Contestaţie la executare. Decizia nr. 25/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 25/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 25/2016
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător C. D.
Grefier D. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelanta C. M. DE FOND FUNCIAR P. împotriva sentinței civile nr. 1834/2015 pronunțată de Judecătoria P. în contradictoriu cu intimata T. V. A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata T. V. A., procuratorul T. V., cu procură specială pentru prezentul dosar, lipsă fiind reprezentantul legal/convențional al apelantei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că apelul se află la primul termen de judecată, procedura este legal îndeplinită și că nu a fost înaintată la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru astfel cum i s-a pus în vedere apelantului prin citația comunicată pentru acest termen de judecată.
Din oficiu, în temeiul disp. art. art. 95 al.2 NCPC și art. 482 NCPC, Tribunalul constată că este competent general, material și teritorial să judece prezentul apel, care se află la primul termen de judecată, este declarat în termen, este motivat, semnat și nu este timbrat.
Procuratorul intimatei - T. V., depune la dosar copie conformă cu originalul după procura specială de reprezentare.
Instanța procedează la legitimarea mandatarului intimatei T. V. A., T. V. care prezintă C.I. . nr._ și are CNP_.
Instanța, față de lipsa dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru pusă în vedere prin citație apelantului, pune în discuție nulitatea cererii de apel pentru netimbrare și, în subsidiar, pe fondul apelului:
Mandatarul apelantei, interpelat fiind, arată că nu are studii juridice și depune la dosar concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă 1834/31.08.2015 pronunțată de Judecătoria P. a fost respinsă excepția tardivității contestației la executare, excepție invocată de intimata T. V. A. prin întâmpinare.
A fost respinsă contestația la executare, formulată de contestatoarea C. M. DE FOND FUNCIAR P. în contradictoriu cu intimata T. V. A. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 25.02.2015 sub nr._, contestatoarea C. M. DE FOND FUNCIAR P., în contradictoriu cu intimata T. V. A. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună: anularea formelor de executare din dosarul de executare nr. 135/2014 – B. C. V.; în cazul respingerii primului capăt de cerere, micșorarea cuantumului cheltuielilor de executare stabilite de executorul judecătoresc.
În motivare, contestatoarea a aratat că executarea vizează titlul executoriu Sentința civilă nr. 297/2009, pronunțată de Judecătoria P., definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1627/2009 și Decizia nr. 2089/2011 ale Tribunalului Iași.
A aratat că executorul a dispus înființarea popririi înregistrată sub nr. 3178/10.02.2015, asupra conturilor deținute de Administrația Finanțelor Publice P. – Trezoreria P., până la concurența sumei de 2.230 lei. A considerat că, comisia locală de fond funciar nu are patrimoniu propriu și nu este persoană juridică, prin urmare nu este titulara niciunui cont.
De asemenea, solicită reducerea cuantumului cheltuielilor de executare, pe principiul stabilit de art. 451 alin. 2 C.proc.civ., privind cenzurarea onorariilor avocaților.
În drept, invocă dispozițiile C.proc.civ., Ordinului nr. 2550/C din 2006 și Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar.
Intimata T. V. A. a depus la dosar întâmpinare – la data de 10.03.2015 – fila 18, solicitând respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare și invocând excepția tardivității contestației la executare.
Pe fondul cauzei, analizând susținerile părților prin prisma probelor administrate și a textelor legale aplicabile, instanța a reținut următoarele:
Prin art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, s-a stabilit că Noul Cod de procedură civilă „se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..”
În condițiile în care cererea creditorului a fost înregistrată la B. C. V. la data de 15.07.2014, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă.
Executarea silită este definită ca fiind acea procedură prin intermediul căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească ori printr-un act executoriu, constrânge cu concursul organelor de stat competente pe debitorul său, care nu-și execută de bună voie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a le aduce la îndeplinire, în mod silit.
Contestația la executare este mijlocul procedural creat de legiuitor pentru înlăturarea neregularităților săvârșite cu ocazia desfășurării activității de executare silită, prin care părțile, sau terțele persoane vătămate prin executare se pot plânge instanței competente. Contestația la executare este practic o cale de atac specială pentru înlăturarea în anumite condiții stabilite de lege, a unor acte procesuale îndeplinite în mod nelegal de către organele de executare. Contestația la executare este așadar, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silită, reprezentând de fapt o plângere specifică acestei proceduri, prin care se poate obține anularea sau îndreptarea unor acte sau chiar anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Instanța a reținut că titlul executoriu invocat de către creditoarea-intimată T. V. A. este reprezentat de Sentința civilă nr. 297/03.02.2009, pronunțată de Judecătoria P. în Dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1627/08.07.2009 și Decizia nr. 2089/09.09.2011 ale Tribunalului Iași (lămurire dispozitiv). Prin sentințele menționate, contestatoarea a fost obligată la plata către creditoarea-intimată a sumei de 1.250 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond și 650 lei cheltuieli de judecată la instanța de recurs, deci în total 1.900 lei.
Contestatoarea a refuzat să execute de bună voie titlul executoriu, motiv pentru care creditoarea s-a adresa B. C. V., întocmindu-se în acest sens Dosarul de executare nr. 135/2014.
Contestatoarea a solicitat anularea executării silite, prin urmare este în termenul legal de a formula contestație la executare, motiv pentru care instanța va respinge excepția tardivității contestației la executare, excepție invocată de intimata T. V. A. prin întâmpinare.
De asemenea, instanța a reținut că există identitate între debitorul obligat prin hotărârea judecătorească – titlu executoriu, respectiv contestatoarea C. M. DE FOND FUNCIAR P. și debitorul din actele de executare emise de executorul judecătoresc, care nu și-a îndeplinit de bună voie obligațiile din titlul executoriu.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare, contestat de contestatoare, instanța a reținut că executorii judecătorești pot încasa onorarii al căror cuantum este fixat în limite minimale și maximale prin Ordinul nr. 2550/2006. De asemenea, potrivit art. 39 din Legea nr. 188/2000, „(1) Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: (…)
a.) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite”, instanța reținând că s-au stabilit în mod corect și cheltuielile de executare, reprezentând onorariu executor și cheltuieli taxe de timbru, birotică și cheltuieli poștale.
Instanța a reținut că nu se impune anularea actelor de executare, acestea cuprinzând elementele prevăzute de lege și fiind îndeplinite în realizarea creanței din titlurile executorii.
Argumentele contestatoarei vizează un alt cadru procesual, respectiv promovarea unei căi de atac împotriva sentinței titlu executoriu, ceea ce excede verificărilor pe care le face instanța în cazul unei contestații la executare, având în vedere dispozițiile art. 712 alin. 1 C.proc.civ., respectiv: „dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă”.
Prin urmare, instanța a reținut că actele de executare au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în materia executării silite, executarea silită realizată în Dosarul de executare nr. 135/2014 – B. C. V. este legală și a respins contestația la executare, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea C. Locală de Fond Funciar P..
Apelanta a arătat că nu este persoană juridică și nu are patrimoniu propriu, motiv pentru care nu este titulară de cont.
Consideră apelanta că dat fiind disp. art. 451 al.2 c.proc.civilă, instanța de judecată le poate aplica, prin similitudine și în cazul onorariilor executorilor judecătorești. Raportat la prevederile Ordinului 2550/2006, apelanta apreciază că legiuitorul a avut în vedere că onorariul se stabilește funcție de complexitatea actelor de executare, motiv pentru care arată că onorariul din cauza de față este prea mare. A solicitat admiterea apelului și a contestației.
Legal citată intimata a depus întâmpinare și a solicitat respingerea apelului apreciind că sentința primei instanțe este legală.
Pentru primul termen de judecată, stabilit la data de 14.01.2016, instanța a pus în vedere apelantei faptul că are obligația de plată a taxei judiciare de timbru pentru calea de atac a apelului și o diferență de taxă de timbru pentru judecarea cauzei în primă instanță, potrivit art. 38 din O.U.G. 80/2013. Tribunalul a avut în vedere, la stabilirea taxei de timbru datorată în apel, disp. art. 10 al.2 și 23 din O.U.G. 80/2013.
Apelanta nu s-a conformat dispoziției instanței, la termenul de judecată fixat, motiv pentru care în raport de disp. art.32, 33 și 36 din O.U.G. 80/2013, apelul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de C. M. de Fond Funciar P. împotriva sentinței civile nr. 1834/31.08.2015 pronunțată de Judecătoria P..
Respinge cererea intimatei T. V. A. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.01.2016.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | |
Grefier, D. C. |
Red. D.C.
Tehnored. D.C. + C.D.
4 ex./01.02.2016
Jud. fond. A. A.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 26/2016. Tribunalul IAŞI → |
|---|
