dovadă. Deși cererea adresată comisiei locale de fond funciar pe care a formulat-o în calitate de moștenitor al numitului M. C. datează din anul 2005 reclamantul nu a fost preocupat până la data prezentei acțiuni să stabilească cu certitudine dacă M. C. a decedat și care este data decesului acestuia. Instanța reamintește că în lipsa dovezilor prevăzute de lege apte să ateste decesul persoanei, legea instituie cu privire la cel dispărut prezumția că acesta este în viață.
În ceea ce privește faptul că anterior a fost eliberat reclamantului T.P. nr._/2004, acest lucru nu constituie, în opinia instanței, un argument pentru a recunoaște reclamantului o calitate (de fiu sau/și de moștenitor) pe care nu a probat-o în condițiile legii.
Obiectul cauzei de față este verificarea legalității Hotărârii nr.230/13.03.2012 prin prisma celor reținut de C. Județeană și a criticilor aduse de reclamant acesteia. În analiza pe care o are de făcut instanța nu este ținută a se raporta la rezultatul obținut de reclamant ca efect al unor cereri de reconstituire anterioare cu privire la alte suprafețe de teren. Cu alte cuvinte, actul de reconstituire a proprietății obținut de reclamant anterior nu poate constitui un precedent și nu are aptitudinea, prin el însuși, de a convinge instanța de îndreptățirea acestuia, în lipsa dovezilor cerute de lege.
Pentru toate motivele de fapt și de drept expuse instanța conchide că în mod just pârâta a respins plângerea petentului întrucât acesta nu a dovedit îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 10 ha teren după numitul M. D. nejustificând calitatea de moștenitor după acesta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. V., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Arată recurentul că fără o argumentare temeinică prima instanță a respins plângerea formulată deși este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață solicitată de 20 ha pădure pe teritoriul comunei Probota, județul Iași, după autorul M. D..
Susține recurentul că din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantul este moștenitorul lui M. D.. În acest sens se arată că M. D. a fost căsătorit cu M. C. și au avut un fiu, pe M. C.. La rândul său, M. C. a fost căsătorit cu M. P. și au avut doi copii. M. E. și M. V.. M. E. are vocație la succesiunea lui M. D., în calitate de nepoată de fiu, iar M. V. este moștenitor legal al lui M. E..
În ceea ce privește motivarea Comisiei Județene de fond funciar Iași cum că M. D. nu este autorul deposedat întrucât acesta a decedat în anul 1945, arată recurentul că din Tabloul de impunere al proprietăților agricole din anul 1947 rezultă că la poziția 261 sunt trecuți moștenitorii lui M. D..
In recurs s-a administrat proba cu înscrisuri. Examinând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs invocate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prin cererea adresată Primăriei comunei Probota și înregistrată sub nr. 46/16.09.2005 reclamantul M. V. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 10 ha teren, pădure, situat pe raza comunei Probota, ce a fost deținut de bunicul bunicul său, M. D., în calitate de descendent, moștenitor al fiului acestuia, M. C., cerere ce a fost respinsă prin Hotărârea nr.230/13.03.2012 a Comisiei jud. Iași de fond funciar pe motiv că nu a fost făcută dovada calității de moștenitor al lui M. D., iar acesta din urmă a decedat în anul 1945, anterior trecerii terenurilor la stat, astfel încât nu poate avea calitatea de autor deposedat.
În ceea ce privește calitatea de moștenitor îndreptățit la reconstituire al reclamantului recurent, Tribunalul reține că s-a făcut această dovadă. Astfel, chiar dacă în certificatul de naștere al recurentului nu este menționat numele tatălui, acesta vine la succesiunea bunicului pe linie colaterală, ca moștenitor legal al surorii, M. E., decedată în anul 1953. De asemenea, în recurs s-a depus sentința civilă nr. 3280 din 20.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași prin care s-a declarat decedat la data de 31.10.1944 numitul M. C., fiul lui D. și C., astfel încât nu se mai poate reține că nu s-a făcut dovada deschiderii succesiunii acestuia.
Cu privire la îndreptățirea reclamantului recurent la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 10 ha pădure, Tribunalul reține următoarele:
În conformitate cu art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările ulterioare „de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite”.
În considerarea textului de lege enunțat, este indiscutabil că terenurile preluate de C.A.P - uri în orice mod, apar în evidențele acestora iar cele mai relevante sunt registrele agricole.
Tocmai pentru o corectă evaluare a situației reale existente la momentul cooperativizării, legiuitorul a dispus în art. 11 alin. 1 din Legea 18/1991 „Suprafața adusă in cooperativa agricola de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Dispozițiile alineatului precedent se aplica in mod corespunzător si in ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție fie in baza unor legi speciale, fie fără nici un titlu sau in orice alt mod.”
De asemenea, art. 6 alin 12 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, modificată și completată, prevede că: „ 1^2) Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate. „
Reclamantul nu a făcut dovada cu înscrisuri a dreptului de proprietate al lui M. D. asupra terenului solicitat.
Potrivit art. 6 din Legea 1/2000 La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si forestiere, in conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orasenesti, municipale si comisiile judetene, constituite potrivit legii, vor verifica in mod riguros existenta actelor doveditoare prevazute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicata, precum si pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestor acte, tinandu-se seama si de dispozitiile art. 11 alin. (1) si (2) din aceeași lege.
La reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere este admisa numai proba cu înscrisuri: acte de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa agricola, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei agricole, ale amenajamentelor silvice si pastorale, precum si alte înscrisuri, cu data certa din perioada respectiva.
Titlurile de proprietate obținute anterior intrării in vigoare a Legii nr. 18/1991 si existenta libera a vechilor amplasamente fac dovada absoluta a proprietății, obligând comisiile de fond funciar sa procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Consemnările efectuate intre anii 1945 si 1990 in registrele agricole, cererile de intrare in fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate.
In situația in care nu mai exista înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente si cand martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
Orice proba dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturata numai printr-o proba de aceeași forța produsa de catre detinatorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate.
Raportat la aceste texte Tribunalul constată fiind nefondată susținerea recurentului potrivit căreia a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 10 ha pădure.
Întinderea proprietății nu este evidențiată în Registrul agricol, astfel că la momentul 1959-1962 nu este probată cu certitudine întinderea suprafeței deținută în proprietate. Singurul act depus de petent îl reprezintă tabloul de impunerea proprietăților agricole( cu excepția de păduri exploatare) din anul 1947 în care se menționează, puțin lizibil o suprafață de pădure neexploatată. În baza acestui înscris reclamantului i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren în baza dispozițiilor Legii nr. 1/2000.
Ori în situația în care terenul solicitat nu a fost înscris în registrul agricol, atunci dovada proprietății se face în condițiile de exigență impuse de art.6 alin 1 indice 3 din Legea nr.1/2000.Astfel, analizând aceste dispoziții legale prin raportare la probatoriile administrate în cauză tribunalul constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale.
Prin urmare, prin raportare la exigentele de probatoriu impuse de art. 6 alin 1 din Legea 18/1991 Tribunalul reține că petentul nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren solicitată.
În considerarea celor expuse mai sus, in temeiul art. 312 alin 1 cod pr. civilă Tribunalul va respinge recursul si va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de recurs formulată de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr. 5812 din 12.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2015.
Președinte, M. S. | Judecător, G. C. | Judecător, O. L. |
Grefier, A. M. |
S..M./S.M. 2 ex. 09 12 2015
Judecător fond – C. E. D.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1328/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1546/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
