Obligaţie de a face. Decizia nr. 778/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 778/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 778/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Iunie 2015
Președinte - G. C.
Judecător O. L.
Judecător M. S.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 778/2015
Pe rol judecarea recursului declarat de . în contradictoriu cu intimații C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR POPEȘTI, C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR IASI, D. T. - decedat, C. S., D. P., D. N., M. M., D. I., având ca obiect fond funciar rectificare T.P..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea prezentei cauze raportat la dispozițiile legale aplicabile, constată recursul declarat în termen, motivat și scutit de taxă de timbru.
Având în vedere lipsa părților citate și faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 21.10.2014 pronunțată de către Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
Admite excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, invocată de instanță din oficiu.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . cu sediul în București, . nr.3-5 Office Building etajul 5 camera 5P, sector 2 cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat H. E., în mun Iași ..1 județ Iași în contradictoriu cu C. L. DE FOND FUNCIAR POPEȘTI cu sediul în . DE FOND FUNCIAR IAȘI, C. S., domiciliată în . județ Iași, D. P., D. N., M. M., D. I. domiciliați în . județ Iași ca inadmisibilă .
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut că:La termenul din 14.10.2014 instanța a invocat excepția necompetenței generale a instanței de judecată în soluționarea cererii de rectificare a titlului de proprietate, excepția pe care analizând-o o găsește întemeiată, pentru următoarele considerente:
În fapt la data de 05.08.1994 s-a emis în beneficiul numitului D. I T. titlul de proprietate_ pentru suprafața de 2,1600 mp pe raza comunei Popești județ Iași, în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr 18/1991.
Din totalul suprafeței de teren reconstituite suprafața de 1,8878 ha a fost instrăinată de beneficiat reclamantei din cauza de față prin contractul autentic de vânzare cumpărare nr.1208/14.09.2010 autentificat la BNP „V. L.”.
Solicită reclamanta rectificarea actului sub aspectul numărului de . cei_ mp identificați în actul de proprietate ca fiind situați in T 86 P 1527/1/63, invocând erorile de ordin formal la identificarea topo cadastrală a suprafețelor.
În drept, potrivit art.59¹ din Legea nr.18/1991:
“(1)Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.
(2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.
(3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.”
Față de dispozițiile art.59 indice 1 din Legea nr.18/1991 instanța reține că revine Comisiei Județene de Fond Funciar și Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași competența în rectificarea actului de proprietate al reclamantei, cererea nefiind una de competența instanței de judecată.
Operatiunea de îndreptare a erorilor materiale (ca și cea de lămurire sau completare) din actele juridice revine, ca regulă generală, în sarcina și competența emitentului acestora (a se vedea în acest sens competența de soluționare a cererilor de îndreptare eroare materială, lămurire sau completare pentru hotărârile judecătorești, actele notariale, actele emise de executorii judecătorești, actele de stare civilă, etc).
Emitent al titlului de proprietate dedus judecătii este C. Județeană de Fond Funciar, care are atribuții expres prevăzute de legea specială în acest sens.
Prin urmare în măsura în care la scrierea titlurilor s-au produs erori în ceea ce privește datele care individualizează pe titularul dreptului sau chiar dreptul de proprietate cu toate atributele sale, erori care nu conduc la modificarea dreptului în substanța sa, legiuitorul a dat soluționarea acestora în competența organului emitent, care a scris titlul de proprietate.
Intervenția instanței în acest caz depășește ceea ce este necesar pentru a se obține satisfacția proprietarului întrucât rectificarea nu are un caracter litigios - dreptul titularului de a se bucura de redarea corectă pe suportul material care încorporează dreptul său de proprietate, a atributelor reale ale imobilului nefiind contestat în cauză, fapt ce rezultă și din atitudinea de neopoziție a pârâtelor comisii de fond funciar.
Situația dedusă judecății trebuie să își găsească soluționarea pe calea rectificării administrative a actului de proprietate, prin contribuția celor trei autorități implicate în emiterea titlului de proprietate.
Problema dedusă judecății nu este una litigioasă nu implică dezlegări în drept ci una exclusiv tehnică, generată de organizarea deficitară a lucrărilor de cadastru la nivelul unității administrative teritoriale la momentul emiterii actului.
Legiuitorul a înțeles să dea în competența emitentului sarcina îndreptării erorilor din actul administrativ întrucât organul emitent este întotdeauna cel mai bine plasat pentru a da o soluționare cererii de îndreptare a erorilor strecurate in actul pe care l-a emis.
În ceea ce privește susținerea reclamantei că revine și instanței judecătorești - alternativ cu organele administrative - competența de a proceda la rectificarea actului de proprietate, instanța reține că în prezența textului de lege care stabilește expres competența soluționării cererilor de îndreptare a erorilor de scrierea și a rectificărilor actelor administrative de proprietate în sarcina autorităților emitente, nu poate fi primită o atare susținere.
Activitatea jurisdicțională este atributul instanțelor de judecată și reprezintă prin definiție activitatea de soluționare a conflictelor invite între subiectele de drept, prin aplicarea legii. Or, în situația rectificarii unor erori dintr-un act administrativ emis de o autoritate din afara sistemului judiciar, câtă vreme dreptul nu este contestat, nu suntem in prezența conceptului de jurisdicție.
Legile speciale în materia fondului funciar prevăd în mod explicit faptul că procedura de reconstituire a dreptului de proprietate de la debutul acesteia și până la emiterea actului final este prin excelență o procedură administrativă iar intervenția instanței de judecată este necesară atunci când se urmărește cenzurarea actelor administrative în măsura în care au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor legale. Or, după cum reclamanta însăși a arătat în răspunsul la întâmpinare, în cauză nu se invocă nelegalitatea actului emis ci o . erori de ordin formal, generate de aprecierea greșită a unor date de ordin tehnic, reclamanta neavând interes în anularea actului de proprietate ci solicitând îndreptarea acestuia.
Nici susținerile relative la faptul că prin admiterea excepției este îngrădit dreptul reclamantei la justiție nu pot fi primite câtă vreme, astfel cum s-a arătat anterior, pretenția dedusă judecății nu este de natură litigioasă, reclamanta are deschisă posibilitatea rectificării actului pe cale administrativă iar în măsura în care acest drept i-ar fi refuzat de autoritatea administrativă se poate adresa instanței pe calea plângerii pentru a obține sancționarea acestui refuz prin hotărâre judecătorească.
În ceea ce privește susținerea relativă la încălcarea dreptului său de proprietate instanța reține că după cum reclamanta însăși a susținut în cererile sale, în discuție nu este fondul dreptului de proprietate însuși.
De dreptul de proprietate reclamanta s-a bucurat și se bucură în virtutea actului juridic existent a cărui rectificare o solicită, nefiind reclamate încălcări ale acestui drept.
Prerogativele posesiei, folosinței și dispoziției nu sunt afectate de erorile cu privire la care se solicită îndreptarea actului, aspect dovedit de însăși împrejurare că reclamanta a dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate de la beneficiarul actului de proprietate a cărui rectificare o solicită.
Impedimentul de care face vorbire reclamanta, de înscriere a dreptului său de proprietate în cartea funciară, vizează un efect al publicității imobiliare care este opozabilitatea dar, de lege lata, înscrierea în cartea funciară nu afectează atributul dispoziției asupra bunului dobândit.
Pentru totalitatea motivelor expuse, reținând faptul că cererea reclamantei vizează preluarea de către instanța de judecată a atribuțiilor proprii unui organ fără activitate juridisdicțională și contravine disp.art.59 ind.1 din Legea nr.18/1991 coroborat cu art. 129 alin.2 pct.1 din C., instanța va admite excepția invocată cu consecința respingerii cererii având ca obiect rectificarea titlului de proprietate ca inadmisibilă întrucât aceasta este de competența unui organ fără activitate jurisdicțională.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta . criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că prima instanță în mod greșit a reținut ca fiind de necompetența instanțelor în condițiile în care la data sesizării instanței de judecată nu exista nicio procedură administrativă care să permită rectificarea titlului de proprietate și să-i asigure apărarea și exercitarea deplină a dreptului său de proprietate dobândit în mod legal.Mai susține recurenta că dispozițiile art.59 ind.1 din Legea nr.18/1991 nu exclud posibilitatea de rectificare a titlurilor de proprietate pe cale judecătorească. A mai invocat în susținerea recursului deciziile Curții Constituționale relative la dreptul de acces la justiție și practica CEDO.
În final susține recurenta că a considera că în perioada 17.05._14 titularul unui drept de proprietate ce are la bază un titlu de proprietate emis cu identificatori cadastrali greșiți nu avea la dispoziție nicio procedură de rectificare echivalează cu o suspendare a dreptului de dispoziție și cu o restrângere a dreptului de proprietate.
În drept a invocat art.304 indice 1, art.304 pct.7,8,9 Cod procedură civilă, art.58, 59 din Legea nr.18/1991.
În recurs nu au fost administrate probe noi.Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză tribunalul constată că recursul nu este întemeiat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței să dispună rectificarea titlului de proprietate nr._ din 05.10.1994 în sensul că în loc de suprafața de_ mp situată în T80 se înscrie corect suprafața de_ mp, suprafața de 3602 mp situată în T78, suprafața de 970 mp situată în T78 și suprafața de 89 situată în HC 1419/1. Potrivit dispozițiilor art. 130 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii .
Potrivit disp. art.I pct 11 din Legea nr.219/2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor in subordinea Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului, precum si pentru modificarea unor acte normative :” După articolul 9 se introduc două noi articole, articolele 9^1 și 9^2, cu următorul cuprins:…
…9^2. - Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, se completează după cum urmează:…
… 2. După articolul 59 se introduce un nou articol, articolul 59^1, cu următorul cuprins:
«Art. 59^1. - (1) Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.
(2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.
(3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.»"
În contextul arătat reiese că dispozitiile Legii nr.219/2012 invocată, ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 789 din 23 noiembrie 2012, atribuie de la acest ultim moment competența exclusivă de analiză și soluționare pentru cererile de rectificare a erorilor materiale din Titlurile de proprietate Comisiilor județene, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Legea nr.18/1991.
Așadar, conform textului de lege mentionat comisiile județene sunt cele abilitate să adopte hotărari cu privire la cererile de rectificare.
De precizat este si faptul ca, în acest fel nu este îngrădit liberul acces la justiție al persoanelor nemulțumite de modul de soluționare sau al lipsei soluționării, existând posibilitatea pentru acestea să conteste modul de soluționare sau lipsa soluționării cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană, prin intermediul plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanță.
În interpretarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut, el poate permite restricții admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat. Elaborând o astfel de reglementare, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totuși, restricțiile aplicate nu pot limita accesul persoanei într-o asemenea măsură sau până într-acolo încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. În plus aceste restricții nu sunt conforme cu art. 6 alin 1 din Convenție decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (a se vedea cauza L. împotriva României, definitivă la 26.04.2006, paragraful 36).
Or, analizând cerințele arătate mai sus, instanța constată că prin reglementarea competenței exclusive de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale strecurate în titlurile de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar în favoarea chiar a organului emitent al acestor titluri de proprietate, se urmărește un scop legitim, respectiv acela de a asigura un termen rezonabil de soluționare a acestor cereri, care, în sine, nu implică probleme de interpretare sau de aplicare a normelor de drept ci doar de verificare a corectitudinii datelor menționate în titlurile de proprietate emise, verificări ce însă nu pot fi realizate de către instanțele de judecată cu aceeași celeritate ca în procedura administrativă. Totodată, prin această reglementare se urmărește și degrevarea instanțelor judecătorești de acest tip de cauze, tocmai pentru a se putea asigura soluționarea cu celeritate a cauzelor înregistrate pe rolul judecătoriilor pentru care nu este reglementată o astfel de procedură.
De asemenea, se observă că este respectat și raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat, formularea cererii către organul emitent al titlului de proprietate nefiind o sarcină disproporționată față de scopul descris mai sus.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reiterat și în cauza B. împotriva României, hotărârea din 24.05.2005, paragraful 60, că art. 6 alin 1 din Convenție nu obligă statele să supună litigiile asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil unei proceduri care să respecte integral, în toate etapele, cerințele art.6. intervenția inițială a organismelor administrative sau profesionale, care au sau nu prerogative judiciare, care nu îndeplinesc toate cerințele, poate fi justificată dacă aceste organisme se supun controlului ulterior al unui organ judiciar cu competență deplină, care garantează drepturile prevăzute de art. 6 alin 1 din Convenție.
În acest sens, modul de soluționare sau chiar lipsa de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană poate fi contestată conform plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanța de judecată, fiind astfel garantat pe deplin accesul la justiție.
Prin urmare, soluția adoptată de către prima instanță este cea legală și temeinică.
În considerarea celor expuse mai sus, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta ..A. împotriva sentinței civile nr._ din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria H., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2015.
Pt. Președinte, M. S. aflat în CO semneaza vicepreședintele instanței | Pt .Judecător, G. C. aflat în CO semneaza vicepreședintele instabței | Judecător, O. L. |
Pt. Grefier, A. M. aflat in CO semneaza grefierul sef - sectie civila |
Red/tehnored, jud., LO
2 ex/05.08.2015
Judec. Fond C. E. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 777/2015. Tribunalul IAŞI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 793/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
