Pretenţii. Decizia nr. 1030/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1030/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 1030/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Octombrie 2015
Președinte - M. A.
Judecător M. S.
Judecător A. M. Diuță T.
Grefier I. B.
Decizia civila Nr. 1030/2015
Pe rol judecarea recursul formulat de reclamanta R. A. Administrația R. a S. de T. Aerian Romatsa împotriva sentinței civile nr. 5437/21.04.2015 a Judecătoriei Iași
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul formulat și motivat în termen, semnat, legal timbrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 5437/21.04.2015 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele.
În temeiul art.406 NCPC s-a luat act de renunțarea reclamantei R. A. ADMINISTRAȚIA R. A S. DE T. AERIAN ROMATSA, J_, C.U.I._, cu sediul în București, . la B., CP 18-19, nr.10, sector 1, prin reprezentant legal Director General I.-A. S., la judecarea acțiunii având ca obiect “pretenții”, formulată în contradictoriu cu pârâtul C. G., C.N.P._, cu domiciliul în Iași, Șoseaua Bucium nr.55 G, Județul Iași.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei privind restituirea taxei judiciare de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând manifestarea de voință a părții reclamante, care a învederat instanței, prin reprezentantul său legal, faptul că dorește să renunțe la judecarea cererii ce face obiectul prezentului dosar, având în vedere principiul disponibilității, ce guvernează procesul civil, astfel cum este consacrat prin art.9 NCPC, în temeiul dispozițiilor art.406 NCPC, instanța va lua act de renunțarea la judecarea cererii promovate de reclamantă, constatând că manifestarea de voință a intervenit înainte de primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, iar pârâtul nu a solicitat obligarea părții adverse la plata unor eventuale cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește cererea de restituire a taxei judiciare de timbru achitate de reclamantă în pricina de față, instanța constată că nu sunt aplicabile dispozițiile art.45 alin.1 lit.c din O.U.G. nr.80/2013, conform cărora ”Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale". Astfel, din prevederile anterior expuse și care sunt de strictă interpretare, restituirea taxei judiciare de timbru intervine atunci când, în urma analizării fondului pretenției deduse judecății, prin prisma temeiului de drept invocat, instanța constată că respectiva cerere a rămas fără obiect, în timpul derulării procedurii judiciare, ca urmare a intervenției unor dispoziții legale. Or, în prezenta cauză, manifestarea de voință expresă și neechivocă a reclamantei, de renunțare la judecată, a oprit procedura judiciară înainte ca instanța să poată analiza, pe fond, pretenția formulată și să constate că, într-adevăr, față de temeiul juridic ce fundamentează cererea reclamantei, . OUG nr.2/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative lipsește de obiect această cerere.
Mai mult, instanța apreciază că nu sunt incidente nici dispozițiile art.45 alin.1 lit.d teza a II-a din O.U.G. nr.80/2013, conform cărora “Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, când (…) reclamantul a renunțat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât." În acest sens, instanța observă că cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului G. C. la data de 23.03.2015, ora 12,50, conform procesului-verbal atașat la fila 78 a dosarului, în timp ce cererea de renunțare la judecată a fost depusă la poștă în aceeași zi și înregistrată la instanță la data de 27.03.2015 (conform înscrisurilor depuse la filele 79-81), fără a rezulta, în mod cert, că renunțarea a intervenit anterior comunicării cererii de chemare în judecată către pârât. Or, rațiunea reglementării posibilității de restituire a jumătate din taxa judiciară de timbru constă, într-un asemenea caz, în impactul minim al înregistrării pe rolul instanței judecătorești a unei cereri la judecarea căreia s-a renunțat, în condițiile în care pârâtul nici măcar nu a fost informat de existența acesteia.
Pe cale de consecință, instanța va respinge cererea de restituire a taxei de timbru, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta R. A. Administrația R. a S. de T. Aerian Romatsa care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că criticile căii de atac vizează exclusiv soluția instanței de judecată privind cererea de restituire a taxei judiciare de timbru aferentă cererii de chemare în judecată formulată, achitată prin cele două Ordine de plată nr.848 din 03.03.2015 ( în cuantum de 2.726,46 lei) și nr.847 din 03.03.2015 ( în cuantum de 510,05 lei).
Instanța de fond a interpretat și aplicat în mod eronat dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv cele ale art.45 alin.1 din OUG nr.80/2013, potrivit cărora „Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integra, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: (…) c. când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale”.
Considerentele instanței de fond, potrivit cărora faptul că regia a depus cererea de renunțare a determinat o imposibilitate a instanței de a analiza pe fond pretenția formulată, astfel încât nu s-a putut constata că, față de temeiul juridic ce fundamentează cererea de chemare în judecată, . OUG nr.2/2015 a lipsit de obiect acțiunea introductivă, sunt neîntemeiate, susține recurenta.
Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 10.02.2015 ( înregistrată la Judecătoria Iași la data de 16.02.2015 ), anterior intrării în vigoare a OUG nr.2/2015 ( publicată în Monitorul Oficial din 13.03.2015).
Ca urmare a intrării în vigoare a acestui act normativ, a fost reglementată legislația aplicabilă în cazul contractelor de mandat încheiate anterior intrării în vigoare a dispozițiilor OUG nr.51/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.109/2011 privind guvernanța corporală a întreprinderilor publice, cu modificările și completările ulterioare (OUG nr.51/2013”):
În acest sens m art. VI din OUG nr.2/2015 prevede că „ Remunerațiile membrilor consiliului de administrație, ai consiliului supraveghere, ale directorilor și ale membrilor directoratului, stabilite în condițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, cu modificările și completările ulterioare, anterior intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.51/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.109/2011privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, rămân dobândite conform contractelor în vigoare, fără ca acestora să le fie incidente dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.51/2013. Modificarea clauzelor contractuale se poate realiza prin acordul de voință a ambelor părți, cu respectarea dispozițiilor în vigoare la data încheierii contractului, dacă părțile nu convin altfel, în condițiile legii”.
Așadar, este evident că . OUG nr.2/2015 a determinat rămânerea fără obiect a acțiunii introductive a regiei, acest act normativ prevăzut expres inaplicabilitatea dispozițiilor OUG nr.51/2013 – contrar aspectelor reținute de Cutea de Conturi, aspecte ce generase introducerea cererii de chemare .
Pe cale de consecință, rezultă fără putință de tăgadă faptul că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art.45 alin.1 lit.c din OUG nr.80/2013 citate anterior.
Așadar în soluționarea cererii de restituire a taxei de timbru formulată de regie, instanța de fond trebuia să constate că în cauza de față acțiunea introductivă a rămas fără obiect, ca urmare a adoptării OUG nr.2/2015 ( intrată în vigoare la data de 13.03.015 ), după introducerea cererii de chemare în judecată ( la data de 10.02.2015)..
Menționează că pentru aceiași considerente că și în cauza de față, R. A. Administrația R. a S. de T. Aerian Romatsa a introdus mai multe cereri de chemare în judecată, împotriva membrilor Consiliului de Administrație a Romatsa, după . OUG nr.2/2015 fiind depuse ( la fel ca în cauza de față) cereri de renunțare la judecată, precum și cereri de restituire a taxei de timbru, dispunându-se restituirea integrală a taxei de timbru.
Chiar dacă hotărârile judecătorești nu sunt izvor de drept, totuși, asigurarea caracterului unitar al practici judecătorești este impusă de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și implicit în fața autorității judecătorești, precum și de principiul siguranței juridice, care este garantat d eart.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Aceste principii ar fi grav afectate, dacă, în aplicarea uneia și aceleiași legi, soluțiile instanțelor judecătorești, cu privire la aceiași stare de fapt, ar fi diferite ți chiar contradictorii.
Față de toate considerentele menționate anterior, trebuie să constatat că în cauza de față sunt incidente dispozițiile art,45 alin.1 lit.c din OUG nr.80/2013, impunându-se admiterea recursului, cu consecința restituirii integrale a taxei de timbru în cuantum de 3.231,51 lei regiei.
În subsidiar, în cazul în care instanța de fond ar fi considerat că nu se impunea restituirea integrală a taxei de timbru, trebuia reținută aplicabilitatea dispozițiilor art.45 alin.1 lit.d teza a II a din OUG nr.80/2013 .
Intimatul nu a formulat întâmpinare .
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este întemeiat motivat de considerentele ce succed:
În speța de față prin sentința primei instanței s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata acțiunii în temeiul disp. art.406 NCPC.
Așa cum corect a reținut prima instanță atât timp cât în timpul derulării procedurii judiciare a intervenit manifestarea de voință expresă și neechivocă a reclamantei de renunțare la judecată, această manifestare se impune a fi analizată cu prioritate, cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, față de analiza pe fond a pretenției formulate și constatarea că față de temeiul juridic ce fundamentează cererea reclamantei ,. OUG nr.2/2015 lipsește de obiect această cerere.
Pe de altă parte analizând cererea de restituire a taxei de timbru, în temeiul art.45 alin.1 lit.d teza a II a și alin.2 din OUG nr.80/2013, tribunalul reține că cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului intimat G. C. la data de 23.03.2015 ora 12,50 (f.78 dosar fond), iar cererea de renunțare la judecată a fost depusă la poștă în aceiași zi, respectiv 23.03.2015 conform datei aplicată pe plicul de expediere (f.81 dosar).
În această situație în care nu se poate stabili cu certitudine că cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului înainte de formularea cererii de renunțare la judecată acțiunii de către reclamantă, tribunalul apreciază că este o situație ce profită reclamantei recurente, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor legale anterior menționale se impune restituirea către reclamantă a sumei de 1618,23 lei reprezentând jumătate de taxă de timbru achitată conform ordinelor de plată nr.848/03.03.2015 și 847/03.03.2015.
Trebuie menționat faptul că în prezent practica judiciară nu constituie izvor de drept, fiind reglementat în mod expres mecanismul de unificare a practicii judiciare, iar în ceea ce privește sentința civilă nr.5825/01.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București nu s-a făcut dovada că a rămas definitivă.
Pentru toate aceste considerente, instanța în temeiul disp. art.488 alin.1 pct.8 C. va admite recursul formulat de reclamanta R. A. Administrația R. a S. de T. Aerian Romatsa împotriva sentinței civile nr. 5437/21.04.2015 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o casează în parte, în sensul că:
Va dispune restituirea către reclamantă a sumei de 1.618,23 lei reprezentând o jumătate din taxa de timbru achitată conform ordinelor de plată nr. 848/3.03.2015 și 847/03.03.2015.
Va menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta R. A. Administrația R. a S. de T. Aerian Romatsa împotriva sentinței civile nr. 5437/21.04.2015 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o casează în parte, în sensul că:
Dispune restituirea către reclamantă a sumei de 1.618,23 lei reprezentând o jumătate din taxa de timbru achitată conform ordinelor de plată nr. 848/3.03.2015 și 847/03.03.2015.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A.M. S.M. D.T.A.M. B.I.
Red.S.M/Tehnored. M.G.
2 ex/ 18.11.2015
Jud. fond. I. C. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 363/2012. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 768/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
