Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 219/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 219/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 15985/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Februarie 2015
Președinte - M. S.
Judecător A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 219/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent I. P., recurent I. P. și pe intimat I. V., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 27 ianuarie 2015, când din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 3 februarie 2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, Tribunalul constată:
Prin sentința civilă nr._/29.10.2013 pronuntata de Judecatoria Iași s-au dispus următoarele:
„Admite in parte cererea formulată de reclamanta R. (fosta I.) P. cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat D. T. din Iasi, ..16A, si profesionist in cadrul IF I. P. (CUI_, nr. de ordine in registrul comertului F22/157/201, cu sediul la nr.36 .) în contradictoriu cu pârâtul I. V. cu domiciliul legal in Iasi, ., jud.Iasi.
Admite in parte cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant I. V. in contradictoriu cu reclamanta-parata R. P..
Constata ca partile au dobandit in timpul casatoriei, cu o cota de contributie de 60% reclamanta si 40% paratul urmatoarele bunuri comune:
-constructie anexa la casa de locuit din . cu o valoare de circulatie de 7293 lei
-congelator-300 lei
-comoda-50 lei
-10 seturi lenjerie-500 lei
-100 prosoape, fete de masa, mileuri-300 lei
-compresor-948,6 lei
Respinge cererea reclamantei de includere in masa bunurilor comune a locurilor de veci din cimitirul „P. si P.”.
Respinge cererea paratului de includere in masa bunurilor comune pentru:
-suma de 29 813 lei reprezentand contributia . IF I. P.
-aparat aer conditionat
-marcator
-vitrina orizontala
-sistem complet supraveghere
-scara aluminiu
-masa comoda
-mobilier birou, rafturi
-calculatoare
-frigider Zanussi
-garantie spatiu inchiriat
Valoarea totala a masei bunurilor comune este de 9391,6 lei.
Dispune iesirea din indiviziune.
Atribuie reclamantei urmatoarele bunuri mobile: congelator; comoda; 10 seturi lenjerie; 100 prosoape, fete de masa, mileuri
Atribuie paratului anexa constructie la casa de locuit din . si compresor
Obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 4484,96 lei cu titlu de sulta.
Constata calitatea de bunuri proprii ale reclamantei pentru:
-autoturism marca Renault Kangoo
-hota Whirlpool
-cuptor cu microunde
-aragaz
-multifunctional Ink-Jet HP
-camera foto digitala
-sd card
-cartus HP
-incarcator overnight
-pat
-dulap 3 usi
Obliga paratul la restituirea catre reclamanta a urmatoarelor bunuri:
-hota Whirlpool
-aragaz
-pat
-dulap 3 usi
Respinge cererea reclamantei de obligare a paratului la restituirea contravalorii autoturismului si a celorlalte bunuri proprii.
Respinge cererea paratului de constatare a calitatii de bun propriu a urmatoarelor bunuri:
-calorifer
-combina muzicala
Compenseaza in totalitate cheltuielile de judecata.”
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele argumente:
„Prin cererea disjunsa si reinregistrata pe rolul instantei la data de 24.05.2012 reclamanta R. (fosta I.) Parachiva a chemat in juidecata pe paratul I. V. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta in cauza sa se dispuna partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei cu paratul, in cota majorata de 75%, precum si constatarea calitatii de bunuri proprii si restituirea lor a unui autoturism marca Renault Kangoo precum si bunurile cumparate cu factura nr.709 cu o valoare de 2108 lei.
In motivare a aratat ca ambele parti au fost la a doua casatorie, iar reclamanta a avut o camera de camin care, la insistentele paratului a fost vanduta si pretul a fost depus in mai multe depozite pe numele paratului. Acesti bani au fost folositi o parte pentru ridicarea unei anexe la locuinta paratului, anexa ce a fost folosita ca magazin al societatii paratului, iar o alta suma a fost folosita pentru achizitionarea unui autoturism marca Renault Cargo si pentru achizitionarea mai multor marfuri comercializate prin firma paratului.
De asemenea, in masa bunurilor comune urmeaza sa fie incluse si bunurile mobile aflate in locuinta paratului, iar ca efect al subrogatiei reale, autoturismul marca Renault Cargo este bun propriu al reclamantei, alaturi de doua locuri de veci in cimitirul P. si P..
Legal citat, paratul a formulat intampinare si cerere reconventionala aratand ca reclamanta nu a avut o cota de contributie de 75%, iar cu caracter reconventional a solicitat partajul sumei de_ lei, in cote egale, reprezentand contributia la constituirea patrimoniului I.I. I. P..
In luna ianuarie 2011 reclamanta-parata a infiintat doar pe numele ei I.I.I. P. si toate mijloacele fixe precum stocul de marfa aflat in patrimoniul I. Ghe. V. au fost vandute acesteia, nefiind nici in prezent achitate.
Avand in vedere ca sotii au infiintat intreprinderea familiala cu cote egale, iar mijloacele fixe si stocul de marfa nu a fost achitat, solicita partajarea valorii lor in cote egale, desi contributia paratului a fost de 100%.
Cat priveste bunurile proprii ale reclamantei, paratul nu s-a opus niciodata la ridicarea acestora din domiciliul comun unde au ramas acele bunuri.
Anexa construita la imobilul proprietatea paratului s-a facut cu banii rezultati din vanzre unui chioșc din aluminiu si al unui autoturism Dacia 1300 ca bunuri proprii ale paratului, iar locurile de veci au fost cumparte cu bani comuni, prin doua contracte diferite, titulari fiind fiecare din parti.
La termenul din 26.06.2012 paratul-reclamant si-a completat msa bunurilor comune si a solicitat si restituirea unor bunuri personale aflate in posesia reclamantei.
La termenul din 09.10.2012 instanta a incuviintat si ulterior s-au administrat proba cu inscrisuri, interogatoriul partilor, proba testimoniala cu martorul B. V., declaratia acesteia fiind consemnata separat si atasata la dosarul cauzei. De asemenea, la termenul din 12.02.2013 instanta a incuviintat si s- administrat proba cu expertiza expertiza evaluatorie a anexei construita la imobilul proprietatea paratului iar la termenul din 02.04.2013 a respins ca neutila cauzei expertiza evaluatorie auto.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Partile s-au casatorit la data de 03.11.2008 iar prin sentinta civila nr._ din 15.05.2012 pronuntata de Judecatoria Iasi s-a dispus in mod irevocabil desfacerea casatoriei părților.
Cu privire la regimul matrimonial, instanța reține ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile Noului cod civil referitoare la regimul matrimonial al comunitatii legale de bunuri, reglementat in Cartea a II a, capitolul VI, sectiunea a 2 a din Noul Cod Civil.
Potrivit disp. art.320 Noul Cod Civil, în caz de încetare, regimul matrimonial se lichidează potrivit legii, prin buna învoială, sau, în caz de neînțelegere, pe cale judiciară.
Potrivit art.339 Noul Cod Civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților, iar, potrivit art. 343, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită.
Astfel, în temeiul prezumției relative de comunitate instituite de către legiuitor la art. 357 al 2 Noul Cod Civil, oricare bun dobândit in timpul căsătoriei de oricare dintre soți, se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art.340 Noul Cod Civil .
Din probele administrate in cauza, inscrisuri, declaratii si interogatorii a rezultat ca, au fost dobandite in timpul casatoriei si ca atare sunt bunuri comune, bunurile mobile in privinta carora ambele parti au cazut de acord in ceea ce priveste existenta si valoarea acestora (raspunsul paratului la intrebarea 6-fila 35), respectiv Congelator-300 lei (fila 20); Comoda-50 lei; 10 seturi lenjerie-500 lei; 100 prosoape, fete de masa, mileuri-300 lei.
De asemenea, in masa partajabila va fi inclus si bunul mobil compresor cu valoarea de 948,60 lei, achizitionat in timpul casatoriei, pe numele paratului I. V., conform facturii aflata la fila 148.
Cat priveste constructia anexa la casa de locuit, prin precizarile depuse de reclamanta la fila 20 dosar, aceasta nominalizeaza constructia anexa ca facand parte din masa bunurilor comune, iar dat fiind ca este construita in timpul casatoriei partilor, ea este bun comun in temeiul prezumtiei de comunitate, avand o valoare de circulatie de 7293 lei, astfel cum rezulta din evaluarea cuprinsa in raportul de expertiza aflat la fila 205 dosar.
Paratul nu a fost de acord asupra includerii in masa partajabila a acestei anexe, neindicandu-l in masa partajabila cu motivarea ca este bunul lui propriu, dar fara a solicita constatarea calitatii de bun propriu, si fara a face vreo dovada in acest sens.
Instanta va respinge cererea reclamantei de includere in masa partajabila a celor doua locuri de veci avand in vedere ca potrivit anexei la Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, la capitolul III, pct. 10, se prevede faptul ca cimitirele, deci implicit si locurile de inmormantare, fac parte din domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale pe raza carora se afla. Locurile de inmormantare sunt proprietate de stat si se concesioneaza prin acte administrative. Pe calea actului administrativ de concesiune, titularul dobandeste un drept real de folosinta asupra locului de inmormantare pe durata concesiunii.(fila 109). Acest drept real de folosinta face parte din activul patrimoniului persoanei titulare a concesiunii si nu poate trece in alt patrimoniu decat prin unul din modurile in care se pot dobandi astfel de drepturi.
Pe cale de consecinta, aceste locuri nu pot face obiectul unui partaj, in acest sens fiind si dispozitiile art. 9 din Regulamentul tip pentru administrarea cimitirelor si crematoriilor localitatilor, conform caruia unei persoane i se poate atribui in folosinta, pe durata de 25 de ani, numai un singur loc de inhumare. In acest loc vor putea fi inhumati titularii dreptului de folosinta, sotii acestora, precum si ascendentii si descendentii lor.
Cat priveste cererea paratului de includere in masa partajabila a mai multor bunuri, instanta va respinge ca neintemeiata cererea retinand ca aceste bunuri, respectiv: aparat aer conditionat; marcator; vitrina orizontala; sistem complet supraveghere; scara aluminiu; masa comoda; mobilier birou, rafturi; calculatoare; frigider Zanussi; garantie spatiu inchiriat, fie sunt achizitionate pe IF I. V., iar o partajare a acestora nu poate fi facuta in procedura partajului de bunuri comune, fie nu s-a facut dovada existentei lor, cum este cazul aparatului de aer conditionat, scara de aluminiu, calculatoare, frigider Zanussi.
Instanta va constata ca valoarea totala a masei partajabile este de 9391,6 lei.
Cu privire la cota solicitat de parti, instanta retine ca reclamanta a solicitat cota majorata de 75% din masa bunurilor comune, astfel ca instanta va analiza in raport de actele depuse la dosar cota de contributie la dobândirea bunurilor comune.
Temeiul juridic al comunității de bunuri îl constituie nu numai existența căsătoriei, ci si participarea fiecăruia dintre soți prin munca sau prin mijloacele sale la dobândirea si conservarea bunurilor comune, stabilindu-se cota parte ce revine fiecăruia dintre soți functie de contributia la dobândirea si conservarea bunurilor comune, soluție ce se impune pentru a nu se ajunge la soluții inechitabile.
Determinarea cotei de contributie se face prin raportarea efortului financiar si material al sotilor la intreaga durată a căsătoriei si la toate obligatiile de natura căsătoriei in virtutea principiului unicității cotei de contributie. Comunitatea de bunuri este o masă de bunuri afectată intâmpinării sarcinilor comune ce revin sotilor in cadrul căsătoriei. Reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soti nu-si are temeiul principal in consideratii de ordin patrimonial, ci in comunitatea de interese ale sotilor in cadrul căsătoriei, raporturile patrimoniale dintre soti fiind o consecință a relatiilor lor personale si nu invers. Evaluarea intregului probatoriu in determinarea cotei de contributie se va face subsumat principiului unicității cotei de contributie, ceea ce impiedică tratarea diferentiată a contributiei sotilor prin raportarea acesteia la dobândirea unui anumit bun. Faptul că masa supusă partajării include un anumit bun nu inseamnă că analiza drepturilor sotilor asupra masei se rezumă la argumente care tin exclusiv de imprejurările in care acest bun a fost achizitionat.
Cu privire la acest aspect, a apreciat instanța că probatoriul administrat in cauză conduce la concluzia unei cote diferentiate de contributie insa nu in proportia solicitata de reclamanta.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanta a avut in vedere pe de o parte parte din venitul obtinut de reclamanta din vanzarea camerei de camin (fila 25 dosar divort) din care o parte din acesti bani au fost folositi in vederea infiintarii unei intreprinderi familiale, astfel cum si paratul recunoaste in raspunsul la intrebarea 4 din interogatoriu (fila 35). Mai mult, in paralel reclamanta era angajata la o patiserie unde lucra cate 12 ore pe zi, asa cum a declarat martorul audiat in cauza. De asemenea, reclamanta a facut mai multe credite si a fost ajutata si de mama ei la achizitionarea unora din bunurile mobile ale partilor.
Totodata, paratul nu a lucrat niciodata, astfel cum a aratat martorul audiat in cauza, iar la dosar nu au fost depuse relatii privind veniturile acestuia, avand in vedere ca activitatea de taximetrie a fost desfasurata de parat dupa desfacerea casatoriei partilor.
Cu toate acestea instanta retine faptul ca paratul a dovedit in cauza contributia sa la dobandirea bunurilor comune prin sustinerea activitatii IF I. V., astfel cum rezulta din facturile depuse la dosar privind achizitionarea unor bunuri apartinand IF I. si din care rezulta ca acesta s-a ocupat de achizitii, numele sau fiind inserat la rubrica „delegat”, dar si de activitatea societatii, asa cum a relatat chiar martorul audiat, si avand in vedere si programul de lucru al reclamantei.
Pentru toate aceste motive, instanta va retine pentru reclamanta o cota de contributie de 60% si pentru parat de 40%.
Lichidarea comunității de bunuri urmează a se dispune prin atribuirea catre reclamanta a bunurilor mobile: congelator; comoda; 10 seturi lenjerie; 100 prosoape, fete de masa, mileuri, iar catre parat anexa constructie la casa de locuit din . si compresor iar pentru egalizarea valorica a celor doua loturi, va obliga paratul la plata catre reclamanta a sultei de 4484,96 lei.
Cat priveste constatarea calitatii de bun propriu a autoturismului marca Renault Kangoo, instanta retine ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1771 din 13.04.2010 la BNP C. S. si Asociatii, reclamanta, in calitate de vanzator a instrainat imobilul camera nr.51 C. C4 din . sume de 35 160 lei (fila 25 dosar divort), iar din extrasul de cont aflat la fila 151, rezulta ca la data de 15.04.2010 s-a constituit un depozit in suma de 20 000 lei pe numele I. V..
Din aceste aspecte, care prezuma ca banii depusi pe numele paratului sunt de fapt din veniturile obtinute de reclamanta din vanzarea bunului propriu, coroborate cu raspunsurile 1 si 2 si 4 la interogatoriu (fila 35), rezulta ca din banii ce au reprezentat veniturile proprii ale reclamantei s-a achizitionat ulterior un autoturism marca Renault Kangoo, iar in temeiul subrogatiei reale, acest autoturism reprezinta bunul propriu al reclamantei. Astfel, la data de 17.05.2010 paratul a retras banii din cont (fila 28 dos divort) iar la data de 18.05.2010 a cumparat masina cu suma de 13 000 lei (fila 29 dos divort si 198).
Avand in vedere ca, desi achizitionat in timpul casatoriei, reclamanta a rasturnat prezumtia de comunitate pentru autoutilitara marca Renault Kangoo, instanta retine ca acesta este bunul propriu al reclamantei.
Cu toate acestea, la data de 21.11.2011 acest autoturism a fost vandut de parat contra unui pret de 8500 lei, insa, in lipsa unor probe care sa constate destinatia acestei sume doar in beneficiul paratului, cererea reclamantei de restituire a contravalorii autoturismului va fi respinsa.
Mai constata instanta calitatea de bun propriu al reclamantei si o parte din bunurile achizitionate in baza facturii nr.TD_ din 27.11.2007, bunuri achizitionate inainte de incheierea casatoriei, respectiv hota Whirlpool; cuptor cu microunde; aragaz; multifunctional Ink-Jet HP; camera foto digitala; sd card; cartus HP; incarcator overnight; pat; dulap 3 usi, insa va obliga paratul la restituirea acestora in masura dovedirii posesiei lor de catre parat, respectiv pentru hota Whirlpool; aragaz; pat; dulap 3 usi, astfel cum a recunoscut paratul in raspunsul la intrebarea 8 si 9 din interogatoriu (fila 36).
Cat priveste cererea paratului de constatare a calitatii de bun propriu pentru bunurile mobile calorifer si combina muzicale, instanta o va respinge in lipsa oricaror probatorii privind existenta, data achizitionarii acestora si a oricaror elemente din care sa rezulte ca sunt bunuri lui proprii.
In temeiul disp.art.276 C.pr.civila, compenseaza in totalitate cheltuielile de judecata.”
♦♦♦
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta I. P., cât și pârâtul I. V., criticând sentința pentru următoarele motive:
Recurenta I. P. critică sentința de fond în ceea ce privește diferența de cotă de contribuție de 15% neacordată din comunitatea de bunuri, a restituirii autoturismului și a altor bunuri proprii, precum și a modalității de atribuire a bunurilor comune, criticând și solutia data capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
Cu privire la cota de contribuție, se arata ca instanța a dat dovadă de inconsecvență cu privire la aprecierea contribuției pârâtului deoarece pe de o parte a motivat ca paratul nu a lucrat niciodată, la dosar acesta nu a depus relatii de venituri, iar pe de altă parte a reținut în favoarea sa cota de 40% în baza unor facturi eliberate de . apare ca delegat.
Ori, reclamanta a facut dovada clară a investirii în comunitatea de bunuri a sumelor realizate din vanzarea camerei de cămin – 45.000 lei, a ajutoruluiprimit de la mama sa, precum și a veniturilor relizate din munca prestată la patiserie. Paratul nu a depus in contradovada niciun act care să ateste contributia sa la comunitatea de bunuri.
Solicită, în consecință, să i se recunoască o cotă de 75% din comunitatea de bunuri.
Cu privire la caracterul de bun propriu al autoutilitarei, se arată că acesta provine din faptul că prețul de achiziție provine din vanzarea bunului personal al reclamantei, iar ca efect al subrogatiei reale, acest bun nu intră în comunitatea de bunuri, aspect pe care instanța l-a retinut ca atare, insa în mod nejustificat nu l-a obligat pe parat sa-i restituie reclamantei pretul de achizitie de 13.000 lei, deoarece după introducerea actiunii de divort si partaj paratul a înstrăinat mașina fratelui sau.
Din acest motiv, recurenta solicita obligarea intimatului să-i restituie reclamantul pretul de vanzare de 13.000 lei.
Cu privire la bunurile proprii, desi instanța a recunoscut aceasta calitate, nu a dispus restituirea lor în totalitate, respectiv a multifuncționalului Ink-Jet HP, cameră foto digitala, ., încărcător Overnight.
Cu privire la partajarea bunurilor comune, recurenta solicita atribuirea catre pârât a tuturor bunurilor mobile, bunuri care se află în posesia și folosința sa de la data separației în fapt.
Referitor la cheltuielile de judecată, se arata ca era necesară o diferențiere a lor, respectiv a taxei de timbru achitata pentru actiunea ce vizează comunitatea de bunuri, a taxei de timbru pentru capatul de cerere privind bunurile proprii și a onorariului de expert, iar taxa de timbru referitoare la restituirea bunurilor proprii trebuia acordată integral.
În consecință, se solicită admiterea recursului.
Recurentul I. V. arată că soluția instanței de fond este nelegală în parte, cu privire la următoarele aspecte:
Cererea principală nu a fost corespunzător timbrata la instanța de fond.
In mod gresit a apreciat instanța de fond faptul că reclamanta are o contributie majorata de 60% la achizitionarea bunurilor comune, intrucat partile au avut cote egale de contributie.
In mod gresit s-a retinut ca anexa la constructie este bun comun, cata vreme aceasta a fost edificata cu mijloacele proprii ale pâaratului.
În mod gresit instanța a respins cererea de includere in masa partajabila a unor bunuri precum suma de 29.813 lei reprezentand c/v mijloace fixe și marfa neachitate de catre IF I. P., cata vreme acestea sunt bunuri comune dobandite în timpul casatoriei.
Se solicită, in consecință, admiterea recursului.
♦♦♦
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată următoarele:
Temeiul juridic al comunității de bunuri îl constituie nu numai existența căsătoriei, ci si participarea fiecăruia dintre soți prin munca sau prin mijloacele sale la dobândirea si conservarea bunurilor comune, stabilindu-se cota parte ce revine fiecăruia dintre soți functie de contributia la dobândirea si conservarea bunurilor comune, soluție ce se impune pentru a nu se ajunge la soluții inechitabile.
Determinarea cotei de contributie se face prin raportarea efortului financiar si material al sotilor la intreaga durată a căsătoriei si la toate obligatiile de natura căsătoriei in virtutea principiului unicității cotei de contributie.
Criticile ambilor recurenți cu privire la cota de contributie la dobandirea bunurilor comune sunt neîntemeiate.
Instanța de fond a avut in vedere faptul că aportul soților la dobândirea bunurilor comune se stabilește in principal în raport cu veniturile din muncă prestate în scopul realizării sarcinilor comune căsătoriei, a valorificat faptul că reclamanta-pârâta a fost angajata la o patiserie, ca a folosit în interes comun suma de bani provenită din vânzarea camerei de cămin, stabilind în favoarea acesteia o cotă majorată de contribuție, iar pe de altă parte a apreciat corect și aportul pârâtului – reclamant, care a dovedit contributia sa la dobandirea bunurilor comune prin sustinerea activitatii IF I. V..
În ceea ce privește autoturismul marca Renault Kangoo, instanța de fond a reținut în mod corect calitatea de bun propriu al reclamantei. Având în vedere că bunul a fost înstrăinat de catre pârât la data de 21.11.2011, după separarea soților în fapt și introducerea actiunii de divort, se naste o prezumție simplă ca pârâtul si-a însușit banii proveniti din vanzarea acestuia, astfel încat instanța îl va obliga sa remită reclamantei suma de 8500 lei actualizata la data plății reprezentând pretul primit de intimat de la cumpărător.
Solicitarea recurentei în sensul obligarii intimatului-parat la restituirea multifuncționalului Ink-Jet HP, cameră foto digitala, ., încărcător Overnight este neîntemeiată, dată fiind lipsa oricărei dovezi din care să rezulte că aceste bunuri sunt în posesia pârâtului.
Referitor la solicitarea recurentei I. Parascheva de a se atribui intiamtului- parat bunurile mobile comune aflate in posesia sa, se apreciaza ca este neintemeiata. Bunurile mobile comune dobandite de părți în timpul casatoriei sunt: congelator, comoda, seturi lenjerie, 100 prosoape, fete de masa, mileuri, compresor. Recurenta solicita sa se atribuie intimatului parat toate bunurile mobile care se află în posesia sa, fara a produce dovezi din care să rezulte posesiunea.
Criticile formulate cu privire la cheltuielile de judecată sunt întemeiate. Reclamanta a suportat taxe de timbru în cuantum total de 1.656 lei, din care 1.017 lei reprezinta taxa aferenta capătului de cerere având ca obiect constatarea calității de bunuri proprii. De asemenea, a suportat onorariul de expert în cuantum de 500 lei si onorariu de avocat de 1.000 lei. Totalul cheltuieilor suportate de reclamanta I. Parascheva se ridica la suma de 3.156 lei.
În sarcina paratul I. V. instanța a stabilit o taxa de timbru în suma de 894 lei și timbru judiciar de 3 lei pentru cererea de partaj, respectiv o taxa de timbru de 235,59 lei aferenta cerere completatoare, pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar în sensul scutirii de la plata taxelor (f.18, 31 dosar). Paratul a suportat onorariu de avocat în cuantum de 2000 lei.
Prin urmare, motivul de recurs ce vizează cheltuielile de judecata sunt întemeiate în parte, în sensul că paratul va fi obligat să suporte taxa de timbru aferentă capatului de cerere privind bunurile proprii, celelalte critici fiind neîntemeiate în condițiile în care recurenta nu a arătat în ce mod acest calcul ar fi eronat.
Motivele de recurs invocate de către pârâtul-reclamant I. V. sunt neîntemeiate. Criticile privind neachitarea de catre reclamanta a taxei de timbru aferenta cererii principale nu se confirmă. Reclamanta a achitat taxele de timbru stabilite de catre instanța de fond, după cum urmează: 118 lei (f.38 dosar divort) pentru actiunea in constatarea calității de bunuri proprii, 335 lei (f. 39) pentru capătul de cerere privind partajul de bunuri comune, 234 lei(f.70)-diferenta de taxa de timbru aferenta cererii de partaj, 899 lei (f.71) - pentru actiunea in constatarea calității de bunuri proprii, 70 lei (f.25 dosar partaj) – taxa aferenta cererii completatoare a actiunii. Nu se justifica ca reclamanta sa achite taxa suplimentara de timbru pentru autoutilitara marca Renault Kangoo întrucât reclamanta a achitat taxa de timbru în cuantum de 1.017 lei pentru capătul de cerere având ca obiect constatarea calității de bunuri proprii, deci inclusiv pentru autoutilitara Renault Kangoo.
În ce privește cota de contribuție a părților, criticile intimatului –recurent sunt neîntemeiate, pentru argumentele ce au fost expuse mai sus de catre instanță.
În ceea ce priveste compunerea masei de partajat, atat timp cat anexa este construita in timpul casatoriei operează prezumția de comunitate, prezumție ce nu a fost înlăturată în cauză, aportul intimatul la edificarea acestei constructii fiind luat în considerare la determinarea cotelor de contribuție.
Solicitarea intimatului-recurent în sensul de a se include in masa partajabila suma de 29.813 lei reprezentand c/v mijloace fixe și marfa neachitate de catre IF I. P., este neîntemeiată câtă vreme această sumă face parte din patrimoniul I.I. I. P. si nu constituie bun comun.
F. de considerentele mai sus expuse, Tribunalul va recursul declarat de pârâtul I. V.. Recursul declarat de reclamanta I. P. împotriva sentintei civile nr._/29.10.2013 pronuntata de Judecatoria Iași va fi admis, sentinta va fi modificata in parte, în sensul că pârâtul I. V. va fi obligat să restituie reclamantei suma de 8500 lei actualizată la data plății, reprezentând contravaloarea autoturismului marca Renault Kangoo pentru care s-a constatat calitatea de bun propriu al acesteia. De asemenea, pârâtul I. V. va fi obligat să achite reclamantei suma de 1151 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond, restul cheltuielilor de judecată compensându-se.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., intimatul-recurent I. V. va fi obligat să plătească recurentei-intimată I. P. cheltuieli de judecată în recurs în suma de 2235 lei, reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul I. V. împotriva sentintei civile nr._/29.10.2013 pronuntata de Judecatoria Iași.
Admite recursul declarat de reclamanta I. P. împotriva sentintei civile nr._/29.10.2013 pronuntata de Judecatoria Iași, sentinta pe care o modifica in parte, în sensul că:
Obligă pârâtul I. V. să restituie reclamantei I. P. suma de 8500 lei actualizată la data plății, reprezentând contravaloarea autoturismului marca Renault Kangoo pentru care s-a constatat calitatea de bun propriu al acestuia.
Obligă pârâtul I. V. să achite reclamantei I. P. suma de 1151 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, restul cheltuielilor de judecată compensându-se.
Menține celelalte dispozitii ale sentinței civile recurate, care nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimatul-recurent I. V. să plătească recurentei-intimată I. P. cheltuieli de judecată în recurs în suma de 2235 lei, reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17.02.2015.
Președinte, M. S. | Judecător, A. M. Diuță T. | Judecător, M. A. |
Grefier, I. B. |
I.B. 19 Februarie 2015
Red./Tehnored. D.T.A.M.
2 ex/ 05.05.2015
Jud. fond C. D. B.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 56/2015. Tribunalul IAŞI | Stabilire domiciliu minor. Decizia nr. 641/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
