Pretenţii. Decizia nr. 194/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 194/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 194/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Februarie 2015
Președinte - C. I.
Judecător G. C.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 194/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe apelantul B. S. și pe intimatul A. V. P., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 19.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13.02.2015, când,
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil de fata, constata:
Prin sentinta civila nr. 2419/27.09.2012 pronuntata de Judecatoria P. s-au dispus urmatoarele:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârât prin întâmpinare.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. V. P., cu domiciliul în ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul B. S., cu domiciliul ., jud. Iași.
Stabilește linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și cea a pârâtului pe aliniamentul dat de punctele 3, 7, astfel cum a fost stabilit în Planul de situație Planșa nr. 1 a raportului de expertiză efectuat de expert tehnic judiciar L. D., fila 67 dosar, verificat și recepționat de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași prin procesul verbal nr. 579/2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Stabilește în favoarea reclamantului un drept de trecere pe terenul proprietatea pârâtului conform planului de situație – Planșa nr.2 la, raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul judiciar L. D., calea de acces fiind delimitată la nord de punctele 3, 4, pe o lățime de 4 m și o lungime de 17,09 m.
Anulează capătul de cerere având ca obiect „pretenții – lipsă de folosință”, ca netimbrat.
Obligă reclamantul să plătească expertului L. D. suma de 640 lei, reprezentând diferență de onorariu expert.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 538,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instant a retinut:
“Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 11.11.2011, reclamantul A. V. P., în contradictoriu cu pârâtul B. S., a solicitat stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile lor, acordarea unui drept de trecere spre proprietatea sa și contravaloarea recoltei pe anii 2009, 2010 și 2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că deține o grădină în intravilanul satului S., ., având ca vecin pe B. S., pârâtul și pe B. M., iar din anul 2007 pârâtul i-a închis drumul de acces spre această grădină ce o are trecută în titlul de proprietate de 1800 mp, fiind nevoit să lase terenul nelucrat, în aceeași situație aflându-se și vecinul său B. M..
Reclamantul a mai arătat că pentru soluționarea acestui litigiu s-a adresat în scris Primăriei Bălțați, de unde i s-a comunicat, doar verbal, că drumul a intrat forțat în proprietatea pârâtului, ca urmare a faptului că a cumpărat terenul de la o altă persoană.
S-a mai precizat că după ce a cumpărat terenul pârâtul a intrat și în terenul său pe o lățime de aproximativ 3 m, acesta refuzând să rezolve această problemă, reclamantul arătând că solicită restituirea acestui teren, impunându-se, totodată grănițuirea dintre proprietăți, întrucât între cele două terenuri nu există o linie de hotar fixată prin semne externe și vizibile.
Reclamantul a mai menționat că pârâtul a desființat semnele vizibile de hotar care separau proprietățile, acaparând cu acest prilej terenul proprietatea sa, impunându-se stabilirea liniei reale de hotar care separă proprietățile și obligarea pârâtului la respectarea dreptului de proprietate și posesie.
S-a mai arătat că neavând acces reclamantul nu a putut cultiva terenul în cauză de pe care recolta aproximativ 2000 kg porumb, 50 kg fasole, 1000 kg bostani, fiind nevoit să cheltuie bani din pensie pentru a cumpăra cereale și alte produce pe care le obținea în mod obișnuit de pe acest teren, precum și cheltuieli pentru curățarea terenului lăsat pârloagă, drept pentru care solicită obligarea pârâtului la restituirea recoltei pe ultimii trei ani sau să fie obligat la plata contravalorii acesteia.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 560, art. 617, art. 1357 C.civ. și art. 274 C.proc.civ.
La data de 15.03.2012 pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că în anul 2005 a cumpărat 1462 mp teren conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1356/2005 și a schiței anexă, că nu a ocupat calea de acces a reclamantului deoarece nici el nu are pe unde să ajungă la suprafața de teren cumpărată, calea de acces fiind ocupată de B. Octav din anul 2005, pârâtul folosind un drum ocolitor prin terenul vecinului de la Est pe nume B. N. pentru a ajunge la grădina sa.
Pârâul a mai precizat că nu a intrat pe terenul reclamantului, se încadrează în schița anexă așa cum este specificat în procesul verbal de vânzare-cumpărare, respectiv are faptic suprafața de 1462 mp cu lungimea de 86 și lățimea de 17 m.
S-a mai arătat că suprafața sa de teren este împrejmuită cu gard din momentul cumpărării, iar suprafața de teren a vecinilor nu are gard și a solicitat organelor cadastrale ale Primăriei Bălțați să facă măsurători la fața locului, cu adresa nr. 7041/05.12.2011 pentru a evita suspiciunile că a intrat pe terenul reclamantului.
Pârâtul a mai precizat că reclamantul nu spune adevărul deoarece în ultimii 4 ani are pe suprafața de teren lucernă și nu alte produse agricole cum a specificat în cerere, terenul fiind administrat de aproximativ 4 ani de fiul său pe nume A. P. cu care pârâtul nu are divergențe.
În susținerea întâmpinării pârâtul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1356/07.10.2005 și schiță anexă, adresa nr. 2713/27.10.2005 a Primăriei Comunei Bălțați.
La data de 05.01.2012 reclamantul a făcut cerere de ajutor public judiciar prin care a solicitat scutirea de la plata taxei de timbru de 251 lei pentru capătul de cerere având ca obiect „pretenții”, iar prin încheierea din data de 25.01.2012 a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar.
Prin încheierea din data de 16.02.2012 a fost admisă excepția netimbrării cererii având ca obiect „pretenții”, invocată de către instanță din oficiu.
În ședința publică din data de 06.09.2012 reclamantul a depus în scris o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a arătat că solicită ca pârâtul să fie obligat la plata daunelor morale și materiale și pentru abuz de încredere, precum și cheltuieli de judecată de 50.000 Euro și plata a 3 tone de porumb boabe.
În ședința publică din data de 27.09.2012 acesta a precizat că solicită daune morale și materiale de la pârât pentru faptul că nu a putut să lucreze propriul său pământ de peste 6 ani de zile, 50.000 Euro și cheltuieli de judecată, precum și valoarea a 3 tone de porumb boabe, respectiv 3.000 lei, însă nu are venituri care să îi permită achitarea unei asemenea sume de bani și nu dorește să facă cerere de ajutor public judiciar, pârâtul arătând că nu este de acord ca cererea depusă la dosarul cauzei la termenul anterior de judecată de către reclamant să se judece în cadrul prezentei cauze.
În aceste condiții, instanța, în temeiul art. 132 alin. 1 și art. 103 alin. 1 C.proc.civ., a constat tardivitatea formulării cererii completatoare, aceasta fiind formulată după prima zi de înfățișare, și a respins-o ca tardivă.
În cursul judecății a administrată proba cu înscrisurile depuse de către părți și proba cu expertiza topo-cadastrală, raportul de expertiză fiind întocmit de către expertul judiciar L. D..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 16.02.2012 a fost admisă excepția netimbrării cererii având ca obiect „pretenții”, reținându-se că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să îi restituie recolta pe ultimii trei ani: 2009, 2010 și 2011 sau să fie obligat la plata contravalorii acesteia, din cauza faptului că nu a avut acces la terenul pentru care solicită grănițuirea și nu a putut cultiva terenul în cauză de pe care recolta anual aproximativ 2000 kg porumb, 50 kg fasole, 1000 kg bostani, fiind nevoit să cheltuie bani din pensie pentru a cumpăra cereale și alte produse pe care le obținea în mod obișnuit de pe acest teren.
La termenul din data de 22.12.2011 reclamantul a indicat valoarea pretențiilor ca fiind de 3.000 lei, calculându-se o taxă de timbru de 251 lei și timbru judiciar de 3 lei.
La data de 05.01.2012 reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar prin care a solicitat scutirea de la plata taxei de timbru de 251 lei, cerere care a fost respinsă de către instanță prin încheierea de din data de 25.01.2012.
La termenul din data de 26.01.2012 i s-a adus la cunoștință reclamantului faptul că s-a respins cererea de ajutor public judiciar ș i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru de 251 lei până la termenul din data de 16.02.2012, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrate.
Astfel, potrivit art. 2 lit. d din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, reclamantul avea obligația de a achita o taxă de timbru de 251 lei, față de valoarea pretențiilor sale. De asemenea, conform art.3 alin. 2 din O.G. nr.32/1995, reclamanții aveau obligația de a depune la dosar timbru judiciar de 3 lei.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 art. 35 alin.1 din O.M.J. nr.760/1999, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit art. 35 alin. 2 din O.M.J. nr.760/1999, în cazul în care taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii, instanța va putea reține cererile sau acțiunile netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată.
Conform art. 35 alineatul 5 din OMJ nr. 760/1999, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii. Iar art. 9 alin.2 din O.G. nr.32/1995, prevede că în cazul neachitării timbrului judiciar corespunzător cererii, se va proceda conform prevederilor legale referitoare la taxa de timbru.
S-a constatat că reclamantul A. P. a avut cunoștință de cuantumul taxei de timbru calculat de către instanță fiind citat cu mențiunea de a face dovada achitării taxei de 251 lei pentru data de 22.12.2012, a formulat cerere de ajutor public judiciar care a fost respinsă și a arătat că nu mai dorește judecarea pentru pretenții. Cu toate acestea, reclamantul nu s-a conformat obligației stabilite în sarcina sa și nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Prin urmare, instanța a apreciat că excepția netimbrării a cererii de chemare în judecată este întemeiată și a fost admisă, cererea urmând a fi anulată ca netimbrată.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect „grănițuire”, instanța reține în fapt următoarele:
Reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul Legii nr. 19/1991, cu privire la suprafața de 2,4478 ha pe teritoriul satului S., ., din care în extravilan suprafața de 1800 mp – 1793 mp măsurată de către expert - arabil situată în tarlaua 77 ./19 – conform raportului de expertiză) de 900 mp cu vecinii: la Nord – AS AGR D., la Est – A. P., la Sud – CFR Iași –P., la Vest – B. F., precum și ./20 conform raportului de expertiză) de 900 mp cu vecinii: la Nord - AS AGR D., la Est – R. I., la Sud – CFR Iași –P., la Vest – A. P., fiind eliberat titlul de proprietate nr. 6227/09.11.1994.
Pârâtul, împreună cu soția sa B. M., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1356/07.10.2005 încheiat cu numiții C. V. și C. E., a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 1462 mp – 1460 mp măsurată de către expert - situat în intravilanul localității S., ., amplasat în tarlaua 77 ./21 conform raportului de expertiză), având ca vecini: la Nord – DE, la Est – B. N., la Sud – Pș, la Vest – A. P.. Autorii pârâtului au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înstrăinat prin cumpărare de la soții T. C.-D. și T. E., în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 505/2004, aceștia la rândul lor cumpărând terenul de la numitul R. I. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 946/2003, iar acesta din urmă dobândise terenul prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, conform titlului de proprietate nr. 6129/1994.
Ca urmare, din situația de fapt rezultând din actele de proprietate înfățișate de părți, precum și din concluziile formulate de către expertul judiciar L. D., rezultă că părțile se învecinează pe o latură a terenurilor avute în proprietate, respectiv pe o latură.
În ceea ce privește cadrul procesual, instanța constată că potrivit art. 643 alin. 1 din N.C.civ., aplicabil în cauză conform dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, pârâtul poate sta singur în justiție, în prezenta acțiune având ca obiect grănițuire și drept de trecere având ca obiect terenul al cărui coproprietar este.
În ceea ce privește legea aplicabilă în soluționarea cererii având ca obiect „grănițuire”, se arată că potrivit prevederilor art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, această cerere urmează a fi soluționată conform prevederilor art. 560 N.C.civ., litigiul privind o situație juridică născută anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, respectiv la data dobândirii terenului de către pârât în anul 2005, efectele juridice subzistând și în prezent și izvorând dintr-un raport de vecinătate.
Potrivit art. 560 N.C.civ., „proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta”.
Astfel, după cum s-a reținut mai sus cele două proprietăți a reclamantului (de 1783 mp măsurați de către expert), respectiv a pârâtului (1460 mp măsurați de către expert) se învecinează pe o latură identificată de expertul judiciar pe aliniamentul dat de punctele 3, 7 conform raportului de expertiză și Planului de situație anexa nr. 1 la această lucrare efectuată de expertul judiciar L. D..
În aceste condiții, cererea reclamantului de stabilire a liniei de hotar este întemeiată și urmează a fi admisă, urmând a fi stabilită linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și cea a pârâtului pe aliniamentul dat de punctele 3, 7, astfel cum a fost stabilit în Planul de situație Planșa nr. 1 a raportului de expertiză efectuat de expert tehnic judiciar L. D., fila 67 dosar, verificat și recepționat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași prin procesul verbal nr. 579/2012.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect „drept de trecere”, instanța constată că, din punct de vedere al aplicării legii în timp, dispozițiile legale ce sunt incidente în cauză sunt prevederile Codului civil de le 1864, față de dispozițiile speciale ale art. 59 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod Civil, conform căruia art. 617-618 referitoare la dreptul de trecere, nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Or, în cauză situația juridică invocată de către reclamant referitoare la imposibilitatea de a avea acces la calea publică s-a născut anterior intrării în vigoare a Noului cod civil (1 octombrie 2011), respectiv anul 2005, astfel că sunt incidente prevederile art. 616 C.civ. de la 1864, conform cărora „proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.”
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârât, se reține că potrivit celor constatate la fața locului de către expertul judiciar L. D., terenul reclamantului și încă două parcele situate la Vest de acest teren nu au ieșire către drumul public.
Se constată, de asemenea, că potrivit anexei 2 la raportul de expertiză în planul parcelar existent la Primăria Bălțați, în partea de nord a terenurilor deținute de către reclamant și pârât era configurat un drum de exploatare având o lățime de 4m, care era folosit de proprietarii terenurilor din zonă, inclusiv reclamantul și pârâtul. Acest drum de exploatare pornea din DN28 și era perpendicular pe colțul de NE al terenului pârâtului, după care continua spre Vest, fiind situat în partea de nord a terenului pârâtului și al reclamantului.
Cu ocazia întocmirii documentațiilor cadastrale și intabulării terenurilor lor de către proprietarul situat la nord de drumul de exploatare indicat mai sus, același drum a fost deplasat mai la sud cu 4 m, suprapunându-se peste proprietatea reclamantului și pe a pârâtului.
În aceste condiții, instanța reține că pârâtul nu este cel care a ocupat drumul de acces către proprietatea reclamantului, fostul amplasament al drumului de exploatare fiind intabulat pe numele proprietarului de la nord, respectiv B. Octav, iar în baza de date a OCPI actuala cale de acces trece pe proprietatea reclamantului și a pârâtului.
Cu toate că nu se poate reține în sarcina pârâtului vreo culpă în îngrădirea dreptului de acces al reclamantului la terenul proprietatea sa, instanța arată că, deoarece prevederile art. 616 C.civ. din 1864 nu condiționează acordarea dreptului de trecere de existența unei conduite culpabile a proprietarului vecin pe al cărui teren se solicită dreptul de trecere, nu poate fi respinsă cererea reclamantului pentru acest motiv.
De asemenea, faptul că situația litigioasă a fost generată de intabularea dreptului său de proprietate de către numitul B. Octav, cu consecința deplasării drumului de acces către sud peste proprietatea reclamantului și a pârâtului, nu îi conferă doar celui care a dobândit partea de teren pe care se făcea trecerea anterior, câtă vreme dispozițiile art. 618 alin. 1 din N.C.civ. nu sunt aplicabile în cauză, după cum s-a arătat și anterior.
Față de cele expuse instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârât prin întâmpinare.
În ceea ce privește fondul cererii de acordare a dreptului de trecere, se arată că dreptul de trecere se stabilește prin locul ce ar pricinui mai puțina pagubă acelui pe al cărui teren trecerea urmează a fi deschisă. Proprietarul în folosul căruia se constituie dreptul de trecere nu are dreptul de a-și alege locul prin care urmează a fi făcută trecerea, ci este obligat să ceară stabilirea dreptului de trecere pe calea de acces cea mai scurtă, în acest sens fiind prevederile art. 617 și art. 618 C.civ. de la 1864.
Or, în cauză calea de acces cea mai scurtă, conform planului de situație – Planșa nr.2 la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul judiciar L. D., este pe terenul pârâtului delimitată la nord de punctele 3, 4, pe o lățime de 4 m și o lungime de 17,09 m, cu ieșire în drumul de exploatare situat în partea de est a terenului proprietatea pârâtului.
În consecință, instanța apreciază că cererea reclamantului de acordare a unui drept de trecere este întemeiată și urmează a fi admisă și stabilit în favoarea reclamantului un drept de trecere pe terenul proprietatea pârâtului conform planului de situație – anexa nr.2 la, raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul judiciar L. D., calea de acces fiind delimitată la nord de punctele 3, 4, pe o lățime de 4 m și o lungime de 17,09 m.
În ceea ce privește diferența de onorariu expert neachitată de către reclamant, instanța va dispune obligarea acestuia să plătească expertului judiciar L. D. diferența onorariu de 640 lei.
În baza dispozițiilor art. 274 și art. 276 C.proc.civ. și art. 560 N.C.civ., față de soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată și obligația proprietarilor vecini de a suporta împreună cheltuielile privind grănițuirea, instanța va obliga pe pârât să plătească suma de 538,60 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și parte din onorariul provizoriu pentru efectuarea expertizei. Cât privește restul sumei solicitate de către reclamant de până la 50.000 Euro, instanța arată că reclamantul nu a făcut dovada suportării acestor cheltuieli în cursul judecării prezentei cauze, drept pentru care cererea apare ca nejustificată.
De asemenea, instanța va respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că pârâtul căzut în pretenții.”
Impotriva acestei hotarari a declarat apel paratul B. S., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, in legatura cu modul de solutionare a capatului de cerere privind instituirea unei servituti de trecere, deoarece din punctul sau de vedere, exista si alte variante referitoare la dreptul de trecere, fiind incalcate principiile rolului activ, legalitatii, echitatii si bunei credinte.
Arata ca era imperios necesar in scopul aflarii adevarului in cauza si stabilirii exacte a limitelor de hotar precum si stabilirii servitutii de trecere ca, din oficiu, instanta de judecata conform rolului activ al acesteia, sa stabileasca ca obiectiv identificarea mai multor variante referitoare la servitutea de trecere.
Ca expertiza efectuata in cauza nu a avut drept obiectiv stabilirea unor variante de trecere pe terenul proprietatea apelantului ori o alta cale de trecere.
Instanta de fond s-a marginit la a retine calea cea mai scurta-- astfel cum reiese din sentinta atacata, fila 6 - "in cauza calea de acces cea mai scurta ar fi pe terenul apelantului. delimitata la nord de punctele 3,4, pe o latime de 4m si o lungime de 17,09 m..." insa conform dispozitiilor legale, practicii judiciare si doctrinei de specialitate, servitutea de trecere nu se stabileste prin luarea in considerare a drumului cel mai scurt pentru a avea acces la calea publica, ci dimpotriva se face trimitere la identificarea si stabilirea unei cai de acces optime pentru a putea trece asa cum indica un expert judiciar.
Ca, desi prima instanta a instituit un drept de trecere in favoarea reclamantului-intimat, acesta nici in prezent nu are iesire la calea publica deoarece nici apelantul nu are posibilitatea de ajunge la terenul sau.
Astfel, potrivit anexei 2 la raportul de expertiza efectuat de expertul judiciar Lacatusu D., in planul parcelar existent la Primaria Baltati, in partea de nord a terenurilor detinute de intimat si de appellant era configurat un drum de exploatare avand o latime de 4m, care era folosit de proprietarii terenurilor din zona, inclusiv intimatul si apelantul din prezenta cauza. Acest drum de exploatare pornea din DN 28 si era perpendicular pe coltul de NE al terenului apelantului, dupa care continua spre Vest.
Cu ocazia intocmirii documentatiilor cadastrale si a intabularii terenului de catre proprietarul situat la nord de drumul de exploatare, numitul B. Octav, acest drum a fost deplasat mai la sud cu 4m. suprapunandu-se peste proprietatea apelantului si intimatului. Astfel, drumul de exploatare este ocupat inca din anul 2005 de catre vecinul din partea de nord a parcelei apelantului, initial de catre fostul proprietar al terenului, numitul B. Octav, iar in prezent de proprietarul A. V.
Acest fapt este confirmat de adresa nr. 2713/27.10.2005 emisa de Primaria Comunei Baltati prin care s-a adus la cunostinta lui B. Octav ca a ocupat drumul de exploatare si ca este obligat sa-si retraga gardul pe o latime de 4 m, insa acesta nu s-a conformat dispozitiilor autoritatilor locale. Realitatea sustinerilor sale este confirmata de numeroasele demersuri intreprinse la autoritatile locale cu scopul de a-i fi respecata calea de acces. In acest sens mentioneaza adresa nr. 2538/11.10.2005, adresa nr. 179/23.01.2006, adresa nr. 441/09.02.2007, toate indreptate catre Primaria Comunei Baltati.
In atare conditii, actiunea a fost gresit indreptata impotriva lui. reclamantul avand posibilitatea sa actioneze in instanta pe numitul B. Octav, in prezent numitul A. V. Prin urmare, pentru stabilirea unei servituti de trecere in conditiile art. 616 Cod civil si alegerea trecerii in conformitate cu cerintele art. 617 Cod civil, era imperios necesara chemarea in judecata a vecinului care a ocupat drumul de exploatare. Mentioneaza ca este de buna-credinta, nu ocupa calea de acces catre parcelele din zona, respectiv nu a obstructionat accesul intimatului catre terenul sau, cu atat mai mult cu cat nici apelantul nu are posibilitatea sa ajunga la terenul al carui proprietar este, fiind nevoit sa treaca prin proprietatea Asociatiei Agricole Topala, prin intelegere verbala cu acestia (vecinul din partea de est), aspecte ignorate de catre prima instanta.
Subliniaza faptul ca drumul de exploatare identificat de expert in partea de est a terenului apelantului este realizat de catre vecinul din partea de est, in prezent Asociatia Agricola Topala (fost B. N.), doar in perioada sezoniera in vederea efectuarii lucrarilor agricole, in afara acestei perioade nu exista niciun drum de acces catre terenul apelantului si implicit al intimatului.
Apreciaza ca are tot dreptul sa se bucure de toate prerogativele dreptului de proprietate, iar din dispozitiile art. 618 si art 634 C.civ. rezulta ca la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie sa se tina seama si de interesul celui ce urmeaza sa suporte consecintele ei, si nu sa se ia in considerare in mod precumpanitor si exclusiv, interesul celui ce urmeaza sa beneficieze de dreptul de trecere.
Prin dispozitiile art. 616 C.civ. se prevede ca in situatia in care instanta stabileste servitutea de trecere, urmeaza ca proprietarul fondului aservit sa fie obligat la despagubiri catre proprietarul fondului dominant. Daca era intrebat de instanta de fond conform rolului activ al acesteia, ar fi aratat ca pentru prejudiciul creat prin acest drept de trecere solicita despagubiri ., insa desi instanta de fond a instituit servitutea de trecere in favoarea fondului aservit al intimatului, nu l-a obligat pe aceasta la plata de despagubiri catre apelant- proprietarul fondului dominant, astfel cum prevede textul de lege aratat.
Intimatul A. P. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului, aratand ca dreptul de trecere stabilit de instanta este un drept intabulat in evidentele institutiilor statului, deci este public si nu este drept de trecere acordat exclusiv lui, reclamantului, ci tuturor persoanelor fara cale de acces care se afla in vecinatatea proprietatii sale.
Exercitarea apelului de catre B. S. este o metoda de tergiversare a aplicarii sentintei nefavorabile lui, dorind sa intarzie punerea in aplicare a sentintei judecatoresti.
Apelantul nu are dreptul sa ceara despagubiri pe calea apelului, atata timp cat calea de acces este pentru mai multi proprietari si acestea nici nu au fost cerute pana la prima zi de infatisare.
In apel s-au administrat probele cu inscrisuri si cu expertiza topo-cadastrala, expertiza fiind efectuata de expert tehnic judiciar G. C..
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca apelul este neintemeiat.
Art. 617 din Codul civil, intitulat “Dreptul de trecere” prevede:
(1) Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu.
(2) Trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii.
(3) Dreptul de trecere este imprescriptibil. El se stinge în momentul în care fondul dominant dobândește un alt acces la calea publică.
In scopul solutionarii prezentei cauze s-au intocmit trei rapoarte de expertiza: un raport de expertiza intocmit de expert tehnic judiciar Lacatusu D. si alte doua rapoarte de expertiza, in faza apelului- cel intocmit de expert Bucsa B. si cel intocmit de expert G. C..
Concluziile raportului de expertiza semnat de expert Bucsa B. nu pot fi valorificate, intrucat expertul si-a suspendat activitatea si s-a aflat in imposibilitate de a raspunde la obiectiunile partilor, acesta fiind si motivul pentru care s-a admis refacerea integrala a lucrarii de catre un alt expert- expert G. C..
Ceea ce releva atat expertiza intocmita de expert Lacatusu D., cat si expertiza intocmita de expert G. C., avand la baza planul parcelar din arhiva Comisiei Locale de fond funciar Baltati si schita anexa la contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1356/7.10.2005, prin care apelantul B. S. (parat la fond) a dobandit proprietatea terenului sau, este ca, teoretic, acesta are deschidere la calea publica. Astfel, in coltul de Nord-Est al parcelei sale este figurat un drum de exploatare cu latimea de 4 m, care porneste direct din . pe care o detine in proprietate si se deschide in DN 28.
In fapt, insa, dupa cum arata ambii experti, aceasta cale de acces este ocupata de proprietarul de la nord A. V., apelantul insusi folosind un drum sezonier paralel cu drumul de exploatare figurat pe planul parcelar, drum sezonier creat pe terenul proprietarului de la Est, cu ingaduinta acestuia din urma.
Nu poate fi retinuta de tribunal sustinerea potrivit careia drumul de exploatare care porneste din DN 28, figurat ca atare pe planul parcelar, continua catre Vest, prin partea de Nord a parcelelor proprietatea partilor cauzei, cata vreme planul parcelar nu contine o mentiune explicita in acest sens, iar titlurile de proprietate ale partilor nu mentioneaza ca vecinatate la Nord un drum de exploatare.
Pe planul parcelar apare trasata o linie paralela cu latura de Nord a acestor parcele, insa zona respectiva nu este identificata cu un identificator cadastral de tipul DE, pentru a exista certitudinea ca desemneaza o cale de acces.
Prin urmare, terenul proprietatea reclamantului A. V. P., situat la Vest de terenul paratului B. S., este teren infundat, fara iesire la calea publica si se impune crearea unei servituti de trecere pe terenul paratului spre drumul de exploatare care leaga aceasta din urma proprietate de DN28, servitute identificata in dispozitivul sentintei primei instante.
Alegand sa-l cheme in judecata pentru crearea unei servituti de trecere pe paratul B. S.- vecinul de la Est, si nu pe proprietarul de la Nord, reclamantul A. V. P. trebuie sa aiba in vedere ca nici celelalte proprietati de la Vest de terenul lui nu au deschidere la calea publica si ca va trebui sa le asigure, la randul sau, trecerea spre drumul de exploatare care pleaca din coltul de NE al terenului paratului.
In acest fel, sarcina de a suporta servitutea de trecere se imparte intre mai multi proprietari, fiind mai putin impovaratoare decat o servitute constituita integral, pe o lungime mult mai mare, doar pe terenul proprietarului din Nord.
Faptul ca acesta din urma ocupa drumul de exploatare figurat in planul parcelar nu impiedica constituirea servitutii pe terenul paratului-apelant spre acest drum de exploatare, ci obliga proprietarii vatamati prin aceasta ocupare, intre care si partile cauzei, sa uzeze de caile puse la dispozitie de lege, inclusiv o actiune in justitie pentru eliberarea caii de acces.
In ce priveste motivul de apel care se refera la despagubirile pentru instituirea serviturii de trecere, tribunalul constata ca paratul nu a investit instanta cu o cerere reconventionala prin care sa solicite astfel de despagubiri. Prima instanta nu avea obligatia de a intreba paratul daca formuleaza o astfel de cerere, intrucat judecatorul ar fi depasit limitele stabilite de art. 129 din Codul de procedura civila.
In considerarea celor mai sus aratate, in baza art. 296 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul paratului si va pastra sentinta apelata, ca legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de paratul B. S. impotriva sentintei civile nr. 2419/27.09.2012 pronuntata de Judecatoria P., sentinta pe care o pastreaza.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 13.02.2015.
Președinte, C. I. | Judecător, G. C. | |
Grefier, E. D. B. |
Red 4 ex, IC/IC
6.11.2015
Judecator fond M. C.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 538/2015.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
