Fond funciar. Decizia nr. 443/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 443/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 443/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Februarie 2013
Președinte - M. M.
Judecător –C. M.
Judecător - S. C.
Grefier –M. Getuța
Decizia civilă Nr. 443
Pe rol fiind judecarea cauzei civile recursurile declarate de pârâta C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE F. F. și pârâții C. A. ȘI C. A. împotriva sentinței civile nr. 7056/29.03.2012 pronunțată de judecătoria Iași intimați A. G., C. L. DE F. F. IAȘI având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 01.02.2103, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 08.02.2013 când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 12.02.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 19.02.2103, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 22.02.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,25.02.2103, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 7056/29.03.2012 Judecătoria Iași dispune:
„Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A. G., invocată de pârâtul C. R..
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul A. G., cu domiciliul în U.S.A., New York 98-19 64 AVE, ., N.Y._, prin mandatar U. C., cu domiciliul în Iași, ., ., ., județul Iași în contradictoriu cu pârâtul C. R., în nume propriu și în calitate de moștenitor al numitei C. C., decedată, cu domiciliul în Iași, ..13, Județul Iași, C. Municipală Iași de Aplicare a Legii 18/1991, cu sediul în Iași, județul Iași și C. Județeană Iași de aplicare a Lg.18/1991, cu sediul în Iași, .. 60, județul Iași privind constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._ /1992.
Constata nulitatea absoluta parțială a titlului de proprietate_/1992 emis pe numele lui C. R. si C. CONSTANTA in ce privește suprafața de 95 mp descrisa in Anexa 5 identificata prin punctele 5,6,9,10. din expertiza efectuata de ing. P. I. expertiza ce face parte integranta din prezenta sentința .
Admite in parte cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Obliga paratul la plata sumei de 3000 lei reprezentând parte, onorariu de avocat si parte onorariu expert.
Ia act că, prin Încheierea din 09.02.2009 s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind revendicarea imobiliară de capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate, capăt de cerere suspendat in conformitate cu dispozițiile art. 244 cpc, pentru care se s-a format dosar separat prin repartizare manuală la completul inițial investit.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
Întrucât în cauză a fost invocată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în promovarea acțiunii, instanța urmează să o soluționeze cu prioritate,dând eficiență dispozițiilor imperative ale art.137 C.proc.civ. potrivit cu care „ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, din punctul de vedere al naturii sale juridice este o excepții de fond, absolute și peremptorie.
Calitatea procesuală este, alături de afirmarea unui drept, justificarea unui interes și capacitatea procesuală o condiție generală de exercițiu a acțiunii civile, care atrage prin neîndeplinirea sa admiterea excepției cu același nume și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii, făcând de prisos cercetarea în tot sau în parte a fondului cauzei.
P. calitate procesuală activă se desemnează îndreptățirea unei persoane de a sta în proces în calitate de reclamant, îndreptățire care se identifică prin identitatea între persoana reclamantului și cel care are dreptul invocat în raportul juridic dedus judecății.
Astfel, pretenția dedusă judecății constă în constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._/1992, emis pe numele pârâtul C. R. și a mamei sale C. C., cu privire la suprafața de 135,887 mp teren, reprezentând ½ din . perimetrul A-504-B-C-A, identificat în raportul de expertiză B. M. din dosarul nr._/99/2006 al Tribunalului Iași.
Potrivit art.III alin.2 din Legea 169/1997 cu toate modificările ulterioare nulitatea (titlurilor de proprietate) poate fi invocata de primar, prefect, Autoritatea Naționala pentru reconstituirea proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor de drept comun.
Din textul legal, reiese că în afara subiectelor de sezina calificate, legal determinate - primar, prefect, Autoritatea Naționala pentru reconstituirea proprietăților – în materia cererilor privind constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate beneficiază de calitate procesuala activa orice persoana care justifică un interes juridicește ocrotit.
Reiese că, în materia legii speciale de reparație, calitatea procesuala activa în cererile privind nulitatea absoluta condiția de exercițiu a acțiunii, referitoare la interes, este absorbita în conținutul noțiunii de calitate procesuala, legea condiționând imperativ legitimarea procesual de justificarea interesului procesual.
Potrivit regulilor procesuale, revine în sarcina reclamantului, conform art.1169 C.civ, să facă dovada existenței unui interes personal, născut, actual, legitim care să-i confere calitatea necesara de a solicita constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate emis pe numele bunicului său.
În fapt, instanța reține, din chiar susținerile reclamantului, coroborate cu înscrisurile de la dosar că, în procedura retrocedării prevăzută de Lg. 10/2001, acesta a formulat notificarea 67N/28.01.2001 adresată prin intermediul B.E.J. B. G. prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 217 mp teren, rectificată conform actelor de proprietate la suprafața de 231 mp teren, cerere respinsă inițial prin dispoziție a Primarului Municipiului Iași, împotriva căreia a formulat contestație.
P. sentința civilă nr. 1088/2007, pronunțată în dosarul nr._/99/2006, Tribunalul Iași a admis plângerea formulată și a modificat în parte Dispoziția nr. 2585/08.08.2006, dispunând restituirea în natură a suprafeței de 135,887 mp teren, situată în Iași, fosta .. 17, cuprinsă în perimetrul A-504-B-C-A, identificat în raportul de expertiză B. M., efectuat în acea cauză, constatând că o parte de teren este liberă, în vederea reconstituirii.
Interesul procesual, pe de altă parte, reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care o persoană îl poate obține ca urmare a promovării acțiunii, folos care, în plus, trebuie să fie direct și personal.
Susținând că terenul la care este îndreptățit se suprapune în totalitate peste terenul inclus în TP nr._/1992, reclamantul își justifică interesul direct și personal în promovarea acțiunii, problema existenței sau inexistenței în fapt a suprapunerii invocate ținând de fondul cererii deduse judecății.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța apreciază că reclamantul a probat în justificarea calității sale caracterul actual și legitim al interesului urmărit, motiv pentru care va respinge excepția lipsei calității procesuale active.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamant arata în sensul constatării nulității absolute parțiale a TP nr._/1992 următoarele:
- titlul de proprietate al numiților C. R. și C. C. este emis nelegal pentru suprafața indicată întrucât acesta se află pe amplasamentul proprietății sale, susține reclamantul, dovedită cu acte primare de proprietate.
- la data emiterii titlului de proprietate pentru C. R. și C. C., aceștia nu puteau beneficia de reconstituire, întrucât nu se încadrau printre beneficiarii enumerați la art. 8 din Lg. 18/1991, forma inițială.
In analiza cererii reclamantului instanța va avea in vedere dispozițiile art. III Lg. 169/1997 așa cum a fost modificat succesiv (ultima modificare Titlul V, articol unic, pct.1 Lg.247/2005) aliniatul 1 lit.a (ii) și lit. c, potrivit cu care: „sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislației civile, aplicabile la data încheierii acului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/199, Lg. 1/2000 (...) – actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr.1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire scoase din domeniul public în acest scop; „actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege”.
Reclamantul invocă în susținerea acțiunii sale și ORDONANTELE DE ADJUDECARE 400 din 26.07.1934 și 9351 din 18.11.1935.
În decizia Tribunalului s-a dispus casarea cu rejudecare întrucât instanța a avut in vedere numai . cea referitoare la .> Pentru stabilirea exactă a amplasamentului autorilor părților în cauza a fost administrata proba cu expertiza topo de către ing . P. I..
Expertul a procedat la identificarea ambelor parcele 12, respectiv 15 arătate de cele doua Ordonanțe de adjudecare.
Tot prin expertiza s-a arătat in răspunsul la obiectivul patru ca între proprietatea lui A. G. și titlul de proprietate_/1992, emis pe numele lui C. R. si C. CONSTANTA existau suprapunere reală parțiala de amplasamente in suprafața de 95 mp descrisa in Anexa 5, identificata prin punctele 5,6,9,10. În sensul ca aceasta suprafața a aparținut lui A. Haia și A..
Ia act instanța ca la data la care a fost emis titlul de proprietate al paratului, reclamanții nu formulaseră cerere de reconstituire a dreptului de proprietate .
Instanța reține, așadar, că primul motiv de nulitate constând în reconstituirea dreptului de proprietate al pârâtului pe amplasamentul proprietății reclamantului nu este în condițiile în care reconstituirea dreptului de proprietate al paratului a avut loc mult anterior, în anul 1992 și nu ulterior formulării notificării în vederea reconstituire de către pârât, cerere formulată abia la data de 28.01.2001, astfel încât titlul de proprietate al pârâtului nu a fost emis nici pentru un teren solicitat de către fostul proprietar în termen legal, liber la data solicitării, și nici pe un teren revendicat de foștii proprietari, motivul de nulitate, potrivit definiției unanim acceptate a acestei sancțiuni trebuind să fie anterior sau concomitent întocmirii actului a cărui nulitate se solicită.
Analizând cel de-al doilea motiv de nulitate invocat, și anume, acela că la data emiterii titlului de proprietate pentru C. R. și C. C., aceștia nu puteau beneficia de reconstituire, întrucât nu se încadrau printre beneficiarii enumerați la art. 8 din Lg. 18/1991, forma inițială, instanța reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 8 Lg. 18/1991, forma inițială: „Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau construirea acestui drept.
De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativa și alte persoane anume stabilite.
Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoana îndreptățită, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.
P. familie se înțeleg soții și copiii necăsătoriți, dacă gospodăresc împreună cu părinții lor”.
Ia act instanța că terenul reconstituit pârâtului și mamei sale nu este un teren agricol și nu a fost înscris în cooperativa agricolă de producție, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 35 alin.5 Lg. 18/1991 forma inițială, potrivit cu care: „Terenurile fără construcții neafectate de detalii de sistematizare, din intravilanul localităților, aflate în administrarea primăriilor, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere”, din documentația care a stat la baza eliberării titlului de proprietate contestat, instanța reținând îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor enumerate de textul de lege”, așa cum am evidențiat anterior: actele primare de proprietate, decretul de expropriere, actele de stare civilă justificative.
Ia act instanța de constatările raportului de expertiză în care se arată la obiectivul 4 că titlul pârâților a fost emis prin suprapunerea peste o suprafața de 95 mp ce a aparținut proprietarilor A. .
P. urmare, instanța, considerând că titlul de proprietate nr._/1992, nu este legal eliberat in ce privește suprafața de 95 mp identificata în raportul de expertiza în anexa 5, prin punctele 5,6,9,10 motivat de faptul că această suprafața de teren are categoria intravilan iar punerea în posesie se putea face pârâților numai în raport de vechiul amplasament fără nici o încălcare a limitelor proprietății.
Deși pârâții invoca faptul ca autorul reclamanților de afla in indiviziune iar întrucât nu avea efectuata lichidarea stării de indiviziune, acesta nu poate dovedi ca amplasamentul solicitat i-a aparținut, instanța va înlătura aceste susțineri și va constata că starea de indiviziune nu poate împiedica reconstituirea dreptului de proprietate deținut în indiviziune.
Față de aceasta situație de fapt instanța va admite în parte cererea de constatare nulitate a titlului de proprietate_/1992, emis pe numele lui C. R. si C. CONSTANTA, .
În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu al cheltuielilor de judecată instanța urmează să facă, în cauză, aplicarea dispozițiilor art. 274 C.porc.civ., potrivit cu care „partea care cade în pretenții datorează celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
Instanța va admite doar în parte cererea reclamantului de obligare aparatului l a plata cheltuielilor de judecata, întrucât cheltuielile antamate cu plata taxelor de timbru și, în parte cu onorariul de avocat, vizează și un capăt de cerere disjuns din prezenta cauză și care, deci, nu are legătură cu pretenția soluționată prin prezenta sentință.
In ce privește cererea de revendicare instanța reține că, prin încheierea din 06 02 2009 prin instanță de fond a dispus disjungerea capătului de cerere privind revendicarea imobiliară de capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate, capăt de cerere pentru care s-a dispus formarea unui dosar separat, prin repartizare manuală la același complet, cu fixarea termenului pentru judecarea revendicării la data de 20.03.2009, pentru când au fost citate părțile în aceeași calitate, cu mențiunea discutării suspendării cauzei, potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Față de aceasta dispoziție instanța va lua act de suspendarea capătului de cerere privind revendicarea.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, C. A. și C. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor critică soluția instanței de fond în ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată. Arată că potrivit art. 37 alin.1 din H.G. 131/2005 a emis titlul de proprietate nr._/25.09.2009 pe baza documentației primite de la C. Municipală Iași de fond funciar iar conform art. 6 lit. h din același act normativ stabilirea amplasamentului a fost atribuția exclusivă a Comisiei Municipale. Împrejurarea că sunt mai mulți pârâți în cauză nu trebuie să ducă la obligarea tuturor la plata cheltuielilor de judecată potrivit art. 277 Cod procedură civilă.
Recurenții C. A. și C. A. arată că hotărârea este nelegală prin faptul pronunțării în contradictoriu cu C. R. persoană decedată și nu în contradictoriu cu moștenitorii acestuia respectiv C. A. și C. A. introduși în cauză în calitate de pârâți în baza certificatului de moștenitor.
Deși reclamanții pretind că au cumpărat . cu familia Grosman aceștia nu fac dovada ieșirii din indiviziune și a dobândirii în proprietate exclusivă a vreunei suprafețe de teren echivalent cotei indivize de ½ pentru care instanța a admis chiar și în parte acțiunea în anulare. Afirmația instanței pe acest aspect ar fi fost întemeiată dacă cererea în anulare era formulată de toți coindivizorii respectiv familia A. sau moștenitorii săi cât și de familia Grosman sau moștenitorii acesteia. Reclamanții nefiind singurii titulari ai dreptului indiviz nu fac dovada nici a calității procesuale active și nici a unui interes legitim și actual în condițiile în care nu sunt titularii unui drept de proprietate cert și determinat care să justifice promovarea acțiunii.
În speță, suntem în prezența unui drept de proprietate comună pe cote părți care se distinge prin aceea că obiectul rămâne nefracționat în materialitatea sa în timp ce dreptul de proprietate însuși se fracționează în cote părți aritmetice ideale. Singura modalitate de concretizare a cotei ideale asupra bunului în materialitatea lui este sistarea stării de coproprietate.
Solicită a se ține seama de concluziile și constatările expertului C. V. care precizează că amplasamentul stabilit prin expertiza B. (care nu le este opozabilă) nu corespunde cu amplasamentul terenului ce a intrat în posesia autorilor reclamantului. Indicarea unor amplasamente diferite ale pretinsei proprietăți este încă un argument pentru ca instanța să constate că dreptul pretins nu este determinat și cert astfel încât să fie opus terților.
Buna credință a dobânditorilor face inoperantă acțiunea în anulare aspect asupra căruia instanța nu s-a pronunțat în nici un mod ignorându-l în totalitate.
Câtă vreme amplasamentul atribuit a fost dobândit cu bună credință și înainte ca reclamanții A. să fi formulat vreo cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nu pot fi expuși consecințelor pierderii vreunei suprafețe de teren dobândite în condiții de deplină legalitate. Drepturile dobânditorului de bună credință sunt protejate chiar și în situația unei erori săvârșite de autorități trebuind să beneficieze de garantarea drepturilor de proprietate dobândite cu bună credință, expresie a principiului securității raporturilor juridice.
Legalitatea titlurilor lor de proprietate în raport de dispozițiile Legii 18/1991 în vigoare la momentul emiterii lui a fost în mod greșit analizată de instanță.
Față de cuprinsul normelor înscrise în art. 11 alin. 1 și art. 11 alin. 8 din Legea 18/1991 în redactarea în vigoare în anul 1992 competența atribuirii amplasamentului era o prerogativă absolută a comisiei de aplicare a Legii 18/1991 necenzurabilă de instanțele judecătorești. Invocă recurenții dispozițiile art. II din Legea 169/1997.
Legalitatea titlului este dată și de aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. 5 din Legea 18/1991 atribuirea efectivă a terenurilor făcându-se la propunerea primăriilor făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Potrivit art. 22 din Legea 18/1991 erau îndreptățiți la reconstituirea proprietății până la 1000 m.p. teren aferent imobile, anexe, curți, grădini.
În baza autorizației_/20.06.1933 soții N. împreună cu C. P. (căsătorită C.) au fost autorizați să construiască pe . un imobil compus din subsol, parter și etaj cu dublu acces: pietonal la . pietonal și auto la .. Din construcție imobilul a fost dotat cu garaj, fiind efectuate și lucrările de racordare a imobilului la canalizarea publică. Lipsirea lor de cei 95 m.p. s-a produs pe amplasamentul accesului auto pe care îl aveau și practicau de la data edificării construcțiilor. Că acest acces a fost considerat proprietatea lor rezultă din adresa nr._/1936 prin care s-a refuzat preluarea instalației tocmai pe considerentul naturii private a terenului.
. fost printre primele parcele achiziționate fiind dintre cele mai mari ca întindere, amplasate cu aproximație în mijlocul fostei proprietăți Teithler. Un an mai târziu au fost achiziționate și alte parcele de dimensiuni mai reduse, acestea fiind amplasate în partea opusă casei lor cu ieșire unică la ., fără însă ca familia A. să fi devenit prin achiziționarea celor două parcele vecini direcți cu proprietatea lor. Datorită amplasamentului celor 2 parcele achiziționate de familia A. în imediata apropiere a . au și fost în întregime afectate de sistematizarea zonei prin construirea B-dului Independenței.
Obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată este lipsită de temei câtă vreme nu au avut nici o competență în determinarea amplasamentului și au fost de bună credință.
P. întâmpinarea formulată intimatul G. A. a solicitat respingerea cererilor de recurs.
Recurenta C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a fost cea care a emis titlul de proprietate nr._/1992 pe baza propunerii Comisiei Municipale, emițând hotărârea nr. 1692/510/A/1992. Acțiunea lui fiind admisă C. este parte care a căzut în pretenții deținând o culpă dacă avem în vedere faptul că este instituția care a emis titlul de proprietate contestat.
Achiesează la critica privind nelegalitatea hotărârii raportat persoanei în contradictoriu cu care s-a soluționat acțiunea respectiv C. R..
Celelalte critici sunt nefondate, afirmațiile lui fiind în sensul că proprietatea A. în suprafață de 217 m.p. a fost compusă din ½ din . actul de proprietate Ordonanța de adjudecare nr. 9351/1935 și din . în anul 1935 vânzarea la licitație publică s-a realizat fracționat pe bucăți de teren pentru a se facilita astfel vânzarea nu trebuie să ne conducă la ideea că soții A. au cumpărat în indiviziune cu familia Grosman. Ordonanțele de adjudecare sunt foarte clare și precise în acest sens și nu există nelămuriri cu privire la dreptul lui de proprietate.
Expertul C. V. precizează în mod foarte clar că actul care a asigurat determinarea suprafeței de ½ din . de familia A. este Ordonanța de adjudecare nr. 9351/18.09.1935.
Buna credință invocată de recurenții C. ar putea fi luată în considerare numai în condițiile în care titlul de proprietate nr._/1992 ar fi fost eliberat în mod legal, respectând toate rigorile legislative în materie. Un argument important ce susține această idee îl constituie lipsa actului de atribuire a terenului fostei parcele nr. 7, respectiv Ordonanța de adjudecare nr. 2955/1933. Hotărârea Comisiei Județene a fost emisă fără a avea un act primar de proprietate.
În realitate exproprierea pârâților prin Decretul 83/1988 nu s-a efectuat, terenul nu a fost preluat de stat iar imobilul construit nu a fost demolat, familia C. rămânând în posesia terenului și a imobilului din .. 13 de la adjudecare și până în prezent.
Din documentația ce a stat la baza eliberării titlului de proprietate contestat nu reiese faptul că pârâții C. au deținut în suprafața de 135,887 m.p. (conform expertizei B.) 95,00 m.p. (conform expertizei P.), situată în .>
Autorii săi figurează la poziția 27 în anexa la Decretul de expropriere cu suprafața de 217 m.p. teren, teren confiscat și ocupat abuziv cu 15 ani înaintea emiterii Decretului nr. 83/1988.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma cererilor de recurs formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Pârâtul C. R. a decedat la data de 6.12.2011. Moștenitorii acestuia C. A. soție supraviețuitoare și C. A., descendent de gr. I au fost introduși în judecată prin încheierea de ședință pronunțată la data de 12.01.2012. În aplicarea dispozițiilor acestei încheieri s-a îndeplinit procedura de citare cu moștenitorii decujusului, conform proceselor verbale aflate la filele 104, 105 dosar fond, pentru termenul de judecată din data de 24.01.2012 Cererile adresate instanței de fond subsecvent acestui moment poartă semnătura d-nei avocat M. V. care și-a exhibat calitatea de apărător al moștenitorilor decujusului C. R..
Reține Tribunalul dispozițiile art. 71 Cod procedură civilă, text potrivit căruia mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat și nici dacă acesta a devenit incapabil, mandatul dăinuiește până la retragerea lui de către moștenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului.
În aplicarea normei redate anterior d-na avocat V. M. s-a prezentat în instanță și a răspuns la termenele de judecată acordate în calitate de apărător al moștenitorilor decujusului C. R. inclusiv la ultimul termen de judecată când i s-a acordat cuvântul la dezbateri orale. Totodată, aceasta a semnat și notele de concluzii înregistrate la data de 21.03.2012 la Judecătoria Iași.
Este adevărat că dispozitivul sentinței civile recurate menționează ca și pârât în contradictoriu cu care s-a soluționat actul de învestire pe numitul C. R. decedat anterior pronunțării sentinței.
Casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, soluție susținută de C. A. și C. A. în partea de început a căii de atac este sancțiunea pe care legiuitorul a înțeles să o reglementeze pentru ipoteza îndeplinirii actelor de procedură cu neobservarea formelor legale – art. 304 pct.5 și art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
În speță nici nu a fost invocată cu atât mai puțin dovedită vătămarea recurenților C. A. și C. A.. Aceasta în condițiile în care cum s-a arătat deja acești moștenitori ai decujusului C. R. nu au înțeles să-i retragă d-nei avocat V. M. mandatul dat de autorul său fiind reprezentați de d-na avocat în fața instanței de fond. Mai mult decât atât aceeași d-nă avocat le-a reprezentat interesele și în calea de atac a recursului.
În aceste condiții nu poate fi reținută existența unei vătămări aptă a activa sancțiunea nulității în a cărei aplicare să-și găsească incidența dispozițiile art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă. Contextul juridic relevat face ca mențiunea din cuprinsul hotărârii fondului relativ la calitatea de pârât a numitului C. R. să-și găsească remediul procedural prin recurgerea la dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă.
Astfel nelegalitatea hotărârii instanței de fond pe acest motiv nu poate fi primită.
În analiza celorlalte susțineri ale recurenților C. A. și C. A. tribunalul are ca premergător să procedeze la relevarea situației de fapt litigioase ca rezultat al interpretării testimoniilor administrate în cauză.
Reclamantul A. G., în calitatea sa de moștenitor legal al decujușilor A. Haia și A., este beneficiarul sentinței civile nr. 1088 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/99/2006 la data de 30.05.2007. P. această sentință civilă rămasă definitivă și irevocabilă s-a dispus anularea în parte a dispoziției nr. 2585/8.08.2006 a Primarului Municipiului Iași cu consecința restituirii în natură a suprafeței de teren de 135,887 m.p. situată în Iași fosta .. 17, cuprinsă în perimetrul A-504-B-C-A, identificată în planșa nr. 3 anexa 1 a raportului de expertiză ing. M. B.. Argumentele ce au stat la baza pronunțării acestei hotărâri, prezentate în expunerea de motive se circumscriu condițiilor de acțiune ale Legii 10/2001, lege cu caracter reparatoriu ce are ca sferă de reglementare regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Se reține astfel că autorilor reclamantului A. G. le-a fost uzurpat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 217 m.p. situat în Iași . nr. 17 în baza Decretului 83/1988, lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupând parțial terenul. Fiind determinate limitele fostei proprietăți A., în relație cu Ordonanțele de adjudecare transcrise de Tribunalul Iași, Secția a III-a sub nr. 4000/26.07.1934 și 935/18.11.1935 s-au valorificat concluziile raportului de expertiză ing. B. M.. Conform acestora modernizarea B-dului Independenței pentru care s-a dispus exproprierea, a afectat doar . suprafața de 93,06 m.p. nu și . suprafață de 135,887 m.p. care a fost atribuită numiților C. G. C. și C. R. în baza Legii 18/1991. Totodată, Tribunalul Iași a reținut că nu se poate considera ca imobilul ce a făcut obiectul atribuirii în baza Legii 18/1991 ar fi fost „înstrăinat” în accepțiunea dispozițiilor legale, reclamantul și beneficiarul hotărârii nr. 1692/510/A/22.04.1992 urmând a-și compara eventual titlurile în cadrul unei acțiuni în revendicare.
La rândul lor autorii pârâților numiții C. C. și C. R. sunt beneficiarii hotărârii nr. 1692/510/A din data de 22.04.1992 emisă de C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 545 m.p. teren situată în Iași . (fost . nr. 140-142). Procedura Legii 18/1991, lege cu caracter reparatoriu a fost finalizată prin emiterea la data de 17.11.1992 a titlului de proprietate nr._ contestat în prezentul litigiu: suprafața de teren reconstituită de 545 m.p. a fost identificată prin .. 13, T.61, .> La baza emiterii acestui titlu de proprietate a stat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de C. C. și R. căreia i s-au anexat actul dotal nr. 8764/5.09.1934 și actul de donație autentificat sub nr. 6176/13.12.1967. Din cel dintâi înscris rezultă constituirea de către P. C. în vederea căsătoriei sale cu D-l C. N. C., a unei dote de 1/3 cotă indiviză din imobilul construit în ..13 împreună cu A. și G. N.. Se arată în cuprinsul acestui act că proprietatea asupra terenului a dobândit-o prin actul de vânzare – cumpărare autentificat de Tribunalul Iași, Secția a 3-a la nr. 1981/1933. Actul de donație este încheiat între Dr. G. N. în calitate de donator și C. C., reprezentantă a fiului său C. R., în calitate de donatar și are ca obiect cota indiviză de 1/3 din imobilul situat în .. 13. Se arată în cuprinsul actului că terenul face parte din fosta proprietate Teithler din Iași,. nr.140 – 142 (astăzi . . a venit în proprietatea d-nei C. C. născută P. și Dr.A. N.,prin Ordonanța de adjudecare definitivă din 19.05.1933 a Tribunalului Iași, secția a III-a dată în dosarul nr. UTA/1932 a aceluiași Tribunal. Se mai menționează că la 3 iulie 1936 cu actul autentificat de Tribunalul Iași, secția a III-a nr.2394/1936 d-na A. N. a vândut d-nei C. C. porțiunea sa indiviză rămânând din proprietate donatorului 1/3 cotă indiviză din întreg imobilul ce face obiectul contractului.
La dosarul cauzei nu a fost depusă Ordonanța de adjudecare definitivă din 19 mai 1933 a Tribunalului Iași. Însă, asemenea imobilului proprietatea autorilor reclamantului, imobilul proprietatea C. N. R. și C. G. C. a fost expropriat prin Decretul 83/1988. Conform poziției 4 – 5 din anexa la acest decret, imobilul proprietatea C. R. și C. este situat în Iași, .. 13, suprafața terenului fiind de 243 m.p., suprafața construcției fiind de 514,13 m.p. iar suprafața utilă de 385,14 m.p.
Potrivit raportului de expertiză ing. P. I. M. efectuat ca urmare a pronunțării deciziei civile nr. 2463/24.11.2010 de către Tribunalul Iași suprafața de 135,887 m.p. (reprezentând ½ din . Iași . nr. 17, cuprinsă în perimetrul A-504-B-C-A, conform sentinței civile nr. 1088/2007 a Tribunalului Iași este delimitată de punctele de contur 5, 6, 7, 8, 9, 10 (anexa nr. 2). Suprafața înscrisă în titlul de proprietate nr._/1992 în întinderea sa reală de 527 m.p. (și nu de 545 m.p. conform titlului de proprietate) este delimitată de punctele de contur 11, 12, 6, 9, 13, 14, H, 15, 16, 17 (anexa nr. 3). Între cele 2 suprafețe de teren astfel identificate există o suprapunere reală parțială de amplasamente în suprafață de 95 m.p. descrisă în anexa nr. 5 a raportului prin punctele 5, 6, 9, 10. În cadrul răspunsului la obiectivul nr. 5 d-l expert arată că imobilul descris de punctele de contur 5, 6, 9, 10 din anexa nr. 5 a aparținut autorilor reclamantului numiții A. A. și Haria.
Pe fondul litigiului tribunalul reține nelegalitatea sentinței civile recurate.
Actul de învestire aduce în discuție calitatea de proprietar a reclamantului A. G. recunoscută prin sentința civilă nr. 1088/2007 a Tribunalului Iași în antiteză cu nelegala recunoaștere a dreptului de proprietate în beneficiul numiților C. R. și C. C.. Aceasta, în condițiile în care între suprafața de 135,887 m.p. pentru care s-a reținut aplicabilitatea Legii 10/2001 în beneficiul reclamantului A. G. și suprafața de 545 m.p. pentru care s-a reținut incidența Legii 18/1991 în beneficiul autorilor pârâților, există o suprapunere parțială pe o întindere de 95 m.p. astfel cum rezultă din raportul de expertiză. Modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active de către judecătorul fondului și absența oricăror critici pe acest aspect în cererile de recurs determină sancționarea situației de fapt litigioase prin raportare doar la norma înscrisă în art. III alin. 1 din Legea 169/1997.
Alăturat întregii proceduri atât administrative cât și judiciare legiuitorul a înțeles să reglementeze prin textul art. III din Legea 169/1997 și acele ipoteze în care deși finalizată, prin emiterea unor acte, procedura de constituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate a fost negată, ignorată în granițele aplicării sale. Art. III vine să protejeze, întrucât aceste transgresări nu pot rămâne în afara oricărei sancțiuni, personale care urmând procedura edictată de Legile fondului funciar, au fost lezate în drepturile lor recunoscute în materia fondului funciar. Ceea ce solicită însă reclamantul este aplicarea art. III din Legea 169/1997 dincolo de granițele procedurii de reconstituire/constituire a dreptului său de proprietate, singura condiție în prezența susținerilor sale fiind cea a existenței unui motiv de nulitate a titlului de proprietate. Ori, este inadmisibil ca verificarea legalității procedurii de aplicare a legilor fondului funciar să fie făcută de instanță, fără putința punerii în antiteză pe tărâmul acestor legi, a două drepturi pretins egale, cel al reclamantului, ca titular al actului de investiție și cel al pârâților. Aceasta în condițiile în care dreptul alegat de reclamant nu are drept pilon al constituirii sale legea funciară ci o altă lege cu caracter reparatoriu aptă a readuce în patrimoniu dreptul real uzurpat respectiv Legea 10/2001.
P. mijlocirea cererii de chemare în judecată reclamantul invocă calitatea lui de titular al dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu pe care dorește ca instanța s-o proteguiască. Departe de a-i nega reclamantului acest drept la ocrotire, tribunalul notează ca permisă legislativ este calea care, plasându-se dincolo de o legislație specială, nu poate fi grefată decât pe dispozițiile Codului civil respectiv ale art. 480 de care a înțeles să se uzeze reclamantul în cel de-al doilea capăt de cerere. Acest text de lege cu caracter general este tocmai cel ce-i garantează reclamantului protecția proprietății sale inclusiv prin putința acordată instanțelor judecătorești de a proceda în ipoteza în care ambele părți exhibă titluri de proprietate asupra aceluiași bun imobil, în speță suprafața de 93 m.p. teren, la compararea acestora. Este adevărat că în cadrul acestei operațiuni de comparare a terenurilor de proprietate se va verifica alături de alte elemente și calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură a terenului pe tărâmul Legii 10/2001 respectiv de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului pe tărâmul Legii 18/1991. Această verificare însă în nici o măsură nu interferează și nu poate interfera cu dispozițiile art. III din Legea 169/1997 edictate spre ocrotirea beneficiarilor legilor funciare ale căror interese au fost ignorate.
Raportat obiectului acțiunii, Tribunalul reține că acțiunea în nulitate nu este petitorie și nu urmărește stabilirea dreptului de proprietate caracter ce aparține exclusiv acțiunii în revendicare. În condițiile în care reclamantul se consideră proprietar asupra terenului de 93 m.p. în litigiu situat în Iași, . nr. 17 are la îndemână acțiunea în revendicare și nu acțiunea în nulitate absolută care nu îi aduce nici un folos practic, întrucât prin admiterea acțiunii nu redobândește nici plenitudinea atributelor dreptului real și nici consfințirea dreptului său.
Pe de altă parte chiar recunoscându-i reclamantului putința activării dispozițiilor art. III alin. 1 din Legea 169/1997 ipotezele normei nu se regăsesc în speță. Emiterea titlului de proprietate nr._/1992 în beneficiul numiților C. R. și C. C. nu încalcă dispozițiile Legii fondului funciar.
Titlul de proprietate contestat s-a emis în temeiul Legii 18/1991 în redactarea în vigoare la momentul emiterii sale potrivit regulii de drept tempus regit actum. D. fiind amplasamentul intravilan al terenului și situarea acestui pe raza municipiului Iași, zonă necooperativizată dispoziția legală incidentă este cea a art. 35 alin. 5 din Legea 18/1991. Conform textului de lege terenurile fără construcții, neafectate de detalii de sistematizare, din intravilanul localităților aflate în administrarea primăriilor, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului 712/1966, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere.
Cum s-a arătat deja, suprafața de 514,13 m.p. situată în Iași, .. 13 proprietatea numiților C. R. și Ciorenei C. a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 83/1988 astfel că dreptul real de proprietate a ieșit din patrimoniul numiților C. R. și C. C. și s-a perpetuat în patrimoniul Statului Român Comunist. Chiar dacă astfel cum susțin aceștia în cadrul cererilor adresate autorității administrative, în baza Legii 18/1991, au continuat să stăpânească în fapt această suprafață de teren solicitată, în drept fundamentat pe Decretul 83/1988 au pierdut dreptul de proprietate asupra acesteia. Ca atare, terenul uzurpat aflat în proprietatea statului din anul 1988 a trecut în puterea art. 35 alin. 1 din Legea 18/1991 în proprietatea Municipiului Iași făcând obiectul alin. 5 al art. 35 din același act normativ.
Potrivit art. III alin. 1 lit. a pct. ii din Legea 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri cum sunt actele de reconstituire, constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării în baza Legii 18/1991, pentru terenurile intravilane, a Legii 1/2000 și a prezentei legi.
Pentru incidența acestui caz de nulitate absolută este necesar a fi întrunite cumulativ următoarelor condiții:
- existența unor acte de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea unor persoane neîndreptățite;
- reconstituirea să se facă pe fostele amplasamente ale foștilor proprietari;
- amplasamentele să fi fost libere la data solicitării de către foștii proprietari.
Trecând dincolo de faptul că reclamantul a solicitat restituirea terenului în baza Legii 10/2001 tribunalul notează că la data formulării de către reclamant a cererii de restituire a proprietății sale în beneficiul autorilor pârâților fusese deja reconstituit dreptul de proprietate. Ca atare, la data solicitării terenului de către reclamant acesta nu era liber pentru ca să-și găsească aplicarea art. III alin. 1 lit. a pct. ii din Legea 169/1997.
Nici dispozițiile art. III alin. 1 lit. c din Legea 169/1997 nu-și găsesc incidența. Pentru ca actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari să fie lovite de nulitate absolută este necesar ca la data reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate terenul să fie revendicat de foștii proprietari; să existe un act de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea unor persoane neîndreptățite, actele de reconstituire să privească terenuri intravilane.
În speță, cea dintâi condiție nu este îndeplinită, reclamantul solicitând restituirea proprietății sale în baza Legii 10/2001, în timp ce autorilor pârâților li se finalizase procedura de reconstituire în baza Legii 18/1991 încă din anul 1992 an în care li s-a eliberat titlul de proprietate contestat.
Concluzionând tribunalul reține că, în contextul situației de fapt litigioase nu este incident nici un motiv de nulitate reglementat de legiuitor în mod exhaustiv în cuprinsul art. III alin. 1 din Legea 169/1997 care să fundamenteze actul de învestire a instanței.
Notează tribunalul că față de specificul acțiunii în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate este oțios a analiza celelalte motive de recurs invocate de reclamanții C. A. și C. A..
Dată fiind soluția spre care s-a orientat Tribunalul în capătul de cerere vizând constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nu mai subzistă aplicarea art. 274 Cod procedură civilă în beneficiul reclamantului. Ca atare determinat de acest aspect este întemeiată implicit și critica Comisiei Județene Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
În considerarea celor mai sus expuse în baza art. 304 pct. 9 și 312 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a dispune conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâta C. Județeană Iași de fond funciar și pârâții C. A. și C. A. împotriva sentinței civile nr. 7056/29.03.2012 pronunțată de judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. G., prin mandatar U. C., în contradictoriu cu pârâtul C. R. ,decedat, având ca moștenitori pe Cioranei A. și Cironei A. în nume propriu și în calitate de moștenitor al numitei Cironei C., decedată, C. municpală Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991 și C. județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991 vizând constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/1992.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 25.02.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.M. C.M. S.C. GREFIER,
M.G.
Red: C.M.
Tehn. H.C.
Ex.2/16.07.2013
Judecător fond: C. C.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 725/2016. Tribunalul IAŞI → |
|---|
