Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 984/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 984/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 984/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Octombrie 2015
PREȘEDINTE – T. P.
JUDECĂTOR – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 984/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către Daniși M. împotriva sentinței civile nr. 7152 din 07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații Ș. C., E. M., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 01 octombrie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 7152/7.05.2013, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
„Admite în parte cererea formulată de reclamantul Daniși M. în contradictoriu cu pârâții Ș. C. și E. (fostă Ș.) M..
Constată că la data de 13.08.1995, între pârâți, în calitate de promitenți-vânzători și reclamant, în calitate de promitent-cumpărător, a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare a terenului în suprafață de 937 mp, tarlaua 12, . intravilanul satului Glăvăneștii Vechi, comunei Andrieșeni, jud. Iași, conform înscrisului sub semnătură privată – „proces-verbal”, teren identificat în anexa 1 a raportului de expertiză G. O., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, ca fiind ., pe care se află construcția C1.
Suplinește acordul părților în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Prezenta hotărâre ține loc de act autentic.
Respinge celelalte pretenții ale reclamantului.
Obligă pârâții să plătească reclamantului 1074,86 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu expert calculate proporțional cu valoarea pretențiilor admise.
Taxa judiciară de timbru în valoare de 805,50 lei, pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar rămâne în sarcina statului.”
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 13.08.1995 reclamantul Daniși M. a încheiat cu pârâții Ș. C. și Ș. M. actul sub semnătură privată intitulat „proces verbal”, f.5 prin care reclamantul a cumpărat de la pârâți suprafața de 900 mp teren cu suma de 315.000 lei vechi.
La data de 26.03.2008, Ș. C., vânzător și Daniși M., cumpărător, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu privire la vânzarea unei grădini din TP nr.2464/27.05.1994, cu o suprafață de 0,27 ha, situată în intravilanul satului Glăvănești, ., pentru suma de 1000 lei, f.4.
Pentru terenul ce a format obiectul convențiilor a fost emis titlul de proprietate nr.2464/27.05.1994, pe numele: Ș. D. M., Ș. D. E. și Ș. D. C., f.6.
Prin sentința civilă nr._/01.07.2002, pronunțată în dosarul nr.5325/2002, f.36-38 dosar, hotărâre definitivă și irevocabilă, s-a dispus de către instanță ieșirea din indiviziune asupra terenului pentru care a fost eliberat TP nr.2464/27.05.1994, pârâților Ș. C. și E. (fostă Ș.) M. fiindu-le atribuită, în indiviziune, suprafața de 3,1787 ha teren între care și suprafața de 2703 mp teren arabil în sola 12 .>
Din răspunsurile pârâtului Ș. C. la interogatoriu și declarațiile martorilor O. I. și A. E. reiese că de la data încheierii celor două acte sub semnătură privată reclamantul stăpânește suprafața de teren situată în intravilanul satului Glăvănești, ., teren care este îngrădit și exploatat de către reclamant.
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză de către expertul G. O., a fost identificat terenul ce face obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, aflat în stăpânirea reclamantului, ca fiind în suprafață de 2702 mp, amplasat în tarlaua 12, . care se regăsește în TP nr. 2464/1994 și care a fost atribuită în indiviziune celor doi pârâți prin hotărârea judecătorească de ieșire din indiviziune.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ș. C. a arătat că suprafața de 900 mp, ce a făcut obiectul actului încheiat între părți în anul 1995, este inclusă în suprafața de 0,27 ha iar prin răspunsurile la întrebările 1 și 4 la interogatoriu, pârâtul a recunoscut vânzarea către reclamant a celor două suprafețe de teren.
Cele două înscrisuri sub semnătură privată încheiate în anul 1995 și respectiv 2008 reprezintă promisiuni de vânzare-cumpărare. Acestea nu au ca efect transmiterea dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător, ci nasc în sarcina acestora obligația de a încheia contractul asumat iar instanța judecătorească are posibilitatea să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Această soluție se impune în temeiul principiului executării în natură a obligațiilor prevăzute de art. 1073 Cod civil, care permit creditorului îndreptățit să obțină executarea întocmai a obligației asumate de către debitorul său.
Instanța judecătorească are posibilitatea ca, prin suplinirea consimțământului debitorului obligației de "a face" izvorâtă din antecontract, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare.
Prima instanță a constatat că pârâta E. (fostă Ș.) M. nu a fost parte în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2008 și nu l-a semnat, deși este coproprietar al terenului ce a făcut obiectul acestui act, astfel încât potrivit dispozițiilor art.973 C. civ., această convenție nu produce nici un efect în ceea ce o privește.
Pentru a putea fi pronunțată o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, condiția esențială este ca, la momentul judecății, partea din patrimoniul căreia urmează a fi transmis dreptul de proprietate (promitentul-vânzător) să aibă calitatea de proprietar exclusiv al lucrului vândut.
Această condiție este îndeplinită doar în ce privește terenul în suprafață de 900 mp (937 mp identificați de către expertul tehnic) ce a făcut obiectul înțelegerii părților din anul 1995 iar nu și pentru diferența de teren promisă în anul 2008 doar de către pârâtul Ș. C..
Față de considerentele expuse, având în vedere și dispozițiile art.2 Titlul X din Legea nr.247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, primainstanță a constatat că între părți a intervenit vânzarea-cumpărarea terenului în suprafață de 937 mp situat în intravilanul satului Glăvăneștii Vechi, ., tarlaua 12, . a pronunțat hotărârea care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru această suprafață de teren, sens în care a admis în parte acțiunea reclamantului.
În temeiul disp. art.274 C.pr.civ., a obligat pârâții să plătească reclamantului cheltuielile judiciare reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert, calculate proporțional cu valoarea pretențiilor admise.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Danisi M., susținând că în mod netemeinic și nelegal instanța de judecată nu a admis acțiunea cu privire la suprafața de 0,27 ha, din care face parte și suprafața de 900 mp înstrăinată în anul 1995.
Astfel, în mod eronat reține instanța că nu poate pronunța o hotărâre cu privire la suprafața de 0,27 ha, întrucât această suprafață face parte din terenul inclus în titlul de proprietate nr. 2464/27.05.1994 aflat în indiviziune.
Conform dispozițiilor legale în materie, fiecare copărtaș poate înstrăina cota sa parte ideală și abstractă din bunul aflat în indiviziune. În temeiul sentinței civile nr._/2012 pronunțată în dosarul nr. 5325/2002 s-a atribuit pârâților o suprafață de 3.1787 ha, din care i s-a înstrăinat doar o suprafață de 0,27 ha. Astfel, pârâții au în indiviziune o suprafață de 3,1787 ha, fiecare având o cotă-parte ideală și abstractă de 1/2 din suprafața menționată, adică 1,589 ha. Raportat la acest aspect, suprafața de 0,27 ha înstrăinată nu depășește cota-parte ideală și abstractă a numitului Ș. C..
Având în vedere că până în prezent a stăpânit suprafața de 0,27 ha, intenția de înstrăinare a terenului a numitului Ș. C. rezultă fără putință de tăgadă din actele încheiate în prezența martorilor, iar întreaga suprafață nu depășește cota parte a acestuia, consideră că instanța în mod greșit a admis doar în parte acțiunea. Faptul că părțile nu au prevăzut expres în conținutul actului faptul că se înstrăinează o cotă-parte este lipsit de importanță din moment ce suprafața vândută este inferioară cotei vânzătorului și se datorează lipsei de cunoștințe juridice a părților. Interpretarea actului însă, se poate face în funcție de intenția vădită a părților, în baza rolului activ al instanței.
De asemenea, până în prezent pârâtul nu i-a tulburat niciodată folosința terenului de 0,27 ha, ci pur și simplu a refuzat îndeplinirea formalităților prevăzute de lege pentru transmiterea dreptului de proprietate dorind o dublă plată.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Daniși M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Surubaru C. și E. (fostă Surubaru) M. pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 0,27 ha din ., jud. Iași.
Susține că acest teren l-a cumpărat cu contractul de vânzare-cumpărare din 26.03.2008. Din acest înscris, depus în copie la dosar, rezultă că terenul în suprafață de 0,27 ha este prevăzut în titlul de proprietate nr. 2464/27.05.1994, vânzător fiind Surubaru M. C., iar cumpărător Danisi M. M..
În înscrisul întocmit de reclamant și pârâtul Surubaru C. nu se identifică suprafața de teren, cu număr de . indicarea vecinilor și nici nu se arată dacă prețul stabilit a fost plătit.
Se constată că prin titlul de proprietate nr. 2464/27.05.1994 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 9 ha și 2700 m.p. în . numiților Surubaru D. M., Surubaru D. E. și Surubaru D. C.. Ieșirea acestor persoane din indiviziune asupra terenului prevăzut pe titlu a fost dispusă prin sentința civilă nr._/01.07.2002 a Judecătoriei Iași, sentință prin care s-a atribuit intimaților Surubaru C. și E. M. suprafața de 2703 m.p. teren arabil în sola 12 ..
În mod corect a reținut prima instanță că pârâta E. M. nu a semnat înscrisul încheiat la data de 26.03.2008, nefiind parte în convenția încheiată la acea dată, cu toate că este proprietar al suprafeței de teren pentru care recurentul solicită a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Cu privire la admisibilitatea acțiunii privind validarea promisiunii de vânzare-cumpărare a unui bun imobil determinat, în situația în care promitentul-vânzător are doar o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate asupra acestuia, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia nr. 12/8.06.2015, stabilind că, în situația în care promitentul-vânzător a promis vânzarea întregului imobil, deși nu are calitatea de proprietar exclusiv al acestuia, promisiunea de vânzare nu poate fi executată în natură sub forma pronunțării unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare pentru întregul bun, în lipsa acordului celorlalți coproprietari.
Având în vedere cele menționate, cât și lipsa acordului pârâtei E. M., tribunalul reține că este neîntemeiată critica recurentului referitoare la faptul că prin încheierea contractului nu se depășește cota parte ideală și abstractă a pârâtului Surubaru C., fiind posibila pronunțarea unei hotărâri.
Potrivit disp. art. 1279 alin. 1 Cod civil( in vigoare la data de 26.03.2008), promisiunea de a contracta trebuie să conțină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părțile nu ar putea executa promisiunea, iar potrivit aliniatului 3 din același articol, dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanța, la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații, poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerințele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite.
Astfel, chiar dacă promisiunea nu se confundă cu vânzarea propriu-zisă, elementele esențiale ale acesteia trebuie să fie convenite de părți încă de la data promisiunii, aceasta trebuind să conțină toate clauzele esențiale ale contractului promis, în lipsa cărora nu ar putea fi executată.
Raportat la dispozițiile art. 1279 Cod Civil, prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanța suplinește doar lipsa consimțământului părții care refuză nejustificat încheierea contractului promis și nu suplinește și lipsa celorlalte condiții care nu au fost îndeplinite și fără de care încheierea contractului autentificat în fața notarului nu ar putea avea loc, cum ar fi întocmirea documentației de carte funciară și dezbaterea succesiunii.
Hotărârea judecătoreasca pronunțata in aceasta materie, in situația admiterii acțiunii, are un efect constitutiv de drepturi, iar efectul constitutiv reclama o finalitate concordanta cu dispozițiile legii cadru in materie, Legea nr.7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara, in al cărei domeniu de reglementare intra atât identificarea riguroasa a imobilelor ce fac obiectul publicitații imobiliare, cat si opozabilitatea drepturilor dobândite prin diversele moduri de dobândire consacrate de legea civila, unul dintre acestea fiind contractul de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de vânzare-cumpărare trebuie verificată îndeplinirea cerințelor esențiale pentru încheierea contractului, neavând relevanță perioada de timp in care cumpărătorul a posedat lucrul respectiv.
Pentru considerentele expuse, tribunalul în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Danisi M. împotriva sentinței civile nr. 7152/07.05.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabila.
Pronunțata în ședință publică astăzi, 08.10.2015.
Președinte, P. T. | Judecător, M. M. | Judecător, C. A. |
Grefier, G. I. |
Red. T.P.
Tehnored. D.Ș.
2 ex. – 17.02.2016
Judecător Fond: T. M. G.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 2763/2015. Tribunalul IAŞI | Partaj judiciar. Decizia nr. 545/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
