Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 808/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 808/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 1153/245/2011
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Iunie 2015
Președinte - M. C.
Judecător - E.-C. P.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 808/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul P. G., în contradictoriu cu intimatele G. S. și P. G. M., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul, prin reprezentant convențional, avocat M. A. R., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 73), lipsă fiind intimatele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat M., pentru apelant, învederează instanței că nu mai are alte solicitări.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei G. S., asupra excepției lipsei de interes și asupra cererii de apel.
Avocat M., pentru apelant, solicită admiterea excepțiilor invocate având în vedere că reclamanta-intimată G. S. a pierdut calitatea de creditor fiind desființat unicul titlu executoriu, și în consecință nu mai justifică niciun interes în cauză. Pe fond, solicită admiterea apelului pentru motivele invocate în cererea formulată. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/31.10.2012 Judecătoria Iași dispune:
„Admite cererea astfel cum a fost precizata de reclamanta creditoare Gradiceanu S. cu domiciliul in Iasi, ..49, .-14, jud.Iasi in contradictoriu cu paratii debitori P. G. cu domiciliul in Iasi, ., ., jud.Iasi si parata-reconvenienta P. G. M. cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. M. din Iasi, ., ., apt.63, jud.Iasi.
Admite in parte cererea reconventionala formulata de parata-reconvenienta P. G. M. in contradictoriu cu reclamanta Gradiceanu S. si paratul P. G.
Constata ca partile au dobandit in timpul casatoriei, cu o cota de contributie egala urmatoarele bunuri:
-casa de locuit in . in valoare de 335 083 lei
-teren in suprafata de 1046 mp din Iasi, . in valoare de 166 136 lei.
Valoarea totala a masei bunurilor comune este de 501 219 lei
Dispune iesirea din indiviziune.
Atribuie paratului P. G. toate bunurile imobile.
Obliga paratul P. G. la plata sumei de 250 609 lei in favoarea pârâtei- reclamante, cu titlu de sulta.
Compenseaza in totalitate cheltuielile de judecata.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
„Prin sentinta civila nr.8771 din 01.06.2010 a Judecatoriei Iasi, paratul P. G. a fost obligat sa plateasca reclamantei din prezenta cauza suma de 39 900 lei precum si dobanda legala aferenta acestei sume de la data de 26.05.2009 si pana la data platii efective, precum si cheltuieli de judecata in cuantum de 3141 lei.
Creditoarea a formulat cerere de executare silită, fiind format dosarul de executare nr. 682/2010 al B. A. C., în care s-a pornit executarea silită asupra imobilului în litigiu, executare ce a fost sistată, motivat de faptul că apartamentul se află în proprietatea comună a pârâtului-debitor P. G. si a paratei P. G. M..
Prin procesul-verbal privind cheltuielile de executare silita nr.682 din 16 noiembrie 2010 s-a stabilit ca paratul P. G. are de achitat suma totala de_,48 lei.
Potrivit art. 30 C.fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. De asemenea conform art. 33 C.fam. bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Cu toate acestea după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune însă numai în măsura necesară acoperirii creanței sale.
În acest caz bunurile atribuite prin împărțire fiecărui soț devin bunuri proprii.
Potrivit art.493 C. proc. Civ., creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora. Întrucât în speță, s-a constatat că debitorul nu are bunuri proprii din valorificarea cărora să fie satisfăcută creanța creditorului, cererea privind împărțirea unui bun comun apare ca fiind întemeiată.
Potrivit adresei OCPI din 10.11.2010 rezulta ca paratul P. G. figureaza ca si proprietar tabular impreuna cu sotia sa P. G. M. asupra imobilului din . identificat cu nr. cadastral 3910 inscris in CF 9655/UAT Iasi, rezultand astfel ca imobilul a carui partajare se solicita este proprietate devalmasa a pârâtilor, soti, fiecare dintre ei având câte o cotă de ½ din imobil.
Desi parata-reconvenienta P. G. M. a solicitat o cota majorata de 80% din imobil, in cauza nu au fost probate sustinerile acesteia.
Desi parata-reconvenienta a depus la dosar mai multe extrase de cont precum si ordine de plata pe numele I. D., tatal acesteia, in cauza nu s-a probat ca sumele de bani au fost transferate sau inmanate catre paratii din prezenta cauza si nu s-a dovedit titlul cu care au fost date (donatie, imprumut etc) astfel ca instanta nu va putea retine ca parata-reconvenienta are o contributie majorata la dobandirea bunurilor comune.
De asemenea, instanta nu va avea in vedere la solutionarea prezentei cauze a declaratiei autentice data de I. C., dat fiind pe de o parte ca instanta a luat act de imposibilitatea audierii acestuia dat fiind gradul de rudenie prohibit cu partea care l-a propus, iar pe de alta parte, aceasta declaratie nu poate avea valoare testimoniala decat daca martorul este in mod nemijlocit audiat in fata instantei.
Valoarea imobilului stabilit prin expertiza evaluatorie a fost de_ lei casa de locuit (fila 229) si de_ lei terenul de 1043 mp (fila 231).
Potrivit Constituției României, Codului Familiei, precum și tratelor și convențiilor internaționale la care România este parte, femeia are drepturi egale cu ale bărbatului în domeniul tuturor relațiilor sociale, inclusiv în ceea ce privește relațiile dintre soți. Așadar relațiile patrimoniale dintre soți se întemeiază pe principiului egalității dintre soț și soție care se traduce prin aceea că, în timpul căsătoriei, soți administrează, folosesc și dispun împreună de bunurile comune în condiții de perfectă egalitate.
În virtutea principiului amintit, instanța constată că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, fiecărei părți cuvenindu-i-se astfel bunuri în valoare de_ lei
În plus, instanța subliniază că întrucât întrucât partajul bunurilor comune este cerut de către creditorul personal al unuia dintre soți, la alegerea modalității de partajare nu pot funcționa doar criteriile uzuale, prevăzute de dispozițiile art. 6739 C.proc.civ. - mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia din masa de împărțit, natura bunurilor, domiciliul si ocupația părților. Fiind vorba despre o procedură de executare silită, cu specificul său, soluția optimă este atribuirea bunului către soțul debitor și obligarea acestuia la plata unei sulte, reprezentând contravaloarea cotei de ½ din imobil. Orice altă soluție, partajarea imobilului în natură (în cote ideale de 1/2) sau atribuirea bunului către soțul nedebitor ar fi de natură să nesocotească drepturile și interesele creditorului păgubit, aflat într-o situație de imposibilitate sau cel puțin de dificultate a recuperării creanței sale.
În temeiul art. 728 C civ. instanța urmează a dispune ieșirea pârâtilor din indiviziune și va atribui în natură pârâtului P. G., imobilul supus partajării, cu obligarea acestuia la plata unei sulte, retinand in plus si faptul ca parata-reconvenienta nu are in prezent nici un venit, aceasta beneficiind de ajutor public judiciar.
În temeiul art. 274 compenseaza in totalitate cheltuielile de judecata.”
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul P. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată apelantul că ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv la data de 11.01.2013, prin decizia civilă nr. 23 Tribunalul Iași a dispus casarea sentinței civile nr. 8771/01.06.2010 și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Iași, fiind astfel desființat titlul executoriu în temeiul căruia reclamanta Grădiceanu S. a formulat prezenta cerere de partaj bunuri comune. Devin astfel aplicabile dispozițiile art. 311 Cod Procedură civilă. Invocă apelantul și art. 379 alin. 1, art. 379 indice 1, art. 404 indice 1 alin. 1 Cod Procedură civilă.
La data pronunțării deciziei de casare a intervenit desființarea de drept a tuturor actelor de executare întocmite în dosarul nr. 682/2010 al B. A. C..
Susține apelantul că desființarea de drept a tuturor actelor de executare reactivează excepțiile inadmisibilității și/sau premeturității cererii de partaj bunuri comune motivat de neurmărirea silită prealabilă a bunurilor sale proprii de vreme ce reclamanta Grădiceanu S. este creditoarea lui personală.
Ulterior, prin notele depuse la data de 23.04.2013 apelantul a invocat excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei motivat de desființarea titlului executoriu.
Intimatele, legal citate, nu și-au precizat poziția procesuală față de cererea de apel formulată printr-o întâmpinare.
Judecata prezentei cauze a fost suspendată în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod Procedură civilă până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile de soluționare a cauzei înregistrate sub nr._/145/2009, prin încheierea pronunțată la data de 22.05.2013. Cauza a fost repusă pe rol ca urmare a cererii formulate la data de 02.04.2015 de către apelantul P. G..
S-au administrat în cauză probe constând în înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma apelului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Prezenta cerere de partaj bunuri comune a fost formulată de către reclamanta Grădiceanu S. în calitatea sa de creditor personal al soțului pârât P. G., calitate ce i-a fost conferită acesteia de sentința civilă nr. 8771/01.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași. Fundamentat pe acest titlu executoriu, precum reține și judecătorul fondului, creditoarea Grădiceanu S. a formulat cerere de executare silită împotriva debitorului, pârâtul din prezenta cauză, P. G.. Întrucât s-a constatat că debitorul nu are bunuri proprii din valorificarea cărora să fie satisfăcută creanța creditoarei, instanța de fond a găsit cererea de partaj bunuri comune întemeiată.
Notează instanța că la data de 11.01.2013 Tribunalul Iași a pronunțat decizia civilă nr. 23 prin care a admis cererea de recurs formulată de pârâtul P. G. împotriva sentinței civile nr. 8771/01.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași, dispunând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare. În rejudecare a fost pronunțată de către Judecătoria Iași sentința civilă nr._/07.10.2013 prin care cererea reclamantei Grădiceanu S. de obligare a pârâtului P. G. la restituirea sumei de 40.000 lei a fost respinsă ca neîntemeiată. Această hotărâre judecătorească a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 353 pronunțată de Tribunalul Iași la data de 18.03.2015.
Ca atare, la momentul contemporan prezentei judecăți, reclamanta Grădiceanu S. nu mai are calitatea de creditoare a pârâtului P. G., calitate pe care aceasta a exhibat-o înaintea instanței de fond și pe care și-a întemeiat prezenta cerere de partaj bunuri comune ale soților pârâți.
Art. 33 alin. 2 și 3 din Codul Familiei – corect reținut de instanța de fond față de art. 66 din Legea nr. 71/2011 - atribuie legitimare procesuală activă în cererea de partaj bunuri comune creditorului personal al unuia dintre soți. În acest sens dispune că dupã urmãrirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul sau personal poate cere împãrțirea bunurilor comune, însã numai în mãsura necesarã pentru acoperirea creanței sale; în acest din urma caz, bunurile atribuite prin împãrțire fiecãrui soț devin proprii. Despre putința creditorilor personali ai unui debitor coproprietar sau devălmaș de a cere împărțeala bunurilor comune face vorbire legiuitorul și în cuprinsul art. 493 alin. 1 Cod Procedură civilă.
În prezența acestor reglementări și față de împrejurarea că reclamanta Grădiceanu S. nu mai are calitatea de creditoare a soțului - pârât P. G., excepția lipsei calității sale procesuale active este întemeiată.
În considerarea celor mai sus expuse, în baza art. 296 Cod Procedură civilă, Tribunalul urmează a dispune conform celor cuprinse în prezenta decizie. Modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei determină și schimbarea soluției pronunțate în cererea reconvențională în considerarea calității de soți a pârâților și a dispozițiilor art. 36 din Codul Familiei. Potrivit acestora, la desfacerea cãsãtoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora; pentru motive temeinice, bunurile comune, în întregime sau numai o parte dintre ele, se pot împãrți prin hotãrâre judecãtoreascã și în timpul cãsãtoriei. Motivul formulării cererii reconvenționale a fost stabilirea unei cote mai mari de contribuție în favoarea soției P. G. M. și nicidecum existența unui motiv temeinic la care face trimitere legiuitorul în art. 36 din Codul Familiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul P. G. împotriva sentinței civile nr._/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o schimbă în tot și în consecință:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei G. S. și ca atare respinge cererea formulată de reclamanta G. S. în contradictoriu cu pârâții P. G. și P. G. M..
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă P. G. M. în contradictoriu cu reclamanta G. S. și pârâtul P. G..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.06.2015.
Președinte, M. C. | Judecător, E.-C. P. | |
Grefier, O. S. |
Red/tehnored. CM
06.08.2015/ 2 ex.
Judecător fond: C. D. B.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 700/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 878/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
