Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 13/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-01-2016 în dosarul nr. 13/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04.01.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. S.
Grefier R. R.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 13 /2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant Bihomeț E. în contradictoriu pârâtul R. M. Ș., având ca obiect exercitarea autorității părintești / conflict de competență.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta Bihomeț E. personal, lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe competența de soluționare a cererii.
Reclamanta consideră că Judecătoria H. este competentă să soluționeze cererea dedusă judecății și solicită înaintarea dosarului către această instanță.
Declarând dezbaterile închise instanța a rămas în pronunțare
TRIBUNALUL
Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei H. la data de 25.03.2015 sub nr._, reclamanta Bihomeț E., în calitate de reprezentant legal al minorei R.-M. I.-M. a chemat în judecata pe pârâtul R.-M. Ș., solicitând ca autoritatea părintească asupra minorei R.-M. I.-M. să fie exercitată în mod exclusiv de către reclamantă, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere și a cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a avut o relație de concubinaj cu pârâtul din care a rezultat minora R.-M. I.-M., născută la data de 31.12.2012. Mai învederează reclamanta că a locuit la părinții pârâtului până în luna aprilie 2012 când, din cauza unor neînțelegeri, s-au mutat la părinții ei în . data menționată mai sus a dat naștere minorei (care este recunoscută de pârât), în luna februarie 2014 părțile s-au despărțit, iar pârâtul s-a mutat înapoi la părinții lui. După aceasta, părțile au mai păstrat legătura până în luna septembrie 2014, când pârâtul a întrerupt orice legătură, spunându-i că ea și copilul nu mai prezintă nici un interes pentru el, iar despre căsătorie nici nu poate fi vorba.
Prin întâmpinarea depusă la data de 16.04.2015 prin serviciul de registratură (f. 10), pârâtul a invocat, în principal excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei H. iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii reclamantului, ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că problemele au apărut ca urmare a comportamentului reclamantei care pleca deseori din locuința comună și nu s-a implicat în gospodărie. După ce s-a născut minora a fost nevoit să plece în Turcia timp de 3 luni în care a trimis tot timpul bani și a venit în țară cu bani, a realizat lucrări la casa părinților reclamantei iar, după ce a terminat banii, a fost alungat din locuința acestora. Reclamanta i-a spus că nu mai dorește să locuiască cu el, astfel încât relația părților a încetat în februarie 2014 dar el a continuat să contribuie cu bani, alimente și haine la creșterea și educarea minorului și chiar a fost să viziteze fetița.
Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat ca exercitarea autorității părintești să se realizeze în comun, cu stabilirea locuinței copilului la reclamantă și cu stabilirea în favoarea lui a unui program de vizitare a minorului, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin răspunsul la întâmpinare și întâmpinarea la cererea reconvențională depus la data de 30.04.2015 prin serviciul de registratură (f. 31), reclamanta a solicitat respingerea excepției și admiterea acțiunii sale, cu respingerea cererii reconvenționale, ca nefondată.
În motivare a arătat că la domiciliul pârâtului locuiesc mai mult persoane iar copilul nu ar avea condiții de locuit, iar minora este foarte mică, neavând decât 2 ani și 3 luni. Pârâtul nici nu cunoaște nevoile minorei la această vârstă.
Prin răspunsul la întâmpinarea reclamantei depus la data de 14.05.2015 prin serviciul de registratură (f. 35), pârâtul a arătat că insistă în excepția invocată, pe care o consideră întemeiată și învederează că interesul superior al minorului este ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun.
Prin Sentința civilă nr. 469/09.06.2015, Judecătoria H. a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei H. și a declinat competența de soluționare a cauzei către Judecătoria P..
La termenul de judecată din data de 13.10.2015, reclamanta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei P., arătând că domiciliul minorului este în loc. Cucuteni, jud. Iași, așadar pe raza teritorială a Judecătoriei H..
Prin sentința civilă nr. 2555 din 29.10.2015 pronunțată de Judecătoria P. s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei P..
Declină cauza, având ca obiect exercitare autoritate părintească+pensie de întreținere, formulată de reclamanta BIHOMEȚ E. în contradictoriu cu pârâtul R.-M. Ș., spre soluționare către Judecătoria H..
În temeiul art. 133 pct. 2 C.proc.civ., constată ivit conflictul negativ de competență dintre Judecătoria H. și Judecătoria P..
În temeiul art. 134 C.proc.civ., suspendă din oficiu judecata cauzei și înaintează dosarul către Tribunalul Iași, pentru a pronunța regulatorul de competență.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria P. reține că instanța inițial investită și-a declinat competența arătând că din actele dosarului, domiciliul pârâtului este în ., localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei P. și înlăturând susținerile reclamantei în sensul că locuința minorei este, în prezent, în ., jud. Iași, Judecătoria H. a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 114 NCPC în cauză (nefiind vorba de o cerere de ocrotire a persoanei fizice în sensul celor prevăzute de Noul Cod Civil).
Judecătoria P. constată că în speță, situația juridică invocată prin acțiune derivă din raportul de filiație dintre minoră și părinții săi, ceea ce determină incidența regulilor în materia autorității părintești.
Potrivit dispozițiilor art. 486 din Codul civil, ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă este cea care hotărăște, potrivit interesului superior al copilului.
Conform dispozițiilor art. 114 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
Sintagma „cereri privind ocrotirea persoanei fizice” include și cererea vizând ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza I din Codul civil, respectiv cererile care decurg din autoritatea părintească reglementată de Titlul IV din Cartea a II-a „Despre familie” din Codul civil.
Totodată, se reține și incidența dispozițiilor art. 265 din Codul civil, potrivit cărora toate măsurile date prin Cartea a II-a „Despre familie” din Codul civil în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor acestei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă. Teza finală a acestui text de lege se referă la faptul că dispozițiile art. 107 din Codul civil sunt aplicabile în mod corespunzător.
În speță, persoana ocrotită este minora R.-M. I.-M., în interesul căreia reclamanta, mama acesteia, a promovat acțiunea.
La data introducerii acțiunii minora locuia în localitatea Cucuteni, jud. Iași, aspect necontestat de părți.
În consecință, față de cele mai sus reținute și în raport de prevederilor legale anterior evocate, instanța de tutelă competentă să soluționeze pricina este Judecătoria H., în circumscripția căreia se află domiciliul minorei.
În temeiul art. 133 pct. 2 C.proc.civ., constată ivit conflictul negativ de competență dintre Judecătoria H. și Judecătoria P..
În temeiul art. 134 C.proc.civ., suspendă din oficiu judecata cauzei și înaintează dosarul către Tribunalul Iași, pentru a pronunța regulatorul de competență.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul reține următoarele:
În speță, situația juridică invocată prin acțiune derivă din raportul de filiație dintre minoră și părinții săi, ceea ce determină incidența regulilor în materia autorității părintești.
Potrivit dispozițiilor art. 486 C. civ., ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă este cea care hotărăște, potrivit interesului superior al copilului.
Conform dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
Sintagma „cereri privind ocrotirea persoanei fizice” include și cererea vizând ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., respectiv cererile care decurg din autoritatea părintească reglementată de Titlul IV din Cartea a II-a „Despre familie” C. civ.
Totodată, se reține și incidența dispozițiilor art. 265 C. civ., potrivit cărora toate măsurile date prin Cartea a II-a „Despre familie” C. civ. în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor acestei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă. Teza finală a acestui text de lege se referă la faptul că dispozițiile art. 107 C. civ. sunt aplicabile în mod corespunzător.
În speță, persoana ocrotită este minora R. M. I. M.., în interesul căreia reclamanta, mama acesteia, a promovat acțiunea.
La data introducerii acțiunii minora locuia în localitatea Cucuteni., jud. Iași, la domiciliul mamei sale, împrejurare necontestată de părți.
În consecință, față de cele mai sus reținute și în raport de prevederilor legale anterior evocate, instanța de tutelă competentă să soluționeze pricina este Judecătoria H., în circumscripția căreia se află domiciliul minorei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta Bihomeț E., în contradictoriu cu pârâtul R. M. Ș. în favoarea Judecătoriei H..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S.M.R.R.
Red. S.M./S.M./5 ex. 18.01.2016
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 16/2016. Tribunalul IAŞI | Tutelă. Decizia nr. 108/2016. Tribunalul IAŞI → |
|---|
