Obligaţie de a face. Decizia nr. 595/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 595/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 595/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Noiembrie 2013
Președinte - C. R.
Judecător G. C.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 595/2013
Pe rol se află judecarea recursului declarat de cătr recurenta A. M. în contradictoriu cu intimata la adresa moștenirii defunctei O. Rădița, intimat B. T., având ca obiect obligație de a face strămutare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că au fost înaintate la dosar, prin serviciul de Registratură al instanței, concluzii cu privire la calificarea căii de atac la care este supusă sentința recurată, din partea recurentei.
Instanța constată că,din punct de vedere legal raportat la obiectul cauzei „obligația de a face”, calea de atac în prezenta cauză este apelul, dosarul urmând a fi soluționat de un complet pentru judecarea apelurilor format din primii doi judecători ai prezentului complet.
nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civile de față Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5058 din 29 iunie 2012 Judecătoria B. a admis acțiunea restrânsă formulată de reclamanta B. T. în contradictoriu cu pârâta A. M. și a obligat pârâta să taie arbuștii și copacii existenți de-a lungul clădirii reclamantei și să toaleteze copacii din prelungirea casei reclamantei, existenți pe terenul aparținând pârâtei. A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, 1500 lei.
A reținut instanța de fond că reclamantele Onor Rădița și B. Tuddorița au solicitat obligarea pârâtei la îndepărtarea molozului, gunoiului și pământului sprijinit de zidul casei sale și tăierea arbuștilor și a pomilor plantați la o distanță mai mică de 20 m de zidul casei și gard, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că pârâta a depozitat pe zidul despărțitor 5 t. de pământ și că a plantat arbuști la o distanță mai mică de 20 cm de zidul casei reclamantei.
În drept au invocat 607 și 609 cc. Pârâta legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat suspendarea judecății cauzei până la soluționarea dosarelor penale aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., neconstituționalitatea dis part 244 ind 1 alin 2 cpc, lipsa calității procesual active a reclamantelor.
Pe fondul cauzei a arăta că acțiunea este neîntemeiată arbuștii aflându-se la o distanță rezonabilă de zidul și gardul despărțitor.
Prin încheierea din 22.03.2010 a respins cererea de suspendare a cauzei și excepția lipsei calității procesual active, prin încheierea din 29.03.2010 instanța a dispus sesizare Curții Constituționale la cererea pârâtei, Curtea s-a pronunțat prin decizia 112/1.02.2011. După repunerea cauzei pe rol instanța a respins cererea pârâtei de trimitere a cauzei pentru discutarea excepție de conexitate cu dosarul_ a Judecătoriei B. și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu cererea pârâtei având ca obiect excepția de neconstituționalitate a art 282 alin 2 cpc.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială și cercetare la fața locului.
A reținut instanța de fond că proprietățile părților sunt învecinate, linia de hotar dintre proprietăți fiind constituită de spatele construcției reclamantelor care se continuă cu gard.
Din planșele foto efectuate anterior introducerii acțiunii instanța constată că pe terenul pârâtei se afla depozitată o cantitate de pământ ce se sprijinea pe construcția reclamantelor iar la câțiva centimetri de construcție cresc arbuști de mică dimensiune. De-a lungul gardului despărțitor sunt plantați mai mulți copaci care depășesc în înălțime construcția reclamantelor, coroana acestora fiind dezvoltată deasupra proprietății reclamantelor.
Pe parcursul soluționării cauzei pământul depozitat de către pârâtă a fost ridicat, iar instanța a luat act de renunțarea reclamantei la soluționarea acestui capăt de cerere. La interogatoriu pârâta nu recunoaște plantarea copacilor la o distanță mai mică de 20 cm de zidul reclamantelor însă recunoaște că a fost rugată, în scris de către acestea să taie acești copaci și arbuști care afectează casa de locuit. Pârâta neagă faptul că acești copaci afectează clădirea.
La 13.07.2011 reclamanta O. Rădița a decedat, unica moștenitoare rămânând reclamanta B. T.. La cercetarea la fața locului instanța a constatat că pe lungimea de 30 m lângă zidul casei se află plantați copaci iar de-a lungul gardului despărțitor sunt 3 copaci cu tulpini groase și 4 copaci cu tulpini mai subțiri, cu înălțime de circa 15 m, ramurile acestora căzând peste gardul proprietatea reclamantei.
Reclamanta a precizat la cercetarea la fața locului că dorește îndepărtarea arbuștilor de lângă casă și toaletarea copacilor de-a lungul gardului. Potrivit dis part 607 c. civil raportat la art. 59 din Legea 71/2011 nu este iertat a sădi arbori care cresc înalți decât în depărtarea hotărâtă de regulamentele particulare sau obiceiurile constante și recunoscute iar în lipsă de reglementare în depărtare de doi metri de linia despărțitoare pentru cele două proprietăți în cazul arborilor înalți și de o jumătate de metru pentru celelalte plantații și garduri vii iar potrivit dis part 609 cod civil arborii ce se află în gardul comun sunt comuni și fiecare proprietar este îndreptățit a cere să-i taie.
Instanța apreciază că arbuștii crescuți la o distanță foarte mică de locuința reclamantei pot în timp să afecteze structura casei astfel că se impune tăierea lor, motiv pentru care admite acțiunea restrânsă și obligă pârâta să taie arbuștii și copacii existenți de-a lungul clădirii reclamantei și să toaleteze copacii din prelungirea casei reclamantei, existenți pe terenul aparținând pârâtei
În temeiul dis part 274 cpc a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta.
Arată că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cea de-a doua reclamantă care a decedat în cursul procesului nefăcând nici o referire în acest sens cu încălcarea dis part 304 alin 1 pct 5 și 9 cpc.
Instanța de fond a dezlegat pe cale incidentală problema moștenirii imobilului reclamantei fără a solicita taxă de timbru. Considerând că reclamanta se poate subroga în toate drepturile reclamantei decedate operând o dezbatere a moștenirii mascată, lovită de nulitate, nu s-a solicitat dovada acceptării moștenirii deși au trecut mai mult de 6 luni de la deces.
Susține că instanța de fond trebuia să solicite certificatul de moștenitor iar dacă acesta nu exista trebuia să suspende judecata până la dezbaterea moștenirii
După restrângerea acțiunii formulate de reclamante instanța a rămas învestită cu obligarea de a tăia copacii existenți de proprietatea sa, situați la o distanță mai mică de 20 cm de proprietatea reclamantelor, ori prin dispozitivul hotărârii instanța a dat ce nu s-a cerut cu încălcarea prevederilor art. 304 alin. 1 pct. 6 teza ultimă C. în sensul că a dispus toaletarea copacilor din prelungirea casei reclamantelor în condițiile în care nu s-au făcut probe în acest sens. Se impunea ca instanța să decidă dacă copacii trebuiau tăiați sau nu.
Hotărârea instanței este criticabilă și în ce privește admiterea acțiunii restrânse deoarece de-a lungul imobilului nu are copaci plantați la mai puțin de 20 cm de acesta situație constatată de instanță la cercetarea la fața locului iar din planșele foto depuse la dosar rezultă că o parte din copaci au rădăcina și o parte dintre trunchi pe proprietatea reclamantelor, copacii trecând prin gard și formând un gard viu ce delimitează împreună cu gardul din scândură cele două proprietăți. Mai susține că reclamantele puteau să taie singure acești copaci.
Aprecierea instanței de fond cu privire la o dezvoltare ulterioară a unor buruieni catalogate arbuști s-a făcut cu încălcarea prevederilor dis part 304 alin 1 pct. 7 c.p.c.
Reclamanta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, arătând că recursul este nefondat
Cu privire la primul motiv de recurs susține reclamanta că a făcut dovada calității de moștenitoare prin declarația autentificată sub nr. 1244/29.11.2011.
Mai susține că nu este necesară o dezbatere succesorală și obținerea unui certificat de moștenitor așa cum eronat susține recurenta fiind de ajuns ca moștenitorul să accepte moștenirea pentru a putea sta în proces.
Mai arată că deși inițial a solicitat tăierea copacilor, la cercetarea la fața locului a înțeles să solicite în cazul copacilor de lângă gardul despărțitor, dacă nu este posibilă tăierea măcar toaletarea acestora. În aceste condiții instanța nu s-a pronunțat asupra a ceva ce nu s-a cerut ci poate a acordat mai puțin dispunând doar toaletarea copacilor, situație cu care a fost de acord.
Recursul a fost legal timbrat. Recurenta a solicitat judecata cauzei în lipsă și nu a solicita administrarea de probe noi în calea de atac.
Dosarul a fost strămutat prin încheierea 673 din 19 feb 2013 a ÎCCJ de la Tribunalul B. la Tribunalul Iași.
După strămutare intimata a depus la dosar copie a declarație de acceptare a moștenirii după O. Rădița autentificată sub nr. 1244 din 29 nov 2011 și certificat de deces al reclamantei O. Rădița.
Tribunalul Iași a procedat la calificarea căii de atac prin încheierea din 18 nov 2013, reținând că raportat la obiectul cererii calea de atac este cea a apelului.
Analizând apelul formulat Tribunalul reține următoarele:
În ce privește greșita soluționare a cauzei doar cu privire la cea de-a doua reclamantă, reține Tribunalul că reclamanta O. Rădița a decedat în cursul judecăți procesului, la dosarul de fond fiind depuse copia certificatului de deces și declarație de acceptare a succesiunii dată de către Boboceanu T.. În acesta condiții reține Tribunalul că instanța de fond s-a pronunțat în mod legal cu privire la cererea de chemare în judecată, acțiunea reclamantei decedată fiind continuată de reclamanta Boboceanu și în calitate de moștenitoare a numitei O. Rădița.
Continuarea judecății cu moștenitorii persoanei decedate nu implică o dezbatere a moștenirii ci presupune doar identificarea moștenitorilor și continuarea acțiunii în contradictoriu cu aceștia astfel încât nici critica privind rezolvarea problemei moștenirii nu este întemeiată.
În ce privește acordarea de către instanța de fond a ceea ce nu s-a cerut reține Tribunalul că limitele investirii sunt fixate de către reclamant iar instanța de fond a procedat la respectarea acestora, respectiv a analizat cererea acesteia de așa cum a fost restrânsă, dispunând cu privire la arborii situați de-a lungul gardului doar toaletarea și nu tăierea acestora, așa cum se solicitase inițial. Soluția instanței are la bază tocmai declarația reclamantei dată cu ocazia cercetării la fața locului, consemnată în procesul verbal aflat la fila 138 dosar, astfel încât și această critică apare ca neîntemeiată.
În ce privește admiterea acțiunii restrânse reține Tribunalul că instanța a apreciat corect probatoriul administrat. Astfel existența arborilor lângă zidul casei reclamantei și de-a lungul gardului despărțitor a fost constatată de către instanță cu ocazia cercetării la fața locului, este confirmată de planșele foto depuse la dosar dar și prin răspunsul la interogatoriul administrat respectiv răspunsul la întrebarea 7 (fila 119 dosar fond)
Dovedită fiind existența arborilor în imediata apropiere a liniei de hotar, în mod corect a dispus instanța de fond obligarea proprietarului la respectarea servituții privind distanța arborilor. Potrivit art.607 și 608 Cod civil "nu este iertat a sădi arbori care cresc înalți decât în îndepărtarea hotărâtă de regulamente particulare sau de obiceiurile constante și recunoscute și în lipsă de regulamente și de obieciuri, în depărtare de 2 m. de la linia despărțitoare a celor două proprietăți pentru arborii înalți și de o jumătate de metru pentru celelalte plantații și garduri vii". Coroborând această dispoziție cu cea înscrisă în art.608 alin. 1 Cod civil, rezultă că proprietarul nu poate avea arbori și plantații la o distanță mai mică decât cea fixată de lege, fie că i-a sădit el sau o altă persoană, fie că au crescut în mod natural, iar vecinul are dreptul să ceară și să obțină în justiție ca plantațiile să fie scoase, fără a fi obligat să dovedească existența unui prejudiciu. Sancțiunea pentru nerespectarea servitutii privind distanța plantațiilor, nu este condiționată de existența unei pagube sau de sădirea copacilor de către actualul proprietar al fondului și nici de vârsta copacilor. Susținerea că reclamanta ar putea să taie singură arborii ce se susține că ar exista pe linia de hotar nu constituie motiv de nelegalitate a sentinței pronunțate, reclamanta având deschisă calea acțiunii pe care a promovat-o și soluționarea prin mijlocirea instanței a diferendului existent între părți.
Reținând ca fiind neîntemeiate criticile formulate de apelantă, Tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul formulat de pârâta A. M. împotriva sentinței civile nr. 5058 din 29 iunie 2012 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de pârâta A. M. împotriva sentinței civile nr 5058 din 29 iunie 2012 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 18.11.2013.
Președinte, C. R. | Judecător, G. C. | |
Grefier, D. C. |
Red. R.C.
Tehnored. R.C.+ C.D.
5 ex./22.01.2014
Jud. fond. N. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2552/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1937/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
