Pretenţii. Decizia nr. 930/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 930/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 930/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Iunie 2015
Președinte - C. I.
Judecător G. C.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 930/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe apelanta Asociația De P. Pt 12 C. și pe intimații S. I., S. N., G. A., G. C., având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 08.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22.06.2015, când,
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil de fata, constata:
Prin sentinta civila nr. 7116/19.05.2014 pronuntata de Judecatoria Iasi s-au dispus urmatoarele:
Admite în parte acțiunea exercitată de către reclamanta Asociația de P. PT 12 C., C._, cu sediul în Iași, ., județul Iași în contradictoriu cu pârâții S. I., S. N., G. A. și G. C., toți cu domiciliul în Iași, ., ..
Obligă pe pârâții S. I., S. N., G. A. și G. C. să achite reclamantei suma de 10.225 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei aprilie 2009 – aprilie 2013, suma de 9.221,13 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei aprilie 2009 – aprilie 2013 și suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariul apărătorului ales.
Respinge ca neîntemeiată cererea pentru restul pretențiilor.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
“Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 03.09.2013 sub numărul_, astfel cum a fost precizată (fila 108), reclamanta Asociația de P. PT 12 C. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților S. I., S. N., G. A. și G. C. la plata sumei de 10.225 lei reprezentând cheltuieli de întreținere datorate pentru perioada aprilie 2009 – aprilie 2013 și a sumei de 17.348 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada februarie 2009 – aprilie 2013. Reclamanta a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâții au restanțe la plata întreținerii, în cuantum de 10.225 lei și că, deși au fost somați să plătească, au refuzat să se conformeze. Mai mult, lunar, prin afișarea listelor de plată au luat cunoștință de sumele restante.
A mai arătat reclamanta că au fost calculate penalități de întârziere în cuantum de 17.348 lei.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 31 alin.2 din Regulamentul cadru al Asociațiilor de P., ale Legii nr. 114/1996, ale Legii nr. 230/2007, ale H.G. nr. 1275/2000, precum și ale Legii nr. 198/1997 și art. 25 din Legea nr. 326/2011.
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată, procesele-verbale din 08.03.2006, din 27.06.2009, din 03.07.2010, situația cheltuielilor de întreținere, calculul penalităților de întârziere, notificare, listele de plată.
Pârâtul S. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței să dispună respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de întreținere lunare sunt exagerate, cererea reclamantei fiind neîntemeiată și nedovedită. A mai arătat că în dosarul nr. 9397/2004, prin sentința civilă nr. 7782, tribunalul a hotărât respingerea capătului de cerere privind plata penalităților, însă reclamanta a continuat fraudulos să mărească penalitățile neținând cont de hotărârea judecătorească.
Pârâtul a solicitat administrarea probei cu expertiză contabilă.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare, pârâtul a depus, în copie, sentința civilă nr. 7782 din 08.09.2004 pronunțată de către Judecătoria Iași în cauza cu nr. 9397/2004.
Pârâții S. N., G. A. și G. C. nu au formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală.
La termenul de judecată din 05.05.2014 instanța a dispus decăderea pârâților din administrarea probei cu expertiză contabilă pentru neîndeplinirea obligației de achitare a onorariului provizoriu de expert.
Analizând susținerile părților coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, pârâții S. I., S. N., G. A. și G. C. sunt proprietarii apartamentului nr. 4 situat în Iași, ., ., ., iar în această calitate nu au achitat cota de contribuție la cheltuielile comune ale asociației din care fac parte. Totodată, au fost calculate penalități de întârziere, conform hotărârilor Adunării Generale ale Asociației de P. PT 12 C. din 08.03.2006 (fila 9), 27.06.2009 (fila 12), din 03.07.2010 (fila 15).
În drept, sunt aplicabile prevederile art. 46 din Legea nr. 230 din 2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, potrivit cărora toți proprietarii au obligația sa plătească lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv listele de plată, instanța constată că pârâții au acumulat un debit în cuantum de 10.225 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei aprilie 2009 – aprilie 2013.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere, instanța are în vedere atât hotărârile Adunării Generale din 08.03.2006, 27.06.2009 și 03.07.2010, cât și dispozițiile art. 49 alin.1 din Legea nr. 230/2007, modificată, conform cărora asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Instanța constată că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei listele de plată pentru lunile februarie 2009 și martie 2009, astfel încât nu se poate verifica aplicarea corectă, pentru aceste luni, a prevederilor art. 49 alin.1 din Legea nr. 230/2007.
Analizând modalitatea de calcul al penalităților de întârziere solicitate pentru perioada aprilie 2009 – aprilie 2013 (fila 21), instanța constată că dispozițiile art. 49 alin.1 teza finală din Legea nr. 230/2007, modificată, nu au fost respectate integral, cuantumul penalităților depășind sumele lunare la care s-au aplicat.
Procedând, așadar, la recalcularea penalităților de întârziere conform textului legal menționat (prin reducerea penalităților de întârziere la sumele lunare la care s-au aplicat în lunile aprilie – iulie 2009, ianuarie 2010, martie – noiembrie 2010, februarie 2011, aprilie 2011 – noiembrie 2011, ianuarie 2012- mai 2012, iulie 2012 – noiembrie 2012), instanța constată că valoarea penalităților de întârziere datorate de către pârâți este de 9.221,13 lei, aferente perioadei aprilie 2009 – aprilie 2013.
În ceea ce privește susținerea pârâtului S. I. conform căreia sumele reprezentând cheltuieli de întreținere lunare sunt exagerate, instanța arată că, potrivit prevederilor art. 12 punctul A lit. d din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarul are dreptul sã primeascã explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și, eventual, sã o conteste la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de platã. Or, în prezenta cauză, pârâtul nu a probat contestarea listelor de plată în care sunt menționate cotele de contribuție ale pârâților.
La soluționarea prezentei cauze vor fi avute în vedere și prevederile art. 1516 alin.1 din Noul cod civil potrivit cărora creditorul are dreptul la dobândirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 662 alin.1-4 Cod procedură civilă, instanța constată că reclamanta din prezenta cauză deține împotriva pârâților o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 19.446,13 lei compusă din suma de 10.225 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și suma de 9.221,13 lei reprezentând penalități de întârziere, pentru perioada aprilie 2009 – aprilie 2013, motiv pentru care îi va obliga pe aceștia să achite sumele menționate, respingând totodată ca neîntemeiată cererea reclamantei pentru restul pretențiilor, și anume cererea de obligare a pârâților la plata diferenței de penalități de întârziere (suma de 8126,87).
Prin urmare, instanța va admite în parte acțiunea, și va dispune potrivit celor arătate mai sus.
Totodată, potrivit prevederilor art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, pârâții căzând parțial în pretenții și aflându-se în culpă procesuală, instanța urmează a-i obliga la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată constând în onorariul apărătorului ales (600 lei – fila 6).”
Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta Asociația de P. PT. 12 C., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, in ceea ce privește admiterea doar in parte a penalităților de intarziere, in condițiile in care din înscrisurile depuse rezulta faptul ca a dovedit in totalitate pretențiile solicitate, atat cele privind cheltuielile de întreținere cat si cele privind penalitățile de intarziere.
Mai mult decât atat, intrucat a considerat ca, calculele privind cheltuielile de întreținere si penalitățile de intarziere sunt corect stabilite nu ne-am opus la efectuarea unei expertize contabile, expertiza solicitata de paratul S. I.. Proba cu expertiza contabila nu a mai fost administrata in cauza intrucat paratul nu si-a îndeplinit obligația de achitare a onorariului provizoriu de expert, sens in care instanța a dispus decăderea din proba.
Menționeaza totodată faptul ca inafara simplelor susțineri din întâmpinarea formulata de paratul S. I., paratul nu a făcut dovada faptului ca cheltuielile de întreținere si penalitățile de intarziere aferente debitului nu au fost calculate in conformitate cu dispozițiile legale. Ceilalți parați nu au formulat întâmpinare si nici nu au contestat sumele Indicate prin acțiunea introductiva.
Considera ca soluția de admiterea in parte a acțiunii introductive, este nelegala si netemeinica motivat de fapul ca din înscrisurile depuse rezulta faptul ca parații datorează penalitățile de întârziere in cuantumul solicitat prin acțiunea introductiva, respectiv suma 17.348,00 lei pentru perioada februarie 2009 - aprilie 2013, si nu doar 9.221,13 lei asa cum a stabilit instanța.
Mai mult decât atat, instanța a stabilit ca valoarea penalităților de intarziere datorate de parați este de 9.221,13 lei pentru perioada aprilie 2009 - aprilie 2013, msa din motivarea hotărârii nu rezulta modul de calcul al acestora, cum a ajuns instanța la aceasta suma.
Precizeaza, de asemenea, referitor la faptul ca instanța a reținut ca nu a depus la dosarul cauzei listele de plata pentru lunile februarie 2009 si martie 2009, ha a depus listele de plata pentru întreaga perioada solicitata prin acțiunea introductiva, insa le mai depune odată cu prezentul apel.
Intimatii nu au formulat intampinare.
In apel s-a administrat proba cu inscrisuri.
Din oficiu, instanta a pus in discutie exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru perioada anterioara datei de 3.09.2010.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca apelul este neintemeiat.
Art.49 din Legea nr. 230/2007 prevede ca asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, iar penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
In speta, reclamanta a solicitat obligarea paratilor la plata penalitatilor de intarziere aferente perioadei aprilie 2009-aprilie 2013, in suma de_ lei.
Potrivit art. 1 coroborat cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la actiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul de 3 ani stabilit in lege.
Constatând că în spetă nu a operat nici o cauză de întrerupere a cursului prescripției, in listele de plata depuse la dosarul de apel nefiind evidentiata vreo plata in contul penalitatilor de intarziere, care sa echivaleze cu recunoasterea pretentiilor reclamantei, instanța reține că excepția prescripției partiale a dreptului la acțiune invocată din oficiu este întemeiată, penalitățile de întârziere anterioare datei de 3.09.2010 fiind prescrise.
Pentru perioada ulterioara, tribunalul constata ca din aditionarea sumelor inscrise in rubrica “penalizare totala” a tabelului intitulat “Fisa de calcul a penalizarilor datorate la 30.05.2013”, in intervalul septembrie 2010-aprilie 2013 valoarea totala a penalizarilor este de 6431 lei.
Cum valoarea obtinuta este mai mica decat cea acordata prin hotararea primei instante, si cum in propria cale de atac nu se poate inrautati situatia celui care o promoveaza (art. 481 NCPC), tribunalul constata ca se impune a fi respins apelul reclamantei si pastrarea hotararii pronuntate de prima instanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta Asociația de P. PT12 C. împotriva sentinței nr. 7116/19.05.2014 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr._, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2015.
Președinte, C. I. | Judecător, G. C. | |
Grefier, E. D. B. |
red. tehnord.I.C.
2 ex. /6.02.2016
jud fond B. E. C.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Anulare act. Decizia nr. 89/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
