Contestaţie la executare. Decizia nr. 363/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 363/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-02-2012 în dosarul nr. 363/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Februarie 2012
PREȘEDINTE - E. C.
Judecător - A. M. C.
Judecător - C. P.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 363/2012
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata C.N.A.S. – C.A.S. Iași împotriva sentinței civile nr. 7443/18.04.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimatul D. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat Fandache A. pentru intimat, lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, la prima strigare a cauzei, dosarul fiind solicitat la amânări fără dezbateri, avocat Fandache arată că pentru intimat nu mai are alte probe sau cereri de formulat. Depune la dosar concluzii scrise, solicitând instanței să ia act de aceste concluzii, arătând că nu se mai poate prezenta la strigarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Văzând că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu s-a solicitat administrarea altor probe, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 7443/18.04.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/2011, s-a admis contestația la executare formulată de către contestatorul D. C., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE A. DE S. - C. DE A. DE S. IAȘI, și s-au anulat titlul executoriu nr. 6173 din 21.12.2010 și somația din 21.12.2010 emise de către intimată în dosarul de executare nr. 5973/2010.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 17.01.2011, sub nr._, contestatorul D. C. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu intimata C. Națională de A. de S. - C. de A. de S. Iași să dispună anularea executării, a tuturor actelor de executare și a titlului în baza căruia s-a făcut executarea, anularea Titlului executoriu nr. 6173/21.12.2010 și anularea somației înregistrate la CAS Iași sub nr._ din 21.12.2010. Contestatorul a solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că decizia de impunere nr. 1817 din 11.10.2010, în temeiul căreia a fost începută executarea silită a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale în materie. Art. 257 alin.2 lit. b din Legea nr. 95 din 2006 prevede stabilirea contribuției sub forma unei cote ce se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit. Deși nu a realizat venituri, a fost calculată contribuția, în mod nelegal.
A mai arătat contestatorul că, prin Dispoziția Primarului Municipiului Iași nr. 8805 din 13.08.2004, s-a suspendat activitatea desfășurată de către AF D. C., pentru o perioadă de 2 ani, astfel încât, pentru perioada 13.08.2004 – 13.08.2006 contribuția nu a fost datorată. S-a învederat că prin rezoluția nr. 6972/27.05.2009 a Directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași s-a dispus radierea AF D. C., începând cu data de 27.05.2009, astfel încât calcularea contribuției la FNUASS este lipsită de temei legal.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe prevederile art. 401 alin.1 lit. c și art. 403 din Codul de procedură civilă.
În susținerea contestației la executare, legal timbrate, contestatorul a depus, în copie, somația din 21.12.2010, decizia de impunere nr. 1817/11.10.2010 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS în cazul contribuabililor persoane fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF pentru perioada ianuarie 2005 – octombrie 2010, titlul executoriu nr. 6173/21.12.2010 din dosarul de executare nr. 5973/2010, rezoluția nr. 6972 din 27.05.2009 a Directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, certificatul de radiere emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, dispoziția nr. 8805 din 13.08.2004 emisă de către Primarul Municipiului Iași, Autorizația nr. 2061 din 03.02.2004, decizii de impunere anuală pentru anii 2009, 2008, 2007, 2006, 2005, declarații depuse la C.A.S .
Intimata C. de A. de S. Iași, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței să dispună respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a susținut că decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor obținute pe bază de protocol de la ANAF.
Intimata a mai arătat că actul administrativ fiscal a fost comunicat cu respectarea dispozițiilor art. 44 alin.2 din O.G. nr. 92 din 2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, care permit comunicarea prin publicitate. A apelat la această modalitate de comunicare și a procedat și la afișarea concomitentă la sediul instituției și pe pagina de internet a CAS Iași a unui anunț colectiv cu nr._ din 11.10.2010 în care este menționat că a fost emis actul administrativ fiscal. Totodată, în „Ziarul de Iași” din 13.10.2010, C. de A. de S. Iași a publicat un anunț în atenția persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități independente (liber profesioniști, membri în întreprinderi familiale, titulari întreprinderi individuale) prin care li se aducea la cunoștință emiterea deciziilor de impunere conform anunțului colectiv nr._/11.10.2010. Decizia de impunere a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 43 din O.G. nr. 92/2003 și nu a fost contestată în termen de 30 de zile potrivit art. 207 din același act normativ.
S-a învederat că potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006 persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor, nedepunerea acestor declarații constituind o încălcare a prevederilor art. 81 din O.G. nr. 92/2003 și ale art. 215 din Legea nr. 95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Prin întâmpinare s-a susținut că, pentru anii 2006 – 2010, calculul obligațiilor la FNUASS, având în vedere și calitatea de pensionar a contestatorului, a fost determinat la salariul minim pe economie până la nivelul anului 2008. Pe perioada suspendării activității asociației, aceasta era în continuare înregistrată în evidențele ANAF.
A mai susținut intimata că în baza deciziei de impunere, care reprezintă titlul de creanță, au fost emise, la data de 21.12.2010, somația de plată și titlul executoriu nr. 6173/21.12.2010.
Intimata a mai arătat că prin prevederile Codului de procedură fiscală este reglementat dreptul organului fiscal de a calcula obligațiile fiscale principale precum și obligațiile accesorii în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani, calculat de la data de 1 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul.
A subliniat intimata că suma datorată este o creanță bugetară la care se calculează toate accesoriile legale potrivit prevederilor art. 88 lit. c, art. 119, art. 120 alin.7 din O.G. nr.92 din 2003.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 115 Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
A fost depus, în copie, dosarul de executare nr. 5973/2010.
Ulterior, prin precizări scrise, contestatorul a susținut că actul administrativ fiscal nu i-a fost comunicat într-un mod efectiv întrucât, deși se susține că anunțul a fost publicat pe site-ul CAS Iași și într-un ziar local, nu se poate pretinde unei persoane în vârstă de 61 de ani să acceseze internet-ul și orice site despre care află citind în ziar.
Intimata a depus, în copie, anexa la anunțul nr._/11.10.2010 privind lista contribuabililor cărora li s-au emis decizii de impunere privind obligații de plată la FNUASS.
Contestatorul a depus și concluzii scrise.
Analizând susținerile părților coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține temeinicia contestației la executare pentru următoarele motive:
În temeiul deciziei de impunere pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS în cazul contribuabililor persoane fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF pentru perioada ianuarie 2005 – octombrie 2010 nr. 1817/11.10.2010, intimata C. de A. de S. Iași a emis titlul executoriu nr. 6173/21.12.2010 în dosarul de executare nr. 5973/2010 pentru suma de 2776 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, dobânzi și penalități de întârziere, precum și somația din 21.12.2010.
Anterior constituirii dosarului de executare, intimata a întocmit procesul-verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr._/11.10.2010.
În drept, sunt aplicabile dispozițiile art. 45 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, conform cărora actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Contestatorul a susținut că nu i-a fost comunicată decizia de impunere, nefiind astfel înștiințat cu privire la sumele datorate.
În prezenta cauză, intimata a învederat că modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal, respectiv a deciziei de impunere nr. 1817/11.10.2010, a fost publicitatea, fiind întocmit anunțul colectiv privind publicarea prin publicitate nr._ din 11.10.2010.
Din prevederile art. 42 alin.3 din Codul de procedură fiscală, instanța reține că legiuitorul român a permis efectuarea comunicării prin publicitate, și anume prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului.
Comunicarea actului administrativ fiscal trebuie realizată potrivit normelor Codului de procedură civilă care se aplică în mod corespunzător, astfel cum impun dispozițiile art. 44 alin.4 din O.G. nr. 92 din 2003, republicată. Or, normele Codului de procedură civilă reglementează posibilitatea comunicării prin publicitate numai în mod excepțional, în situația în care nu poate fi identificat domiciliul destinatarului actului procedural.
Astfel, potrivit art. 95 alin.1 din Codul de procedură civilă, comunicarea prin publicitate este efectuată numai când reclamantul învederează ca, deși a făcut tot ce i-a stat in putința, nu a izbutit sa afle domiciliul paratului.
Din decizia de impunere nr. 1817/11.10.2010 se poate reține, fără nicio îndoială, faptul că intimata cunoștea domiciliul contestatorului.
În aceste condiții, instanța apreciază că nu a fost efectuată o comunicare valabilă a actului administrativ fiscal ce a stat la baza emiterii titlului executoriu nr. 6173/21.12.2010 și a somației din 21.12.2010, acest act fiind lipsit astfel de efectele sale legale, în conformitate cu prevederile art. 45 din O.G. nr. 92 din 2003, republicată, referitoare la opozabilitatea actului administrativ fiscal.
Așadar, față de cele arătate mai sus, instanța apreciază ca întemeiată prezenta contestație la executare, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 174 alin.3 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul de procedură fiscală, o va admite și, pe cale de consecință, va anula titlul executoriu nr. 6173 din 21.12.2010 și somația din 21.12.2010 emise de către intimată în dosarul de executare nr. 5973/2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal C.A.S. Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, recurenta a susținut că,prin O.G.nr.92/2003 în forma în care a fost publicată în mod inițial, precum și în forma republicată în anul 2004, prevedea la art.39 alin.2 faptul că actul administrativ fiscal se comunică „a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; b) prin persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, telefon, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, iar data comunicării va fi dovedită prin semnătura destinatarului”. Tot la art.39, dar la alin.3 era prevăzut faptul că „În cazul în care se constată lipsa contribuabilului sau a oricărei persoane îndreptățite să primească actul administrativ fiscal de la domiciliul fiscal ala acestuia, comunicarea se face prin publicarea unui anunț într-un cotidian național de largă circulație și într-un cotidian local sau în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în care se menționează că a fost emis actul pe numele contribuabilului. Actul administrativ fiscal se consideră comunicat în a cincia zi de la data publicării anunțului”.
Forma art.39 a fost modificată integral odată cu republicarea din anul 2005, acest articol primind un nou conținut și fiind renumerotat, devenind astfel art.44 al OG 92/2003. forma și conținutul art.44 a fost menținută și după republicarea din anul 2007 a Codului de procedură fiscală. Conform art.44 al O.G.92/2003 republicată comunicarea actelor administrative prin publicitate nu mai este subsecventă celorlalte modalități de comunicare, ci a devenit o posibilitate alternativă și valabilă, de rang egal, în raport de celelalte căi de comunicare, legiuitorul eliminând conținutul fostului alin.3 al art.39 care prevedea posibilitatea efectuării comunicării prin publicitate doar în cazul în care comunicarea în mod direct cu confirmare de primire nu a fost posibilă din motive obiective. Mai mult, tocmai pentru că s-a înlăturat subsecvența modalității de comunicare prin publicitate, aceasta devenind o modalitate alternativă de comunicare, legiuitorul a reglementat-o mai amănunțit, înserând prevederea specială de la alin.3 a art.44 referitoare la faptul că „Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a ANAF, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului”. Însăși instanța, prin sentința pronunțată reține faptul că „legiuitorul reglementează mai multe modalități de comunicare, între care și cea prin publicitate, fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora”. Modificarea intervenită cu privire la modalitățile de comunicare a actelor administrativ fiscale nu contravine principiilor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Astfel, dispozițiile codului de procedură fiscală cu privire la comunicarea actelor administrativ fiscale sunt dispoziții speciale, dispozițiile dreptului comun neavând prioritate față de acestea. Atunci când a avut în vedere întregirea dispozițiilor fiscale cu cele de drept comun, legiuitorul s-a referit la anumite modalități efective de comunicare și mai amănunțit descrise în Codul de procedură civilă, cum ar de exemplu: cine ar trebui să semneze o eventuală confirmare de primire pentru ca actul procedural să fie valabil; imposibilitatea îndeplinirii actelor de procedură în zilele de sărbătoare legală, afară de cazurile grabnice; obligativitatea comunicării schimbării domiciliului.Având în vedere aceste dispoziții legale, cu respectarea tuturor principiilor înscrise în aceste norme imperative, CAS Iași a ales procedura prin publicitate, sens în care a respectat prevederile alin.3 al art.44 din O.G.92/2003 și a procedat la comunicarea actului administrativ fiscal prin afișarea concomitentă la sediul instituției și pe pagina de internet a CAS Iași a unui anunț colectiv cu nr._/11.10.2010, în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Totodată, concomitent cu publicarea pe site-ul instituției, în „Ziarul de Iași” din data de 12.10.2010, CAS Iași a publicat un anunț în atenția persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități independente (liber profesioniști, membri în întreprinderi familiale, titulari întreprinderi individuale) prin care li se aducea la cunoștință emiterea deciziilor de impunere conform anunțului colectiv nr._/11.10.2010. Aspectele de legalitate ale comunicării Deciziei de impunere sunt evidențiate și prin emiterea Deciziei nr.XIV/05.02.2007 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în M.O. nr.733/30.10.2007, în conformitate cu care „posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ.”. pe de altă parte, conform art.110 alin.2 Cod procedură fiscală „titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală…”, în speță fiind vorba despre Decizia de impunere. Din coroborarea acestor prevederi, rezultă că atâta timp cât nu a fost contestat vreun aspect privind decizia de impunere în termenul prevăzut de 30 de zile indicat în aceasta la organul fiscal competent și, în caz de respingere a contestației respective, la instanța de judecată de contencios administrativ a Tribunalului Iași, în fața instanței investite cu judecarea prezentei contestații la executare nu mai pot fi invocate aspecte de fond ale acestui titlu de creanță fiscală. Prin urmare, limitele posibilității de analiză a instanței de executare sunt doar cele ce țin de respectarea condițiilor de fond și de formă ale actelor de executare emise în baza titlului de creanță, respectiv doar aspecte referitoare la somație și la titlu executoriu. Orice fel de apărări de fond sau formă împotriva conținutului deciziei de impunere, inclusiv modul de calcul al datei scadenței și modul de calcul a sumelor datorate țin exclusiv de competența organului jurisdicțional competent să soluționeze contestația formulată conform art.205, 207 Cod procedură fiscală împotriva deciziei de impunere, respectiv Tribunalul Iași.
Prin precizările formulate ,recurenta a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare arătând că ,deși titlul executoriu și somația au fost comunicate contestatorului la 28.12.2010, acesta a promovat contestația la 17.01. 2011 ,peste termenul de 15 zile prevăzut de lege. Aspectul arătat a fost invocat pentru prima dată în calea de atac, astfel că are caracterul unei cereri noi ce nu poate fi analizată potrivit art.316 cu referire la art.294 Cod proced civilă,cu atât mai mult cu cât nu constituie o excepție de ordine publică pentru a putea fi cercetată din oficiu. Totodată,se reține și faptul că acest nou motiv de recurs a fost formulat la 5.08.2011 ,peste termenul de 15 zile prev. de art.303 cu referire la art.301 Cod proced. Civilă ,calculat de la data comunicării sentinței primei instanțe – 25.05.2011 .Acesta constituie încă un argument în imposibilitatea analizării excepției tardivității formulării contestației la executare invocată pentru prima dată în calea de atac.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constând în susținerile și apărările părților, înscrisurile depuse, raportat la motivele de recurs invocate dar și reglementările legale imperative aplicabile speței deduse judecății, instanța constată că recursul nu este fondat, cu reținerea următoarelor considerente:
La data de 21.12.2010 intimata a emis în dosarul de executare nr. 5973/2010 somația și titlul executoriu nr.6173 prin care reține în sarcina contestatorul D. C. suma de 2776 lei cu titlu de dobânzi, documentul prin care s-a individualizat creanța fiind Decizia de impunere 1817/11.10.2010.
In drept, retine tribunalul că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanță, în cauza de față decizia de impunere, devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent. Decizia de impunere constituie și înștiințare de plată de la data comunicării acesteia.
În speță, decizia de impunere – act administrativ fiscal și titlu de creanță - nu a fost comunicată contestatorului potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, cu confirmare de primire, pentru a da posibilitatea acestuia să ia la cunoștință de conținutul actului, astfel ca acesta să aibă posibilitatea fie de a face plata fie de a contesta actul.
Potrivit dis part. 44 din Codul de procedură fiscală:
,,(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat….
(2)Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poștã, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacã se asigurã transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate…
(4) Dispozițiile Codului de procedurã civilã privind comunicarea actelor de procedurã sunt aplicabile în mod corespunzãtor,, .
Comunicarea actului administrativ fiscal astfel cum a fost efectuată de intimată prin publicitate nu respectă dispozițiile legale anterior menționate, întrucât anunțul nu cuprinde nici măcar nr. deciziei de impunere, nu este indicat numele persoanei vizate, nu asigură comunicarea conținutului acestuia, prin urmare nici nu este opozabil contestatorului.
De altfel modalitatea de comunicare a deciziei de impunere a fost aleasă greșit, abuziv, cu desconsiderarea intereselor contestatorului debitor. Nu există dovada că modalitatea de comunicare nu s-ar putea realiza conform cu cerințele art. 44 din CPF prin raportare la art. 91 din C. coroborat cu art. 86 al.3 din C., aceasta fiind cea mai adecvată în lipsa posibilităților de comunicare arătate la lit. a) și b). Comunicarea actului nu trebuie să fie una formală, ci una care să asigure respectarea dreptului la apărare al persoanei vizate, care în caz contrar este executată silit pentru o obligație de plată despre a cărei întindere și natură nu are cunoștință.
În consecință, comunicarea actului în modalitatea în care a fost efectuată nu este una valabilă, astfel că actul administrativ fiscal ce a stat la baza emiterii somației si a titlului executoriu nu se consideră comunicat.
Or, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată, astfel cum se arată în art. 45 din Codul de Procedură Fiscală. Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat efectiv acestuia.
Nu au fost respectate nici dispozițiile art. 259 al. 4 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit cărora ,, Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația sa isi asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi, sunt obligate sa comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, in vederea stabilirii si achitării contribuției de 6,5%,,.
Recurenta nu a făcut dovada că debitorul contestator are calitatea de persoană asigurată respectiv că a încheiat contract de asigurare.
Prin urmare, tribunalul consideră că executarea silită în ce privește suma de 96 lei indicată în Decizia de impunere_.10.2010 a fost începută cu încălcarea dispozițiilor legale, în lipsa unui titlu executoriu valabil.
În ce privește modul de calcul al contribuțiilor la asigurări sociale, instanța apreciază că posibilitatea invocării apărărilor de fond este condiționată de inexistența unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cărora acestea să poată fi invocate. Potrivit disp.art.172 C.pr.fiscală, contestația la executare nu poate privi motive de fond legate de netemeinicia titlului de creanță, dacă există o cale de atac împotriva acestuia, prevăzută de o lege specială, iar art.205 C.pr.fisc. prevede că împotriva temeiniciei actelor administrativ fiscale, se poate formula contestație la organul fiscal competent. Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii, potrivit art. 218 Cod procedură fiscală. Cum, în speță, titlul executoriu a fost emis în baza titlului de creanță, se constată că nu se pot invoca motive de fond legate de netemeinicia acestui titlu, ci se poate doar verifica dacă acesta corespunde cu actul administrativ fiscal.
Potrivit considerentelor expuse, instanța apreciază că se impune respingerea recursului declarat de C. – C. de A. de S. Iași împotriva sentinței civile nr.7443/18.04.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință care va fi menținută.
Văzând și disp.art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intimata C.N.A.S. – C.A.S. Iași împotriva sentinței civile nr. 7443/18.04.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 08.02.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
C.E. C.A.M. P.C. E.N.
Red.C.A.M.
L.V./6.06.2012
Judecător fond: B. C. E.
2 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2338/2012. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1030/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
