Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 974/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 974/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 974/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Octombrie 2015
Președinte - S. F.
Judecător - O. I.
Judecător - Doinița T.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 974/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta L. M. M. în contradictoriu cu intimata C. D., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 22.09.2015. Având în vedere imposibilitatea obiectivă de constituire a completului de judecată, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 29.09.2015. Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra prezentei cereri de recurs
Prin sentința civila nr. 5576/22.04. 2015 a Judecătoriei Iasi s-a admis in parte cererea reconvențională formulată și precizată ( la termenul din data de 18 aprilie 2014) de pârâta reclamantă C. D. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă L. M. M..
S-a constatat nulitatea contractului încheiat la data de 24.04.2007 de reclamanta pârâtă cu numitul B. Ș., privind apartamentul situat în București, ., ..2, ., sector 3.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei pârâte de pronunțare a unei hotărâri care ține loc de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la acest imobil.
S-a respins ca neîntemeiată solicitarea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune.
S- a admis în parte cererea pârâtei reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate si a fost obligata reclamanta pârâtă la plata sumei de 5140,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de pârâta reclamantă din care: suma de 2211 contravaloare taxă de timbru, 2000 lei contravaloare onorariu avocat conform chitanțelor 67/2013 și 77/2011, 900 lei contravaloare taxă expertiză INEC LIEC și 29,5 lei cu titlul de cheltuieli materiale (expediere scrisori recomandate din datele de 20.09.2010, 9.09.2011 și 31.10.2012).
S-au respins ca neîntemeiate solicitările pârâtei reclamante cu privire la celelalte cheltuieli materiale efectuate.
Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut ca reclamantă la data de 6.01.2010, a formulat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, cerere de chemare in judecata în contradictoriu cu numitul B. Ș. prin care a solicitat constatarea valabilității convenției și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, asupra imobilului tip garsonieră situat în București, ., . 2, ., sector 3, compus din cameră și dependințe comune imobilului, evaluat la suma de 40.000 lei.
Prin sentința_/9.11.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul_, prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, în contradictoriu cu pârâta C. D.. Acest lucru a fost posibil în baza precizărilor depuse la data de 1.06.2010 ( fila 43 dosar inițial), de care instanța a luat act în cadrul ședinței de la același termen de judecată, precum și respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtă, la termenul din data de 2 noiembrie 2010 (fila 82 dosar inițial).
Recursul exercitat împotriva acestei prime sentințe a fost admis prin decizia nr. 2200/19.09.2011, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciind că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției raportat la completarea cadrului procesual, pe care a operat-o instanța de fond.
Astfel, în rejudecare, instanța a hotărât, prin sentința civilă 3205/21.02.2012, pronunțată în dosarul_/301/2011 declinarea competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei Iași.
S-a reținut că în cadrul acestei etape, pârâta C. D. a invocat excepția lipsei capacității de folosință a numitului B. Ș. și excepția necompetenței teritoriale, formulând totodată, în mod expres, o cerere reconvențională (fila 12 dosar), prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare din 2007 și repunerea părților în situația anterioară pentru lipsa totală a consimțământului, eroare obstacol, precum și cauză ilicită.
Pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 16 mai 2012, cauza a fost înregistrată ca urmare a declinării de competență, părțile fiind reclamanta pârâtă L. M. M., în contradictoriu cu pârâta reclamantă C. D..
Prin sentința din data de 20 decembrie 2013, instanța a repus cauza pe rol, a admis excepția necompetenței teritoriale relative și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 3, iar în urma constatării nașterii unui conflict negativ de competență a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte s-a pronunțat asupra regulatorului de competență prin decizia 348/31 ianuarie 2014, stabilind competența materială și teritorială în favoarea Judecătoriei Iași.
Dosarul a fost restituit Judecătoriei Iași, la data de 24.02.2014,k având fixat prim termen prin aplicația ECRIS, la data de 4.04.2014.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța va reține cu prioritate faptul că prezentul proces este supus regulilor stabilite de vechiul cod de procedură civilă, fiind promovat sub imperiul aceste reglementări ( în acord cu prevederile exprese ale art. 24 NCPC referitoare la aplicarea legii în timp).
Se va nota de asemenea, cu prioritate, că obiectul cererii de chemare în judecată al reclamantei pârâte este reprezentat de pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act autentic, pentru imobilul situat în București, ., ., . (imobil pentru care nu este deschisă carte funciară), iar obiectul cererii reconvenționale este reprezentat de constatarea nulității absolute a contractului - înscris sub semnătură privată, încheiat la data de 24 aprilie 2007, de reclamantă și autorul pârâtei reclamante B. Ș., pentru constatarea lipsei totale a consimțământului, (sub forma erorii obstacol ) aspect lămurit în ședința publică din data de 18 aprilie 2014.
Rezultă așadar că apare necesară analiza prioritară a condițiilor de validitate ale actului pentru stabilirea posibilității acestuia de a fundamenta o hotărâre care ține loc de act autentic.
Prima instanța a precizat ca problema calității procesuale pasive a pârâtei reclamante, care a exhibat cererea de deschidere succesiune, certificatul de verificare a evidențelor succesorale și testamentul autentificat sub numărul 446/19.02.2008, în susținerea legăturii sale cu autorul B. Ș., a fost tranșată irevocabil, opunându-se cu autoritate de lucru judecat, de instanțele de control judiciar. Tot în această manieră se va avea în vedere și dezlegarea oferită dreptului la acțiune ( având în vedere faptul că instanța de recurs a apreciat că în mod greșit prima instanță a admis excepția prescripției extinctive a acțiunii).
Conform concluziilor raportului de expertiză întocmit în prezenta cauză, s-a subliniat că inferior textului ce redă conținutul contractului sunt scrise cu același material scriptural ( pix cu gel de culoare negru), rubricile care menționează calitatea părților, respectiv Cumpărător și Vânzător. S-a constatat că poziția Vânzător care de regulă ( în cazul contractelor de vânzare cumpărare este plasată în partea stângă) se află în acest caz , atipic, în partea dreaptă.
Semnăturile părților Petho M. M. și B. Ș. au fost executate cu materiale scripturale diferite de conținutul textului și între ele.
În ceea ce privește așezarea în pagină, expertul criminalist a identificat următoarele aspecte: titlul actului este completat pe chiar primul rând al actului; textul ce redă conținutul actului în litigiu, are „ în regiunea de început și cea finală un aspect înghesuit, în ansamblu rândurile fiind inconstant spațiate”. Mai mult, „ultimele patru rânduri sunt scrise cu caractere mult mai mici și foarte strânse unele în celelalte, ca și când unele completări cu topică ulterioară ( mențiunile referitoare la părți și semnăturile acestora) ar fi preexistat celor ce preced din punct de vedere al logicii cronologice a execuției”. Susține expertul că, întrucât verso-ul colii nu este de loc completat, preocuparea celui care a redactat înscrisul atrage suspiciuni cu privire la respectarea cronologiei de execuție a diferitelor mențiuni. Astfel, în mod firesc ar fi trebuit completat scrisul ( conținutul textului) și abia ulterior realizate mențiunile referitoare la părți, iar la sfârșit actul ar fi putut fi semnat.
Aceste concluzii sunt de natură a contrazice teza avansată de reclamanta pârâtă. Deși aceasta a recunoscut chiar prin cererea introductivă faptul că textul înscrisului nu a fost redactat de vânzător, ci de martorul G. M., motivarea s-a axat pe problemele de sănătate ale numitului B. Ș., precum și pe insistențele acestuia de a redacta conținutul actului pe o singură pagină. Desigur, aceste aspecte, necombătute de alte probe concrete, pot justifica doar o parte din această ipoteză, fără a explica însă, în nici un fel spațierea vizibil diferită a primelor și ultimelor rânduri, traseul ocolitor al semnăturilor pentru scrisul textului și nici semnarea anterioară a colii. De asemenea, nici una dintre ipotezele prezentate nu sunt de natură a justifica poziționarea inversă a rubricilor uzuale într-un contract de vânzare cumpărare.
Singura care a aflat de decesul numitului B. Ș. a fost chiar pârâta reclamantă, de la mătușa sa, subliniind și motivul decesului, precum și faptul că acesta a fost internat în spital ( fila 207 dosar răspuns interogatoriu pct.21). De asemenea, aceasta era împuternicită a retrage bani din conturile autorului său, de a folosi cupoanele de călătorie în scopul rezolvării unor probleme personale, toate aceste aspecte conducând la concluzia apropierii reale între numitul B. Ș. și C. D.. Din setul actelor de puse de pârâta reclamantă la termenul din data de 23 mai 2014 instanta de fond a retinut că aceasta deține actele medicale necesare spitalizării și tratamentului, certificatul de deces, împuternicirile date începând cu 2008 pentru utilizarea cupoanelor de călătorie, ulterior pentru retrageri din cont.
Referitor la actele pe care reclamanta pârâtă la are în posesie ( cupon de pensie, copie carte de identitate), deținerea acestora poate fi explicată și prin demersurile pe care recunoaște că le-a realizat, împreună cu martorul G. M., în vederea transferului pensiei numitului B. Ș. pe card, nefiind susceptibile de a fi obținute exclusiv pentru încheierea unui contract de vânzare cumpărare, de natura celui exhibat în prezenta acțiune.
În ceea ce privește depoziția martorului T. F., care susține că ar fi asistat personal la încheierea actului și la numărarea prețului de 40.000 lei, sumă pe care numitul B. Ș. ar fi primit-o, instanța de fond a reținut că aceste aspecte nu sunt susținute de nici un alt indiciu. Astfel, martorul nu a reușit să explice care este rațiunea pentru care, deși a participat efectiv la semnarea unui act, de o importanță semnificativă nu a semnat, la rândul său înscrisul respectiv. Mai mult, detaliile oferite cu privire la condițiile în care ar fi locuit martorul și relațiile pe care le-ar fi avut, denotă o contradicție vizibilă: deși martora cunoștea foarte bine anumite aspecte personale, aparența apartamentului nu a putut oferi detalii legate de persoanele de care B. Ștfean s-ar fi plâns că îi sustrag acte, sau alte bunuri. A mai susținut martora că B. a realizat această vânzare pentru că avea nevoie de bani, și de asemenea că din 2008 relațiile cu reclamanta au avut de suferit ca urmare a problemelor acesteia. De asemenea, martora a subliniat că știa, direct de la B. Ș. faptul că intenționa să lase testament unei persoane pe care o considera o „ nepoată îndepărtată”. Astfel, din depoziția martorei, instanța de fond a reținut existența unor indicii de subiectivitate, o necorelare a detaliilor cheie ( motivația semnării actului, asistarea la încheierea propriu-zisă a actului, povestirea unor detalii din viața personală a vânzătorului și omiterea unor elemente mai puțin personale).
Analizând depoziția martorului B. V. ( vărul primar al vânzătorului), instanța de fond a reținut că vânzătorul l-ar fi întrebat în anul 2007 dacă nu dorește să îi lase apartamentul pentru fata sa, fiind unica rudă a numitului B. Ș., iar martorul a refuzat deoarece fiica sa este plecată în Franța și nu crede că va mai reveni în țară. Acesta a arătat că îl vizita pe B. Ș. de aproximativ 2 ori pe an și că a constatat personal că în anul 2009 starea de sănătate a acestuia se deteriorase. Mai mult, B. Ștfean i-ar fi povestit expres că intenționează să lase apartamentul nepoatei unei doamne care a avut grijă de el ( singurul detaliu pe care îl cunoștea fiind că se doamna se numește V. T.). Martorul a beneficiat în anul 2009 și de o cheie pe care B. Ș. i-ar fi permis să o utilizeze dacă ar fi avut nevoie și a arătat că după moartea vărului său a fost contactat chiar de C. D..
Din depoziția martorei V. T. instanța de fond a reținut că aceasta a conviețuit cu numitul B. Ș. cu începere din anul 2007 și până la data decesului, fiind persoana care a stat cu el în spital în anul 2009. A arătat martora că relația lor de prietenie datează din 1940 și că B. Ș. era o persoană ușor mai dificilă, pe care deși a invitat-o să locuiască în apartamentul său cu 2 camere nu a reușit să o convingă în totalitate. Astfel, B. Ș. obișnuia să stea aproximativ 2 săptămâni în apartamentul martorei, după care se întorcea în imobilul său, fiind obișnuit să locuiască singur. A mai arătat martora că singura persoană despre care știa că mai vorbește cu B. Ș. era un polițist, pe nume G. M.. S-a subliniat că numitul B. Ș. nu avea probleme cu banii, având o pensie lunară de aproximativ 2200 lei, cuantumul acesteia fiind cunoscut deoarece lunar, cei doi mergeau împreună pentru a scoate banii.
În luna octombrie a anului 2006, prin contract autentic, aceeași reclamantă pârâtă a obținut nuda proprietate asupra unui alt imobil, compus din 2 camere și dependințe, în schimbul prețului de 100.000 lei, imobil situat în București, ..2, sector 3 (fila 56 dosar). La aproximativ 6 luni diferență, în aprilie 2007, reclamanta susține că a achiziționat, în schimbul prețului de 40.000 lei un al doilea apartament, prețul fiind achitat într-o singură transă. Din depoziția martorului G. a rezultat că, în anul 2007, reclamanta a realizat cursuri de gastronomie, însă nu cunoaște dacă profesa, iar în interogatoriul luat reclamantei pârâte, aceasta susține că obținea din expertize lunar, în jur de 1000 euro în acea perioadă. Or, achiziționarea unui al doilea apartament, în alt sector, fără intenția reală de a se muta, (chiar reclamanta pârâtă susținând că este insalubru, o eventuală închiriere sau revânzare implicând utilizarea unor fonduri de reparație), la un interval atât de scurt de timp față de prima tranzacție similară, în contextul resurselor materiale expuse de reclamantă (nefiind dovedite alte resurse suplimentare, pe bază de înscrisuri), apare ca fiind mai puțin probabilă.
Depoziția martorului G. M. nu este susținută, sub aspectul relațiilor existente între reclamanta pârâtă și vânzător, încă din 1997, de nici o altă probă din dosar. De asemenea, nu se explică de ce, în contextul unor relații de prietenie catalogate ca fiind extrem de apropiate, vânzătorul nu a permis niciodată accesul la locuința sa numitei L. și numitului G., pe bază de încredințare cheie.
Instanta de fond a reținut că și martorul G. M. știa de existența unei nepoate, împreună cu care s-ar fi deplasat la notariat pentru semnarea unor acte.
Prin coroborarea depozițiilor de martori prim instanta a retinut ca in afara susținerilor numitului G. M. nici o altă probă din dosar nu furnizează indicii privind apropierea dintre reclamanta pârâtă și vânzătorul B. Ș. nici anterior semnării actului de vânzare cumpărare și nici ulterior și nu explică motivul alegerii acesteia pentru înstrăinarea imobilului.
Pe de altă parte, din înscrisurile anexate dosarului cauzei ( declarații cupoane călătorie, corespondență, deținerea înscrisurilor medicale, înscrisurilor necesare realizării serviciilor funerare), cadrele foto anexate ( prezentând-o pe V. T. alături de B. Ș., într-o relație de vizibilă apropiere), depozițiile martorilor audiați ( V. T., B. V., T. F., G. M.), care au făcut referire la discuțiile purtate cu B. Ștfean despre „nepoata îndepărtată” a acestuia, s-a reținut că pârâta reclamantă a reușit să probeze existența reală a unei relații apropiate, de încredere, pe care a dezvoltat-o cel puțin în perioada de început a anului 2008 și până la moartea numitului B. Ș..
Deși motivația vânzătorului la momentul înstrăinării imobilului poate fi axată pe criterii distincte, reclamanta pârâtă a insistat asupra problemelor financiare și faptului că vânzătorul nu s-ar fi putut îngriji singur, susținând că a contribuit constant cu alimente, precum și prin dezvoltarea unei relații apropiate, nici unul dintre aceste aspecte nefiind probate. Mai mult, teza referitoare la existența unor probleme financiare este contrazisă de înscrisurile depuse la dosar .
Cu excepția depoziției martorului G. M. și a martorei T. F. ( care susține că a asistat personal la încheierea contractului fără a semna propriu-zis actul și fără a explica motivele pentru care s-ar fi aflat în imobilul vânzătorului la data încheierii actului), nici o altă probă nu confirmă primirea efectivă a sumei de 40.000 lei de către vânzător, la data de 24.04.2007.
Suma tuturor indiciilor rezultate din studierea concluziilor raportului de expertiză criminalistică, depozițiile martorilor audiați, înscrisurile atașate dosarului cauze, conduc spre concluzia că actul datat 24.04.2007, intitulat act de vânzare cumpărare nu a fost încheiat de vânzătorul B. Ș., acesta nemanifestându-ți consimțământul în scopul înstrăinării imobilului pe care îl avea în proprietate. Pe baza unor explicații științifice, s-a stabilit că există suspiciunea reală a semnării în alb a unei coli de către B. Ș. și L. M. M., la aceeași dată sau chiar la date diferite, foaie ce a fost ulterior completată prin conținutul textului contractului, expertul criminalist indicând în concret elementele care dovedesc o lipsă de continuitate a acestui demers al încheierii actului, citirii, însușirii conținutului și semnării lui în aceeași zi. În absența unor probe concludente, din care să rezulte că vânzătorul a cunoscut ceea ce semnează în alb, instanța de fond nu a putut aprecia că una dintre condițiile esențiale de valabilitate ale înscrisului este îndeplinită, actului lipsindu-i chiar consimțământul înstrăinătorului.
Lipsa totală a consimțământului, așa cum se invocă prin cererea reconvențională, nu se confundă cu viciile acestuia, iar această absență constituie o cauză de nulitate absolută, care poate fi invocată oricând, de orice persoană interesată.
Potrivit art. 953 cod civil “consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare”. Această cauză de nulitate este cunoscută ca fiind eroarea gravă sau eroarea obstacol, ce presupune o absență totală a consimțământului, ca manifestare de voință din partea titularului dreptului și nu o simplă afectare a acestuia, prin vicii. Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic. Eroarea obstacol (numita si distructiva de vointa) este cea mai grava forma a erorii, impiedicand formarea actului juridic si imbraca, in functie de natura realitatii asupra careia cade, doua forme: eroarea asupra naturii actului ce se incheie (error in negotio) constand in faptul ca una dintre parti crede ca incheie un anumit act juridic, iar cealalta parte crede, gresit, ca incheie un alt act juridic, si eroarea asupra indentitatii fizice a obiectului actului juridic (error in corpore) constand in faptul ca una dintre parti crede ca obiectul actului juridic il constituie un anumit bun, pe cand cealalta parte are in vedere alt bun.
Semnarea unui act în alb echivalează cu o absență totală a consimțământului semnatarului în raport de completarea ulterioară a conținutului actului, împotriva voinței sale. Or, reclamanta pârâtă nu a reușit să probeze sub nici un aspect însușirea conținutului actului sau confirmarea sa, excepțională, realizată ulterior de vânzător.
Instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea pârâtei reclamante de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, ce a îmbrăcat forma unui înscris sub semnătură privată, pentru lipsa totală a consimțământului și a constatat în consecință nulitatea contractului încheiat la data de 24.04.2007 de reclamanta pârâtă cu numitul B. Ș., privind apartamentul situat în București, ., ..2, ..
Admiterea cererii reconvenționale sub acest aspect are drept consecință firească respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei de suplinire a consimțământului vânzătorului în instanță, nefiind îndeplinite condițiile cumulativ cerute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act: existența unui act valabil încheiat de părți, lipsa consimțământului pârâtului în încheierea actului în formă autentică și inexistența altor impedimente legale la înstrăinare ( e.g. testament autentic de lăsare a universalității bunurilor către o altă persoană).
Referitor la solicitarea reclamantei pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța de fond a reținut că în contextul respingerii ca neîntemeiate a cererii acesteia se impune respingerea corelativă a capătului accesoriu de cerere.
Cu privire la solicitarea pârâtei reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate, instanța de fond a admis în parte cererea acesteia după cum urmează: a obligat reclamanta pârâtă la plata sumei de 5140,5 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate de pârâta reclamantă din care: suma de 2211 contravaloare taxă de timbru, 2000 lei contravaloare onorariu avocat conform chitanțelor 67/2013 și 77/2011, 900 lei contravaloare taxă expertiză INEC LIEC și 29,5 lei cu titlul de cheltuieli materiale ( expediere scrisori recomandate din datele de 20.09.2010, 9.09.2011 și 31.10.2012), si a respins ce neîntemeiată solicitarea de acordare a cheltuielilor materiale solicitate, având în vedere că acestea nu pot fi corelate cu termenele la care a fost prezentă, pe parcursului prezentului proces ( în toate etapele), pârâta reclamantă.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta-parata L. M. M. motivând ca in mod greșit prima instanța a admis cererea reconvenționala formulata de parata- reclamanta C. D. si a respins cererea reclamantei parate de pronunțare a unei hotărâri care sa tina loc de act de vânzare cumpărare privind imobilul situat in Bucuresti, ., ., .,
De asemenea, in mod greșit s-au acordat cheltuieli de judecata paratei reclamante si s-a respins cererea reclamantei-parate de acordare a cheltuielilor de judecata.
Motiveaza apelanta ca din întregul material probator administrat in cauza, rezulta fara putința de tăgada, ca vânzarea - cumpărarea imobilului supus litigiului s-a perfectat (prin acel înscris sub semnătura privata) cu respectarea condițiilor legale de fond si de forma, respectiv prețul a fost plătit.
S-a motivat ca martora T. F., a declarat ca reclamanta era singura persoana din viata defunctului, care ii acorda la nevoie ajutor, defunctului. B. Ș. si nu a văzut niciodată in garsoniera defunctului sa fie prezente si alte persoane, care sa-i acorde ajutor acestuia, in afara de reclamanta ; ca martora a fost prezenta personal, la data întocmirii contractului de vanzare-cumparare sub semnătura privata, incheiat intre defunct si reclamanta, in anul 2007; ca martorul G. M. a scris acel contract sub semnătura privata la solicitarea expresa a defunctului, care a dictat conținutul actului si l-a semnat personal iar la întocmirea contractului sub semnătura privata s-a respectat toate cerințele vânzătorului B. Ș., plătindu-se in fata martorilor prețul vânzării garsonierei de către reclamanta, care i-a înmânat vânzătorului B. Ș. cei 40.000 de lei, acesta numărând banii, atât in fata reclamantei cat si in fata martorilor prezenți; ca ulterior incheirii contractului sub semnătura privata, au existat discuții intre defunctul B. Ș. si reclamanta, in prezenta martorilor, respectiv defunctul s-a plâns martorilor si reclamantei, ca a apărut un fel de nepoata îndepărtata si nu era încântat de prezenta acesteia (parata C. D.);ca ideea vânzării garsonierei i-a aparținut defunctului. B. Ș., pentru ca avea nevoie de bani, existând si anterior propuneri si inițiative din partea vânzătorului, de a-si vinde garsoniera, cat mai urgent reclamantei
S-a mai precizat ca martora a declarat ca defunctul . B. Ș. s-a plâns atât martorilor cat si reclamantei, ca i-au fost sustrase niște acte din garsoniera, acte nu au putut fi sustrase decât de o persoana care avea acces in garsoniera defunctului, respectiv parata C. D..
S-a motivat ca martorul G. M.. a declarat ca in anul 1990 1-a cunoscut pe defunctul B. Ș., fiind prieteni si membri ai „Asociației Foștilor Deținuți si totodată consilierul acestuia, ca defunctul a conviețuit cu o persoana de sex feminin, in perioada 1991 - 1992 (si nu intre anii 2008 - 2009, cum a precizat martora paratei V. T.); ca reclamanta 1-a ajutat pe defunctul B. Ș. cu mâncare, vizite medicale, spălat rufe, găzduire ocazionala ca ideea instrainarii garsonierei i-a aparținut defunctului, fiind in acest sens, mai multe tentative ;ca defunctul a citit actul de vanzare-cumparare înainte de a-l semna, primind la acel moment prețul vanzarii garsonierei; ca defunctul la momentul vânzării garsonierei, respectiv semnării actului de vanzare-cumparare i-a înmânat reclamantei: o copie după B.I. al vânzătorului, a contractului autentic de vanzare-cumparare si a cuponului de pensie, ca garanție pentru reclamanta, ca defunctul. B. Ș. nu se va răzgândi pe viitor si ca va perfecta ulterior actul de vânzare-cumpărare in forma autentica la notariat; ca martorul a aflat de la defunct, ca soția președintelui Asociație de proprietari i-a făcut cunostinta cu o doamna, care s-ar fi prezentat ca fiind o nepoata mai îndepărtata a defunctului, care insista sa-1 determine pe defunct sa-i vanda acelei doamne garsoniera si ca ulterior sa se mute B. Ș. la dansa in IAȘI, ca a fost ulterior contactat telefonic de către parata C. D., care 1-a informat ca a decedat B. Ș. și ca parata a găsit in garsoniera defunctului suma de 10.000 lei si ca a informat-o pe parata, ca exista un act sub semnătura privata de vânzare-cumpărare, încheiat in anul 2007 intre defunct si reclamanta, propunându-i paratei o întâlnire, pentru a discuta despre acest aspect, parata refuzând categoric propunerea martorului.
S-a mai motivat ca in ce privește declarația martorei V. T., propusa de către parata, in vârsta de 95 de ani o contrazice pe parata C. D. in sensul ca martora a afirmat ca defunctul a refuzat categoric propunerea martorei V. T. de a se muta in apartamentul acesteia, deoarece defunctul era obișnuit sa trăiască singur si a confirmat ca defunctul avea o relație de prietenie cu martorul reclamantei G. M.. De asemenea, martora V. T. o contrazice pe parata, in sensul ca a declarat, ca parata 1-a cunoscut pe B. Ș. la domiciliul martorei, intre anii 2007 - 2008(când s-a întocmit testamentul si cele doua declarații notariale, in favoarea paratei) in timp ce parata C. D. arata in mod neadevărat ca l-a cunoscut pe defunct in anul 2000 si a mai precizat martora V. T., ca parata C. D., ar fi avut grija atât de martora (care avea 89 de ani la acel moment) cat si de defunct in vârsta de 83 de ani dar parata C. D. o contrazice pe martora cand a afirmat la interogatoriu ca nasa de botez, adica martora in varsta de 89 de ani avea grija de defunct.
De asemenea, se precizează ca martora V. T. a spus ca nu isi amintește cine a făcut pozele depuse la dosar iar parata si martora au arătat ca pozele depuse sunt făcute in imobilul defunctului si a menționat la începutul declarației ca defunctul locuia 2 săptămâni in imobilul martorei si ulterior acesta pleca sa locuiască singur in garsoniera sa,aspect infirmat de martorul-nepot B. V., care-l vizita pe defunct destul de des.
De asemenea, acest martor a mentionat ca garsoniera avea un spatiu foarte restrans si nu putea locui decat o persoana astfel ca se poate preciza ca pozele depuse la dosar de parata C. D. sunt facute in alt apartament.
S-a motivat ca martorul paratei B. V. a declarat ca apartamentul defunctului era insalubru, aspect confirmat si de martorul G. M. astfel ca le contrazice pe parata si martora acesteia si nu se precizează in declarație de câtre martora V. ca este nașa de botez a paratei reclamante doar parata-reclamanta menționează in răspunsurile la interogatoriu apelativul nasa de botez.
Se motivează ca martorul B. V. a precizat ca starea de sănătate a defunctului era destul de fragila si nu se putea mișca, nu prea mai auzea si parata in răspunsul la interogatoriu a precizat ca B. S. era in stare sa se deplaseze singur si sa-si rezolve problemele personale.
Se precizeaza ca atât martorul paratei (B. V.) cat si parata C. D., confirma ca in anul 2007 defunctul „nu avea discernamantul afectat, respectiv, atunci când s-a perfectat actul de vanzare-cumparare sub semnătura privata intre reclamanta si defunctul. B. Ș., astfel ca nu impunea admiterea cererii reconventionale formulata de parata C. D.,
De asemenea, se motiveaza ca martorul paratei B. V., varul defunctului a precizat ca il vizita pe defunct la inceput mai des si apoi de 2 ori pe luna si de 2 ori pe an dar nu mentioneaza despre existenta paratei C. D. spunând ca a aflat de parata dupa decesul lui B. S. si nu stia numele persoanei in varsta care ar fi avut grija de defunct, pana la decesul acestuia.
Se motivează de către apelanta ca parata a încercat de multe ori sa inducă in eroare instanța de judecata potrivit răspunsului de la interogatoriu in care menționează ca nu a negat niciodata calitatea sa de mostenitor dar in dosarul nr._ de la Judecătoria Sector 3 București aceasta a formulat o întâmpinare la termenul din 21.09. 2010 in care menționează ca nu are calitate procesuala pasiva si ca nu exista vreo dovada care sa ateste calitatea de moștenitor, si ca nu exista un grad de rudenie intre parata si defunct deși la interogatoriu aceasta se contrazice.
De asemenea, s-a motivat ca prin notele de concluzii din dosarul de recurs de la Tribunalul Bucuresti parata a precizat ca nu exista certitudinea ca defunctul nu are moștenitori in ciuda faptului ca parat l-a sunat pe vărul defunctului, martorul B. V. după decesul lui B. S..
S-a motivat de catre apelant ca rezulta din actele dosarului ca parata reclamanta s-a folosit de banii obținuți de defunctul B. Ș., din vânzarea garsonierei, bani pe care defunctul i-a primit de la reclamanta cu titlul de preț al vânzării garsonierei si au fost depuși la banca de către B. Ș. si pe care parata i-a retras, atât inainte cat si după decesul defunctului si s-a folosit de biletele de călătorie gratuite ale defunctului B. Ș., atât in timpul vieții acestuia, cat si după deces.
Se motivează ca instanța de judecata trebuie sa verifice daca sunt îndeplinite. prin raportare la situația dedusa judecații, condițiile necesare pronunțării unei hotărâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare, astfel cum sunt ele prevăzute cumulativ . de art.5 alin. l din Legea nr.247/2005, in sensul sa existe un antecontract de vânzare-cumpărare valabil încheiat; reclamantul sa isi fi respectat obligațiile rezultate din antecontract; paratul (sau moștenitorul acestuia) sa refuze a proceda la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare; vanzatorul sa fie proprietarul imobilului ce face obiectul antecontractului.
S-a motivat ca înscrisul sub semnătura privata dintre parti, prin care acestea au încheiat un contract de vânzare-cumpărare, fara valoarea juridica unui act autentic, poate fi considerat ca un antecontract de vânzare-cumpărare „ valabil încheiat:., in baza „ conversiunii juridice, ce îsi are temeiul in art.978 C.civil. prin care ambele parti se obliga sa încheie in viitor, la prețul stabilit „ contractul de vânzare-cumpărare, in forma autentica, iar in caz de neexecutare din partea promitentului vânzător (sau al moștenitorului acestuia) promitentul cumpărător poate cere instanței ca in temeiul art.5 alin. 1 din Legea nr.2^-7/2005, sa pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act autentic de vânzare- cumpărare.
Se motivează ca rezulta fara putința de tăgada, din conținutul antecontractului de vânzare cumpărare ca partile implicate nu s-au opus conversiunii, condiție îndeplinita in cauza;ca antecontractul conține toate elementele de validitate ale promisiunii sinalagmatice de vânzare - cumpărare; ca la data întocmirii antecontractului, părțile aveau capacitatea de a vinde si de a cumpăra, respectiv capacitate deplina de exercițiu in momentul acordului de voințe; ca la data încheierii antecontractului a existat consimțământul valabil exprimat, nefiind făcuta dovada in sens contrar si ca a intervenit acordul de voința in vederea transferului dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul litigiului.
In ce privește condiția obiectului antecontractului, respectiv ca acordul partilor sa privească elementele esențiale ale vânzării, lucrul vandut si pretul, se motiveaza ca si aceasta conditie exista, conventia avand ca obiect dreptul de proprietate asupra garsonierei si un preț al vanzarii de 40 000 lei iar in ce privește cauza contractului este o cauza licita si morala urmărita de câtre partile semnatare ale contractului, la momentul desfasurarii operațiunii juridice referitoare la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului.
Referitor la cea de a doua condiție necesara pentru a se pronunța o hotărâre care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare, respectiv „ca una din parti sa nu fie de acord cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare in forma autentica,, va rog sa rețineți ca si aceasta condiție este îndeplinita așa cum reiese fara echivoc din: susținerile paratei C. D., din intampinarile depuse, din atitudinea si concluziile formulate de aceasta pe parcursul procesului.
Se motiveaza ca si cea de a treia condiție pentru pronunțarea unei hotărâri este indeplinita, respectiv aceea ca reclamanta sa-si fi executat propriile obligații, intrucat astfel cum reiese din inscrisul sub semnătura privata .. ce face dovada pana la proba contrara coroborata cu răspunsurile la interogatorii si cu declarațiile martorilor, reclamanta si-a executat obligatia de plata a pretului garsonierei in cuantum de 40.000 lei la data intocmirii antecontractului, obligație data prin acordul de voința.
Desi parata C. D. a susținut teza contrara, potrivit căreia, prețul convenit intre parti din antecontract, nu ar fi fost efectiv plătit, aceasta afirmație nu este sustinuta din întregul probatoriu administrat in cauza, având in vedere ca aceasta a găsit la decesul defunctului B. Ș. 10.000 de lei in garsoniera si ca a ridicat diferite sume de bani de la banca unde avea cont deschis defunctul.
In ceea ce privește cea de a patra condiție pentru pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act de vânzare - cumpărare, se motiveaza ca aceasta prevede ca este necesar . ca promitentul vânzător - sa fie proprietarul bunului ce constituie obiectul derivat al promisiunii de vânzare-cumpărare la momentul pronunțării hotărârii, cerința îndeplinită de reclamanta si fundamentata de faptul ca, in temeiul hotărârii care sa tina loc de act autentic oprereaza un transfer automat de proprietate, având in vedere ca prin acea promisiune de vânzare, promitentul - vânzător ramane proprietar al lucrului promis, păstrându-si toate atributele acestui drept, inclusiv dreptul de dispoziție juridica.
Se motiveaza ca din actele existente la dosarul cauzei, promitentul-vânzător B. Ș., era proprietarul garsonierei la momentul perfectării înscrisului sub semnătura privata iar in ce privește chitanța de mana încheiata intre defunctul B. Ș. si reclamanta, se precizeaza ca se aplica dispozitiile art. 2 alin. 1 din Legea nr.247/2005 si dispozitiile art.977 C.c. respectiv ca interpretarea contractelor se face dupa intentia ., iar nu după sensul literar al termenilor, iar potrivit art. 978 C.c. - orice clauza se interpretează in sensul de a avea un efect, iar nu acela ce n-ar putea produce niciunul, precum si principiul conversiunii actelor juridice ce se desprinde din interpretarea acestor dispoziții legale.
Motiveaza apelanta ca in privește concluziile raportului de expertiza criminalistica s-a precizat la primul obiectiv ca semnătura de pe documentul intitulat contract de vanzare- cumparare apartine vanzatorului B. S. si nu se evidențiază indicii de contrafacere iar la al doilea obiectiv acesta nu a respectat dispozitiile instantei de judecata ci a analizat alte inscrisuri comparand continutul si semnaturile de pe alte două acte sii nu continutul si semnaturile de pe inscrisul sub semnatura privata. asa cum s-a dispus.
Se motiveaza ca d-nul expert in mod părtinitor a concluzionat ca, aspectele care indica preexistenta semnăturii vânzătorului in momentul scrierii conținutului contractului, respectiv:
scrierea titlului actului pe primul rând al colii, imediat sub marginea superioara a acesteia;înghesuirea ultimelor rânduri ale textului contractului;traseul ocolitor al acestora fata de mențiunile grafice realizate de titular ce include semnătura acestuia; concentrarea intregului conținut pe o singura pagina, in situația in care pagina a doua nu are completări, constituie indicii al semnăturii in alb a contractului sub semnătura privata deoarece la o analiza atenta a integului act sub semnatura privata rezulta un aspect inghesuit pe tot cuprinsul actului avand in vedere dorinta vanzatorului ca intregul inscris sa nu depaseasca o pagina, aspect confirmat si de martorii audiati.
Se motiveaza ca este logic ca atunci când te apropii de finalul conținutului unui astfel de act, forma scrisului sa fie de dimensiuni din ce in ce mai mici si mai inghesuite, pentru a putea incadra intregul conținut al actului pe o singura pagina., nu este un caz atipic ca semnătura de la poziția vânzător ar trebui plasata in partea stânga si nu in partea dreapta, având in vedere ca este o chitanța de mana scrisa in locuința unei persoane si nu la notariat, nu este relevant ca inceputul si la sfârșitul acelei chitanțe de mana scrisul este inghesuit, având in vedere ca asa cum rezulta si din declaratia martorului propus de către reclamanta si din interogatoriul luat acesteia, dorința vânzătorului a fost ca intregul conținut al contractului sa fie așezat pe o singura pagina. Se precizeaza ca in testamentul lui B. S. pentru parata defunctul a semnat in partea dreapta. Si nici una dintre semnatarele actului sub semnatura privata nu sunt specialisti in intocmirea de antecontracte.
Se motiveaza ca faptul ca verso - ul colii nu era de loc completat, nu poate atrage suspiciuni cu privire la cronologia de execuție a diferitelor mențiuni si nu exista un șablon cu privire la modalitatea de perfectare a contractelor de vânzare-cumpărare sub semnătura privata, având in vedere ca nu este o regula ca fiecare individ care este implicat unui astfel de raport juridic sa cunoască modalitatea de execuție a unui astfel de contract si nu exista o asemănare identica nici la birourile notariale unde se perfectează astfel de contracte.
Se motiveaza de catre apelanta ca instanta de fond a avut in vedere cand a respins cererea reclamantei numai argumentele paratei (nici măcar parțial dovedite si care contrazic inclusiv susținerile paratei), fiind mai mult decât o interpretare in interesul paratei, având in vedere ca in mod voit nu s-au avut in vedere si celelalte argumente bazate atât pe declarațiile martorilor reclamantei cat si pe înscrisurile existente la dosarul cauzei.
De asemenea, se motiveaza ca hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii si este data cu aplicarea greșita a legii intrucat instanta nu l-a intrebat pe martorul G. M. de ce defunctul B. S. nu i-a dat o cheie de la garsoniera si faptul ca acest martor este politist nu are legatura cu cauza. .
Se motiveaza ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra faptului ca parata reclamanta dupa interogatoriul parților si audierea martorilor a inceput sa.-si creeze probe, fapt pe care l-a adus la cunoștința instantei in scris pentru termenul din 11 martie 2015, parata formuland o plângere penala împotriva reclamantei si a martorului G. M..
Se motiveaza ca parata a depus la termenul din 08. 10 2014 faptul ca renunta la proba cu expertiza intrucat a depus la dosar acte respectiv adresa Casei de pensii a sectorului 2 Bucuresti din care rezulta ce documente a depus B. S., petitiile acestuia din 26, 04. 2007, despre aceste petiții martorul G. afland de la salariata de la ghișeul casei de pensii ca au fost inregistrate dar in raspunsul scris primit de la Casa de pensii scrie ca doar petiția nr 5649 /26. 04. 3007 este inregistrata iar despre adresa numitului V. E. privind raspunsul de la Casa de Pensii instanta de fond nu s-a pronuntat. Se precizeaza ca martorul G. l-a însoțit pe defunct la Casa de Pensii sector 2 Bucuresti unde defunctul a depus cele 2 petiții fiind legitimat.
Rezulta ca parata si-a creat probe pentru a demonstra ca petitiile defunctului B. cu numerele 5647 si 5649/2007 nu au fost depuse la Casa de pensii si ca au fost semnate in alb.
Se motiveaza ca instanta de fond nu a întrebat apelanta la interogatoriu de unde a avut suma de 100 000 de lei pentru a cumpara apartamentul in anul 2006. si garsoniera de la defunctul B. S. cu 40 000 de lei.
Se motiveaza ca pozele din dosar cu martora V. si defunctul B. sunt trucate intrcat fiecare privește in alta parte si acasta are cu 6 ani mai mult decat B. S. ca varsta asa ca nu putea sa se ingrijeasca de acesta.
Se motivează ca declarația lui G. M. se coroborează cu aceea a martorei T. F. iar instanța de fond de fond nu s-a pronunțat pe concluziile scrise ale reclamantei.
Intimata C. D. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului intrucat instanța de fond a analizat toate mijloacele de proba administrate .,cu respectarea principiului imparțialității, pronunțând o hotarire legala si temeinica.
Prin prisma probelor administrate,examinând inscrisul care reprezintă temeiul acțiunii, prima instanța a constatat in mod corect ca nu sunt îndeplinite elementele esențiale ale unei convenții pentru a putea fi aplicabile disp.art.1077 Cod Civ. si pentru a putea fi constatata vînzarea imobilului din litigiu
Din inscrisurile depuse,din declarațiile martorilor audiați si din expertiza grafoscopica rezulta dincolo de orice indoiala ca B. Ș. nu a încheiat niciodată un contract de vînzare cumpărare cu reclamanta L. M. M. si ca singurul act valabil care a reprezentat voința reala a defunctului a fost testamentul autentic încheiat intimatei.
Se menționează ca actul a fost contrafăcut si ca au existat etape minuțios premeditate in acest de către recurenta în coniventa cu martorul G.(fostul supraveghetor al defunctului B. Ș. după terminarea detenției ca deținut politic),demonstrate de o . de elemente pe deplin probate;deținerea unor informații complete despre viata domnului B.,intruziunea în existenta acestuia sub diverse ocazii si pretexte,planificarea unor vizite,care au fost dese la început,simularea unei preocupări pentru nevoile acestuia, obtinerea unor semnaturi în alb sub pretextul efectuării unor demersuri în numele sau, iar după obținerea semnaturilor, vizitele de control ale martorului G. pentru a urmări daca B. Ș. mai este sau nu în viata.
Se precizeaza ca în toata perioada scursa de la data încheierii pretinsului act si până la decesul domnului B. ,recurenta nu i-a cerut niciodată domnului B. sa-i încheie acte notariale care sa certifice vînzarea, nu a pretins nici un drept si nu a făcut cunoscuta existenta acestui act. Insa,imediat după ce a aflat de deces,stiind ca defunctul nu mai este în viata, ca nu are succesori si ca nu exista pericolul unei contestări a actului,a investit instanța cu prezenta acțiune ,urmarind obținerea rapida a hotarîrii judecătorești.(De altfel,aceasta este maniera de lucru specifica mafiei imobiliare cu practicile căreia recurenta si martorul erau deprinsi,nefiind la prima operațiune de acest tip).
Pretinsele aspecte contradictorii din apărarea intimatei,exemplificate pe 12 pagini prin trimiterea la depozițiile martorilor si prin citarea obsesiva a declarațiilor date de acești martori, se constituie in interpretări lipsite de conținut si fara nici o eficienta juridica .
Pentru a contrabalansa aceste imprejurări susținute de recurenta pe tot parcursul judecații, intimata a depus înscrisuri care atesta ca pe timpul vieții sale defunctul B. nu s-a aflat niciodată într-o stare de nevoie,astfel încît sa fie necesara încheierea unui asemenea acte, avea trei pensii,avea susținerea morala si materiala a intimatei reconveniente,cu care avea o relație speciala,era îngrijit si avea toate condițiile unei existente normale;inclusiv încheierea testamentului intimatei - reconveniente, pe care defunctul o considera ca pe o fiica, s-a făcut la insistentele domnului B. în semn de recunoștința si afecțiune pentru modul în care intimata C. D. s-a comportat fata de acesta.
Ori, avînd în vedere succesiunea actelor, se precizeaza ca daca domnul B.-care a fost pîna la sfîrsitul vieții într-o stare mentala perfecta - ar fi încheiat anterior înscrisul sub semnătura privata cu recurenta L.,este puțin probabil sa fi procedat la încheierea unui testament în forma autentica intimatei,sa-i înmâneze actele imobilului în original,o cheie a imobilului sau sa-i instituie o procura pentru reprezentarea sa în diverse situații.
Ori,toate acestea sînt aspecte care converg spre o singura concluzie ,aceea a unui act contrafăcut,sancționabil cu nulitatea absoluta ,în cauza nefiind aplicabile temeiurile de drept invocate în motivare cererii de chemare în judecata. Condiția sine qua non pentru promovarea acțiunii si pentru admiterea unei cereri avînd un astfel de obiect este ca înțelegerea pârtilor sa fie cuprinsa într-un înscris sub semnătura privata care sa îndeplinească elementele esențiale ale unei convenții.
Conținutul si concluzia raportului de expertiza coroborate cu celelalte mijloace de proba administrate în cauza au demonstrat,dincolo de orice îndoiala,ca nu a existat un acord de voința ,ca elementul intențional al vînzatorului de a transfera proprietatea lipsește si ca actul exhibat nu-si poate produce efectele ,fiind nul absolut prin lipsa consimtamîntului valabil exprimat.
Se motiveaza ca este evident si pe deplin probat ca întregul demers al recurentei nu reprezintă decît o manevra de a dobîndi printr-o modalitate frauduloasa imobilul,depasind limitele legii prin contrafacerea unui inscris,pe care expertiza grafoscopica - o proba esențiala in cauza - l-a declarat a fi un inscris fals.
Referitor la motivele ce se constituie in critici aduse instanței de fond privind dezlegarea data cererii principale, s-a solicitat inlaturarea acestora ,in cauza nefiind aplicabil principiul conversiunii actului juridic, asa cum greșit se afirma.
Se solicita ca o apărare noua conversia actului declarat nul ,. vinzare cumpărare care apoi sa fie transformata de către instanța, prin pronunțarea unei hotariri, . translativ de proprietate .Aplicarea conversiunii insa,presupune indeplinirea cumulativa a patru conditii nulitatea actului initial,existenta unui element de diferența dintre actul inițial si cel subsecvent, regasirea in actul inițial a tuturor elementelor de validitate ale actului subsecvent, o compatibilitate a conversiunii cu intenția probabila a partii/partilor.
In cauza, este inoperabila conversiunea, prin neindeplinirea cumulativa a condițiilor anume cerute. Nu poate fi aplicabil acest principiu, dat fiind ca actul a cărui reconversie se solicita a se constata este un act lovit de nulitate absoluta pentru lipsa consimțământului,iar daca instanța ar fi mers pe acest principiu ar fi însemnat sa valideze un contract de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absoluta a fost corect constatata,in mod evident existând o incalcare a legii la încheierea actului.
In recurs s-a administrat proba cu acte.
Tribunalul, analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, constata ca reclamanta L. M. M. a solicitat constatarea valabilității convenției și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, asupra imobilului tip garsonieră situat în București, ., . 2, ., compus din cameră și dependințe comune imobilului, evaluat la suma de 40.000 lei, acțiune formulată în contradictoriu cu pârâtul B. Ș., decedat la 02.11.2009.
La termenul din 01.06.2010 a dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată în sensul că solicită chemarea în judecată a pârâtei C. D., în calitate de moștenitoare testamentară a defunctului B. Ș..
Pârâta a formulat cerere reconvențională în dosarul nr._/301/2011 a Judecătoriei sectorului 3 București, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului juridic încheiat sub semnătură privată, intitulat contract de vânzare-cumpărare asupra imobilului tip garsonieră situat în București, ., . 2, ., sector 3, imobil a cărui valoare a fost indicată de reclamantă de 40.000 lei și repunerea părților în situația anterioară.
Pârâta a invocat ca motiv al nulității absolute a acestui act juridic lipsa totală a consimțământului defunctului, fiind o eroare obstacol.
Prin sentința civilă nr. 3205/2012 a Judecătoriei sectorului 3 București (dosar nr._/301/2011) s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta-pârâtă L. M. M. și pârâta-reclamantă C. D. în favoarea Judecătoriei Iași.
Prin încheierea din 18.04.2014 a Judecătoriei Iași (dosar nr._ ) pârâta-reclamantă a precizat prin reprezentant convențional că își menține ca motiv de nulitate absolută a actului de vânzare-cumpărare și apărarea referitoare la prețul derizoriu de cumpărare al imobilului, susținând că înscrisul a fost semnat în alb, iar defunctul nu a știut pe ce își manifestă consimțământul.
În ce privește motivele de recurs invocate de recurenta L. M. M., tribunalul constată că aceasta a enumerat declarațiile martorilor audiați la prima instanță, precizând că există contraziceri între acestea, precum și între acestea și interogatoriul pârâtei-reclamante C. D..
În ce privește motivul de recurs că pârâta-reclamantă C. D. a încercat să inducă în eroare instanța, menționând în răspunsul la interogatoriu de la fila 205 (dosar nr._ fond) că nu a negat calitatea sa de moștenitor, dar în dosar nr._, al Judecătoriei Sectorului 3 București a precizat în întâmpinare că nu are calitate procesuală pasivă, Tribunalul reține că prin testamentul întocmit de defunctul B. Ș. și autentificat sub nr. 446/19.02.2008 la BN LUX .-o legatară testamentară pe pârâta-reclamantă C. D. pentru întreaga avere imobilă și mobilă a acestuia în semn de recunoștință și pentru afecțiunea cu care-l înconjoară.
Faptul că prin întâmpinarea depusă de pârâta-reclamantă C. D. în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București (filele 52-55) a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, menționând că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta are calitatea de moștenitor al defunctului, nu reprezintă o intenție de inducere în eroare a instanței de către pârâta-reclamantă cât timp aceasta a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului încheiat la 24.04.2007 între reclamantă și defunctul B. Ș..
De altfel, prin răspunsul la interogatoriu de la fila 205 (dosar_ fond) s-a menționat că aceasta nu era rudă de sânge dar relațiile au fost foarte apropiate, considerându-se nepoata defunctului B. Ș., acesta declarând la notar că-i este nepoată, defunctul B. Ș. având o relație de concubinaj cu nașa de botez V. T. a pârâtei-reclamante C. D..
De asemenea, pârâta-reclamantă C. D. a menționat că nu este finalizată succesiunea defunctului și nu și-a negat calitatea de moștenitor, aceasta încercând în acțiunea reclamantei să se apere prin invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive pentru a se respinge acțiunea reclamantei.
În ce privește motivul de recurs că apelanta s-a folosit de banii defunctului B. Ș. din vânzarea garsonierei și de biletele de călătorie gratuite, Tribunalul constată că motivul este nefondat deoarece există declarație autentificată, dată de defunctul B. Ș. la filele 94-95 din dosarul de fond, prin care acesta o împuternicește, numind-o nepoată, pe pârâta-reclamantă C. D. să utilizeze biletele de transport pentru călătoriile cu trenul, beneficiar fiind defunctul, în calitate de veteran de război, împuternicire dată în scopul rezolvării de către aceasta a unor probleme personale ale defunctului.
De asemenea, defunctul B. i-a dat împuternicire pârâtei-reclamante pe contul de la bancă, conform actelor de la filele 99 – 105 dosar fond, rezultând astfel încrederea pe care acesta i-o acordase pârâtei-reclamante C. D., aceasta ocupându-se înmormântarea defunctului potrivit actelor de la filele 148-155 dosar fond.
De altfel, și în timpul vieții defunctului pârâta-reclamantă se ocupa de achitarea cheltuielilor de întreținere din imobilul defunctului, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
În ce privește motivul de recurs că pozele depuse la dosar sunt trucate, tribunalul constată că este nefondat întrucât martora V. T. a menționat că au fost făcute în apartamentul defunctului și că acesta locuia uneori și în imobilul martorei, iar alteori pleca să locuiască singur în garsonieră.
De altfel, și din declarația martorului B. V. rezultă că defunctul B. Ș. i-a spus că are o relație cu o doamnă pe nume T. care se ocupa de acesta și că a întocmit un testament în favoarea nepoatei acesteia.
Faptul că martorul B. V., care avea gradul de rudenie văr cu defunctul, nu a cunoscut-o pe pârâta-reclamantă sau pe martora V. T., nu este în măsură să ducă la o contrazicere a realității existenței unei relații între martora V. T. și defunctul B. Ș. cât timp martorul l-a vizitat pe defunct după anul 1999 cel puțin de două ori pe an și vorbea cu el la telefon săptămânal și este posibil ca defunctul B. Ș. să fi fost o persoană discretă cu viața personală.
În ce privește motivul de recurs că doar pârâta-reclamantă folosește apelativul de nașă de botez față de martora V. T., acesta nu este elocvent față de obiectul cauzei și nici faptul că starea de sănătate a defunctului în anul 2009 era destul de fragilă, la momentul ultimei vizite efectuată de martorul B. V., cât timp la sfârșitul acelui an vărul său B. Ș. a decedat, neavând relevanță față de cererea reconvențională a pârâtei-reclamante.
Toate înscrisurile depuse la dosar concluzionează existența unei bune relații între defunct și pârâta-reclamantă, bazată pe încredere.
Tribunalul constată că apelanta a menționat ca motiv de recurs declarațiile martorilor reclamantei-pârâtei, T. F. și G. M., fără a indica critica raportat la soluția instanței de fond, aceasta argumentându-și soluția în mod temeinic.
În ce privește motivul de recurs că nu se impunea admiterea cererii reconvenționale deoarece martorul B. V. și pârâta C. D. au confirmat că în anul 2007 defunctul nu avea discernământul afectat, respectiv atunci când s-a perfectat actul de vânzare-cumpărare între reclamantă și defunct, Tribunalul reține că este nefondat deoarece nulitatea actului sub semnătură privată a fost constatată pentru lipsa totală a consimțământului defunctului la semnarea acestuia în sensul existenței erorii obstacol.
Așa cum s-a menționat în concluziile raportului de expertiză grafoscopică efectuat în dosarul de fond, există indicii că semnătura vânzătorului B. Ș. de pe contractul de vânzare-cumpărare a preexistat scrierii conținutului acestuia.
Rezultă astfel că defunctul B. Ș. nu și-a dat consimțământul pentru vânzarea garsoniere în care locuia, iar faptul că discernământul nu era afectat, cum au menționat martorul B. V. și pârâta C. D. și cum de altfel nu s-a dovedit contrariul, întărește convingerea instanței că actul sub semnătură privată este lovit de nulitate absolută.
De altfel, din actele depuse la dosar rezultă că defunctul B. Ș. a fost o persoană cu tărie de caracter și cu verticalitate, o persoană care își asuma acțiunile, acordându-i-se calitatea de luptător în rezistența anticomunistă și medalie pentru serviciile militare aduse statului român în timpul celui de-al doilea război mondial.
În ce privește motivul de recurs ce vizează existența conversiunii actului juridic, Tribunalul nu-l poate analiza raportat la soluția instanței de fond privind admiterea cererii reconvenționale, astfel că cererea principală nu mai poate fi analizată cat timp s-a dovedit din probatoriul administrat ca a intervenit eroarea obstacol fata de actul incheiat in aprilie 2007 intre defunct si reclamanata.
Față de motivul de recurs că expertul a fost părtinitor în efectuarea expertizei grafoscopice, Tribunalul îl constată neîntemeiat, expertul efectuând această lucrare potrivit normelor care se impun în realizarea unei expertize grafoscopice prin compararea de înscrisuri și prin analizarea înscrisului și a semnăturilor părților, instanța de fond pronunțând soluția atât în baza concluziilor acestei expertize cât și prin coroborarea cu toate celelalte probe administrate în dosar.
De asemenea, și celelalte motive de recurs privind verificarea condițiilor necesare pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, nu pot fi analizate de tribunal cât timp cererea reconvențională a fost admisă în mod temeinic, constatându-se nulitatea actului sub semnătură privată încheiat la 24.04.207 între reclamanta-pârâtă L. M. M. și B. Ș., pentru lipsa totală a consimțământului.
În mod corect prima instanță a respins cererea reclamantei-pârâte de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cât timp s-a dovedit că actul cu privire la vânzarea imobilului a fost încheiat fără existența consimțământului defunctului B. Ș., semnătura acestuia fiind preexistentă în momentul scrierii conținutului contractului.
De altfel, apelanta L. M. M. a formulat cererea de chemare în judecată în anul 2010, ulterior decesului vânzătorului B. Ș., deși actul sub semnătură privată era încheiat în aprilie 2007, formând convingerea instanței că defunctul nu avea o relație apropiată cu reclamanta-pârâtă și că intenția acestuia nu a fost niciodată de a-i înstrăina garsoniera cât timp în luna februarie a anului 2008 a instituit-o legatară testamentară asupra întregii sale averi pe pârâta-reclamantă C. D..
Și motivele de recurs privind faptul că instanța de fond nu l-a întrebat pe martorul G. M. de ce defunctul B. nu i-a dat o cheie de la garsonieră și de ce nu a întrebat-o pe apelantă de unde a avut bani pentru a cumpăra garsoniera defunctului și un alt apartament în anul 2006, sunt nefondate, apelanta având posibilitatea să formuleze probe și să-și facă apărări față de cererea reconvențională, instanța de judecată având obligația de a analiza întregul probatoriu administrat de părți, de a corobora probele și de a concluziona printr-un raționament logic așa cum s-a demonstrat a fi făcut prin întreaga sentință recurată.
În ce privește motivul că s-au acordat greșit cheltuieli de judecată este nefondat, cât timp pârâta-reclamantă a făcut dovada suportării de cheltuieli în acțiunea reclamantei și în cererea reconvențională, reclamanta-pârâtă fiind în culpă procesuală prin respingerea acțiunii acesteia și admiterea cererii reconvenționale.
Pentru toate aceste considerente, se va respinge recursul și se va menține sentința ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta L. M. M. împotriva sentinței civile nr.5576/22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentinta pe care o mentine.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 06.10.2015
Președinte, S. F. | Judecător, O. I. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, O. S. |
Red. S.F.
Tehn. S.F./M.M.D.
2 ex./29.01.2016
Judecător fond I. I.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 19/2016. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 10/2016. Tribunalul IAŞI → |
|---|
