Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 725/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 725/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-05-2016 în dosarul nr. 725/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 725/2016
Ședința publică de la 17 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. M.
Judecător- A. M. C.
Grefier- L. G. O.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelant U. DE M. ȘI F. "GR.T. P." și pe intimat A. A., având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța reține că este primul termen de judecată, Tribunalul Iași - Secția civilă este competentă a soluționa cererea, apelul este timbrat, calea de atac este formulată în termen, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța rămâne în pronunțare
.
INSTANȚA
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 06.04.2015, reclamanta U. DE M. ȘI F. “GR.T.P.” IAȘI a solicitat obligarea pârâtului A. A. la plata sumei de 1112 RON, reprezentând taxa de școlarizare neachitată pentru anul universitar 2009-2010, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru în valoare de 50 RON.
În motivare, reclamanta a susținut că pârâtul a fost înscris la UMF Iași, Facultatea de M., specializarea Tehnică Dentară, în regim cu taxă, în anul universitar 2009-2010, anul III de studiu, însă nu a achitat integral taxa de școlarizare pentru anul respectiv, suma rămasă neachitată din totalul de 2000 RON fiind cea pretinsă prin prezenta cerere, deși, potrivit Legii învățământului nr.84/1995, Legii Educației Naționale nr.1/2011 (art.150), precum și Contractului de studii și Regulamentului de activitate didactică din cadrul Universității, studenții sunt obligați să achite, la timp, taxele de școlarizare stabilite de Senatul Universității și celelalte obligații financiare care le revin.
Prin sentința civilă nr.1056/27.10.2015 Judecătoria Iași a respins ca prescris acțiunea reținând următoarele:
,,În fapt, la data de 10.11.2009, între reclamanta U. DE M. ȘI F. “GR.T.P.” IAȘI și pârâtul A. A. s-a încheiat contractul cadru de studii pentru student români, având nr.1789 (filele 14-15), prin care pârâtul, în calitate de student la specializarea tehnică dentară, în anul III de studiu, în regim cu taxă, urma să beneficieze de derularea activităților specifice învățământului universitar, în concordanță cu planul de învățământ elaborate de facultate și de Senatul Universității, în anul universitar 2009-2010.
Pârâtul ar fi achitat, potrivit evidențelor contabile ale reclamantei (fila 17), suma de 3800 RON în trei tranșe, ultima la data de 01.02.2010, rămânând un rest de 1112 RON din suma totală de achitat (4912 RON), deși scadențele pentru obligațiile de plată a taxelor de școlarizare erau 15.09.2009, 11.01.2010 și 15.05.2010, după cum reiese din notificarea trimisă pârâtului, depusă la fila 15 a dosarului.
În drept, potrivit art.6 alin.5 din Noul Cod Civil, dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. De asemenea, dispozițiile art.5 alin.1 din Legea 71/2011 stabilesc că dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..
În aceste condiții, dat fiind faptul că respectivul contract de studii invocat de reclamantă s-a încheiat la data de 10.11.2009, instanța va face aplicarea dispozițiilor Codului civil de la 1864 și ale Decretului nr.167/1958.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive, pusă în discuție din oficiu, față de concluziile formulate în scris de reclamantă, prin avocat, instanța observă că, la data de 17 aprilie 2014, în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.283, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 1 din 17 februarie 2014, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin această decizie stabilindu-se că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5, art.201 și art.223 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil și ale art.6 alin.(4), art.2.512 și art.2.513 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, (…)prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art.18 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
Mai mult, potrivit art.517 alin.4 C.p.c., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pe cale de consecință, constatând că dreptul la acțiune al reclamantei pentru plata, în tranșe, a taxei de școlarizare s-a născut, astfel cum prevede contractul cadru de studii, la datele de 15.10.2009, 11.01.2010 și 15.05.2010, instanța apreciază că la acele momente a început să curgă și termenul de prescripție extinctivă pentru fiecare din tranșe, astfel încât cel mai târziu la data de 15.05.2010, pârâtul A. A. avea obligația de a stinge integral datoria de 4912 RON, indiferent în ce sume au fost tranșele anterioare. Ori, având în vedere că prescripția extinctivă începută la data de 15.05.2010 este supusă Decretului nr.167/1958, respective unui termen de prescripție este de 3 ani de la data scadenței ultimei tranșe, acesta s-a împlinit la data de 15.05.2013.
Având în vedere că pârâtul a efectuat ultima plată parțială la data de 01.02.2010, după acest moment lipsind orice fapt de recunoaștere a dreptului reclamantei, nefiind invocate și dovedite cazuri de întrerupere ori suspendare ulterior datei de 15.05.2010, promovarea prezentei acțiuni la data de 06.04.2015 a avut loc cu mult după împlinirea termenului de prescripție extinctivă, reclamanta nemaiputând obține constrângerea pârâtului, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, la a-și executa obligația contractuală”.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta UMF G. T. P. Iași arătând că disp. art. 2512 și art. 2513 din Noul cod civil sunt de imediată aplicare astfel încât prescripția extinctivă nu mai poate fi invocată de instanță din oficiu ori de către părți direct în căile de atac ci doar de cel în folosul căruia prescripția curge, prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, sau cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate. Or pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu a invocat excepția. Potrivit art. 5 alin. 2 și art. 223 din legea nr. 71/2011 dispozițiile de procedură referitoare la condițiile invocării excepției prescripției, fiind de imediată aplicare, sunt incidente în acele litigii în care procesul a început după . Codului civil. Raportat la plățile parțiale efectuate a operat recunoașterea debitului.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că apelul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele motive:
Potrivit art. 201 din legea nr. 71/2011 prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Termenul de prescripție al dreptului de a cere plata sumelor din prezenta cauză a început a curge anterior intrării în vigoare a Codului civil, astfel încât prescripția este guvernată de dispozițiile în vigoare la momentul începerii curgerii termenului de prescripție, respectiv de Decretul nr. 167/1958. Acest act normativ se aplică nu doar cu privire la dispozițiile de fond ci și cu privire la cele de procedură, fapt statuat în mod obligatoriu de Decizia ÎCCJ nr. 1 din 17 februarie 2014, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin această decizie stabilindu-se că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5, art.201 și art.223 din Legea nr.71/2011 și ale art.6 alin.(4), art.2.512 și art.2.513 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, (…)prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art.18 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
Art. 223 din Legea nr. 71/2011 invocat de reclamantă apelantă vizează cu totul alte ipoteze respectiv cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil. În cauza de față litigiul a fost pornit la 4 ani după . civil.
Singurele plăți parțiale dovedite la dosar și care ar fi putut întrerupe termenul de prescripție datează cel mai târziu din anul 2010 (luna decembrie-fila 47 dosar fond), astfel încât chiar și în raport cu aceste întreruperi termenul de prescripție de 3 ani este îndeplinit, acțiunea de față fiind pornită la 06.04.2015
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de U. DE M. ȘI F. GR.T P. IAȘI împotriva sentinței civile nr. 1056/27.10.2015 Judecătoriei Iași pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.05.2016.
Președinte, D. M. | Judecător, A. M. C. | |
Grefier, L. G. O. |
Red./dact. MD
4 ex./30.05.2016
Jud. fond R. I. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 443/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 850/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
