Fond funciar. Decizia nr. 66/2016. Tribunalul IAŞI

Tribunalul IAŞI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 66/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-02-2016 în dosarul nr. 66/2016

Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 66

Ședința publică de la 12 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. A.

Judecător C. A.

Judecător I. E. B.

Grefier I. B.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent F. G., recurent F. C. prin mandatar F. G., recurent F. E., recurent F. C. și pe intimat I. C., intimat D. A., intimat S. M., intimat P. E., intimat P. C., intimat M. V. - decedată, intimat H. A., intimat C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE FOND FUNCIAR, intimat C. L. TOMEȘTI DE FOND FUNCIAR, intimat M. D.-G. - moșt. a lui M. V., având ca obiect fond funciar rejudecare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul F. G., F. C. prin mandatar F. G., toți recurenții asistați de avocat P. D., intimatul P. C., toți intimații persoane fizice din această cauză fiind reprezentați de avocat R. L., lipsă fiind reprezentanții celor două Comisii de fond funciar Iași, respectiv Tomești.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arata ca la data de 11 . 02. 2016, instanta în deliberare, văzând procesele verbale de incident nr. 636 și 639 din data de 05.10.2015, în conformitate cu care compunerea completului de judecată A1 este: judecător A., judecător A., judecător B., doamna judecător Diuță-T. fiind desemnată în locul doamnei judecător B. pentru termenul din data de 06.10.2015, când aceasta figura în concediu, În temeiul disp. Art. 151 C.proc.civ. a dispus repunerea cauzei pe rol pentru ca părțile să pună concluzii în fața completului legal constituit. Având în vedere vechimea dosarului, a fost dispusa citarea părților prin notă telefonică pentru termenul de judecată de astăzi .

Interpelate fiind părțile, prin apărătorii aleși, la acest termen de judecata precizează că nu au alte cereri de formulat .

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.

Avocat P. pentru recurenți, având cuvântul admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate iar în rejudecare se impune admiterea acțiunii și prin urmare să se dispună nulitatea parțiala a celor doua titluri de proprietate eliberate pe numele intimaților. Este cert. Si toata lumea recunoaște ca erau îndreptățiți reclamanții recurenți sa moșteneasca terenul avut de unchiul acestora F. I., situație care s-a concretizat prin eliberarea unei adeverințe in august 1991, respectiv adeverința nr. 232 prin care li se reconstituie dreptul de proprietate m ostenit de la F. I..

Cert este și necontestat că, cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate au fost depuse in martie 1991, la apariția Legii 18, si tot cert este, și necontestat în cauză de toate actele depuse, inclusiv de recunoașterea intimaților, nici aceștia nici autorii lor nu au avut niciodată teren în locul denumit R.. În rolul agricol a lui F. I., din 1953 se face mențiunea un hectar teren in locul denumit R.. Este precizare făcuta si ca este vorba de teren arabil,. Dar prin cererea de revizuire a intimaților, motivat de doua înscrisuri, considerate ca fiind înscrisuri noi, si aici se refera la actul de donație si un act de vânzare cumpărare, se considera ca aceste doua înscrisuri ar face dovada amplasamentului pentru care s/au eliberat cele doua titluri de proprietate intimaților pârâți, si din acest amplasament si aceste înscrisuri se putea trage concluzia ca nu este identic cu cel trecut în rolul agricol a lui F. I..

Ori situația este cu totul imposibil de actualizat si solicita a fi primite aceste concluzii în condițiile în care având cele două înscrisuri, în baza cărora s/a admis cererea de revizuire, in nici un gay instanța nu va gasi elemente care sa vină să confirme și să susțină teoria intimaților pârâți. Pentru ca în 1939, în actul de donație se face precizarea / teren fără nici un fel de specificare a categoriei de folosință, singura precizare făcuta in anul 1939 este in actul de vânzare cumpărare, în care Rozensthoc M. vinde lui R. în locul denumit - Via Stânca o suprafața de 8 ha vie pe rol. Aceasta in 1930. Ori evident, a ca a fost nevoita sa facă verificări, sens în care a si depus la dosar, din literatura de specialitate, din cuprinsul cărora rezultă că o vie pe rol nu poate si nu are o vârsta mai mare de viata de 30 ani, iar în condiții ideale se poate lungi până la 50 de ani, in condițiile in care a fost foarte bine îngrijită, că ar fi fost condiții climaterice deosebite care nu afectau vita de vie . Si chiar daca s/ar primi ipoteza ca ar fi fost o viță de vie perfectă, în anul 1939 deja era pe rol, nu exista nici un element in care instanța sa stabilească vârsta acelor butuci de vie de pe suprafața de 8 ha, ca să poată constata cât a putut sa fie pe rol aceasta vie . daca se face un calcul simplu din 1939 si până în 1993, când s/a eliberat titlurile de proprietate pe numele pârâților deja au trecut 54 ani, daca se are in vedere ca o vine revine pe rol după trei patru ani si raportat la anul 1939, scăzând, fără să se aibă in vedere vreun element care să vină să concretizeze când a fost plantată acea vie, evident ca este cu mult depășit termenul pentru ca vie presupus a fi pe moșia R., si in continuare tot a acestora sa fie cu cea care se găsește în prezent, raportat la timpul prezent a fost găsită și în 1993 si la momentul la care s-au administrat probele și la momentul la care s-au efectuat toate expertizele, ca să existe această vie și vie pe rol, bună, ar fi însemnat ca via din anul 1939, la cest an fiind luat ca punct de reper, de atunci până acum au trecut deja 77 ani . Este cert că nu putea să fie si nu este aceeași vie, ca nu pot sa fie cele două înscrisuri punct de reper pentru modul de stabilire si cert este ca amplasamentul nu este așa cum a fost așa cum pretind pârâții, cel din cele doua înscrisuri care demonstrează ca acolo a fost vie in_, iar în 1953, în momentul în care deja s-a schimbat regimul politic, se știe foarte bine ca preluându-se de către noul regim politic, ceea ce s-a încercat a fost o agricultură extensivă, că s-a trecut la punerea si transformarea terenurilor în terenuri arabile si așa se explică că F. I. în anul 1953 când a fost împroprietărit a primit teren arabil în tarlaua R..

Faptul ca, în răspunsurile la interogatorii C. Comunala este foarte evazivă, ca sa se poată crede ca răspunsul acestora este adevărat, că la momentul formulării cererii de constituire a dreptului de proprietate de către reclamanți, terenurile erau libere, nu se știe. Dacă, aceasta parte C. comunală, nu cunoaște care era vechiul amplasament al terenului, se pune întrebare cine poate ști . Nu întâmplător se dau aceste răspunsuri evazive de către comisie pentru ca din păcate există o situație care a fost semnalată și de către Fîntânaru G. la DNA, la Primăria comunei Tomești una din intimatele din prezenta cauză are funcția de contabilă, ori așa se obțin și înscrisurile și actele și se dau și răspunsurile care sa încerce sa ascundă adevărul tocmai pentru a obține o soluție așa cum doresc.

Din toate probele rezulta si recunoscut si de către pârâți, nici ei si nici autorii lor nu au avut niciodată teren în fosta proprietate R., nu au solicitat teren aici, au solicitat teren, așa cum era si firesc, in locul in care avea amplasamentul terenul lor si care a fost preluat de către Ocolul Silvic. Ori daca terenul dumnealor a fost preluat si era amplasament în altă parte era si logic și legal și temeinic sa fie mai întâi soluționate cererile celor care au avut teren pe amplasament. În anul 1993 abia se începea sa se elibereze primele titluri de proprietate . În anul 1991 recurenții solicita terenul de la Fîntânaru I., in anul 1993 acest teren era liber, iar în condițiile legale trebuia interpretat de către instanța de fond că nu se poate da teren pe vechiul amplasament unor persoane care nu erau îndreptățite la acel teren si sa se facă tot felul de mașinațiuni pentru a se justifica un abuz si o ilegalitate .

Depune la dosar regulamentul de funcționare si modul de întreținere a viilor, la condiții si stabilirea duratei de viața a plantației este de 20 de ani .

Concluzionând solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata atât de la fond cât si recurs.

Avocat R. pentru intimații din prezenta cauză solicită respingerea recursului, si prin urmare menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Judecătoria Iași. Având în vedere faptul ca s-a depus la dosar acel regulament de cultivare si întreținere a viței de vie, solicită instanței de control înlăturarea acestui regulament care nu formează obiectul cauzei. Ceea ce se omite și nu se spune este următorul aspect: în anul 1991, după apariția Legii 18, au formulat cereri de reconstituire după autorii acestora, recurenții respectiv intimații. Va face referire cu privire la cererea de reconstituire formulata de recurenți, in anul 1991, după autorul acestora F. I., cerere care a fost finalizată prin eliberarea unei adeverințe de reconstituire a dreptului de proprietate, după care li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în compensare li s-a dat, în loc de teren arabil și fâneață, ce a avut autorul lor, o suprafață mai mica de teren având categoria de folosință livadă. Ulterior, odată cu modificarea Legii 18, în anul 1997, recurentul F. din prezenta cauză, formulează cerere de reconstituire după autorul acestuia, indicând o suprafață de teren în tarlaua R.. Sunt depuse la dosarul de fond, inițial, adresele prin care, recurenții, prin cabinetul de avocat, încercau la Primăria comunei Tomești, sa identifice terenul. Au încercat anularea unor titluri de proprietate a mai multor persoane, care au format obiectul unul alt dosar care a fost suspendat pentru ca nu se prezentau părțile. Ulterior căutând amplasament și făcând o expertiză extrajudiciară de către domnul expert S. Corneluș, s-a identificat ca amplasament locul unde avea reconstituit dreptul de proprietate intimații. La dosarul de fond au fost audiați martori, au fost luate interogatorii părților unde, în urma administrării acestor probe s/a constatat ca nici măcar reclamanții nu cunoșteau vechiul amplasament a lui F. I..

Mai mult decât atît, la dosarul de fond inițial a fost admisă o expertiză judiciară ce urma a fi efectuata de expertul R., din cauza unor motive necunoscute de aceasta, lucrarea nu a fost finalizată, dar cu ocazia unei plângeri penale ce a format obiectul unui dosar penal, cei vizați fiind cei în cauză, s-a constata ca, expertul S. Cornelus, la care face referire recurentul, care a efectuat acea expertiză extrajudiciară, în declarația dată arata clar ca a efectuat expertiza doar în baya declarației domnului F.. Nu există nici un înscris, nici la primărie, nu există nici o altă dovadă că acest amplasament unde li s-a reconstituit intimaților dreptul de proprietate ar fi aparținut autorului recurenților, numitului F. I..

In revizuire s/au depus înscrisuri care atesta, si precizează că moșia R. are suprafața de 77 ha si nu toată această suprafață are categoria de folosință vie, tocmai prin înscrisurile depuse, care identifică terenul ca având categoria de folosință vie, a demonstrat că via a fost încă de pe vremea lui R., prin identificarea acestei categorii de folosință cu expertiza extrajudiciară C. C.. Nu s-a contestat până acum, de către recurent, faptul că pe acest teren nu a fost vie și că media de viață a unei culturi de vie este de 20, 30 sau 50 de ani . Dar ceea ce nu se precizează este faptul ca această vie, până la colectivizare a fost întreținută, iar la momentul în care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate intimaților, după autorul acestora care a avut în CAP o suprafață de 4,43 ha și le-a fost reconstituit si lor, intimaților din prezenta cauză, prin compensare teren având categoria de folosință vie, pe această suprafață de teren pe care au fost emise titlurile de proprietate, se afla vie. Această vie din anul 1991 de când a fost emisă adeverința intimaților a fost stăpânită de atunci și până în prezent de către intimați care au menținut acea cultură de viță de vie.

Mai mult decât atât, când s/a admis cererea de revizuire, s-a desființat hotărârea si s-a trimis cauza spre rejudecare, a fost efectuata expertiza judiciara, a fost numit ca expert domnul D. . La efectuarea expertizei de către domnul D. reclamanții recurenți au avut si expert consultant, iar in acea lucrarea expertul principal opinează faptul că în baza înscrisurilor nu a putut identifica amplasamentul domnului F. I.. Daca se are in vedere expertiza efectuata, actele de la dosar, martorii audiați cu ocazia efectuării lucrării, rezulta ca domnul F. I. a avut teren tot in tarlaua R., dar undeva la Dealul Podului dar nu pe amplasamentul unde au intimații reconstituit dreptul de proprietate.

În atare condiții consideră că nu pot fi îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de textul de lege pentru a fi anulate cele două titluri de proprietate Mai mult decât atât este adevărat, poate că intimații nu au avut teren în tarlaua R., dar autorul lor a avut 4,4 ha teren care a fost preluat de către Ocolul Silvic si . in astfel de condiții, aceste persoane au fost defavorizate având în vedere ca dintr-o suprafața de 4,4 ha sa li se reconstituie o suprafața de 2 ha si ceva, la fel cum s-a întâmplat si recurenților.

La momentul când s-a eliberat titlul de proprietate intimaților recurenții nici măcar nu și-au arătat intenția de a contesta sau de a formula o cerere și a revendica acest teren, pentru că nici măcar nu îl cunoșteau . După demersurile inițiate, si după efectuarea acelei expertize efectuate de S. Corneluș au indicat acel amplasament .

Concluzionând solicită respingerea recursului cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecata efectuate la fond si în recurs.

Avocat P. în replică, având cuvântul, referitor la susținerea apărătorului intimaților, cum ca recurenții ar fi primit teren livada, la dosar sunt hotărârile judecătorești, din care rezultă că s-a dat acel teren livadă tocmai pentru a fi protejați pârâții și a nu le fi anulate titlurile lor de proprietate, dar în final titlul de proprietate al recurenților a fost anulat pentru ca deja era eliberat un alt titluri, acele persoane erau îndreptățite la terenul livadă, iar faptul ca se pretinde că recurenții nu ar fi știut care este amplasamentul este eronat . În momentul în care în 1991 s-a depus cerere de reconstituire, s-a depus rolul agricol a lui F. I., de unde rezultă exact tot terenul avut de acesta, inclusiv în fosta moșie R.. Având în vedere vechimea actelor invocate, faptul ca după cooperativizare era un singur lor si era imposibil sa poți demonstra unde și cum era preluat terenul, în condițiile colectivizării, nu înseamnă că nu cunoșteau ude era terenul si ca erau îndreptățite sa primească terenul alte persoane care nu au avut teren în moșia R..

Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față;

P. sentința civilă nr.324/16.01.2015 a Judecătoriei Iași s-au dispus următoarele;

S-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual active a reclamanților invocată de pârâți.

S-a respins acțiunea formulată de reclamanții F. G., cu domiciliul în . județul Iași, F. C. cu domiciliul în mun. Sacele . scara A etj 2 ., și F. E. cu domiciliul indicat în . în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, cu sediul in mun Iași ..60, C. L. DE FOND FUNCIAR TOMEȘTI, cu sediul in ., I. C., cu domiciliul în . județul Iași, D. A., cu domiciliul in . județ Iași, S. M., cu domiciliul in Iași . B . . jud Iași, P. E. cu domiciliul in . județ Iași, P. C., cu domiciliul în . județul Iași, M. V., cu domiciliul în . județul Iași, H. A. cu domiciliul în . județul Iași, având ca obiect nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/10.12.1993 pentru suprafața de 5059 mp teren amplasată în extravilan ., în tarlaua 21 (numită popular R.), . 1078/1 și a titlului de proprietate nr._/28.12.1994 pentru o suprafață de 249 mp teren situată în extravilan ., în tarlaua 21 (numită popular R.), .>

Au fost obligați reclamanții F. G., F. C. și F. E., în solidar, la plata către pârâții P. E. și P. C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2350 lei (2000 lei onorariu avocat și 350 lei onorariu provizoriu expert).

Au fost obligați reclamanții F. G., F. C. și F. E., în solidar, la plata către toți pârâții în solidar a cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei, reprezentând onorariu expert consultant.

S-a fixat onorariu definitiv cuvenit expertului judiciar desemnat, D. C., la suma de 1400 lei și constată diferență de onorariu de achitat în cuantum de 700 lei.

Au fost obligați reclamanții F. G., F. C. și F. E., în solidar, la plata diferenței de onorariu cuvenit expertului D. C., in cuantum de 700 lei.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele;

P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 23.10.2007 reclamanții F. G., F. C. și F. E. au chemat în judecată pârâții C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, C. L. DE FOND FUNCIAR TOMEȘTI, I. C., D. A., S. M., P. E., P. CONSTANTTIN, M. V., H. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/10.12.1993 pentru o suprafață de 5059 mp teren in T 21 numită popular R., . 1078/1 și a titlului de proprietate nr._/28.12.1994 pentru o suprafață de 249 mp teren situată în T 21, numită popular R., . obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a acțiunii lor reclamanții au arătat în esență că sunt moștenitorii defunctului F. I., decedat în anul 1972, în calitate de nepoți de frate și în această calitate au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul care a aparținut autorului lor; acesta a avut în proprietate conform rolului agricol 2,84 ha teren pe raza comunei Tomești, repartizată astfel: 7200 mp în vatra satului, 1,12 ha în tarlaua Melpciu, 1 ha in tarlaua R.. În baza cererii formulate reclamanților li s-a eliberat un titlu de proprietate pentru 1,5325 ha teren, titlu ce ulterior a fost anulat parțial pentru 8000 mp deoarece amplasamentul acestei suprafețe nu era cel care a aparținut autorului lor.Ca urmare a acestei anulări reclamanții au rămas beneficiari ai unei suprafețe reconstituite de numai 7275 mp din totalul care a aparținut autorului lor, restul suprafețelor fiind atribuite abuziv pârâților.

Reclamanții au arătat că au fost trecuți în anexa 39 de despăgubiri cu o diferență de suprafață de 1,16 ha și consideră că este nedrept faptul că deși titlul acestora a fost anulat pentru încălcarea amplasamentului altor proprietari, totuși terenul cuvenit acestora nu poate fi reconstituit deoarece a fost atribuit nelegal altor persoane.

Reclamanții au mai învederat faptul că au aflat despre eliberarea titlurilor de proprietate în mod nelegal în cursul proceselor purtate cu pârâtele comisii de fond funciar în anul 2005 și au identificat persoanele cărora li s-a eliberat fără îndreptățire titluri pe terenul care li se cuvenea acestora prin efectuarea unei expertize extrajudiciare în specialitatea topometrie și cadastru, de care înțeleg a se folosi ca probă în cauză în virtutea prevederilor art. 4 alineat 5 din Titlul XIII al Legii nr.247/2005.

S-a mai arătat că pârâților li s-a invalidat propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate făcută de C. L. de Fond Funciar Tomești prin Hotărârea nr 738/20.09.2002 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Iași, astfel încât titlurile acestora de proprietate nu mai au temei legal.

În drept s-au invocat dispozițiile art.III litera a) punctele i) și ii) din Legea nr.169/1997 modificată prin Legea nr.247/2005.

În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba cu expertiză tehnică de specialitate.

S-au depus anexat cererii introductive în susținerea acțiunii: copia titlului de proprietate nr._/10.12.1993 și a titlului de proprietate nr._/28.12.1994, Anexa 24 după F. I., certificat de moștenitor_.01.1973, certificat de moștenitor 52/20.07.2002, adeverință de proprietate 232 din 25.08.1991 emisă pentru suprafața de 2,13 ha teren, act de vindere cumpărare între Z. S. și F. I. din 1986 pentru 45 de prijini teren arabil și fânaș, destinat loc de casă, pe teritoriul satului Goruni Tomesti, adrese ale Primăriei Comunei Tomești către reclamanti, raport de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat de expert S. Corneluș și supliment la acesta (filele 3-33 ds).

C. L. de Fond Funciar Tomești a depus întâmpinare (f 49 ds).

P. întâmpinare s-a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantilor motivat de faptul că dreptul de proprietate al acestora a fost integral reconstituit.

Pe fondul cauzei s-a arătat că dispozițiile art.13 alin.3 din Lg 18/1991 nu obligă la respectarea vechiului amplasament pentru extravilan. Pârâților li s–a reconstitui dreptul de proprietate pe un alt amplasament deoarece au formulat cerere, au fost validați, sunt îndreptățiri la reconstituire .

S-au anexat 2 extrase din tabele cu validare (f.50,51 ds).

Pârâții persoane fizice au formulat la rândul lor întâmpinare solicitând respingerea acțiunii (fila 65 ds).

Au invocat pârâții lipsa calității procesual active a reclamanților motivat de faptul că aceștia nu justifică, conform cu art.III alin.2 din Legea nr.169/1997, un interes legitim în formularea cererii, ei necontestând actele premergătoare emiterii titlului de proprietate.

Așa cum rezultă din corespondența C. L. de Fond Funciar reclamantilor urmează a le fi atribuit un alt titlu de proprietate pentru terenul pentru care titlul acestora a fost parțial anulat. S-au învederat dispozițiile art.27 pct.2 ind.2 introdus prin Legea nr.247/2005.

În baza Legii nr.18/1991 pârâtii au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,43 ha teren cu care părinții acestora I. V. și I. E., figurau în registrul agricol fiindu-le emis titlul de proprietate nr._/10.12.1993 pentru suprafața de 2,25 ha teren extravilan (suprafață mai mică decât cea înscrisă în rolul agricol) pe alt amplasament deoarece vechiul amplasament al acestora nu era liber parte fiind preluat de Direcția Silvică Iasi fiind plantată pădure și parte fiind preluată de ..

Încă de la emiterea adeverinței de proprietate pârâtii au intrat în posesie terenului, stăpânindu-l până în prezent, achitând impozitele.

Din suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate_/22.05.1997 eliberat reclamanților aceștia au înstrăinat o parte, deci și-au asumat calitatea de proprietar.

În drept s-au invocat prevederile Legii 18/1991, Codul de procedură civilă.

În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri martori, interogatoriu, expertiză tehnică.

Au formulat întâmpinare și pârâtii Părpauta C., M. V., H. A. (f.68 ds).

În motivarea întâmpinării s-a arătat faptul că inteleg să invoce lipsa de calitate procesual activă a reclamanților, motivat de lipsa interesului legitim al acestora, conform art.III alin.2 din Legea nr.169/1997 deoarece acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe un alt amplasament și nu au contestat actele premergătoare emiterii titlului lor, nu au formulat nicio vreo plângere împotriva hotărârii de validare. Așa cum rezultă din corespondența Comisiei Locale de Fond Funciar (adresa nr._/13.12.2004) reclamantilor urmează a le fi atribuit un alt titlu de proprietate pentru terenul pentru care titlul acestora a fost parțial anulat. S-au învederat dispozițiile art.27 pct.2 ind.2 introdus prin Legea nr.247/2005.

În ceea ce îi privește, pârâții au arătat că tatăl acestora P. M. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren cu care el figura in registrul agricol fiindu-le emis titlului de proprietate nr._/28.12.1994 pentru 1,45 ha teren (mai mică decât cea din rolul agricol). Titlul de proprietate s-a emis in mod legal în baza adeverinței de proprietate, la eliberarea căreia aceștia au intrat in posesia terenului, au achitat impozite.

Reclamanții și-au asumat calitatea de proprietar decurgând din emiterea titlul lor de proprietate nr._/_, înstrâinând chiar o parte din terenul înscris în acest titlu.

În drept s-au invocat prevederile Legii 18/1991, Codul de procedură civilă.

În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri martori, interogatoriu, expertiză tehnică.

În cursul cercetării judecătorești instanța a administrat la cererea părților probe cu înscrisuri, martorul O. N. (f.120 ds), martora U. Z. (fila 121 ds), interogatoriu (f.122 -140 ds) .

Cu adresa nr.1839 din 18.02.2008 C. Județeană de Fond Funciar a înaintat documentația aferentă titlurilor de proprietate contestate: cereri de reconstituire drept formulată de P. M. la 4 martie 1991anexe de validare pentru (fila 107 ds).

La dosar s-au mai depus: copie rol agricol F. I., P. M., P. V..

P. Sentința civilă nr._/02.12.2008 a Judecătoriei Iași acțiunea formulată de reclamanți a fost respinsă ca neîntemeiată.

P. Decizia civilă nr.1907/19.10.2009 a Tribunalului Iași, s-a admis recursul promovat de reclamanți s-a schimbat in tot hotărârea primei instanțe fiind admisă acțiunea formulată la aceștia și dispusă anularea titlurilor de proprietate ale pârâților conform raportului de expertiză extrajudiciară S. Corneluș.

Împotriva Deciziei civile nr.1907/19.10.2009 au formulat de două ori calea extraordinară de atac a revizuirii pârâții P. E. și C.. Cea de-a doua revizuire a fost admisă prin Decizia nr.1625/27.06.2013 a Tribunalului Iași prin care s-a desființat Decizia nr.1907/19.10.2009. Recursul declarat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr._/02.12.2008 a Judecătoriei Iași a fost rejudecat iar prin Decizia civilă nr.2496/28.11.2013 s-a desființat Sentințe civilă a instanței de fond nr._/02.12.2008, cauza fiind trimisă spre rejudecare pentru administrarea probei cu expertiză topocadastrală.

Pe rolul Judecătoriei Iași cauza s-a reînregistrat la data de 11.04.2014 .

La termenul din data de 27.05.2014 instanța a încuviințat proba cu expertiză topo -cadastrală, lucrarea fiind efectuată de expert tehnic D. C. fiind depusă la dosar la data de 04.08.2014. La data de 29.09.2014 expertul a depus la dosar și rezultatul recepției lucrării de expertiză de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași. La cererea părților instanța a încuviințat acestora participarea la efectuarea lucrării a câte unui expert consultant în persoana expertilor R. D. (pentru pârâti) și C. C. (pentru reclamanti). Obiecțiunile formulate de părți la expertiza judiciară au fost admise în parte prin încheierea de ședință din 28.10.2014. Expertul a formulat răspuns la obiecțiuni la data de 08.12.2014 (f.242) .

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

În fapt:

I. Reclamantii F. G., F. C. Și F. E. sunt moștenitori ai defunctului F. I. decedat la data de 4.09.1972 așa cum rezultă Anexa 24, certificatul de moștenitor nr.1373/1973 și certificatul de moștenitor 52/20.07.2002 depuse la filele 6-8 dosar prim ciclu procesual.

Autorul reclamanților a fost înscris în registrul agricol aferent anilor 1959-1963, cu suprafața de 2,84 ha teren așa cum rezultă din adeverința 2169/_, copie rolul agricol (f.169, f.183 ds, f.131 ds. rejudecare). Conform mențiunilor rolului agricol, din această suprafață de teren, suprafața de teren de 1,76 ha avea categoria de folosință arabil, 0,86 erau pășuni, 0,04 ha erau livezi, 0,09 ha erau vii iar 0,05 ha curti construcții. Conform mențiunilor din rolul agricol din totalul suprafeței de teren suprafața de 0,72 ha teren categorie de folosință arabil și 0,28 ha teren pășune, se afla în tarlaua denumită „La R.”.

După defunctul F. I. au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate moștenitorii săi F. G., V. M. și R. E. (impreună) și V. M. (individual), aceștia fiind validați prin Hotărârea nr.20/09.08.1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar, cu suprafața de 2,13 ha teren în anexa 3 poziția 109 a satului C. așa cum rezultă din adeverința de proprietate eliberată la data de 25.08.1991 (fila 9 ds).

În anul 1996 se emite după autorul reclamanților, titlul de proprietate nr._/22.05.1996 pentru o suprafață de 1,5325 ha teren, extravilan, pe numele moștenitorilor F. G., V. M. si F. E. (fila 172 ds).

În anul 1997, la data de 11.04.1997, F. G. adresa Comisiei Locale de Fond Funciar o cerere prin care arăta faptul că „terenul provenit din moștenirea moșului meu F. I. se află lângă „puțul sec”( număr de înregistrare 1115/_ la Consiliul Local Tomești, fila 242 dosar).

Titlul de proprietate nr._/22.05.1996 este anulat parțial în anul 2004 prin Decizia civilă nr.735/_ a Curții de apel Iași (fila 179-182 ds) pentru suprafața de 8050 mp teren situat in T 37 . considerentelor acestei decizii beneficiarul titlului F. G. a fost de acord cu acțiunea, arătând faptul că terenul este proprietatea altei persoane.

Conform unei adresei nr._/_ emisă de Primăria Tomești și adresei nr.1385/_ emisă de Primăria Comunei Tomești (f.12,13 dosar) pentru suprafața de 8050 mp pentru care s-a dispus nulitatea titlului de proprietate urma a se atribui un nou act de proprietate însă nu pe vechiul amplasament al acestora, el fiind ocupat. De asemenea, rezultă din adresa 1385 din 25.01.2015 că pentru o diferență de 1,16 ha teren C. L. de Fond Funciar a propus validarea reclamantilor în anexa 39 la Legea nr.1/2000 întrucât nu există posibilitatea restituirii pe vechiul amplasament.

În anul 2008 C. L. de Fond Funciar constată că există după autorul F. I., două anexe de validare separate pentru moștenitorii săi: 1 ha la poz. 143 - V. M. și 0,5 ha la poz. 109 - F. G. impreună cu V. M. si R. E., deși, conform celor reținute de Comisie, cererea de reconstituire a fost aprobată pentru 2,13 ha. Pe cale de consecință C. L. înaintează Comisiei Județene de fond Funciar propunere de radierea și rectificare a anexei 3 pentru moștenitorii lui F. I., propunere însușită de C. Județeană de Fond Funciar prin Hotărârea nr.4293/_ (filele 269 -272 ds fond I ciclu procesual) și Hotărârea de rectificare nr.4967/_ (filele 8,9 dosar recurs).

II. În ceea ce îi privește pe pârâtii I. C., D. A., S. M., P. E., instanța reține că autorul acestora, I. V., era înscris în rolul agricol al satului Chircerea . 1960, cu suprafața de 4,43 ha teren (copie rol agricol fila 144 ds/f.87 ds rejudecare). Conform mențiunilor din rolul agricol acesta a deținut suprafețele de teren în mai multe locații însă niciuna dintre acestea sub denumirea „R.”.

La data de 12.03.1991 a formulat cerere de reconstituire după acest autor I. E. pentru suprafața de 4,3 ha teren (f.118 ds), cerere ce a fost validată în parte pentru suprafața de 3,77 ha în anexa 3 poziția 50/143 (f.119 ds primul ciclu procesual).

Ulterior pe numele pârâților I. C., D. A., S. M., P. E., în calitate de moștenitori după autorul acestora I. V., s-a emis titlul de proprietate nr._/10.12.1993 pentru o suprafață de 2,30 ha teren din totalul de 3,77 ha teren validat (fila 5 dosar).

III. În ceea ce îi privește pe pârâții P. C., M. V., H. A. aceștia sunt moștenitorii numitului P. M. și a soției sale P. E., decedati la 07.08.1997 și respectiv 02.06.2005 așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr 55 din 23.09.2005 eliberat de BNP „R. R. ” (fila 223 ds)

P. M. a fost înscris în rolul agricol al satului Tomești în anul 1961 cu suprafața de 2,96 ha teren. Conform mențiunilor din rolul agricol acesta a deținut suprafețele de teren în mai multe locații însă niciuna dintre acestea sub denumirea „R.” (fila 143 dosar, f,89 ds rejudecare).

P. P. M. a formulat, la data de 04.03.1991, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren fiind validat pentru suprafața de 1,59 ha teren (fila 115 ds).

În urma validării cererii de reconstituire, pe numele defunctului P. P. M. s-a eliberat titlul de proprietate nr._/28.12.1994 pentru suprafața de 1,45 ha teren din totalul de 1,59 validat (fila 224 dosar).

Susțin reclamanții prin acțiunea de față faptul că suprafața de teren de 5059 mp din T21- R., . 1078/1 din titlul de proprietate nr._/10.12.1993 eliberat pârâtilor I. C., D. A., S. M., P. E. și suprafața de 249 mp teren situată în T21- R., . titlul de proprietate nr._/28.12.1994 eliberat autorului pârâtilor P. C., M. V., H. A., reprezintă vechiul amplasament al autorului acestora F. I., din Tarlaua R. și că a fost nelegal atribuit pârâților. Mai arată reclamanții că în timp ce titlul de proprietate emis lor a fost parțial anulat pentru reconstituirea dreptului pe un alt amplasament, ei nu pot obține reconstituirea dreptului pe vechiul amplasament deoarece s-a atribuit unor persoane neîndreptățite.

Pârâții, pe de altă parte, se apără invocând faptul că reclamanții au acceptat reconstituirea pe un alt amplasament iar titlul lor de proprietate a fost legal emis pe un alt amplasament din extravilan, fiind persoane îndreptățite, formulând cerere și primind teren pe un alt amplasament decât cel ce a aparținut autorilor acestora deoarece vechiul amplasament al acestora nu era liber.

În drept conform dispozițiilor art. III din Legea nr.169/1997 astfel cum acesta a fost modificat prin dispozițiile Legii nr.247/2005, „Sunt lovite de nulitate absolutã, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, urmãtoarele acte emise cu încãlcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificãrile și completãrile ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptãțite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodatã teren în proprietate predat la cooperativa agricolã de producție sau la stat sau care nu au mostenit asemenea terenuri;(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de cãtre aceștia, în termen legal, libere la data solicitãrii, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;(2) Nulitatea poate fi invocatã de primar, prefect, Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietãților și de alte persoane care justifica un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competenta instanțelor judecãtorești de drept comun. (2^1) Nulitatea absolutã, în sensul prezentei legi, va putea fi invocatã și în litigiile în curs.(2^2) Nulitatea absolutã nu opereazã asupra titlurilor obținute de foștii proprietari pe alte amplasamente dacã la . prezentei legi si-au gãsit vechile amplasamente de care au fost deposedați atribuite legal altor persoane conform Legii nr. 18/1991.(2^3) Foștii proprietari pot reveni la vechiul amplasament și atunci când persoanele puse în posesie pe aceste terenuri renunța în favoarea lor la titlurile de proprietate deja eliberate. (2^4) In cazul unor înstrãinãri succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat sa remitã prețul actualizat fostului proprietar rãmas fãrã teren.(3) In situația în care, pe terenurile care au fãcut obiectul unor acte juridice, constatate nule potrivit alin. (1), s-au edificat construcții de orice fel, sunt aplicabile dispozițiile art. 494 din Codul civil”

Din textul legal, reiese că în materia cererilor privind constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate beneficiază de calitate procesuală activa orice persoana care justifică un interes juridicește ocrotit. În materia legii speciale de reparație condiția de exercițiu a acțiunii, referitoare la interes, este circumscrisă conținutului noțiunii de calitate procesuală, legea condiționând imperativ legitimarea procesuală de justificarea interesului procesual.

Justifică un astfel de interes, și deci calitatea procesuală, acele persoane ale căror drepturi sau interese legitime și proprii, au fost prejudiciate urmare a actelor de reconstituire emise în beneficiul altor persoane.

Dreptul reclamanților la finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren ce a aparținut autorului acestora F. I., suprafețe pentru care au fost validați și pentru care fie nu s-a emis încă un titlu de proprietate fie s-a emis dar a fost ulterior anulat, nu poate fie contestat în cauză.

În forma sa de bază, Legea nr.18/1991 a prevăzut ca regulă reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente în zonele de intravilan iar în extravilan doar în zona colinară. Art.13 alin.1 și 2 prevedeau faptul că, în extravilan, în zona colinară reconstituirea se va face, ca regulă, pe vechile amplasamente iar în zona de câmpie atribuirea se va face pe sole stabilite de comisie dar nu neapărat pe vechile amplasamente. În cee privește principiul reconstituirii dreptului de proprietate în intravilan pe vechile amplasamente acesta rezultă din dispozițiile art.24 alin.1 form de bază a Legii 18/1991. Odată cu aparția apariția Legii nr.169/1997, care a reglementat pentru prima data cazurile de nulitate ale titlurilor de proprietate, a devenit evident, din redactarea art.III alin.1 lit c) forma de la data intrării în vigoare, faptul că pentru terenurile din intravilan legiuitorul Legii nr.18/1991 a dorit ca numai aceste terenuri să urmeze cât strict regula reconstituirii pe vechiul amplasament, cu excepția terenurilor atribuite conform art.23 din Legea 18/1991 (conform art.III/1/c din Legea 169/1997 erau lovite de nulitate actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localitãților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art.23 din lege).

Art.2 alin.1 al Legii nr.1/2000 a consacrat expressis verbis principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, indiferent de locul situării acestora sub condiția ca acestea să fie “libere”. În alineatul 2 al aceluiași art. 2 din Legea nr.1/2000 s-a prevăzut însă faptul că „Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinte de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rãmân valabile fãrã nici o alta confirmare.” Așadar rezultă că legiuitorul, nu a dorit să infirme automat titlurile de proprietate emise pe alte amplasamente sub imperiul vechii reglementări, perturbând astfel siguranța circuitului civil.

Pentru a evidenția și mai mult această grijă a legiuitorului și pentru a realiza o corelație necesară între evoluția acestui principiu și cazurile de nulitate, Legea nr.169/1997 a fost la rândul său modificată prin Legea nr.247/2005, în sensul în care s-a prevăzut expres faptul că sunt lovite de nulitate actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de cãtre aceștia, în termen legal,libere la data solicitãrii, în baza Legii nr.18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;

Așadar instanța va concluziona că principiul restituirii de terenuri in extravilan pe vechiul amplasament a existat, fără a fi obligatoriu, sub imperiul reglementării Legii nr.18/1991, ca o consecința firească a caracterului reparatoriu al legilor funciare dar a devenit un principiu obligatoriu, consacrat expres, abia sub imperiul Legii nr.1/2000.

În condițiile în care prin acțiunea de față reclamanții au dovedit faptul că procedura de reconstituire a dreptului de proprietate al acestora nu s-a finalizat încă (validarea acestora fiind pentru suprafața de 2.13 ha și deținând un titlu de proprietate pentru aproximativ 7000 mp) și în măsura în care aceștia invocă acel caz de nulitate atras de ocuparea vechiului lor amplasament prin titluri de proprietate nelegal emise, fapt ce ar împieta punerea lor în posesie pe acel amplasament, calitatea și interesul acestora de acționa este evidentă iar excepția invocată de pârâti, lipsa calității procesuale active, va fi respinsă în consecință, instanța urmând să analizeze pe fond în ce măsură este sau nu incident cazul de nulitate invocat.

Pe fondul cauzei instanța va reține însă caracterul nefondat al cererii de constatare a nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate emise pârâtilor, pentru următoarele motive:

1.Conform art.III/alin.1 din Legea nr.169 /1997 cauza de nulitate trebuie cercetată în raport cu reglementările existente data emiterii titlului de proprietate.

Astfel pentru un titlu de proprietate emis sub imperiul Legii 18/1991 (cazul pârâtilor din dosar) până la apariția Legii nr.1/2000 instanța va avea în vedere stadiul reglementării principiului reconstituirii dreptului pe vechiul amplasament așa cum se prezenta acesta la acel moment, respectiv obligativitatea respectării vechiului amplasament in intravilan, respectarea amplasamentului vechi în extravilan in zonele colinare, ca regulă, și facultatea respectării vechiului amplasament în zona de câmpie.

2.Conform literei a/i din art.III alin.1 din Legea nr.169/1997 (temei de drept invocat de reclamanți alături de cel de la litera ii) condiția pentru a fi incidentă sancțiunea nulității aici prevăzută este aceea ca persoana care a beneficiat de actul de reconstituire să nu fi avut niciodatã teren în proprietate predat la cooperativa agricolã de producție sau la stat sau să nu fi mostenit asemenea terenuri

3. Conform cu litera a/ii din art.III alin.1 din Legea nr. 169/1997 condițiile pentru a fi incidentă sancțiunea nulității aici prevăzută sunt în număr de 3:

a) terenul să nu fi reprezentat vechiul amplasament al beneficiarului titlului ci al persoanei care tinde la desființarea actului de reconstituire;

b) terenul să fi fost solicitat de persoana îndreptățită în termen legal;

c) terenul să fi fost liber la data solicitării.

4. Preocupat de menținerea siguranței circuitului civil, legiuitorul a prevăzut în alin. 2 ind 2 al art.III și o situație de excepție în care, chiar în condițiile în care ar fi intrunite toate cerintele anterior menționate la pct.3, nulitatea nu operează și anume “asupra titlurilor obținute de foștii proprietari pe alte amplasamente dacã la . prezentei legi (legea nr.247/2005) si-au gãsit vechile amplasamente de care au fost deposedați atribuite legal altor persoane conform Legii nr.18/1991.”

Se notează așadar că legiuitorul a prevăzut unele condiții destul de restrictive pentru a opera nulitatea, condiții pe care cercetarea judecătorească efectuată în dosar nu le-a vădit a fi îndeplinite.

Astfel în primul rând instanța reține faptul că atât reclamanții cât și pârâtii au formulat cereri de reconstituire a drepturilor ce au aparținut autorilor acestora în termen legal în luna martie a anului 1991. Deși se invocă dispozițiile literei a/i din alin.1 art III din Lg 169/1997, instanța constată că nu este practic contestată în cauză îndreptățirea, în sine, a vreuneia dintre părți (reclamanți și pârâți) la a obține reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut autorilor acestora, în discuție fiind doar amplasamentul asupra căruia s-a dispus reconstituirea. Așadar in mod evident, cererile de reconstituire formulate, mențiunile rolurilor agricole, validările dreptului pentru ambele părți litigante, inclusiv pentru pârâți exclud incidența cazului de nulitate prevăzut de art III alin.1 lit.a/i din Lg. 169/1997 în privința titlului emis celor din urmă.

După cum rezultă din cererile formulate de reclamanți (filele 269 și 271 dosar, prim ciclu procesual) aceștia au solicitat reconstituirea unei suprafețe de 2,84 ha (F. Gh. Și altii) și 1,17 ha (V. M.) indicând categoriile de folosință, fără a indica precis amplasamentele, vecinătățile pentru fiecare suprafață din rolul agricol. D. V. M. în cererea sa din 01.03.1991 indică, destul de generic, zona Dealul Doamnei.

Nici pârâții nu au indicat în cererile lor cu precizie vechile lor amplasamente, așa cum rezultă din copiile cererilor de reconstituire depuse la dosar (f.115,118 ds) rezumându-se să indice suprafața și categoriile de folosință precum și faptul că la momentul formulării cererii lor terenul se află la “silvic, cap, AEICIP”.

Atât reclamantii cât și pârâtii au fost validati pentru o parte din suprafețele de teren solicitate, fiindu-le însă eliberate titlurile de proprietate în ani diferiti: 1993 pârâtilor I. C., D. A., S. M., P. E., în anul 1994 autorului pârâților P. C., M. V., H. A. și în anul 1996 reclamantilor.

Fiind vorba despre terenuri situate în extravilan, față de stadiul reglementării Legii 18/1991 la acel moment, s-a efectuat reconstituirea (și) pe alte amplasamente. În cazul reclamanților C. L. de Fond Funciar a putut oferi o explicație a motivului pentru care nu s-a făcut reconstituirea (integral) pe vechiul amplasament. Din întrebarea nr.13 la interogatoriu propus de reclamanți pârâtei C. L. de Fond Funciar (fila 131 ds prim ciclu procesual) rezultă că totuși aceștia ar fi primit o parte din teren pe vechiul amplasament in extravilan, chiar in tarlaua R.. În cazul pârâților reconstituirea s-a făcut pe un alt amplasament în contextul în care amplasamentul vechii proprietăți a acestora se afla, așa cum au indicat și aceștia în cererea lor de reconstituire, în perimetrul Silvic și în fost unitate CIP Tomești (adresa_/26.11.2014 emisă de Primăria Tomești, anexa 10 b la raportul de expertiză care se coroborează cu declarația martorului O. N., fila 120 ds prim ciclu procesual).

Până la data emiterii propriului lor titlu de proprietate reclamanții nu au dovedit că au efectuat demersuri efective pentru a obține punerea în posesie pe vechiul amplasament din R. -Puțul Sec. În orice caz, intrucât reclamantii beneficiau de validare pentru o suprafață mai mare decât cea pentru care li s-a emis titlul de proprietate, aceștia aveau in continuare, inclusiv după emiterea titlul de proprietate interesul de a li se efectua punerea în posesie și pentru diferența de suprafață de teren. Interesul acesta a reclamanților pentru a fi puși în posesie pe vechiul amplasament a crescut și mai mult după anularea parțială a acestui titlu. În anul 1997, luna aprilie, reclamantul F. G. indică într-o cerere adresată Consiliului Local Tomești drept reper de amplasament al vechii proprietăți a autorului său F. I. zona „puțul sec” (aflat in cadrul tarlalei R.)- fila 242 ds prim ciclu procesual.

Or, la data acestei cereri, precizatoare a cererii de reconstituire inițiale, titlul de proprietate al pârâților era deja emis. Admițând faptul că amplasamentul „de lângă puțul sec” vizat prin cererea din data de 11.04.1997 viza exact amplasamentul din titlul de proprietate al pârâtilor, instanța reține că dat fiind momentul formulării acestei cereri, nu este îndeplinită condiția nulității amintită la pct.2 litera b) în cele ce au precedat (terenul să fi fost solicitat).

Pentru a concluziona astfel instanța reține că dacă este adevărat faptul că potrivit legii 18/1991 pentru investirea comisiilor era necesară formularea unei cereri adresată de persoana care se considera îndreptățită, la fel de adevărat este faptul că o simplă cerere nu era suficientă prin ea însăși să conducă la reconstituirea dreptului. Cererea trebuia dovedită (ceea ce nu inseamnă însă ca ea să fi fost deja găsită întemeiată la data emiterii terenului către alte persoane) iar în măsura în care se solicita reconstituirea pe vechiul amplasament acest amplasament trebuia indicat.

Conform art.10 din Legea nr.18/1991 „suprafața adusă în cooperativă este cea care rezultă din evidențele cooperativei, cererile de înscriere, registrele agricole de la data intrării in cooperative, actele de proprietate și cartea funciară, sau in lipsa acestora din orice alte orice inclusiv declarații de martori”. De asemenea conform art.12 din H.G. nr.131/1991 cererea de reconstituire a dreptului de proprietate trebuia să conțină între altele „orice alte date necesare pentru stabilirea dreptului de proprietate potrivit legii iar la aceasta trebuiau anexate „acte de proprietate, certificat de mostenitor, hotarire judecatoreasca, daca exista, certificat de nastere, certificat de deces al autorului in cazul mostenitorilor, precum si orice alte acte din care sa rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat”.

P. aceste dispoziții legale legiuitorul a furnizat celor îndreptățiți mijloacele necesare pentru a-și proba îndreptățirea la reconstituire atât ca întindere cât și ca amplasament.

Or, este evident faptul că reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în anul 1991 fără indicarea amplasamentului iar în anul 1997 când a identificat și indicat amplasamentul in discuție („puțul sec”) acesta nu (mai) era liber la data solicitării, fiind deja atribuit altor persoane.

În contextul în care la epoca emiterii titlurilor de proprietate regula vechiului amplasament era relativă, neindicarea amplasamentului decât la un moment ulterior atribuirii acestuia către alte persoane echivalează cu neîndeplinirea condiției nulității mai sus amintită.

Nulitatea este o sancțiune care vine să restabilească ordinea juridică perturbată prin nesocotirea unei norme de drept care protejează un drept. În cazul de nulitate analizat (lit.ii) se urmărește înlăturarea vătămarii produse celui care formulează o cerere si pretinde un drept asupra unui anumite suprafețe de teren, suprafață care este însă atribuită altei persoane, fie după ce dreptul săi fost stabilit, fie chiar înainte ca acest drept să fi fost analizat efectiv de Comisii. Or, ca o uzanță a acelei perioade și ca o consecință a modului in care legiuitorul a etapizat procedura administrativă in legea_, persoanele erau validate prin hotărâri colective fără stabilirea amplasamentului. Așadar era necesar ca cel care se consideră îndreptățit să fi furnizat elementele necesare pentru a i se stabili dreptul la un anume amplasament pentru a fi incidentă sancțiunea nulității. Contravine finalității sancțiunii, nulitatea care ar lovi actele de reconstituire pentru o suprafață de teren vizată printr-o cerere formulată (precizată) abia ulterior emiterii titlului de proprietate în contextul unei reglementări ce nu obliga comisiile nici la eliberarea titlurilor de proprietate exclusiv pe vechile amplasamente și nici la stabilirea din oficiu, fără o cerere și fără concursul din partea celor interesați, a vechilor amplasamente ce au aparținut autorilor acestora. A se vedea in acest sens răspunsul Comisiei Locale la întrebarea nr.6 la interogatoriul depus in copie in dosarul de față, luat in dosarul_/2005, la solicitarea reclamantilor Comisiei Locale de Fond Funciar (fila 137 dosar).

În al doilea rând, instanța găsește determinant in stabilirea lipsei de temei a cererii de anulare faptul că cercetarea judecătorească a relevat faptul că nu este indeplinită nici cerința nulității amintită în cele ce au precedat la pct.3 lit.a).

Astfel, expertiza efectuată în cauză nu a putut concluziona cu certitudine asupra faptului că aceste parcele au fost vechiul amplasament al proprietății autorului reclamanților F. I..

După cum rezultă foarte explicit din răspunsul expertului la obiectiuni (f.243 ds) expertul a fost în imposibilitatea de a concluziona cert asupra identității de amplasament între cele două suprafețe din titlurile pârâților și ceea ce a deținut autorul reclamantilor in proprietate anterior colectivizării.

. judiciare au ca temei actele de la dosar și constată corect faptul că practic singurul act prin care reclamantiii și-au justificat îndreptățirea la acest amplasament a fost numai registrul agricol. Actul de vânzare cumpărare depus la dosar încheiat între Z. S. și F. I. în anul 1986, pentru 45 de prăjini teren arabil și fânaș, destinat loc de casă, pe teritoriul satului Goruni Tomesti nu are legătură cu terenul extravilan din Tarlaua R. (fila 10 ds); de altfel nici nu s-a pretins acest lucru.

Registrul agricol menționează pe autorul reclamantilor ca deținând 7200 mp (arabil) și respectiv 2800 mp (pășuni) în tarlaua “La R.” fără a furniza alte repere de amplasament.

M. vândută de M. Rosenstock lui H. Brunette R. și lui Benjamin R., măsura, conform Actului de donațiune nr.3802/26/I/1939 și Actului de donațiune nr.3803/26/I/1939 (depuse de pârâți în revizuire - fila 20-21 ds revizuire) suprafața totală de 66, I/2 hectare. Conform concluziilor expertului desemnat tarlaua R., care de bună seamă că luat numele popular de la această mare proprietate, are o întindere de 77,77 ha teren. Așadar, judecând fie și numai după întinderea proprietății care i-u dat denumirea, această . considerabilă. În afara menționării denumirii toponimice a zonei (R.) registrul agricol nu furnizează alte date.

Instanța mai remarcă și faptul că în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate din 20.03.1991 formulată de reclamantul F. G. (f.269 ds prim ciclu procesual) acesta nu indica amplasamentul terenului ci doar suprafața, categoriile de folosință și vechiul proprietar.

Pe de altă parte, în cererea depusă la 01.03.1991 de V. M., “în calitate de nepoată după moșul meu decedat” respectiv F. I. aceasta solicita 1,17 ha teren “lângă casă; Dealul Doamnei” (fila 271 dosar).

În anul 1997, la data de 11.04, F. G. adresa Comisiei Locale de Fond Funciar Tomești o cerere prin care arăta următoarele: „Subsemnatul F. G.…..Deplasîndu-ne la terenul pe vechiul amplasament sa constatat următoarele ; Pământul provenit din moștenirea moșului meu F. I., se află lângă puțul sec. Împreună cu martorii L. V. (…..), C. N. (…..) și U. G.(…)Vă rog să binevoiți să fiu pus în posesie pe vechiul amplasament”(număr de înregistrare 1115/_ la Consiliul Local Tomești, fila 242 dosar).

Această cerere nu lămurește dacă martorii indicați în cuprinsul ei erau vecinii amplasamentului respectiv identificat de reclamant sau dacă amplasamentul la care a mers reclamantul în primăvara anului 1997 a fost găsit liber sau ocupat (având în vedere că pârâtilor li se emisese titlul de proprietate cu cel puțin 3 ani anterior iar conform susținerii lor cel puțin de la data emiterii titlului de proprietate au deținut neîntrerupt posesia asupra terenului). Cererea de punere în posesie pe acest amplasament sugerează instanței că amplasamentul ar fi fost găsit liber.

În cauză, în primul ciclu procesual, reclamanții au propus în calitate de martorul pe numita U. Z. (declarație fila 121 dosar).Potrivit declarației acestei martore aceasta i-a cunoscut pe vecinii vechii proprietăți a autorului reclamantului, nefiind așadar ea insăși unul dintre vecini; Aceștia ar fi fost M., F., M.; totusi declarația martorei nu este relevantă pe aspectul identității de amplasament dintre terenul deținut de pârâți in baza titlului de proprietate și cel pretins de reclamanti câtă vreme martora arăta faptul că din spusele reclamantului știe faptul că pârâtii dețin terenul autorului acestuia din R..

Reclamantul F. G. la interogatoriul luat in dosar, pct.4, indică drept vecini pe :U., L. și S. (fila 123 ds).

Un alt reper cu privire posibilul amplasament al proprietății autorului reclamanților îl furnizează Actul de Proprietate eliberat de Ministerul Agriculturii și Silviculturii prin care acesta dădea în proprietate numitului H. P. . teren categorie de folosință pășune în punctul numit Dealul Cotului cu vecinătățile „N. C. la Nord, F. I., la Sud, Bâcan V., la Est și R. C., la Vest” (fila 23 dosar revizuire). Potrivit acestui act de proprietate unul dintre vecinii autorului reclamantului ar fi fost H. P..

Analizate în ansamblul lor, instanța reține că toate aceste informații, fiind și singurele desprinse din probatoriile administrate, nu se coroborează în a dovedi, cu gradul de certitudine pe care îl cere implicit o acțiune în nulitate, faptul că terenul înscris în titlurile de proprietate emise pârâților au fost vechiul amplasament sau parte din vechiul amplasament al numitului F. I..

Pe cale de consecință trebuie admis că expertiza D. cezar a răspuns obiectivului solicitat cu rezerva pe care restul probatoriilor administrate în dosar o impunea.

Pârâții au tins a dovedi, plecând de la Actul de proprietate emis numitului H. P., faptul că proprietatea autorului reclamantilor se situa într-o anumită zonă însă instanța reține că în cauza de față, dat fiind obiectul acțiunii, interesează strict dacă amplasamentul in litigiu este cel care a aparținut autorului reclamantilor și nu interesează a se stabili unde în altă parte se afla exact vechiul amplasament al proprietății autorului reclamantilor aceasta fiind sarcina ce revine celor care își afirmă îndreptățirea în fața comisiei locale de fond funciar, care are obligația de a identifica amplasamentul, pe baza informațiilor date de cel indreptățit și de a verifica situația juridică a acestui amplasament ( a se vedea in acest sens din nou răspunsul Comisiei Locale la întrebarea nr.6 la interogatoriul depus in copie in dosarul de față, luat in dosarul_/2005, la solicitarea reclamantilor Comisiei Locale de Fond Funciar -fila 137 dosar prim ciclu procesual).

Cert este faptul că Actul de Proprietate eliberat de Ministerul Agriculturii și Silviculturii în anul 1953 induce, dacă mai era necesar, prin indicarea unei a treia denumiri toponimice, un dubiu suplimentar asupra amplasamentului pretins de reclamanti.

Așadar este cert dosar faptul că autorul reclamanților deținea două parcele de teren având categorii de folosință arabil și fânețe în tarlaua R., în suprafață de 7200 și respectiv 2800 mp .

Totuși, această informație nu este prin ea însăși suficientă în contextul în care întinderea întregii tarlale era de cel puțin 66 ha teren, în contextul în care nu s-au dovedit cu exactitate (prin declarații ale proprietarilor mărginași pe toate laturile sau prin act primar de proprietate cu schiță aferentă, etc) unde anume erau amplasate aceste suprafețe de teren (Dealul Cotului, așa cum parte să rezulte din Actul de Proprietate al numitului H. P., Dealul Doamnei așa cum a solicitat V. M. sau Puțul Sec, după cum a indicat F. G. în cererea sa din anul 1997) și nici care erau vecinătățile acestei suprafețe de teren.

Pe cale de consecință instanța de față va reține că nu este îndeplinită nici cerința prevăzută de art III alin.1 lit. a pct.ii) din Legea nr.169/1997 constând în identitatea de amplasament dintre terenul reconstituit pârâtilor și terenul pretins de reclamanți, pentru a se ajunge la constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate emis de C. Județeană de Fond Funciar la propunerea C. L. de Fond Funciar pârâtilor din dosar.

Pentru motivele expuse, excepția invocată și acțiunea pe fond urmează a fi respinse ca neîntemeiate.

Față de soluția dată cererii de chemare în judecată, față de dispozițiile art.274 codul de procedură civilă conform cărora „partea care cade in pretentii va fi olbigată la cerere să plătească cheltuieli de judecată”, față de dovezile cheltuielilor efectuate de pârâti depuse la dosar instanța va obliga reclamanții F. G., F. C. și F. E., în solidar, la plata către pârâții P. E. și P. C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2350 lei (2000 lei onorariu avocat și 350 lei onorariu provizoriu expert).

Întrucât nu s-a fixat onorariul definitiv cuvenit expertului desemnat, fiind prorogată discutarea acestuia după luarea la cunoștință de răspunsul la obiecțiuni, față de dispozițiile art. 22 din O.G. nr.2/2000 și de complexitatea lucrării, instanța va fixa onorariul definitiv cuvenit expertului judiciar desemnat, D. C., la suma de 1400 lei și constatând o diferență de onorariu în cuantum de 700 lei de achitat către acest expert, o va pune în sarcina reclamantilor care au pierdut procesul.

Cheltuielile de judecată efectuate de reclamanti vor rămâne in sarcina acestora.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții F. G., F. C. ,F. E. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În fapt, arată recurenții în motivarea cererii,prin sentința 324/2015 a Judecătoriei Iași, s-a respins acțiunea având ca obiect nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/10.12.1993 pentru suprafața de teren de 5059 m.p. amplasata în extravilanul . (numită popular R., ./1 și a titlului de proprietate nr._/28.12.1994 pentru suprafața de teren de 249 m.p. situată în tarlaua 21,. au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.

In mod greșit s-a ajuns la această soluție dată cu încălcarea legii și în baza unei interpretări subiective,incomplete și tendențioasă a probelor administrate,

Instanța pentru o aparență de legalitate a înșiruit dispozițiile legale aplicabile în cauză,dar nu a dat interpretarea corectă acestor dispoziții,respectiv a art. III din Legea nr. 169/1997 modificată prin Legea nr.245/2005.

Citând textul de lege instanța reține ."...faptul că sunt lovite de nulitate actele de reconstituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari,solicitate de către aceștia,în termen legal libere la data solicitării,în baza Legii nr. 18/1001...."

Instanța deși indică corect textul de lege, îl ignoră atunci când face aplicarea acestuia la speță,căci sintagma „ solicitate de către aceștia, în termen legal, LIBERE LA DATA SOLICITĂRII..."

Solicitarea s-a făcut prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă la Primăria ., !a apariția Legii nr. 18/1991,respectiv în martie 1991,cerere aflată la dosar și în care se indică rolul agricol al autorului,respectiv al lui F. I..

In rolul agricol al acestuia este trecut teren în locul denumit” R..”

C. comunală Tomești de fond funciar era obligată să dea terenul solicitat de către persoanele îndrituite și apoi, dacă mai era teren liber să dea altor persoane care nu au avut niciodată teren în locul denumit R..

Instanța recunoaște că autorul reclamanților a avut teren în acel loc și că pârâții nu au avut niciodată teren în tarlaua R..

Cu toate acestea,pentru a justifica soluția se face trimitere la un act intitulat „act de proprietate „ act care nu poate fi primit,căci nu este datat, și nu prezintă o formă legală de autenticitate.

în acest înscris,contestat atât de reclamanți cât și în expertiză ,se pretinde că numitul H. P. ar fi fost vecin pe o latură cu F. I.,deși actul prezintă ștersături tocmai la aceasta rubrică.

In primul rând se precizează că acel H. P. a primit teren categoria „pășune",iar autorul reclamanților a avut teren în tarlaua R. în mai multe locuri și din nici un înscris nu s-au făcut dovezi că într-adevăr s-ar fi învecinat cu F. I.

.Arată recurenții că probele administrate, acte, interogatorii, martori și expertize nu confirmă soluția instanței de fond.

Expertiza efectuată nu se dorește a fi clarificatoare, raportat la împrejurarea că una din pârâte lucrează la Primăria . au obținut titluri de proprietate pentru terenuri care nu le aparțin.

În recurs solicită administrarea probei cu acte.

Legal citați, intimații C. L. de Fond Funciar Tomești, P. E., M. D. G., Hanțu A. ,S. M., I. C. și D. A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului promovat de reclamanți cu menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței Judecătoriei Iași.

S-a depus acte în dovedirea respectiv combaterea cererii de recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, motivele cererii de recurs formulate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, Tribunalul constată următoarele:

Prima instanță a făcut o analiză corectă și judicioasă a situației de fapt raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și a pronunțat o soluție temeinică și legală, expunând în mod detaliat considerentele ce o susțin și pe care instanța de control judiciar și le însușește.

Raportat strict la criticile formulate, reține instanța că, în fapt, in baza Legii 18/1991, in calitate de moștenitori al defuncților lacob V. si lacob E. (părinți)- Parpauta E., lacob C., D. A., S. M.- au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru suprafața de teren de 4,43 ha, cu care părinții acestora figurau in Registrul agricol, fiind emis in acest sens Titlul de proprietate nr._/10.12.1993, pentru suprafața de 2 ha si 2500 mp, in care este inclusa si suprafața de teren de 5059 mp - vii- situați in Tarlaua 21, ., cu urm. vecinătăți: N -DE 963/2, E - FANTcXNARtf^H. V 1063/1/3, S - DS 963, V - O. GHEORGHEin care beneficiari figurau: lacob V. C. ,D. V.A., S. V.M. și P. V.E.

.Fiind vorba de un teren extravilan pentru care insasi legea reglementează imposibilitatea ca atribuirea efectiva sa nu se faca, in mod obligatoriu, pe vechile proprietății, stabilirea solelor fiind de competenta comisiilor de aplicare a Legii fondului funciar, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru teren pe o suprafață mai mica(in echivalent) decât cea cu care părinții aveau Rol Agricol si pe un alt amplasament, motivat de faptul ca:o parte din teren a fost preluat de către Direcția S. lasi. Ocolul Silvic C. ca fiind plantată pădure iar o parte din terenul arabil a fost preluat de ..

Astfel că, cererea de reconstituire pentru suprafața de teren de 4,3 ha a fost validata in parte pentru suprafața de 3,77 ha in anexa 3 poz. 50/143-fila 119 dosar fond, primul ciclu procesual.

În anul 1997 ,luna aprilie, recurentul Fantanaru G. a indicat . Tomesti drept reper de amplasament al vechii proprietăți a autorului sau F. I. zona "Putui Sec" (aflat in cadrul tarlalei R.) - fila 242 ds primul ciclu procesual.

La data acestei cereri, precizatoare a cererii de reconstituire inițiale, titlul intimaților de proprietate era deja emis. Chiar daca amplasamentul "de langa „Putul sec" menționat prin cerea din 11.04.1997, viza in opinia recurentului Fantanaru G., exact amplasamentul din titlul de proprietate eliberat pe numele intimaților tribunalul, urmează sa constate ca instanța de fond a reținut în mod corect ca dat fiind momentul formulării acestei cereri, nu este îndeplinită condiția nulității amintita la pct. 2 lit ,b.

Dacă recurentul cunoștea amplasamentul unde a deținut autorul teren, in tarlaua R. la momentul depunerii cererii acesta trebuia sa indice amplasamentul, însă nu cunoștea vechiul amplasament asa cum rezulta si din punctele de interogatoriu de la primul ciclu procesual), aspect avut în vedere și de instanța de fond.

După cum rezultă din actele dosarului,recurentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate in anul 1991 fară indicarea amplasamentului iar in anul 1997 cand a identificat si indicat amplasamentul in discuție "putui sec" (doar in baza declarației recurentului Fantanaru G. conform declarației exp. Spița Cornelus- anexata), acesta nu (mai) era liber la data solicitării,fiind atribuit intimaților din anul 1991.

În mod corect instanța a găsit determinant in stabilirea lipsei de temei a cererii de anulare făptui ca cercetarea judecătoreasca a relevat faptul ca nu este indeplinita nici cerința nulității amintita in cele ce au precedat la pct. 3 lit. a.

Astfel expertiza efectuata in cauza nu a putut concluziona cu certitudine asupra faptului enul deținut de intimați a fost vechiul amplasament al proprietății autorului recurenților.

mp -arabil si respectiv 2800 mp - pasuni in tarlaua "La R." farà a i repere de amplasament

"reținut si de expertul D. C., odată cu efectuarea expertizei topo unde la ¡4, punctul 4, din Concluzii a reținut următoarele:

i actelor depuse Ut dosarul cauzei in condițiile in care tarlaua R. are 77,77 figurează in registrul agricol 1959-1963 ca deține teren in tarlaua se învecina cu numitul Hertanu P. chiar din registrul agricol si Hertanu ■figurează ca a deținut teren in tarlaua R. dar nu dovedește cu acte ca terenul este vechiul amplasament al autorilor reclamantului. Onorata instanța in in care aceasta . 77,77 ha, iar la nivelul comisiei locale nu acte in afara de registrul agricol iar reclamantul nu probează cu acte vechiul nu pot sa concluzionez decât ca reclamanții au avut teren in tarlaua DAR NU PE AMPLASAMENTUL REVENDICAT ÎNTRUCÂT NU POT WACEST FAPT"

Jkasemeni din ins osi adeverința depusa la dosar de către reclamanti rezulta faptul ca acestora - Fantanaru I. - figura cu teren in suprafața de 1,00 ha, in tarlaua ort având categoria de folosința arabil si pasune si coroborat cu înscrisurile in baza ra a fost admisa si cererea de revizuire, paraților le-a fost reconstituit dreptul de netate in via Ravavort - DECI NU UNDE A DEȚINUT TEREN AUTORUL .OR.

Odată cu efectuarea expertizei la fata locului au fost prezente si alte persoane in de parti, care an precizat ca terenul reconstituit si deținut de parați nu a nit niciodată autorului reclamanților Fantanaru I. - declarațiile fiind depuse i domul cauzei.

Dealtfel si din răspunsul la obiectiuni. faptul ca: Din analiza registrului 59-62 pentru autorul Fantanaru I. care de fapt este singurul act prin iacesta revendica terenul pe care au fost pusi in posesie reclamanții NU POT lUZIONA CA ACESTA ESTE VECHIUL AMPLASAMENT AL AUTORULUI iTUIA MOTIVAT DE FAPTUL CA:

IN REGISTRUL AGRICOL AUTORUL PARAȚILOR FIGUREAZĂ CU: 7200 MP ARABIL 2800 MP PASUNE

DECI NU VIE UNDE A FOST RECONSTITUIT DREPTUL DE PROPIETATE

PARAȚILOR

Precizam deasemeni ca:

1. Titlurile de proprietate ne-au fost emis in mod legal in baza adeverinței de proprietate emisa anterior acestuia;

Ista cu eliberarea adeverinței de proprietate, am intrat in posesia terenului-1991 pe care il panim si astăzi, si achitam impozitele aferente;

In anul 2007, Fantanaru G., Fantanaru C. si Fantanaru E. au lat acțiune având ca obiect -anularea titlului de proprietate nr._/10.12.1993 si a Ini de proprietate nr._/28.12.1994, emis in favoarea noastră.

mp -arabil si respectiv 2800 mp - pasuni in tarlaua "La R." farà a i repere de amplasament

"reținut si de expertul D. C., odată cu efectuarea expertizei topo unde la ¡4, punctul 4, din Concluzii a reținut următoarele:

IN REGISTRUL AGRICOL AUTORUL PARAȚILOR FIGUREAZĂ CU: 7200 MP ARABIL 2800 MP PASUNE

DECI NU VIE UNDE A FOST RECONSTITUIT DREPTUL DE PROPIETATE

PARAȚILOR

Precizam deasemeni ca:

1. Titlurile de proprietate ne-au fost emis in mod legal in baza adeverinței de proprietate emisa anterior acestuia;

Ista cu eliberarea adeverinței de proprietate, am intrat in posesia terenului-1991 pe care il panim si astăzi, si achitam impozitele aferente;

În contextul in care la data emiterii titlurilor de proprietate regula vechiului amplasament era relativa, neindicarea amplasamentului decât la un moment ulterior atribuirii acestuia către alte personae echivalează cu neindeplinirea condiției nulității relative..

Conformi actelor depuse la dosarul cauzei rezultă că tarlaua R. are 77,77 hectare reclamantul figurează in registrul agricol 1959-1963 ca deține teren in tarlaua R. se învecina cu numitul Hertanu P. chiar din registrul agricol si Hertanu P. figurează ca a deținut teren in tarlaua R. dar nu dovedește cu acte ca terenul revendicat este vechiul amplasament al autorilor reclamantului.

În mod corect s-a reținut astfel că, in condițiile in care aceasta . 77,77 ha, iar la nivelul comisiei locale nu există alte acte in afara de registrul agricol iar reclamantul nu probează cu acte vechiul amplasament nu se poate concluziona decât ca reclamanții au avut teren in tarlaua R. dar nu pe amplasamentul revendicat deoarece nu se poate dovedi acest aspect "

Mai reține tribunalul că din insăși adeverința depusa la dosar de către reclamantii-recurenți rezulta faptul ca autorul acestora - Fantanaru I. - figura cu teren in suprafața de 1,00 ha, in tarlaua R. având categoria de folosința arabil si pasune si coroborat cu înscrisurile in baza cărora a fost admisa si cererea de revizuire, paraților-intimați le-a fost reconstituit dreptul de proprietate in via R. – deci nu unde a deținut teren autorul reclamanților..

Odată cu efectuarea expertizei la fata locului au fost prezente si alte persoane in afară de parti, care au precizat ca terenul reconstituit si deținut de parați nu a aparținut niciodată autorului reclamanților Fantanaru I. - declarațiile fiind depuse la dosarul cauzei.

Rezultă astfel că . titlurile de proprietate le-au fost emis in mod legal in baza adeverinței de proprietate emisa anterior .

Odată cu eliberarea adeverinței de proprietate, intimații au intrat in posesia terenului(1991) pe care il stăpânesc și în prezent, si achita impozitele aferente;

In anul 2007, Fantanaru G., Fantanaru C. si Fantanaru E. au formulat acțiune având ca obiect -anularea titlului de proprietate nr._/10.12.1993 si a titlului de proprietate nr._/28.12.1994, emis in favoarea intimaților.

Mai mult decât atat, chiar expertul numit de către instanța de fond din dosarul_ – D. R.- in declarația data la organele de urmărire penala precizează ca NU A PUTUT STABIU CU EXACTITATE limitele AMPLASAMENTULUI FOSTEI PROPRIETĂȚI- FANTANARU I., expert numit consultant de către parați in dosarul aflat in reiudecare..

Astfel că, la solicitarea paraților revizuienti, in dosarul nr._ soluționat de Tribunalului Iasi, si anume daca Primăria Corn. Tomesti deține schița si plan fotogrametric al fostei proprietăți R.., prin adresa nr. 2186/22.02.2012, Primăria comunei Tomesti, a eliberat o copie a actelor de vindere cumpărare a terenului R. în anul 1939, in care se arata vecinătatea proprietății pe care acesta a dobandit-o, acte ce au fost depuse la Primărie, de către moștenitorii R., dupa ce a fost soluționat dosarul(2009).

Conform Actului de donatiune nr. 3802 din 26.01.1939 si actului de vânzare cumpărare nr. 3803 din 26.01.1939 - inscrisnri noi - a fost efectuata o expertiza extrajudiciară, întocmita de expertul C. C. - consultant in prezentul dosar,care opinează:

Terenul proprietatea Fantanaru Gheorșhe, in suprafața de 1,00 ha, înscrisa in registrul [ agricol al acestuia in perioada 1959 - 1962. la locul denumit „R." a fost identificat si in baza actului de proprietate a lui Hertanu P. si a adresei nr. [ 2186/22.02.2012 a comunei Tomesti.

Conform, alin 4, cap. III - concluzii, terenul in litigiu din tarlaua R. (conturul aproximativ al fostei proprietăți R. este delimitat prin culoare roșie pe planșele 1,2,anexe) respectiv amplasamentul hașurat, colorat cu albastru pe planșele 1,2, anexe, NU ESTE PROPRIETATEA AUTORULUI FANTANARU I. DE PE VECHIUL AMPLASAMENT AL ACESTUIA, DEOARECE:

F. proprietate a autorului. Fantanaru loan. de 1.00 ha. se afla in tarlaua „Dealu Cotului" de pe moșia R. (asa cum rezulta din înscrisuri), si avea categoria agricola a terenului" arabil si faneata" si nu categoria „vie” din fosta proprietate R., asa cum Fantanaru Gheorahe revendica, fara temei legal, vechiul amplasament al arabilului si fanetei "înscrise in registrul agricol al acestuia in perioada 1959-1962.

Mai mult decât atat, C. Locala Tomesti nu a recunoscut niciodată ca acesta ar fi vechiul amplasament al autorului Fantanaru I. si nu deține documente care sa ateste concluziile expertului Spița Cornelus din raportul de expertiza extrajudiciara existent la dosar.

Aceste înscrisuri au fost descoperite după darea hotărârii din 2009, au o forța probanta, deoarece identifica terenul - având categoria vie- din tarlaua R..

Din înscrisurile depuse rezultă că terenul inclus în titlurile de proprietate a căror nulitate se solicită nu a aparținut autorului F. I., fosta proprietate a autorului, F. loan, de 1,00 ha, se afla in tarlaua „Dealu Cotului" de pe moșia R. (așa cum rezulta din inscrisuri), si avea categoria agricola a terenului" arabil si faneata" si nu categoria „vie” din fosta proprietate R. unde au fost eliberate titlurile de proprietate.

Intimații erau persoane indreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate după autorii lor care au adus pamant in cooperativa agricola de producție, terenul nu era liber la data solicitării de către recurenți (1997), si titlurile de proprietate nr. 150.555/10.12.1993 si_/28.12.1994, au fost emise conform prevederilor Legii Fondului Funciar nr. 18/91,cu atât mai mult cu cât autorul recurenților F. I. nu figura cu teren categoria” vie” în moșia R., ci doar cu 0,09ha în zona” acasă vatra satului” –C., conform adeverinței anexate de aceștia.

Față de aceste considerente tribunalul în temeiul disp.art.312 alin1 din Codul de procedură civilă va respinge recursul formulat de reclamanți menținând ca fiind legală și temeinică sentința Judecătoriei Iași.

În temeiul dispozițiilor art.274alin.1 din Codul de procedură civilă, va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de reclamanții F. G., F. C. prin mandatar F. G., F. E. și F. C. împotriva sentinței civile nr.324/16.01.2015 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.

Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 3000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi,12.02.2016.

Președinte,

M. A.

Judecător,

C. A.

Judecător,

I. E. B.

Grefier,

I. B.

Redactat azi 12. 02. 2016/ judec. A.M.

2 ex/ 12 Februarie 2016

Judec. fond.C. E. D.

← Obligaţie de a face. Decizia nr. 144/2016. Tribunalul IAŞI		Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... →

Fond funciar. Decizia nr. 66/2016. Tribunalul IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 66/2016. Tribunalul IAŞI