Fond funciar. Decizia nr. 755/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 755/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 755/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Mai 2014
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 755/2014
Pe rol judecarea recursului declarat de către R.N.P. - R. - Direcția S. Iași împotriva sentinței civile nr. 772 din 13.03.2012 pronunțată de Judecătoria P., intimați fiind C. Județeană Iași De A. A L. Nr.18/1991, C. L. M. De F. F., H. Gh. M., având ca obiect fond funciar, constatare nulitate abs. partiala TP.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 09 mai 2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 08.12.2011 sub nr._, reclamanta Regia N. a Padurilor R. – D. S. I. a solicitat, in contradictoriu cu C. J. de F. F. I., C. L. de F. F. M. si H. Gh. M., constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate nr. 87.479/1994 emis pe numele paratului H. Gh. M., cu privire la suprafata de 400 mp teren inscris in titlu, mentionat la categoria “ alte terenuri”.
Reclamanta arata ca, in fapt, suprafata de 400 mp teren înscris in T 18, . teren aflat in posesia si administrarea R. R. – D. S. I., Ocolul Silvic P., conform amenajamentului silivic al Ocolului Silvic P., UP I P., u.a.109.
Se arata ca, potrivit procesului verbal nr. 207 din 17.02.1977 terenul in litigiu a fost dat in administrarea reclamantei, terenul fiind acoperit cu pădure de salcâm in vârsta de 18 ani. Inițial, astfel cum rezulta din Decizia nr. 710/1976 a Consiliului Popular, terenul era degradat, fiind ulterior împădurit si inscris in amenajamentul silvic. Arata reclamanta ca desi Legea nr. 18/1991 in vigoarea la data emiterii prevedea in art. 41 posibilitatea retrocedarii pasunilor impadurite, vegetatia forestiera existenta pe acel amplasament nu indeplinea criteriile prevazute de lege pentru a fi incadrata in aceasta categorie, fiind teren inscris in amenajamentul silvic. Reclamanta invoca aspecte ce tin de regimul juridic al terenului in litigiu, aratand ca apartine domeniului public al statului.
In drept, se invoca prevederile art. III din Legea nr. 169/1997, Legea nr. 18/1991, Legea 1/2000 si HG 890/2005.
Prin sentința civilă nr. 772 din 13.03.2012 Judecătoria Iași a respins acțiunea ca neîntemeiată, cu următoarele considerente:
Instanta are in vedere dispozițiile legale incidente in materie, respectiv disp.art. 45 alin.1 din Legea nr. 18/1991, precum si ale art. 28 din HG nr. 131/1991, in vigoare la data emiterii titlului de proprietate in cauza.
Astfel, potrivit dispozițiilor funciare amintite, terenurile cu vegetație forestiera - paduri, zavoaie, tufarisuri, pasuni impadurite - care au apartinut persoanelor fizice, si care au trecut in proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, se restituie, la cerere, fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, . cu cea trecuta in proprietatea statului, dar nu mai mult de 1 ha, din trupurile izolate sau la liziera padurii, evitandu-se zonele cu rol de protectie. Art. 28 alin.2 din HG nr. 131/1991 învederează ca aceste terenuri vor fi puse la dispoziție de catre unitatile silvice.
Reclamanta solicita constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate, motivat de faptul ca suprafata de 400 mp teren, situat in T 18, . reprezinta domeniu public, invocand disp. art. III din Legea nr. 169/1997.
Se observa ca ceea ce contesta reclamanta nu este indreptatirea paratului la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de teren in litigiu, ci amplasamentul acestei suprafete, care, reprezentand domeniu public, nu ar putea face obiectul unei reconstituiri. De asemenea, reclamanta invoca si vicii de procedura privitor la faptul inexistentei vreunui protocol in baza caruia ocolul silvic sa fi predat teren comisiei locale in vederea punerii in posesie.
Revenea astfel reclamantei sarcina de a face dovada ca terenul in litigiu a reprezinta domeniu public, aspect invocat prin cererea de chemare in judecata.
In susținerea acțiunii sale, reclamanta depune înscrisuri referitoare la amenajamentul silvic UP P., precum si la trupurile si bazinele ce compun UP. De altfel, înscrisurile depuse de catre reclamanta fac referire la cu totul alte parcele si tarlale decat cea supusa atentiei instantei.
Cu inscrisurile depuse, instanta apreciaza ca nu s-a facut dovada regimului juridic al terenului invocat de catre reclamanta, respectiv ca ar apartine domeniului pulbic al statului.
Potrivit art. 34 alin.1( art. 35 ) din Legea nr. 18/1991, terenurile proprietatea statului sunt acele acele suprafete intrate in patrimoniul sau in conformitate cu prevederile legale existente pana la data de 01 ianuarie 1990 si inregistrate ca atare in sistemul de evidenta al cadastrului funciar general ori in amenajamentele silvice.
Astfel, pentru ca un teren sa fie proprietatea statului este necesar ca acesta sa fi intrat in proprietatea acestuia in temeiul unor acte normative anterioare datei de 01 ianuarie 1990. Potrivit jurisprudentei, amenajamentele silvice- de care se prevaleaza reclamanta, nu constituie prin ele insele titlu de proprietate cu privire la terenurile la care se refera, instituind doar o prezumtie de proprietate. Ori in cauza de fata, asa cum s-a aratat, reclamanta nu a facut dovada existentei vreunei norme in baza careia terenul in litigiu sa constituie proprietatea statului, Decizia nr. 710/27.11.1976 a fostului Consiliu Popular ori procesul verbal de predare-primire nr. 207/17.02.1977 fiind doar acte administrative.
In alta ordine de idei, avand in vedere disp. art. 6 din Legea nr. 18/1991, chiar si in conditiile in care terenul in litigiu ar constitui proprietate a statului, trebuie facuta distinctia dintre domeniul privat al statului si domeniul public, doar in cazul acestuia din urma fiind incidente dispozitiile art. III din Legea nr. 169/1997.
Cu privire la neîndeplinirea procedurii de predare-primire de catre comisia locala a terenului cu vegetație forestiera, instanța are in vedere ca nu poate fi sancționat paratul beneficiar al reconstituirii pentru deficientele întâmpinate de comisiile funciare in îndeplinirea atribuțiilor ce le reveneau.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs R.N.P. R.-D. S. Iași, cu următoarele critici:
Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 41 alin 1 din Legea 18/1991 . Terenul înscris în titlul de proprietate avea destinație agricolă la data preluării de către stat, fiind ulterior împădurit. La data emiterii titlului de proprietate contestat terenul avea destinație forestieră, fiind acoperit cu pădure în vârstă de 18 ani. Conform L. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se putea face, la acea dată, în baza art.8, pentru terenuri agricole și în baza art.41 pentru terenuri forestiere. Retrocedarea pădurii ca teren agricol a fost ilegală. Nu a fost corect aplicată nici procedura aplicabilă terenurilor agricole. Terenul nu se afla în patrimoniul cooperativei agricole de producție la data retrocedării ci în administrarea Ocolului Silvic P. in baza Deciziei nr. 710 din 27.11.1976 a Consiliului Popular al județului Iași și a Procesului verbal de predare-primire nr. 207 din 17.02.1977. Legiuitorul a reglementat retrocedarea terenurilor agricole care au fost ulterior împădurite abia in anul 2001. Faptul că terenul retrocedat ilegal s-ar afla în continuarea suprafețelor de teren aferente casei de locuit a pârâtului nu poate proba decât apartenența actuala a pădurii la vechiul amplasament al proprietății, fapt care nu poate constitui o justificare pertinentă pentru încălcarea prevederilor legale în vigoare la acea dată.
Invocă recurenta apartenența terenului la proprietatea statului prin înscrierea suprafeței în inventarul centralizat al domeniului statului, aprobat prin Anexa 3 la Hotărârea Guvernului nr.1705/29.11.2006 în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea 213/1998, act normativ care reglementează proprietatea publică. Invocarea disp. art. 34 din Legea 18/1991 este o dovadă suplimentară a apartenenței terenului la proprietatea publică a statului, in condițiile in care s-au anexat cererii de chemare in judecată conform prevederilor pct. 10 al art. 19 din Metodologia aprobată prin ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 924/2011 copii ale descrierii parcelare din amenajamentul silvic. Actele în baza căruia terenul a intrat în proprietatea publică a statului anterior anului 1990 nu au fost puse la dispoziția administratorului pădurilor statului, Ocolului Silvic P. fiindu-i transmis doar dreptul de administrare al terenului. Greșit se susține că înscrisurile depuse la dosar fac referire la alte parcele și tarlale decât cele supuse atenției, fără a fi motivată această afirmație. Ocolului Silvic P. i s-a predat prin proces-verbal de predare-primire nr. 207 din 17.02.1997 terenul denumit „Ravena intravilan Miroslovești”, care, după împădurire a fost înregistrat în cadastrul silvic ca U.P. I P., UA 109, toate înscrisurile depuse la dosar referindu-se la acest amplasament. Efectuarea unei expertize cadastrale ar înlătura dubiul asupra identității acestor terenuri.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței, respingerea acțiunii, cu judecata in lipsă.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Prin întâmpinare C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR Iași a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.
Nu sunt aplicabile disp. art. 35 alin 1 din Legea 18/1991, amenajamentele silvice invocate de către recurentă nu constituie titlu de proprietate cu privire la terenurile la care se referă ci instituie doar o prezumție de proprietate. Recurenta nu a contestat îndreptățirea numitului H. M. la reconstituirea dreptului de proprietate.
C. locală de aplicare a legii fondului funciar Miroslovești, jud. Iași a formulat întâmpinare solicitând de asemenea respingerea recursului, menținerea sentinței. Potrivit registrelor agricole P. V. figurează cu teren pășune, care, începând cu anul 1977 a fost împădurit. După apariția L. 1/2000 a fost introdus art. 29 din Legea 400/2002 ulterior căreia cetățenii comunei au formulat cerere de schimbare a categoriei de folosință, respinse de către C. județeană. La întocmirea titlurilor de proprietate s-a respectat categoria de folosință din registrul agricol, retrocedarea făcându-se cu respectarea art. 41 alin 1 din Legea 18/1991 pe vechiul amplasament.
Nu au fost depuse înscrisuri noi in recurs.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce urmează:
Motivul de recurs potrivit căruia titlul de proprietate contestat este nul absolut, fiind eliberat cu încălcarea disp. art. 41 alin 1 din Legea nr. 18/1991 este nefondat.
Este adevărat ca paratul H. M. nu a predat la stat teren cu vegetație forestieră (fila 51 dosar recurs - memoriul depus de C. Locală Miroslovești), astfel că nu îi puteau fi aplicate dispozițiile art. 41 din Legea 18/1991. Preluarea terenului s-a făcut având categoria de folosință arabil (pășune), categorie care la data intrării in vigoare a L. 18/1991, respectiv la 1 ianuarie 1990 ( data de referință a legii, potrivit art. 10 alin 3 din Legea 18/1991) nu mai era corespondentă terenului in litigiu.
Cercetarea legalității titlului de proprietate contestat presupune analiza condițiilor legale sub incidența cărora s-a realizat reconstituirea dreptului de proprietate in folosul intimatului H. M., respectiv a L. 18/1991 in forma sa de redactare inițială. Deși neînscris explicit in textul său, principiul de bază al legii reparatorii in materie funciară era acela al reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, cu precădere aplicabil in privința terenurilor situate in intravilan, terenul in suprafață de 400 mp ce face obiectul judecății aparținând acestei categorii juridice. Reconstituirea pe vechiul amplasament reprezintă criteriul principal pentru delimitarea amplasamentului in privința căruia se realizează reconstituirea, înlăturarea accesului pârâtului la acesta putând fi realizată doar pentru cauze prevăzute de lege.
Tribunalul nu identifică o astfel de cauză.
Recurenta invocă încălcarea regimului juridic special al terenului asupra căruia s-a dispus reconstituirea prin raportare la categoria sa actuală de folosință, terenul fiind proprietate de stat, critica urmând a fi examinată in relație cu dispozițiile L. 18/1991 sub incidența cărora a fost eliberat titlul de proprietate nr. 87.479/20.09.1994. În acest regim de analiză, corect a reținut instanța de fond împrejurarea că dispozițiile art. 35 alin 1 din Legea 18/1991 nu exclud accesul intimatei la vechiul său amplasament, textul stabilind că terenurile proprietatea statului sunt acele suprafețe intrate in patrimoniul său in conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 și înregistrate ca atare in sistemul de evidență al cadastrului funciar general și în amenajamentele silvice.
Condițiile cumulative prevăzute de art. 35 alin 1 din Legea 18/1991 nu sunt îndeplinite. Înscrierea in amenajamentele silvice este probată la nivelul anului 2007, cu Ordinul nr. 19 din 18.01.2007 (fila 6 dosar), ulterior datei de 1 ianuarie 1990, data de referință a textului invocat. Ulterioară și fără consecințe asupra legalității titlului de proprietate contestat este și Anexa 3 la H.G. 1705/29.11.2006 cată vreme dispune in privința unui teren aflat in proprietate privată din anul 1994.
Prin urmare, simpla schimbare a categoriei de folosință a terenului ulterior procesului de reconstituire a dreptului de proprietate, fără ca acesta să fie supus procedurilor juridice de includere în sfera terenurilor proprietate a statului nu împiedică accesul intimatului la reconstituire pe vechiul său amplasament.
De altfel, situația schimbării categoriei de folosință a terenului intre data preluării terenului de la persoana care solicită reconstituirea și data cererii de reconstituire a fost reglementată expres prin art. 291 din Legea 1/2000 introdus prin art. I, pct. 44 din O.U:G. nr. 102/2001. Acesta prevede dreptul de opțiune al persoanei care solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru un teren cu destinație agricolă pe care se află in prezent vegetație forestieră, acordându-i-se, la cerere, teren agricol sau pădure.
Dacă și sub incidența acestei prevederi speciale simpla opțiune a titularului dreptului la reconstituire face posibilă reconstituirea pentru terenul cu vegetație forestieră ( in considerarea vechiului amplasament), cu atât mai mult eliberarea sub incidența L. 18/1991 a titlului de proprietate contestat, in absența oricărei restricții legate de schimbarea amplasamentului ca și in ipoteza - analizată deja - privind neîndeplinirea condițiilor legale pentru atribuirea regimului juridic de teren proprietate de stat pentru . 18, este legală.
Pentru aceste motive Tribunalul nu primește criticile recurentei privind încălcarea regimului juridic de ordine publică al terenului inclus in titlul de proprietate eliberat intimatului H. M., dovada apartenenței lui la categoria juridică a terenurilor proprietate de stat ( in condițiile art. 35 alin 1 din Legea 18/1991) nu s-a făcut, prin urmare regimul juridic invocat de către recurentă nu este aplicabil. Motivul de nulitate invocat in considerarea acestuia a fost corect înlăturat de către judecătorul fondului.
Reține Tribunalul și împrejurarea că cererea de recurs nu include contestarea apartenenței terenului in litigiu la vechiul amplasament al proprietății pârâtului ( alineatul 6 al cererii de recurs). De asemenea nu interesează nici măsura in care recurenta a avut acces la înscrisurile doveditoare a regimului juridic al terenului in litigiu.
Soluția este in acord cu jurisprudența configurată la nivelul Tribunalului Iași prin deciziile pronunțate in dosarele_ și_ .
Pentru aceste motive tribunalul va respinge recursul in temeiul art. 312 alin 1 Cod pr.civilă, va menține sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge recursul declarat de catre R.N.P. R.-D. S. Iași împotriva sentinței civile nr. 772 din 13.03.2012 pronunțată de Judecătoria P., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 16.05.2014.
Președinte, I. D. | Judecător, Doinița T. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
Red. și tehn./T.D./4.08.2014/2 ex
Judecătoria P.: P. N.- E.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 768/2015. Tribunalul IAŞI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 630/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
