Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 684/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 684/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 684/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Mai 2015
Președinte - L. H.
Judecător C. I.
Grefier D. M. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 684/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta P. I. și pe intimatul P. M., având ca obiect ordonanță președințială stabilire domiciliu minor; exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 15.05.2015, când:
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil de fata, constata:
Prin sentinta civila nr. 3261/5.03.2015 pronuntata de Judecatoria Iasi s-au dispus urmatoarele:
Respinge ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul pârât P. I., cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat L. B., .. 21, ..B, ., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă P. M., cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat I. RAIHEL ARNAUTU, ., ., J. IAȘI, având ca obiect stabilirea domiciliului minorei P. I. L. la domiciliul tatălui și exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de reclamant.
Admite în parte cererea reconvențională .
Stabilește ca până la soluționarea definitivă a dosarului_/245/2014 având ca obiect divorț, locuința minorei să rămână alături de mama sa.
Dispune ca până la soluționarea definitivă a divorțului exercițiul drepturilor părintești cu privire la minora P. I. L. să se realizeze în comun, de ambii părinți.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut:
“Prin actiunea inregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ din 22.10.2014, reclamantul P. I. a chemat in judecata pe pârâta P. M., solicitând, pe calea ordonanței președințiale, să se stabilească până la soluționarea dosarului nr_/245/2014 – având ca obiect divorț, ca domiciliul minorei P. I. L. să fie la domiciliul tatălui și exercitarea autorității părintești să fie realizată exclusiv de reclamant.
In motivare, a arătat ca pe rolul Judecătoriei Iasi a fost inregistrat la inițiativa pârâtei P. M. dosarul de divorț cu nr_/245/2014. Referitor la situația de fapt, reclamantul susține că relațiile de familie au decurs normal până în anul 2012, an în care în mod surprinzator, comportamentul pârâtei s-a schimbat în mod radical, în sensul de a manifesta un interes deosebit față de bani, față de aspectul său fizic și lux. Se arată în cerere că, deși nu a mai avut nici un loc de munca din anul 2010, anterior si ulterior despărțirii in fapt, reușește să aibă un mod de viață extrem de luxos, profitând de banii diverșilor bărbați cu care are relații extraconjugale. Susține reclamantul că în aceasta vară a fost plecată 10 zile în Cipru cu unul dintre acești sponsori. Mai arată că viața de familie și implicit îngrijirea minorei au avut de suferit în urma acestui comportament, manifestat și prin postări indecente pe un site de socializare, apârând chiar și dezbrăcată în aceste fotografii .Din 26.06.2014 pârâta a părăsit domiciliul comun, mutându-se cu fetița lor, L., . două camere în Iași pentru care plătește o chirie foarte mare. Consideră reclamantul că singura explicație a provenienței acestor bani este că sunt obținuți din diversele sponsorizări ale domnilor cărora pârâta le prestează diferite servicii. Se mai arată în cerere că pârâta nu are un profil moral de natură să o recomande ca fiind aptă să aibă grijă de minoră, nu a promovat bacalaureatul, în timp ce reclamantul este absolvent al Academiei de Poliție, având și studii postuniversitare. Totodată susține că pârâta nu a avut grijă corespunzător de minoră, ca acesata s-a plâns că nu este mâncare in frigider, că mama fetei i-a permis să aibă legături personale cu minora doar când pârâta est plecată și are nevoie de ajutor și doar dimineața când merge la școala fetei pentru a-i duce pachețelul u mâncare Ca și argument pentru capătul de cerere privind stabilirea locuinței alături de tatăl său este invocat serviciul stabil și remunerat al reclamantului, deținerea locuinței în proprietate spre deosebire de pârâtă care are locuința închiriată și nu obține venituri.
In drept, reclamantul a invocat dispart 996 Cod proc civ.
Actiunea a fost legal timbrata.
Au fost depuse înscrisuri în susținerea cererii in fotocopie: acte de stare civilă, diplome de studii ale reclamantului, adeverință de salariu, cereri către gradinița și școala minorei privind situația minorei, liste de rechizite și bonuri, cereri către Secția 6 de Poliție, DGASPC Iași, acte privind activitatea pârâtei ca vânzătoare/secretară, contracte de amanet,contract de închiriere, liste de cumpărături după plecarea de acasă, bonuri fiscale, chitanțe taxe și impozite, planșe fotografice, declarații autentificate ale mai multor persoane.
Legal citat, pârâta a depus intâmpinare și cerere reconvențională.
În motivare, a arătat că cele susținute de reclamant nu corespund adevărului, că este o mamă responsabilă, că a fost nevoită să plece de acasă cu minora din cauza comportamentului reclamantului,care o supunea în mod constant la jigniri, umilințe și gelozie nejustificată. A arătat că nu este o femeie de moravuri ușoare așa cum o cataloga deseori reclamantul, că nu are nici un sponsor sau prieten de sex opus, că și-a crescut singură copilul nebeneficiind din partea nici unui ajutor de la reclamant și că traiul în comun cu acesta a ajuns de nesuportat. În ceea ce privește minora, a sustinut că este legată de un profund atasament de mama sa, că este bin îngrijită și bine întreținută.
Pârâta a solicitat pre calea cererii reconvenționale stabilirea provizorie a domiciliului minorei la mamă și exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă, până la soluționarea definitivă a divorțului, Consideră că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale și,în ceea ce privește situația de fapt, susține că reclamantul pârât o denigrează constant în fața minorei, astfel încât aceasta a ajuns într-o stare de traumă permanentă de frica de a-și pierde mama. Mai arată că reclamantul pârât nu are abilitățile și experiența necesare creșterii unui copil și nu are nici măcar timpul necesar să o facă .
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp bart 919 coroborat cu 966 și urm Cod proc civ.
Din dispoziția instanței au fost efectuate două rapoarte de anchetă socială la domiciliul actual al minorei și la domiciliul indicat de reclamant.
Minora a fost evaluată psihologic, la dosar fiind depus raportul doamnei psiholog Ermina S.- filele 226-237 dosar.
S-a incuviintat părtilor proba cu inscrisuri, proba testimoniala cu câte un martor.
In cauză au fost audiati martorii V. C. ,propusa de pârâta reclamantă si Ș. M. propus de reclamantul pârât.
Din dispoziția instanței, potrivit dis part 264 Cod civil, în data de 19.02.2015 a fost audiată în Camera de Consiliu minora P. I. L., născută în data de 5.02.2008.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
Potrivit susținerilor ambelor părți, P. I. și P. M. sunt în proces de divorț, demarat la inițiativa pârâtei reclamante prin inregistrarea dosarului_/245/2014 pe rolul Judecătoriei Iași.
Întrucât părțile s-au despărțit în fapt din data de 26.06.2014, moment în care pârâta reclamantă a părăsit domiciliul comun împreună cu minora L. I. P. născută în 5.02.2008, reclamantul pârât a formulat cerere de ordonanță președințială solicitând, până la soluționarea divorțului, ca exercitarea autorității părintești asupra minorei să o realizeze el, în mod exclusiv, iar locuința fetei să se stabilească provizoriu, împreună cu el. Si pârâta reclamantă a formulat cerere reconvențională solicitând de asemenea, ca până la soluționarea divorțului, exercitarea autorității părintești asupra minorei să o realizeze mama, în mod exclusiv, iar locuința fetei să se stabilească provizoriu, împreună cu ea.
Analizând admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, raportat la solicitările părților, instanța constată că trebuie îndeplinite cumulativ cele patru cerințe legale, respectiv, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unui caz grabnic, neprejudecarea fondului și aparența dreptului.
Caracterul provizoriu al masurilor solicitate a fost evidentiat de părți prin cererea ca instanta sa admita solicitările lor până la soluționarea definitivă a divorțului, indeplinind de asemenea si condiția reversibilității masurilor luate..
Cazul este grabnic, de altfel art 919 Cod proc civ prezumă urgența în ceea ce privește stabilirea locuinței minorilor. Cât despre exercitarea autorității părintești, în interpretarea art 996 Cod proc civ, doctrina stabileste caracterul urgent al cauzei prin raportare la scopul luarii acestor masuri, si anume, în cazul nostru, prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara. În speța de față paguba iminenta care nu s-ar putea repara o reprezinta in ansamblu interesul superior al minorului și in concret riscul pe care l-ar putea reprezenta exercitarea în comun a autorității părintești de către unul din părinți..
Neprejudecarea asupra fondului a fost dovedita prin introducerea dosarului de divorț, fiind însa în strânsa legatura si cu caracterul temporar al măsurilor, în acțiunea de fată solicitându-se stabilirea unor măsuri temporare.
Aparenta de drept afirmată de fiecare dintre părți în urma unei sumare analize a situației de fapt a fost dovedită prin probele administrate în cauză .
Astfel, s-a creat convingerea instantei ca este în interesul minorei, ca până la soluționarea divorțului, nu exista nici un temei pentru ca exercitarea autorității părintești să se realizeze exclusiv de către unul din părinți, urmând ca locuința minorei să rămână alături de mama sa.
Instanța reține că regula impusă de noul cod civil este aceea de a se pleca pe prezumția de autoritate părintească comună; doar dacă interesul superior al copilului o reclamă, judecătorul poate opta pentru autoritate părintească exercitată de către unul dintre părinți (adică custodie unică). Este importantă, din acest punct de vedere, jurisprudența statelor care au implementat custodia comună cu mai mult timp în urmă, ca de pildă Olanda. Conform jurisprudenței olandeze se acordă custodie unică atunci când un părinte este alcoolic sau suferă de o boală psihică gravă, spre exemplu, este posibil ca respectivul părinte să nu poată lua decizii referitoare la școlarizarea minorului sau tratamentul medical pe care acesta ar trebui să îl urmeze (jurisprudența Curții Supreme a Olandei 18 martie 2005, LJN AS 8525).
Nu reprezintă o bază suficientă pentru a decide custodie unică faptul că unul dintre părinți nu dorește să mai colaboreze cu fostul soț sau fosta soție în procesul decizional privind creșterea copilului, acest fapt nu este suficient ca instanța să se abată de la regula generală și să garanteze custodie unică (Curtea Supremă a Olandei 10 septembrie 1999, NJ2000, 20 m. nt. S.F.M. Wortmann ; Curtea Supremă a Olandei 15 decembrie 2000, NJ 2001, 123 m. nt S.F.M. Wortmann).
Principiul interesului superior al copilului prevăzut de art 263 Cod Civil implică faptul ca minorul să se bucure de prezența ambilor părinți care au îndatorirea de a se îngriji de sănătatea și dezvoltarea sa fizică, psihică, intelectuală, de educație, învățătură și pregătire profesională în vederea unei dezvoltări armonioase și numai în cazuri de excepție autoritatea părintească să revină numai unuia dintre părinți. Cu titlu exemplificativ, alin 2 indice 5 al art 31 din legea 272/2004 prevede că „Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul,boala psihică,dependența de droguri a celuilalt părinte,violența față de copil sau față de celălalt părinte,condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil care ar deriva din exercitarea de acel părinte a autorității părintești. ”
În soluția temporară cu privire la autoritatea părintească instanța va avea în vedere și disp art 8 CEDO, apreciind că o custodie exercitată în mod egal de ambii părinți consacră și respectă atât pentru părinte cât și pentru copil, dreptul lor la viață privată și familie. În acest sens, Curtea a statuat că în relația părinți- copii, exercitarea drepturilor părintești este un element fundamental al vieții de familie, în mod normal părinții trebuind să decidă cu privire la toate aspectele vieții minorului, ținând seama de responsabilitățile corelative(cauza R c Marii Britanii, cauza Hoffman c Austriei)
Analizând situația minorei L. I. precum și susținerile părților instanța notează că nu s-a dovedit existența vreunui risc iminent pentru minoră, care să justifice derogarea de la regula exercitării în comun a autorității părintești până la soluționarea divorțului. Dimpotrivă, se apreciază de către prezentul complet că tocmai exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești ar aduce atingere drepturilor copilului, respectiv interesului superior al minorei, al cărui conținut este stabilit prin reglementările interne, europene și internaționale.
Ceea ce instanta a avut în vedere în primul rând la soluționarea acestui capăt de cerere este ceea ce s-a consemnat in raportul de evaluare psihologică a minorei și opțiunea acesteia exprimată cu prilejul ascultării în Camera de Consiliu, și anume :sentimente de neîncredere și incapacitate personală, anxietate și sentimente de supărare datorate certurilor din cadrul cuplului, sentimente de supărare legate de faptul că nu mai primește afecțiunea de dinainte, tema minorei ca în cadrul conflictului parental să nu se ajungă la agresiuni fizice asupra mamei, cu angoasa de separare de mamă și de a nu ramâne singură, sentimente de dragoste față de ambii părinți, sentimentul pierderii bucuriei de a fi ocrotită de ambii părinți, anxietate generată de despărțire, conflicte de loialitate ale atașamentului alternând intre mamă și tată. Toate aceste constatări ale unui psiholog specialist indică existența unui copil marcat de despărțirea părinților, dar atașat atât de tată cât și de mamă.
Notează instanța că, în situația dată,, nu poate fi considerat motiv intemeiat pentru ca exercitarea autorității să se realizeze exclusiv nici aspectul fizic și dorința de a trăi în lux al pârâtei reclamante, nici lipsa unui serviciu constant până recent, lipsa unor studii superioare, așa-zisul profil moral, nici alegerea pârâtei reclamante de a merge în club, nici cele două plecări a căte 10 zile în străinătate în ultimele șase luni, fără minoră, nici măcar eventualele relații extraconjugale, aspecte pe care reclamantul pârât a încercat să le dovedească prin multitudinea înscrisurilor și înregistrărilor depuse, precum și a raportului detectivului particular, a fotografiilor, a mesajelor și transcrierilor convorbirilor a căror autenticitate nu a fost confirmată (dar care urmează să fie analizate detaliat cu prilejul cercetării fondului, la divorț, ).
Totodată, reține instanța că nici pârâta reclamantă nu a reușit să facă dovada expunerii minorei la vreun risc prin participarea în continuare a tatălui în viața acesteia, cel puțin până la soluționarea divorțului.
Proba testimonială administrată în cauză a confirmat această constatare, fără ca depoziția niciunui martor să ofere motive întemeiate ca, până la divorț instanța să opteze pentru exercitarea exclusivă a autorității părintești.
În ceea ce privește stabilirea locuinței minorei alături de unul din părinți, se constată din rapoartele de anchetă socială că sunt condiții materiale bune la ambele domicilii, insă dorința expresă a minorei a fost aceea de a rămâne alături de mama sa. Se apreciază că momentan este oportun să se mențină situația de fapt existentă din luna iunie 2014, cu recomandarea instanței pentru pârâta reclamantă de a facilita întâlnirile cât mai dese dintre tată și fiică, pentru a evita o înstrăinare a copilului.
Atragem atenția părților că experiența divorțului este traumatizantă ea însăși pentru adulți, dar afectează cu atât mai mult un copil în vărstă de șapte ani, atașat de amândoi părinții și care resimte un șoc puternic atunci când este expus direct acestor conflicte, fie ele doar verbale, prin denigrarea celuilalt părinte. Le revine părților responsabilitatea ca minora să treacă peste această perioadă dificilă și să colaboreze astfel încât L. I. să se bucure de avantajul ca doi părinți să se preocupe și să îi ofere pe viitor dragostea, grija și îndrumarea de care are nevoie, la o vârstă caracterizată de instabilitate afectivă și emoțională, imaturitate psihică și lipsa experienței de viață, in scopul unic al protejarii minorului.
Se va lua act că ambele părți au precizat că vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.”
Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamantul-parat P. I., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand exercitarea autorității părintești exclusiv de către apelant si stabilirea domiciliului minorei P. I. L. la domiciliul lui din Iasi, ., ., ., jud. Iasi.
Arata apelantul ca exista la dosar suficiente probe relevante in dovedirea calității morale indoielnice a intimatei ca părinte al unei fetite in plin proces de creștere si dezvoltare, care este la vârsta la care are nevoie de modele de viata care sa-i insufle acesteia adevăratele principii călăuzitoare ale unei vieți echilibrate, raționale, morale. stabilirea interesului superior al minorei se face prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, printre care vârsta copilului, condițiile pe care părintele i le poate asigura pentru o buna dezvoltare morala, intelectuala si fizica, atașamentul părintelui fata de copil, precum si al copilului fata de părinte, profesia părinților, profilul lor socio-moral, interesul si grija manifestata de părinți in timpul conviețuirii si dupa despărțirea in fapt si alte asemenea imprejuari.
In pronunțarea hotărârii luate, instanța trebuie sa tina cont de aceea ca niciunul dintre criteriile de mai-sus nu trebuie sa fie absolutizat sau altul sa nu fie deloc luat in seama.
Considera ca in cauza, instanța de fond nu a ținut cont de toate criteriile pe baza cărora se stabilește interesul superior al copilului, aceasta atribuind in mod eronat criteriului atașamentului copilului fata de mama o valoare absoluta, despartindu-l de ansamblul căruia ii aparține si ignorând celelalte criterii de apreciere.
Cu privire la criteriul atașamentului minorei fata de părinți, arata ca din raportul de evaluare psihologica rezulta in mod clar ca fetita nu prezintă niciun semn clar ca pana la aceasta vârsta aceasta s-ar fi atașat mai mult de unul dintre părinți.
Mai mult, alături de cele consemnate in cuprinsul raportului de evaluare psihologica, vin si intaresc convingerea ca instanța de fond a trecut cu vederea fara niciun motiv, probe importante de la dosarul cauzei si concluziile raporului de ancheta sociala, din care rezulta clar ca se recomanda ca domiciliul minorei sa fie stabilit la tata, acolo unde minora a crescut si si-a format intreg „universul copilăriei", fiind astfel mai ușor pentru aceasta sa treacă peste traumele pe care cu siguranța le va suferi datorita divorțului părinților.
Referitor la criteriile profilului socio-moral al părinților si la cel al condițiilor pe care părintele le oferă pentru o buna dezvoltare intelectuala, morala si fizica a minorei, precizeaza ca profilul socio-moral al intimatei nu este unul tocmai satisfăcător, aceasta neprezentand garanțiile morale si materiale pentru dezvoltarea armonioasa a minorei din punct de vedere moral si intelectual.
per a contrario, apelantul prezintă deplina capacitate de a-si creste, educa si îngriji fetita, atat sub aspect economic, cat si din punct de vedere moral, intrucat a fost si este foarte atent la nevoile acesteia.
Considera ca prin exercitarea autorității părintești exclusiv de către apelant se evita situațiile conflictuale generate de refuzul celuilalt părinte de a-si da acordul atunci cand este necesar un astfel de acord, precum si orice fel de neînțelegeri intre părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești si care ar presupune intervenția instanței de tutela conform art. 486 Cod civil, cu atat mai mult cu cat cei doi părinți nu mai tin legătura, intimata refuzând categoric sa vorbească cu apelantul. Din concluziile raportului de ancheta psihosociala efectuata la domiciliul reclamantului reiese ca aceasta deține condițiile necesare pentru creșterea si educarea minorei. De asemenea, in raportul de evaluare psihologica se recomanda ca minora sa ramana in casa in care a stat anterior divorțului, astfel fiind mai ușor pentru acaesta sa depășească consecințele nefaste ale divorțului.
Sustine ca contractul individual de munca înregistrat sub nr. 16/29.05.2015 depus de intimata, din care ar reieși faptul ca aceasta si-a inceput activitatea de secretara la SC TOP DRiVING . din data de 01.02.2015, nu poarta viza I.T.M., prin urmare acest contract de munca este unul fictiv, este incheiat in condițiile in care in timpul desfășurării prezentului proces intimata afirma, mai exact in momentul efectuării anchetei sociale, ca are contract de munca part-time in domeniul cosmeticii, fiind incheiat fara nici cel mai mic dubiu, pro causa, intimata urmărind cu rea-intentie sa puna instanța de judecata pe o pista falsa.
Privitor la la profilul socio-mjoral al intimatei si la grija si interesul pe care aceasta le-a manifestat fata de minora, arata ca sunt relevate de faptul ca: aceasta este de acord in lunile octombrie si noiembrie cu after-school-ul fetitei (plătit de apelant), dar in decembrie, refuza brusc ca fetita sa urmeze aceste cursuri (chiar plătite de apelant fiind), insa a doua zi isi cumpăra de la un atelier exclusivist doua rochii de seara in valoare de nu mai puțin de 600, respectiv 800 lei (inscrisuri si poze la dosar); apelantul este cel care si-a făcut viza de flotant pentru ca fetita sa poată fi înscrisa la scoală; aceasta trimite intimatului mesaje cu alimentele pe care acesta trebuie sa le cumpere pentru ea si minora, fetita spune tatălui telefonic ca frigiderul este gol si a doua zi intimata isi pune implant cu botox; aceasta pleacă periodic in Cipru (mai exact la doua luni cate doua săptămâni, datorita relației extraconjugale pe care aceasta o are cu un bărbat stabilit acolo), de fiecare data lasand fetita la sora ei, sau mai grav, la străini. Tot cu privire la plecările paratei in Cipru, aminteste ca aceasta a fost plecata pe durata întregilor Sărbători de C., lasand minora la matusa acesteia, respectiv sora paratei. Arata ca este inadmisibil ca apelantul, tatăl fetitei, sa nu o poată vedea pe aceasta cu ocazia unor sărbători atat de importante, care de altfel se petrec in sânul familiei (mama, tata), iar nu printre străini (matusa, verișori maiori, unchi etc). Aceasta, „mama disperata" in prag a pierde exercitarea autorității părintești asupra minorei, iese in timpul desfășurării procesului, in noaptea dinspre 07 spre 08 februarie in cluburi exclusiviste, distrandu-se alături de prieteni ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Concluzionând, considera ca alături de apelant, minora ar avea condiții net superioare de creștere si educare fata de cele oferite de intimata, tata! acesteia fiind cel mai in măsura sa ii insufle acesteia adevăratele valori pe care orice copil trebuie sa le invete si sa le asimileze inca de la cea mai frageda vârsta.
Intimata P. M. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului, aratand ca apelantul nu a făcut dovada vreunui comportament al ei care sa aducă atingere bunei creșteri si educații a fetitei; iar condițiile materiale pretins oferite de tata nu pot sta ca temei al exercitării autorității părintești exclusiv de către unul dintre părinți, cata vreme nu se face dovada unor situații extraordinare fata de care celalalt părinte sa fie restrâns in drepturile sale de a-si creste si educa propriul copil.
Cu privire la motivele de fapt, in contra celor susținute de apelant, apreciaza ca la dosarul cauzei nu exista nicio proba relevanta in dovedirea calității sale morale indoielnice "ca părinte a unei fetite in plin proces de creștere si dezvoltare".
Arata totodată ca isi iubeste foarte mult fetita, a avut si are o deosebita grija fata de ea, sunt extrem de atașate una de alta si nu si-ar permite niciodată sa se comporte dupa cum afirma in mod iresponsabil apelantul.
Arata ca si-a crescut copilul singura, fara niciun ajutor, nu i-a vorbit urat si a avut grija de ea permanent. Arata ca atunci cand era înscrisa la grădinița, fetita stătea doua săptămâni pe luna acasă, întrucât se îmbolnăvea foarte des, astfel ca o aveam permanent in grija.
Ca, in mod corect a reținut instanța de fond ca nu sunt intrunite condițiile pentru admiterea cererii reclamantului de exercitare exclusiva a autorității părintești. Principiul interesului superior al copilului, asa cum este prevăzut de dispozițiile art. 263 Cod Civil, presupun ca minorul sa se bucure de prezenta ambilor părinți care au îndatorirea de a se îngriji de sănătatea si dezvoltarea sa fizica psihica si intelectuala si numai in cazuri de excepție autoritatea părinteasca sa revină numai unuia dintre părinți. Instanța de fond in mod corect retine ca in cauza nu este cazul vreunei astfel de excepții.
In mod greșit apreciază apelantul ca instanța de fond ar fi trebuit sa aprecieze asupra probei care este mai utila si concludenta in justa soluționare a cauzei, alegând intre raportul de evaluare psihologica sau cele declarate de minora.
Ceea ce apelantul nu a inteles este ca instanța de fond nu a ales intre aceste probe si nu a dat o valoare probatorie mai mare uneia sau alteia, ci a avut in vedere intreg ansamblul probator administrat in cauza in momentul pronunțării soluției.
Iar din probele administrate in cauza nu rezulta niciun motiv pentru care domiciliul minorei sa nu fie stabilit la mama: nu este un părinte violent, agresiv, nu am un comportament vulgar sau tendențios, asa cum susține apelantul dimpotrivă isi iubeste fetita si se ocupa de creșterea si ingrijirea acesteia, ii ofera toate condițiile unui trai decent si armonios.
Ca nu l-a denigrat pe reclamant in niciun fel in fata propriului copil, nu i-a interzis si nu ii va nterzice niciodată paratului sa aiba legaturi personale cu fetita si sa se ocupe, impreuna cu ea, de creșterea si buna educare a acesteia. Paratul este insa cel care nu este serios in relație cu copilul, nu vine la întâlnirile programate, sau dimpotrivă, ajunge chiar la situații in care a rapit-o pe fetita ducand-o la N. împotriva voinței sale, nepregătita pentru un weekend la munte, închizând telefonului sau si luandu-i telefonul fetitei, interzicandu-i sa ia egatura cu intimata, ceea ce a determinat o reacție extrem de violenta de disperare din partea fetitei, care l-a determinat pana la urma sa i-o returneze.
De altfel, acest lucru este evidențiat chiar prin probatoriul administrat de parat in dosarul de divorț, ancheta sociala efectuata la sesizarea reclamantului din prezenta cauza a reliefat ca degradarea relației cu familia a survenit si pe fondul neseriozității paratului in relație cu copilul.
De asemenea, de fiecare data cand petrece timp cu copilul, reclamantul o amenința pe fetita ca o va lua de langa mama ei, si ii va aduce alta mama, mai „adecvata", ceea ce a ii determina Lorenei traume greu de imaginat.
Arata ca sunt afirmații nefondate si defăimătoare ale apelantului cele cu privire la contractul individual de munca, care nu este unul fictiv; sunt susțineri făcute cu rea-credinta cu scopul de a sugera ca nu realizeaza venituri si nu are resursele financiare pentru a-si intretine copilul.
Asa cum a susținut si dovedit in fata instanței de fond, intimata arata ca poate sa aiba grija de fetita, sa ii ofere conditile unui trai bun, cu toate cele necesare si beneficiaza in acest sens si de sprijinul financiar al surorii sale.
In concluzie, instanța de fond a constatat ca niciuna dintre parti nu a făcut dovada punerii minorei la vreun risc prin participarea celuilalt părinte in viata acesteia, motiv pentru care a apreciat in mod judicios ca nu este cazul exercitării autorității părintești exclusive de catre tata.
Cu privire la stabilirea domiciliului minorei la mama, solicita respingerea apelului, aratand ca din probatoriul aflat la dosarul cauzei rezulta, in ciuda susținerilor apelantului, ca ambele parti au condiții materiale bune pentru creșterea si îngrijirea fetitei, dar, fata de atașamentul dovedit al acesteia fata de mama, instanța a apreciat oportun si in interesul copilului ca acesta sa ramana la domiciliul mamei, de unde se afla din iunie 2014.
In condițiile in care a dovedit ca minora este bine îngrijită, are o activitate școlara exemplara, are o dezvoltare intelectuala peste medie, suferă de angoasa separării de mama ca urmare a atitudinii apelantului, astfel cum a reliefat si expertiza psihologica, si mai mult, pusa in fata unei opțiuni, a insistat ca dorința ei este sa ramana alături de mama, nu exista niciun motiv pentru a-i crea fetitei o trauma de nedepasit, prin bulversarea universului sau fragil pe care cu greutate reușeste sa il tina in echilibru.
Nu in ultimul rand, desi nu pot constitui criterii prin ele insele, solicita a se avea in vedere si vârsta si sexul copilului, care recomanda o data in plus stabilirea domiciliului acestuia la mama sa.
Singurul argument real al apelantului este dat de salariul sau. Dar acest argument este departe de a fi definitoriu, in condițiile in care, desi nu are resursele materiale ale apelantului, intimata deține suficiente venituri cat sa ii asigure fetitei o îngrijire corespunzătoare, . si echilibrat, iar fetita este îngrozita de perspectiva separării de mama.
In apel apelantul a depus la dosar un supliment la raportul de investigatii realizat de o societate de detectivi particulari, insotit de planse foto si a fost audiata minora in camera de consiliu.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca apelul este neintemeiat.
Cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul P. I. a vizat stabilirea unor masuri cu privire la autoritatea parinteasca si cu privire la domiciliul minorei P. I. L., pe calea ordonantei presedintiale, pe durata judecarii procesului de divort ce se poarta intre partile cauzei.
Prin urmare, masurile cu privire la minora, ce formeaza obiectul analizei instantei de apel, sunt masuri vremelnice, cu durata limitata in timp si trebuie sa vizeze strict situatia tranzitorie dintre momentul separarii in fapt a parintilor si momentul finalizarii procedurilor judiciare de divort.
In procedura ordonantei presedintiale nu se impune analiza perspectivei, pe termen lung, a modelului de viata oferit de parintele la care copilul locuieste, ci numai a aspectelor ce tin de buna ingrijire a minorei, de asigurarea echilibrului si a confortului psihic al acesteia pe durata procesului de divort.
Conform dispozițiilor Noului Cod Civil, după divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul cand instanta decide altfel (art. 397). Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanta hotărăște ca autoritatea parinteasca să fie exercitată numai de către unul dintre parinti. In acelasi timp, prin art. 31 al. 2 ind. 5 din Legea nr. 272/2004, se considera motive intemeiate pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti.
In cauză, nu a reieșit din probe existența vreuneia din condițiile ce impun exercitarea exclusivă a autorității părintești, astfel incat motivul de apel formulat de reclamant cu privire la acest aspect este neintemeiat, exercitarea autorității părintesti asupra minorei urmand să se facă de catre ambii parinti.
In cauză, din probele administrate rezultă că minora locuiește împreună cu mama, aceasta prezintand suficiente garanții pentru creșterea, si educarea a minorei, oferind copilului un mediu sigur pentru o bună dezvoltare psihică și fizică, fiind în interesul copilului să locuiască pe durata procesului de divort cu mama.
Desi a reiesit din probele administrate ca parata a avut cateva plecari din municipiul Iasi pe durata mai multor zile, cand minora a fost lasata in grija mamei unei prietene ori in grija surorii paratei, instanta de apel retine ca nu s-au evidentiat elemente care sa conduca la concluzia ca minora ar fi neglijata. Pe durata plecarilor parata a tinut legatura telefonic cu minora, sunand-o de mai multe ori pe zi, minora relatand cu prilejul audierii in camera de consiliu ca nu a dorit sa stea cu tatal nici in zilele respective, si nici in prezent nu doreste acest lucru.
La stabilirea domiciliului minorei instanta de apel are in vedere atasamentul pronuntat fata de mama, evidentiat cu prilejul audierii in camera de consiliu precum si concluziile raportului de evaluare psihologica intocmit de psiholog S. Ermina, care desi releva sentimente de dragoste fata de ambii parinti, cu oscilatii ale atasamentului alternand intre mama si tata, relateaza despre o perceptie a minorei cu privire la agresivitatea verbala a tatalui si despre angoasa de separare de mama si de a nu ramane singura.
In acest context, instanța de apel apreciaza ca stabilirea vremelnica a domiciliului minorei la mamă este justa, având în vedere că aceasta se ocupă în prezent de cresterea si educarea minorei, copilul fiind profund atasat de mamă, îi asigură un climat familial stabil, un mediu de natură a contribui la ajutarea copilului în depășirea traumei produse de destrămarea familiei.
Instanța dorește să aducă în atenția ambelor părți faptul că, în materia ocrotirii copilului nici o măsură care îl privește pe acesta nu are caracter definitiv, interesul superior al copilului impunând ca ea să poată fi modificată ori de câte ori se constată că împrejurările care au justificat-o au încetat să mai existe.
In considerarea celor mai sus aratate si in baza art. 480 C.p.civ., tribunalul va respinge apelul si va mentine sentinta apelata, ca legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul P. I. impotriva sentintei civile nr. 3261/5.03.2015 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o pastreaza.
Ia act ca intimata nu solicita cheltuieli de judecata.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 15.05.2015.
Președinte, L. H. | Judecător, C. I. | |
Grefier, D. M. B. |
Red 4 ex, IC/IC
5.02.2016
Judecator fond V. S. P.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
