Pretenţii. Decizia nr. 803/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 803/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 17492/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Iunie 2015
Președinte - G. C.
Judecător - I. E. B.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 803/2015
Pe rol fiind pronunțarea apelului formulat de pârâții A. D. - A., A. A. V., A. (fostă I.) G. și A. M. împotriva sentinței civile nr._/24.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Asociația de P. PT 12 C., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 18.05.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 02.06.2015 și mai apoi pentru azi, 09.06.2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 24.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Admite excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cheltuielile de întreținere solicitate pentru luna aprilie 2009 și în consecință respinge cererea formulată de reclamanta Asociația de P. PT 12 C. în contradictoriu cu pârâții A. D.-A., A. A. V., A. (I.) G., A. M. cu privire la suma de 331,24 lei solicitată pentru luna aprilie 2009 cu titlu de cheltuieli de întreținere.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. A. V. și A. M..
Admite excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune si în consecință respinge acțiunea reclamantei Asociația de P. PT 12 C. cu privire la suma de 2825,31 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei mai 2009 – aprilie 2010 si suma de 4057,64 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2009 - aprilie 2010.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele solicitate pentru perioada mai - iunie 2010.
Admite in parte acțiunea formulata de reclamanta Asociația de P. PT 12 C. in contradictoriu cu pârâții A. D.-A., A. A. V., A. G., A. M..
Obliga toți pârâții să plătească reclamantei în solidar suma de_,11 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei mai 2010 – decembrie 2012 și suma de 7084,85 lei penalități pentru perioada mai 2010 – decembrie 2012.
Respinge ca nedovedită cererea de eșalonare formulată de pârâtul A. D.-A..
Majorează remunerația provizorie a curatorilor speciali desemnați în cauză de la suma de 100 lei la suma de 200 lei pentru fiecare.
Obligă pe pârâtul A. A. V. să plătească în contul doamnei avocat H. L. din cadrul Baroului Iași suma de 100 lei cu titlu de diferență remunerație.
Obligă pe pârâta A. M. să plătească în contul doamnei avocat P. M. din cadrul Baroului Iași suma de 100 lei cu titlu de diferență remunerație.
Stabilește onorariul final pentru expert D. M. N. din cadrul BLET Iași – Tribunalul Iași în sumă de 1200 lei și dispune obligarea reclamantei să achite în contul expertului diferența în sumă de 700 lei.
Un exemplar de pe hotărâre se va comunica și expertului.
Obliga toți pârâții să plătească în solidar reclamantei suma de 1800 cheltuieli de judecata.
Obligă pe pârâtul A. A. V. să plătească reclamantei suma de 100 lei avans remunerație curator special.
Obligă pe pârâta A. M. să plătească reclamantei suma de 100 lei avans remunerație curator special.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași reclamanta Asociația de P. PT 12 C. a solicitat în contradictoriu cu parații A. D.-A., A. A. V., A. G., A. M., obligarea acestora la plata sumei de_ lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante datorate pentru perioada aprilie 2009 – decembrie 2012, și a sumei de_ lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2009 – decembrie 2012, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul A. D. A. a formulat întâmpinare arătând că el locuiește în apartament, nu și frații săi, pârâții din cauză. A rămas în urmă cu plata întreținerii întrucât are probleme de sănătate. A mai existat o cerere pe rolul instanței, cererea privind penalități fiind respinsă. Calculul penalităților este greșit și nelegal, fiind calculate penalități la penalități. A fost inclusă o reparație la subsolul unui . care s-a dat unui om în vârstă suma de 200 lei, iar reclamanta a pus pe un proces verbal o factură fantomă de 450 lei socotită pe lista de plată la alte cheltuieli.
Tatălui său i s-a pus poprire pe pensie de 186 lei până la data decesului din 15.03.2012.
A arătat pârâtul că recunoaște debitul pe care îl are și a solicitat o plată lunară de 300 lei, având o pensie de 293 lei. A solicitat respingerea cererii, eliminarea penalităților cu plata debitului.
Din oficiu, la termenul din 8.10.2013 instanța a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la debitul aferent lunii aprilie 2009 și excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la cheltuielile de întreținere și penalitățile aferente perioadei ianuarie 2009 - iunie 2010.
La termenul din 5 iunie 2014, curatorii speciali desemnați în cauză au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru debitele aferente perioadei ianuarie 2009 – iunie 2010, excepția autorității de lucru judecat pentru perioada ianuarie 2009 - aprilie 2009. Instanța a dispus unirea cu fondul a excepțiilor.
La termenul din 5 iunie 2014, reclamanta prin reprezentant legal, a precizat că urmare a celor reținute în raportul de expertiză înțelege să își modifice cuantumul obiectului cererii în sensul că solicită obligarea pârâților la plata sumelor de_,66 lei reprezentând cheltuieli de întreținere datorate pentru perioada aprilie 2009 – decembrie 2012 și a sumei de_,49 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada ianuarie 2009 – decembrie 2012.
Excepția autorității de lucru judecat cu privire la debitul aferent lunii aprilie 2009 urmează a fi admisă, având în vedere că prin decizia civilă nr. 1241 din 11.06.2010, s-a tranșat litigiul dintre părți cu privire la cheltuielile de întreținere aferente acestei luni. Constatând că a fost sesizată cu o cerere care a mai făcut obiectul unei judecăți între aceleași părți pentru aceleași motive, instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 431 din NCPC. Autoritatea de lucru judecat nu privește și penalitățile aferente cheltuielilor de întreținere din perioada ianuarie – aprilie 2009 întrucât acestea au fost calculate până în decembrie 2012 inclusiv și nu au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei menționate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților invocată de aceștia raportat la faptul că pârâții nu ar fi acceptat succesiunea defunctului A. D., instanța reține următoarele:
Conform art. 46 din Legea nr. 230 din 2007 toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Potrivit listelor de plată și adresei nr._ din 16.10.2013 proprietarul apartamentului aferent căruia se solicită cheltuieli de întreținere și penalități prin cererea de față, a aparținut defunctului A. D., decedat la 15 martie 2012. Pârâții sunt toți fiii acestuia, aspect care, chiar dacă nu a fost dovedit pentru fiecare în parte, nici nu a fost contestat. Faptul că pârâții nu au dezbătut succesiunea nu poate afecta dreptul reclamantei de a își recupera în justiție sumele restante. Astfel pârâții, tocmai pentru a împiedica demersul reclamantei, nu ar mai proceda la dezbaterea succesiunii, sau ar face acest lucru după un termen îndelungat, în condițiile în care termenul de prescripție este de 3 ani. În consecință, având în vedere că pârâții nu neagă faptul că sunt descendenții defunctului A. D., având prin urmare vocație la moștenirea lăsată de acesta, constatând că nu s-au depus declarații de neacceptare sau de renunțare a acestora de la succesiunea lăsată de defunct, instanța apreciază că au calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că excepțiile invocate vor fi respinse.
Referitor la excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune:
În ceea ce privește legea aplicabilă în cauză, având în vedere dispozițiile art. 6 al. 4 din Noul cod civil și art. 201 din Legea nr. 71 din 2011, instanța constată incidența dispozițiilor Decretului nr. 167 din 1958.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul 167/1958, pentru acțiunile prin care se valorifica un drept de creanță, precum în prezenta cauza, termenul prescripției dreptului la acțiune este de 3 ani. În ceea privește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, instanța reține că potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Termenul de prescripție in ce privește debitul principal a început sa curgă de la data scadentei înscrisă pe fiecare din listele de plată emise de reclamantă, iar penalitățile de întârziere reprezintă un accesoriu al obligației principale, urmând soarta acesteia. În consecință, pentru sumele înscrise pe listele de plată aferente perioadei ianuarie 2009 - aprilie 2010 și penalitățile aferente acestor sume, termenul general de 3 ani de prescripție era împlinit la data introducerii acțiunii de către reclamantă. În cauză nu s-a făcut dovada întreruperii acestui termen de prescripție astfel că instanța va admite excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune cu privire la suma de 2825,31 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei mai 2009 – aprilie 2010 si suma de 4057,64 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2009 - aprilie 2010 și, în consecință, va respinge ca prescrisă cererea reclamantei, în limitele precizate.
Va fi respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la sumele aferente perioadei mai – iunie 2010, având în vedere că potrivit listelor de plată, termenele de plată pentru aceste cheltuieli au fost 5 iunie 2010 și 15 iulie 2010, termenul de 3 ani nefiind împlinit la data introducerii cererii, 3 iunie 2013.
Față de actele si lucrările dosarului cu privire la fondul cererii, instanța reține:
Astfel cum s-a arătat anterior, pârâții sunt succesorii defunctului A. D., proprietar al apartamentului nr. 3 situat în Iași, ., ., parter, jud. Iași, ce face parte din cadrul asociației de proprietari reclamantă în cauză, și în această calitate au obligația achitării cheltuielilor lunare de întreținere conform art. 46 din Legea nr. 230/2007.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 membrii asociației de proprietari au obligația să plătească lunar, conform listei de plată, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației, astfel cum sunt definite în art.47. De asemenea, potrivit art.49 din Lege, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice suma cu titlu de restanta, afișată pe lista de plata. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioada de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plata, fără ca suma penalizărilor sa poată depăși suma la care s-au aplicat. Alineatul 2 al articolului 49 prevede că termenul de plată a cotelor de contribuție afișate pe lista lunară de plată este de maxim 20 de zile calendaristice.
Potrivit art. 32 alin. 1 din H.G. 1588/2007 toți proprietarii au obligația sa plătească lunar conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației, inclusiv celor aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Analizând prezenta cerere raportat la dispozițiile legale citate, instanța constata ca reclamanta a solicitat obligarea paraților la plata sumelor calculate cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada mai 2009 - decembrie 2012. Pârâții nu au probat că ar fi achitat aceste sume, astfel că instanța reținând că reclamanta a făcut dovada pretențiilor sale prin înscrisurile depuse la dosar (listele lunare de plata), urmează a admite cererea și a obliga toți pârâții în solidar la plata sumei de_,11 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei mai 2010 – decembrie 2012.
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat si obligarea paraților la plata penalităților calculate pentru aceeași perioadă.
Acest debit este confirmat de actele depuse de reclamanta la dosarul cauzei dar și de raportul de expertiză efectuat în cauză, calculul respectând dispozițiile legale menționate anterior.
Având in vedere aceste considerente instanța urmează a admite in parte cererea reclamantei si va obliga parații la plata către reclamantă a sumei de_,11 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei mai 2010 – decembrie 2012 și suma de 7084,85 lei penalități pentru perioada mai 2010 – decembrie 2012.
Cererea de eșalonare formulată de pârâtul A. D. A. va fi respinsă având în vedere că nu s-au depus înscrisuri în susținerea acesteia.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal pârâții A. D.-A., A. A. V., A. (I. G.), A. M. solicitând schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, apelanții au arătat că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, fiind nesocotite prevederile art. 46 din Legea 230/2007 și art. 651 din C.civ., în condițiile în care fără temei a considerat că simpla vocație la moștenirea defunctului A. D., decedat la data de 15.03.2012, le conferă pârâților calitate procesuală pasivă în cauză. Certificatul de moștenitor probează dreptul de proprietate al moștenitorilor, nu doar calitatea acestora, cota ori bunurile ce le revin fiecăruia și, neexistând acest certificat de moștenitor soluția instanței nu este cea corectă.
În mod nelegal și fără temei, apreciază apelanții, instanța de fond a respins cererea de eșalonare a plății datoriilor la întreținere formulată de A.-D. A., acesta fiind ocupantul imobilului, alături de membrii familiei sale. Cererea de eșalonare la plată a datoriilor este justificată, avându-se în vedere veniturile acestuia, de aproximativ 200 lei lunar, derivate din pensia de handicap, avându-se în vedere și afecțiunile medicale de care acesta suferă.
În mod nelegal a apreciat instanța de fond ca fiind probe în stabilirea cuantumului penalităților de întârziere procesele-verbale din 05.03.2006, nr. 1033/03.06.2009 și cel din data de 03.07.2010, în condițiile în care acestea conțin semnături indescifrabile, necunoscându-se cine este autorul lor. În atare condiții, neștiind cui anume aparțin semnăturile aplicate pe aceste procese verbale, cererea având ca obiect penalitățile de întârziere aferente perioadei mai 2010-decembrie 2012 trebuie respinsă.
În fine, apelanții reclamă nelegalitatea și netemeinicia sentinței instanței de fond invocând calculul eronat al penalităților de întârziere de 7084,85 lei, dar și al cheltuielilor de întreținere aferente perioadei mai 2010 –decembrie 2012.
Arată apelanții că în anexa 3 la raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză penalitățile de întârziere aferente lunii mai 2010 sunt calculate pentru o perioadă de 90 de zile, adică până la data de 31.03.2013, aspect ce contravine dispozitivului hotărârii care se referă numai la perioada mai 2010 – decembrie 2012. Similar, sunt calculate eronat și celelalte penalități.
Aceste penalități de întârziere nu pot fi luate în considerare, date fiind viciile invocate în privința proceselor-verbale, anterior menționate.
Nici cheltuielile de întreținere pentru perioada mai 2010 – decembrie 2012 nu au fost corect calculate prin raportare la calculul datoriilor către furnizorii de utilități, fiind exemplificat calculul privind furnizorul de energie termică, exagerat de mare, modul de calcul nefiind explicat.
În drept, apelanții au indicat dispozițiile art. 476 alin. 1, art. 480 alin. 2 din C.proc.civ.
În privința probelor, apelanții au menționat înscrisurile și expertiza tehnică de specialitate.
Prin întâmpinare, Asociația de P. PT 12 C. a solicitat respingerea apelului, ca fiind neîntemeiat. A solicitat de asemenea obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimata a arătat că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de apelanți, în condițiile în care apelantul A. D.-A. a declarat că locuiește în apartament, iar ceilalți pârâți sunt frați ai acestuia, moștenitori ai defunctului A. D., decedat la data de 15.03.2012 iar conform prevederilor art. 653 din C.civ. 1864 descendenții și ascendenții au de drept posesiunea succesiunii din momentul morții defunctului.
În mod corect, arată intimata, instanța de fond a respins cererea de eșalonare a plății datoriilor, dat fiind că pârâtul nu a depus înscrisuri în susținerea acesteia.
În privința motivului de nelegalitate privind procesele-verbale ale Adunării Generale a Proprietarilor depuse la dosarul cauzei in care este stabilit printre altele si cuantumul penalităților de întârziere la 0.2% a arătat că înscrisurile respective sunt in total acord cu dispozițiile art. 49 din Legea nr. 230/2007, nu au fost contestate in termenul legal si nu încalcă dispozițiile legale (in Legea nr. 230/2007 nu se face vorbire de faptul ca persoanele care semnează procesele verbale trebuie identificate cu nume, prenume, CNP).
În fine, a arătat că este corect modul de calcul al penalităților de întârziere și al cheltuielilor de întreținere și, mai mult, apelanții nici nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
În drept, intimata a indicat dispoziții ale Legii 230/2007.
În ședința de judecată din data de 16.02.2015 instanța a admis cererea de ajutor public judiciar a apelantului A. D.-A. dispunând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru stabilite în apel la suma de 501,13 lei.
Nu au fost administrate probe noi în apel.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apelul și la dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
În fapt, prin cererea ce formează obiectul dosarului pendinte reclamanta Asociația de P. PT 12 C. a solicitat obligarea pârâților A. D.-A., A. A. V., A. G., A. M., la plata sumei de_ lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante datorate pentru perioada aprilie 2009 – decembrie 2012 și a sumei de_ lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2009 – decembrie 2012, cu cheltuieli de judecată.
Apelanții pârâți sunt descendenți ai defunctului A. D., decedat la data de 15.03.2012, proprietar al apartamentului nr. 3 situat în Iași, ., ., parter, jud. Iași.
Pârâții nu au parcurs procedura dezbaterii succesiunii autorului A. D., însă acest aspect este în cauza de față lipsit de semnificație privitor la dreptul reclamantei de a-și îndestula creanța având ca obiect cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere, odată ce la decesul autorului pasivul s-a transmis de drept, în raport de cota de moștenire a fiecăruia, descendenților succesibili, conform dispozițiilor art. 774 din C.civ.
Reclamanta a justificat calitatea procesuală pasivă a pârâților în raport de dispozițiile art. 653 din C.civ., având în vedere calitatea acestora de moștenitori sezinari, ceea ce semnifică că aceștia au dobândit de drept posesiunea bunurilor din masa succesorală, din momentul decesului autorului, fiind îndreptățiți să intre în stăpânirea bunurilor succesorale și să exercite drepturile și acțiunile dobândite de la defunct sau intrate în moștenire ulterior, fără a fi necesară atestarea prealabilă a calități de moștenitor, pe cale notarială sau pe cale judecătorească.
În plus, astfel cum just a statuat instanța de fond, în lipsa probelor privind lipsa vocației concrete la moștenire, prin neacceptare în termenul de opțiune succesorală de 6 luni de la data decesului autorului ori prin renunțarea, act juridic expres, pârâții sunt ținuți la plata pasivului moștenirii, obligație indivizibilă în raport cu creditorul.
Prin urmare corect a statuat instanța de fond în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive.
În privința celei de-a doua critici de nelegalitate a sentinței apelate, privind respingerea cererii pârâtului apelant A. D.-A. de eșalonare a plății datoriilor contrată tribunalul că astfel cum just a reținut instanța de fond, nu s-au depus înscrisuri în susținerea acesteia, raportat la toți pârâții.
Nici criticile de nelegalitate vizând lipsa de fundament a penalităților de întârziere calculate la debitele restante nu se pot reține, având în vedere, pe de o parte, faptul că legea nu reglementează în mod explicit un anumit tipar pentru procesul-verbal de ședință al adunării generale a asociațiilor de proprietari, astfel că raportat la esența însăși a actului de procedură denumit proces-verbal, procesele-verbale din 05.03.2006, nr. 1033/03.06.2009 și cel din data de 03.07.2010 respectă rigorile menționate, conținând informațiile necesare astfel încât să se rețină că s-a stabilit, conform dispozițiilor legale, un cuantum al penalităților de întârziere la plata cheltuielilor la întreținere de 0,2% lunar.
Pe de altă parte, astfel cum just a observat intimata reclamantă, semnăturile aplicate pe înscrisurile depuse la dosar nu au fost contestate, în privința veridicității, în procedura înscrierii în fals în termenul procedural reglementat de lege.
Pe cale de consecință, văzând dispozițiile art. 304 alin. 1 din C.proc.civ.. care stabilesc termenul limita până la care se poate formula cererea de înscriere în fals, ca fiind primul termen după prezentarea unui înscris folosit în proces instanța reține că o astfel de apărare nu se poate valorifica direct în apel, intervenind evident sancțiunea decăderii la expirarea termenului procedural stabilit de lege, fără ca dreptul să fi fost exercitat.
Prin urmare, în mod corect, cu respectarea dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a atribuit semnificație probatorie proceselor-verbale ale Adunării generale a asociaților din cadrul Asociației de P. 12 PT C., în privința procentului stabilit pentru calcularea penalităților de întârziere la plata cheltuielilor de întreținere.
Corect a calculat expertul desemnat în cauză, Drânca M. N. cuantumul penalităților de întârziere pentru aferente cheltuielilor la întreținere pentru fiecare lună din perioada mai 2010-decembrie 2012, de la data expirarea a 30 de zile de la data scadenței și până la data de 31.03.2013, expertul explicitând în anexa 3 la raportul de expertiză tehnică contabilă modul de calcul al penalităților, prin raportare la data scadenței obligației de plată, la data de la care se calculează penalitățile de întârziere, astfel că pentru luna decembrie 2012 în mod corect s-a stabilit că, raportat la cele două repere, suma datorată până la data de 31.03.2013 este de 18,29 lei.
În concluzie, nu s-au calculat penalități de întârziere pentru datorii la întreținere (obligație principală) datorate pentru o perioadă ulterioară celei din cererea introductivă, anume ulterior lunii decembrie 2012, ci suma stabilită a vizat obligațiile la întreținere calculate pentru perioada mai 2010 - decembrie 2012 inclusiv, pentru intervalul de la scadența obligației de plată a penalităților și până la data de 31.03.2013.
Sunt prin urmare, nefondate criticile de nelegalitate invocate în cererea de apel, în sensul că instanța ar fi stabilit un cuantum mai mare al penalităților de întârziere, acordând în fapt mai mult decât s-a cerut
În fine, se impune a se sublinia faptul că raportul de expertiză contabilă refăcut a fost înregistrat la Judecătoria Iași la data de 22.09.2014, iar instanța de fond a stabilit termen de judecată la data de 09.10..2014 pentru când părților li s-a comunicat duplicat al raportului, urmând a se formula obiecțiuni la raport.
La termenul de judecată din data de 09.10.2014, procedura de citare a părților fiind legal îndeplinită, la interogarea instanței, reprezentanții pârâților au menționat expres că nu au obiecțiuni la expertiză.
Este prin urmare tardiv formulată critica de nelegalitate de la punctul 4 din cererea de apel, chestiunea trebuia invocată și supusă cenzurii instanței de fond la termenul de judecată stabilit în acest scop.
Pentru aceleași considerente nefondate sunt și criticile vizând un pretins calcul greșit al cheltuielilor lunare de întreținere, neexistând obiecțiuni pe calculul expertului de specialitate, astfel de critici nu se mai pot valorifica în apel.
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a respinge, ca fiind nefondat, apelul formulat de pârâții A. D.-A., A. A. V., A. (I.) G., A. M. în privința sentinței civile nr._/24.10.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o va menține.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 din C.proc.civ. reținându-le culpa procesuală, instanța va obliga apelanții să plătească intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariul de avocat achitat de intimată în apel, conform chitanței atașate la fila 32 dosar apel.
În temeiul dispozițiilor art. 19 alin. 1 din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar suma de 501,13 lei reprezentând taxă judiciară datorată în apel pentru care apelanții au beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plată va rămâne în sarcina Statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, apelul promovat de pârâtul A. D.-A., A. A. V., A. (I.) G., A. M. în privința sentinței civile nr._/24.10.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Obligă apelanții să plătească intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei.
Suma de 501,13 lei reprezentând taxă judiciară datorată în apel pentru care apelanții au beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plată rămâne în sarcina Statului.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.06.2015.
Președinte, G. C. | Judecător, I. E. B. | |
Grefier, N. E. |
Red./Tehnored.B.I.E.
7ex./27.07.2015
Jud. fond: H. L.
| ← Anulare act. Decizia nr. 692/2015. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Hotărâre din 09-06-2015, Tribunalul IAŞI → |
|---|
