Fond funciar. Decizia nr. 2552/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2552/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 2552/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Decembrie 2013
Președinte – M. M.
Judecător – M. M.
Judecător – D. P. C.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 2552
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenți V. V.V. și V. V.D. ,împotriva sentinței civile nr.3067 din 16.11.2012 a Judecătoriei P.,intimați V. GR. C., V. GR. P., C. L. DE F. F. P., C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, având ca obiect fond funciar constatare nulit. abs. parț.T.P..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.11.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03.12.2013, când
TRIBUNALUL
Deliberand asupra recursului de fata retine urmatoarele:
P. cererea înregistrată la data de 23.08.2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei P., reclamanții V. V. V. și V.. V. D. au chemat în judecată pârâții V. GR. C., V. GR. P., C. L. DE F. F. P. și C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, solicitând instanței constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/ 09.03.2011 emis pe numele V. Gr. C. și V. Gr. P. în privința suprafeței de 2400 m.p. situată în intravilanul mun. P., ., jud. Iași cu cheltuieli de judecată.
P. sentinta civila nr. 3067/16.11.2012 pronuntata de Judecatoria P. a fost admisa excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților V. V. V. și V.. V. D. si a fost respinsa acțiunea formulată de reclamanții V. V. V. și V. V. D., în contradictoriu cu pârâții V. GR. C., V. GR. P., C. L. DE F. F. P. și C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, ca fiind promovată de persoane lipsite de interes și de calitate procesuală activă. Au fost obligati reclamanții, în solidar, să plătească pârâților V. C. și V. P. suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotara astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
,,P. Hotărârea Comisiei Județene Iași cu nr. 53/ 09.08.1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate pârâților V. G. P. și V. Gr. C., după autorul V. I. G., pentru suprafața de 1,90 ha, aceștia fiind înscriși în anexa 3 la poziția 3.
În baza actului de reconstituire menționat mai sus, la data de 23.11.2010 pârâții persoane fizice au fost puși în posesie, conform procesului verbal de punere în posesie nr._ cu suprafața de 1,90 ha, din care 5113 m.p. teren intravilan (f.64 dosar).
La data de 09.03.2011, conform procesului verbal de punere în posesie a fost eliberat titlul de proprietate nr._, pentru suprafața de 1,90 ha teren, pe numele pârâților V. Gr. C. și V. Gr. P. (f. 114 dosar).
Reclamanții solicită constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/ 2011, pentru suprafața de 2400 m.p. intravilan, motivat de faptul că, deși terenul a aparținut autorului comun al părților – V. I. G. -, acesta este deținut în fapt de către reclamanți.
Important de menționat este și faptul că pârâții persoane fizice sunt frații defunctului V. Gr. V., iar acesta din urmă a fost tatăl reclamantului V. V. V. și soțul reclamantei V. V. D..
Reclamanții nu au făcut dovada că ar fi obținut reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2400 m.p. pentru care solicită constatarea nulității titlului de proprietate.
De asemenea, reclamanții nu au făcut dovada că li s-ar fi recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2400 m.p. prin intermediul unei hotărâri judecătorești sau în baza unui act juridic civil.
Astfel, instanța constată că reclamantul V. V. V. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha ce a aparținut autorului comun, și în care se presupune că este inclusă și suprafața de 2400 m.p. în litigiu, abia la legea 169/1997.
Din considerentele sentinței civile nr. 2982/ 28.10.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei P. rezultă însă că cererile de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha formulate de reclamant au fost respinse prin HCJ nr. 762/ 15.03.2011, motivat de faptul că aceiași suprafață de teren, după același autor, fusese deja reconstituită în baza legii 18/1991 inițială pârâților V. Gr. C. și V. Gr. P. (f. 121-122 dosar).
P. sentința civilă arătată în paragraful anterior plângerea formulată de V. V. V. împotriva hotărârii comisiei județene Iași cu nr. 762/2011 a fost respinsă, soluția fiind menținută integral de către instanța de recurs prin Decizia civilă nr. 1342/ 01.06.2012 (f.123-125 dosar).
În contextul prezentat instanța constată că reclamantul V. V. V. nu a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2400 m.p. pentru care solicită anularea titlului pârâților la niciuna dintre legile fondului funciar.
În privința reclamantei V. D. instanța constată că la dosarul cauzei nu există dovada că măcar aceasta ar fi formulat o cerere de reconstituire pentru suprafața în litigiu și eventual cererea nu este încă soluționată.
Niciunul dintre reclamanți nu a făcut dovada că ar fi uzucapat terenul în suprafață de 2400 m.p., pentru a putea justifica astfel un interes legitim în anularea titlului de proprietate al pârâților.
De asemenea, niciunul dintre reclamanți nu a făcut dovada că ar fi beneficiarii unui act juridic de natură a le conferi vreun fel de drept real asupra suprafeței în litigiu.
Simpla detenție faptică a terenului de către reclamanți nu este de natură a atrage acestora dreptul de a contesta titlul de proprietate al pârâților, întrucât dintr-o simplă situație de fapt nu se poate naște, în cazul de față, un drept.
În contextul prezentat instanța constată că reclamanților nefiindu-le recunoscut un drept real asupra terenului în litigiu aceștia nu ar obține nici un folos practic, direct și legitim în legătură cu imobilul pretins.
Potrivit art. III alin.2 din Legea 169/1997 nulitatea absolută a unui act de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate poate fi solicitată doar pentru cazurile prevăzute de alin.1 ale acestui articol și :” poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifica un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competenta instanțelor judecătorești de drept comun”.
Conform legii are calitate procesuală activă într-o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute orice persoană care justifică un interes.
Interesul procesual al reclamanților nu are caracter legitim întrucât, în lipsa unui drept real și efectiv asupra suprafeței de 2400 m.p. teren, reclamanții nu ar avea nimic de câștigat în drept de pe urma anulării parțiale a titlului de proprietate al pârâților.
Pentru considerentele arătate instanța apreciază că excepția lipsei de interes a reclamanților invocată de pârâții V. G. P., V. Gr. C. și C. Județeană Iași este întemeiată și astfel o va admite.
Față de prevederile art. III alin.2 din legea 169/1997 citate mai sus, nefiind justificat interesul în cazul reclamanților, aceștia nu pot avea nici calitate procesuală activă, astfel încât și această excepție va fi admisă de către instanță.
Având în vedere soluția pe care urmează a o primi excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active și față de prevederile art. 137 Cod procedură civilă (“instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor (…) care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii”) instanța constată că nu mai poate analiza în fond pricina de față.
Pentru considerentele arătate acțiunea reclamanților va fi respinsă ca fiind formulată de persoane lipsite de interes și de calitate procesuală activă.
Văzând și prevederile art. 274 și 277 Cod procedură civilă instanța constată că pârâții persoane fizice au solicitat cheltuieli de judecată și că acestea se ridică la suma de 1000 de lei (onorariu avocat –f.29,30), astfel încât va obliga reclamanții în solidar la plata acestei sume către pârâți”.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen V. V.V. si V. V.D. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare s-au aratat urmatoarele:
Instanta a respins acțiunea ca fiind promovata de persoane lipsite de interes si de calitate procesuala activa. Sentinta nr.3067/16.11.2012 a Judecătoriei P. este nelegala intrucat a fost data cu aplicarea greșita a legii, instanta neluind in seama toate probele administrate in cauza, si tragand astfel concluzii in neconcordanta cu aceste probe.
Astfel, emiterea titlului de proprietate nr._/2011 in favoarea paraților V. Gr.C. si V. Gr.P., la data de 9.03.2011, in condițiile in care cererea de reconstituire a reclamantului V. V.V. era deja formulata la data 28.12.1998 ( cererea nr.15) si o alta la data de 14.09.2000 ( tot nr.15) susține, in mod neechivoc ignorarea nelegitima a Comisiei Local P. de fond funciar si implicit, a Comisiei jud. Iasi de fond funciar, a obligației imperative statuate de dispoz.art. 13 al.3 din Legea nr.l8/1991 republicata, in sensul ca titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinata pe numele tuturor moștenitorilor. Ori, recurenții sunt moștenitorii lui V. Gr.V., decedat la 31.01.1984 conform certificatului de moștenitor nr.14/22.01.1991, acesta fiind, alaturi de parați, fiul lui V. I.G..
La epoca respectiva, a solicitării terenului, nu era atribuit legal paraților, ceea ce conduce la ideea ca atribuirea sa ulterioara, prin emiterea titlului de proprietate atacat, este nelegala si supusa sancțiunii nulității prevazute de dispoz.art.III din Legea nr.l69/1997 republicata.
Suprafața de 2400 mp teren situat in P., . a fost atribuita de părinții paraților si a autorului lor, respectiv de V. G. si V. M., lui V. V. inca din 1960, acesta construindu-si casa pe acest teren conform autorizației de construire nr.136/17.09.1962, fiind inscris in registrul agricol oras P., la fila nr.49, volum I, asa cum rezulta din adeverința nr.853/5.03.1973 emisa de Consiliul Popular al orașului P., in prezent figurând V. V.V. in evidenta Primăriei Municip. P., Direcția Economica Serviciul Taxe si Impozite Locale cu casa si aceasta suprafața “ teren curți constructii 480 mp ; intravilan arabil 2020 mp”, asa cum rezulta din certificatul fiscal nr.9780/13.04.2009. De altfel, cu suprafața de 480 mp teren curți constructii si casa situata pe acest teren s-au si inscris in cartea funciara, conform încheierii nr.929/25.04.2001 .
In aceste condiții, a se admite excepția lipsei de interes si a lipsei calitatii procesuale active a reclamanților, motivat in esența pe aspectul ca reclamantul V. V V. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha ce a aparținui autorului comun, si in care se presupune ca este inclusa si suprafața de 2400 mp in litigiu, abia la legea 169/1997”, ca “ cererile de reconstituire ...formulate de reclamant au fost respinse prin HCJ nr. 762/15.03.2011, motivat de faptul ca aceiași suprafața de teren dupa același autor, fusese deja reconstituita in baza legii 18/1991 inițial paraților V. Gr.C. si V. Gr.P. “, ca reclamanții nu ar avea nimic de castigat in drept de pe urma anularii parțiale a titlului de proprietate al paraților”, constituie o grava incalcare a legii. Considera ca interesul intrării in legalitate a titlurilor eliberate in temeiul Legii nr.l8/1991 si al rezolvării, pe cat posibil, a tuturor cererilor de reconstituire in funcție de actele primare, reprezintă scopul legiuitorului care a adoptat dispozițiile art.III al.2 din Legea nr.169/1997 - asa cum a fost ea modificata prin Legea nr.247/2005.
In situatia in care titlul de proprietate contestat a fost emis cu mulți ani dupa ce V. V.V. a formulat si el cerere de reconstituire pentru aceeași suprafața, dupa același autor, este vădit interesul acestuia in anularea titlului.
A considera altfel inseamna a-l pune pe recurentul V. V.V. ., neputandu-si valorifica drepturile legale: pe de o parte, nu i se reconstituie dreptul de proprietate pentru ca s-a reconstituit deja paraților, iar pe de alta parte, incercarea de anulare a titlului emis pe numele paraților la 9.03.2011 ( deci la 13 ani dupa ce formulase si el cerere de reconstituire), este obstaculata de faptul ca instanta considera ca nu ar avea interes si calitate procesuala activa de a solicita acest lucru,
In concluzie solicita admiterea recursului, casarea hotararii primei instante si trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecatoria P., avand in vedere ca instanta nu a intrat in cercetarea fondului cauzei .
Intimata C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Iași a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului.
In motivare s-au aratat urmatoarele:
Potrivit prevederilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, care reprezintă sediul materiei în privința nulității absolute a actelor emise cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000, "nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror și de aite persoane care justifică un interes legitim...".
Interesul legitim, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile având ca obiect constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate, reprezintă folosul practic, imediat pe care o parte îl are pentru a putea justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare și întreținerea acesteia până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile.
In cauza dedusă judecății, se solicită constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate emis pe numele intimaților V. Gr. C. și V. Gr. P. motivat de faptul că suprafața de 2400 mp situată în Mun. P., . figurează înscrisă în rolul agricol al defunctului V. Gr. V., autorul recurenților.
Or, pentru a proba existența interesului legitim în promovarea prezentei acțiuni, se impune ca recurenții să probeze faptul că, în ipoteza admiterii acțiunii, terenul din titlul contestat le-ar reveni.
In acest context, precizeaza faptul că titlul de proprietate este emis în beneficiul persoanelor care au urmat procedura specială reglementată de Legea nr. 18/1991, în sensul că au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate si le-a fost reconstituit acest drept.
Recurenții nu fac dovada existenței unei hotărâri a Comisiei Județene de F. Fund Iași privind reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lor. Mai precis, a fost emisă hotărârea Comisiei Județene nr. 762/2011 prin care au fost respinse cererile formulate de V. V. V. pentru suprafața de 1,90 ha. în dosarul nr._ al Judecătoriei P., a fost respinsă, irevocabil, acțiunea formulată de V. V. V. împotriva acestei hotărâri.
Investind instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate emis pe numele intimaților V. Gr. C. și V. Gr. P., recurenții solicită. în fapt, constatarea calității lor de persoane îndreptățite la atribuirea terenului din titlu, fără a fi parcurs procedura prevăzută de legile fondului funciar.
In consecință, apreciaza faptul că, în cauza de față, recurenții nu își justifică legitimarea procesuala activă, întrucât nu pot dobândi nici un folos practic, direct prin anularea titlului contestat, în patrimoniul lor nenăscându-se drepturi care să fi fost nesocotite prin emiterea titlului respectiv.
In acest sens, în jurisprudență, s-a decis faptul că, în condițiile în care înscrisurile invocate de către partea care solicită constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate nu probează că în patrimoniul său s-a născut un drept de proprietate asupra terenului în litigiu aceasta nu justifică existența unui interes legitim privind anularea actelor de proprietate eliberate celelellate părți .
Intimatii V. GR. C., V. GR. P. au depus intampinare prin care au solicitat respingerea recursului.
In motivare s-au aratat urmatoarele:
Se încearcă a se acredita de către recurenți faptul că titlul lor de proprietate ar fi fost eliberat la data de 09 martie 2011, în contextul în care ar exista o cerere de reconstituire a reclamantului-recurent V. V. V. la data de 28.12.1998 (cererea nr. 15) și o alta la data de 14 septembrie 2000 (tot nr. 15).
Reclamanții-recurenți sunt de totală rea-credință când invocă această împrejurare, în contextul în care prin sentința civilă nr. 1133/16 mai 2008, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, având în vedere că ei au făcut dovada existenței unor acte primare de punere în posesie și că nu a fost definitivată procedura de reconstituire a dreptului de proprietate din culpa Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar P., a fost obligată comisia locală de fond funciar să stabilească amplasamentul, să le pună în posesie și să întocmească documentația, în vederea eliberării titlului de proprietate.
P. sentința civilă nr. 1160/03 mai 2010, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de acest reclamant, V. V. V., încercarea sa de a-și valorifica pretinsul drept de proprietate printr-o pretinsă prescripție achizitivă a fost soldată cu respingerea acțiunii, cum de altfel a fost și soluția dată prin sentința civilă nr. 2982/28 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de V. V. V. împotriva hotărârii nr. 762/15 martie 2011, prin care a fost validată propunerea comisiei locale de fond funciar P. privind respingerea cererii formulată de V. V. V. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha.
Iată, deci, că nu poate fi vorba în nici un caz de o „ignorare nelegitimă" - cum pretind recurenții, a Comisiei locale de fond funciar P. și, implicit, a Comisiei Județene Iași de fond funciar, „a obligației imperative statuate de dispozițiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată".
Titlul lor de proprietate a fost eliberat cu respectarea întocmai a procedurii funciare și a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 18/1991, consfințirea dreptului de proprietate făcându-se asupra suprafeței de teren de 1.90 ha ce a aparținut defunctului nostru autor comun. V. I. G.. Din petitul cererii introductive de instanță, cu motivarea oferită de reclamanți, se desprinde faptul că aceștia solicită a fi constatată nulitatea absolută a titlului nostru de proprietate, pentru suprafața de 2.400 mp, situată în intravilanul municipiului P., ., suprafață pe care pretind reclamanții-recurenți că o dețin în calitate de moștenitori ai defunctului V. G.-V. (tatăl recurentului V. V. V., respectiv soțul lui V. D. D.). Nu poate fi vorba în nici un caz de încălcarea dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, în contextul în care titlul de proprietate a fost emis cu privire la suprafața de teren ce a aparținut defunctului nostru autor comun V. I. Griaore pe numele lor. Totodată, de reținut este și faptul că în baza acestui titlu de proprietate Judecătoria P., prin sentința civilă nr. 1905/28 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, a admis acțiunea civilă de partaj succesoral și a dispus lichidarea stării de indiviziune cu privire la masa comod partajabilă rămasă de pe urma defunctului autor comun V. I. G., atribuindu-li-se în deplină proprietate și liniștită posesie atât suprafețe din extravilan, cât și din intravilan. Ei si-au intabulat dreptul de proprietate asupra acestor imobile, prin prisma sentințelor civile pronunțate de Judecătoria P.. Existența actelor primare de punere în posesie efectuate în baza cererilor formulate de ei dovedesc o dată în plus că acești reclamanți nu au calitate procesuală pentru a formula o astfel de acțiune și nici nu justifică un interes. Considerentele sentinței civile nr. 2982/28 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de același reclamant, argumentația instanței de judecată fiind una mai mult decât concludentă și laborios analizată, în sensul că „nu putea fi reconstituit dreptul de proprietate în favoarea petentei, în baza Legii nr. 169/1997, întrucât dreptul fusese deja reconstituit în favoarea altor moștenitori. în bala Legii nr. 18/1991" atestă în mod indubitabil că recurenții nu fac altceva decât să încalce dispozițiile art. 723 Cod procedură civilă, exercitându-și pretinsele drepturi, ignorând scopul în vederea căruia ar fi fost recunoscută de legiuitor, exercitare abuzivă, dovadă elocventă în acest sens fiind multitudinea de sentințe civile pronunțate în cauze în care ei, pârâții, au fost părți litigante, alături de reclamantul-recurent V. V. V.. Susținerea recurenților în sensul că suprafața de 2.400 mp ar fi înscrisă în registrul agricol al lui V. V. încă din 1960 este total neadevărată și, mai mult decât atât, instanța de fond a precizat în mod expres care au fost argumentele pentru care a reținut contrariul celor enunțate și prin prezentul recurs de reclamanți. Nu există la dosarul cauzei din care să rezulte în mod nemijlocit că reclamanților le-ar fi fost recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2.400 mp. prin intermediul unei hotărâri judecătorești sau în baza unui act juridic civil in contextul în care din considerentele sentinței civile nr. 2.982/28.10.2011, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, rezultă cu certitudine că cererile de reconstituire a dreptului de proprietate pretins a fi formulate de reclamantul-recurent V. V. V. pentru suprafața de 1,90 ha. au fost respinse prin HCJ nr. 762/15 martie 2011. Titlul de proprietate a fost emis în beneficiul persoanelor care au urmat procedura specială reglementată de Legea nr. 18/1991, în sensul că au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și le-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin hotărâre a comisiei județene de fond funciar. Pentru aceste motive au solicitat respingerea recursului.
Cu ocazia judecarii recursului s-a administrat proba cu inscrisuri care au fost depuse la dosar.
Analizand cererea de recurs prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente in cauza tribunalul retine urmatoarele:
P. cererea de chemare in judecata reclamanții V. v. V. și V.. v. D. au chemat în judecată pe pârâții V. gr. C., V. gr. P., C. L. de fond funciar P. și C. Județeană de fond funciar Iași, solicitând instanței constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/ 09.03.2011 emis pe numele V. Gr. C. și V. Gr. P. în privința suprafeței de 2400 m.p. situată în intravilanul Mun. P., ., jud. Iași.
Paratii V. gr. C., V. gr. P. sunt fratiidefunctului V. Gr. V., care a fost tatăl reclamantului V. V. V. și soțul reclamantei V. V. D.. Ca urmare a cererii formulate in baza legii 18/_ de catre V. gr. C., V. gr. P. in calitate de mostenitori ai tatalui lor V. G. prin Hotărârea Comisiei Județene Iași cu nr. 53/ 09.08.1991 le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha, aceștia fiind înscriși în anexa 3 la poziția 3 iar ulterior le-a fost emis pentru aceeasi suprafata de teren titlul de proprietate nr._/2011. Reclamantul V. V. V. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha ce a aparținut bunicului sau V. G., și în care este inclusă și suprafața de 2400 m.p. în litigiu, abia la legea 169/1997. Aceasta cerere de reconstituire a fost invalidata prin Hotararea Comisiei Judetene de fond funciar nr. 762/15.03.2011 iar plangerea formulta impotriva acestei hotarari a fost respinsa prin sentința civile nr. 2982/ 28.10.2011 pronunțată în dosarul nr._ ramasa irevocabila ca urmare a respingerii recursului prin decizia nr. 1342/ 01.06.2012 pronuntata de Tribunalul Iasi.
In conditiile in care prin hotararile judecatoresti mentionate anterior s-a retinut cu putere de lucru judecat ca reclamantul V. V. nu este indreptatit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 1,90 ha teren ce a apartinut bunicului lui V. G., care include si suparafata de 2400 mp la care se refera prezenta actiune, deoarece suprafata in litigiu a fost reconstituita in mod legal in favoarea altor mostenitori ai lui Vald G., respectiv in favoarea paratilor din prezenta cauza, tribunalul retine ca in mod corect prima instanta a apreciat ca reclamantii nu justifica niciun interes pentru a obtine anularea titlului de proprietate atat timp cat nu li s-ar putea recunoaste acestora dreptul de proprietate asupra suprafatei de teren in litigiu.
Astfel potrivit prevederilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, care reprezintă sediul materiei în privința nulității absolute a actelor emise cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000, "nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror și de aite persoane care justifică un interes legitim...".
Interesul legitim, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile având ca obiect constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate, reprezintă folosul practic, imediat pe care o parte îl are pentru a putea justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare și întreținerea acesteia până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile.
Or, pentru a proba existența interesului legitim în promovarea prezentei acțiuni, se impunea ca reclamantii să probeze faptul că, în ipoteza admiterii acțiunii, terenul din titlul contestat le-ar fi reconstituit in favoarea lor. Or, atat timp cat reclamantii nu au dovedit ca li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafetei in litigiu printr-o hotarare a Comisiei Judetene de fond funciar mai mult cererea lor de reconstituire a fost respinsa irevocabil si nici ca sunt beneficiarii unui alt act juridic de natura a le conferi un drept real asupra suprafetei in litigiu ei nu pot dobândi nici un folos practic, direct prin anularea titlului contestat.
In aceste conditii in mod corect prima instanta a retinut ca in acest moment reclamantii nu justifica interes si pe cale de consecinta prin prisma dispozitiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 nu au nici calitate procesuala activa pentru a solicita constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate contestat.
Pentru aceste motive tribunalul retine ca prima instanta a realizat o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor legale incidente in cauza si in consecinta va respinge recursul si va mentine sentinta atacata ca legala si temeinica.
In baza art. 274 c.pr. civ. constatand culpa procesuala a recurentilor in promovarea acestui recurs ii va obliga la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariul de avocat achitat conform chitantei depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții V. V.V. și V. V.D. împotriva sentinței civile nr.3067 din 16.11.2012 a Judecătoriei P., sentință pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. M.M. D.C.P. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/ 04.04.2014
Jud. fond. C. R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2646/2013. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 595/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
