Revendicare imobiliară. Decizia nr. 19/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 19/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 19/2016
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2016
Completul compus din:
Președinte - E.-C. P.
Judecător - M. C.
Grefier - O. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul S. V. în contradictoriu cu intimatul D. M., având ca obiect revendicare imobiliară, grănițuire.
Susținerile intimatului au avut loc în ședința publică din data de 05.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13.01.2016, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 540/29.04.2014 Judecătoria H. dispune:
„Admite în parte acțiunea civilă promovată de reclamantul D. M. cu domiciliul în Iași,..3,.,. în contradictoriu cu pârâtul S. V. cu domiciliul în .,județul Iași.
Stabilește linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul descris de punctele 1-37-36-35-34-33-32-31-30-29-28-27-26-57-25-24-23-22-21-20-19-18-17-16-15-72 din planșa nr.1 anexă la raportul de expertiză întocmit de expert I. M..
Respinge capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 50 mp.teren intravilan Maxut,.,ca nefondat.
Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 1219,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Dă în debit reclamantul cu suma de 860 lei reprezentând diferență neachitată în contul expertului I. M..
Raportul de expertiză și schița anexă întocmite de expert I. M. fac parte integrantă din prezenta hotărâre.”
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
„Reclamantul este proprietarul suprafeței de 1829 mp. teren situată în intravilanul satului Maxut, .,pe care a dobândit-o astfel: 1438 mp.teren prin sentința civilă nr.771/2000 a Judecătoriei H. (lotul 8 compus din suprafețele de 836 mp.teren arabil situat în T.8,P.960/2 și suprafața de 602 mp.teren arabil situată în T.8, P.965/1) și 391 mp.teren intravilan Maxut, .,T.8,P.959/6 și P.960/3, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1304 din 28.05.2002 la BNP P. G. din H..
Proprietatea reclamantului se învecinează pe latura de sud cu proprietatea pârâtului care este în suprafață de 1782 mp.teren, situată în intravilan Maxut, . compusă din: suprafața de 0,10 ha teren cuprinsă în titlul de proprietate nr._/10.10.1995 (T.8,P.957/1,960/1 și P.958/1) și suprafața de 782 mp. teren situată în intravilan Maxut, T.8,P.959.
Reclamantul a susținut prin prezenta cerere că în mod abuziv, pârâtul i-a ocupat o suprafață de 50 mp. teren prin mutarea gardului iar cererea sa de întabulare a terenului a fost respinsă deoarece pârâtul a refuzat să semneze procesul-verbal de vecinătate.
Pârâtul nu a recunoscut că ar fi ocupat vreo suprafață de teren din proprietatea reclamantului, susținând că acesta din urmă este cel care a mutat gardul dintre proprietățile lor.
Conform constatărilor expertului tehnic care a măsurat proprietățile părților, la data efectuării măsurătorilor reclamantul deținea efectiv cu 23 mp. teren mai puțin decât are înscris în actele de proprietate iar pârâtul deținea cu 48 mp. mai puțin față de actele de proprietate.În opinia expertului,aceste mici diferențe au apărut din cauza „unei precizii de măsurare scăzute la întocmirea schiței anexă la sentința civilă nr.771/2000”.
În consecință ambele părți stăpânesc efectiv mai puțin teren decât au înscris în actele de proprietate, aspect care prezintă importanță în ceea ce îl privește pe pârât, care este acuzat de reclamant că ocupă abuziv o suprafață de 50 mp. teren din proprietatea lui.
Art.555 cod civil prevede că proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv,absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege iar art.563 din același act normativ prevede că proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
În cauza de față, reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul îi ocupă abuziv vreo suprafață de teren,prin urmare că pârâtul ar fi un posesor neproprietar, obligație care îi revenea, conform dispozițiilor art.10 Cod procedură civilă care instituie cu putere de principiu obligația părților de a-și proba pretențiile și apărările și art.249 Cod procedură civilă care stabilește că „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afara cazurilor anume prevăzute de lege”.
Față de aceste considerente, instanța va respinge capătul de cerere privind revendicarea ca nefondat.
Cât privește grănițuirea, art.560 Cod civil prevede că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta.
Având în vedere că părțile s-au acuzat reciproc că au mutat gardul, împrejurare care nu a fost dovedită în cauză precum și faptul că reclamantul nu a reușit să înscrie terenul proprietatea sa în cartea funciară din cauza faptului că pârâtul a refuzat să semneze procesul-verbal de vecinătate, instanța va stabili linia despărțitoare a proprietăților părților pe actualul amplasament marcat în teren cu gard, descris de punctele 1,37,36,35,34,33,32,31,30,29,28,27,26,57,25,24,23,22,21,20,19,18,17,16,15,72,conform planșei nr.1 anexă la raportul de expertiză întocmit de expert I. M..
În temeiul art.452-453 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul să achite reclamantului suma de 1219,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru pentru capătul de cerere admis, onorariu expert tehnic și onorariu avocat.
Va da în debit reclamantul cu suma de 860 lei reprezentând diferență neachitată în contul expertului I. M..”
Împotriva acestei sentințe a formulat apel paratul S. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în ce privește modul de soluționare a acțiunii în grănițuire.
Arată apelantul că sentința civilă nr. 771/15.05.2000 a fost fundamentată pe raportul de expertiză întocmit de ing. L. G. având ca anexă schițe cu terenul cuprins în titlul de proprietate nr._/10.11.1997 eliberat pe numele G. C.. Cererea de întabulare a dreptului de proprietate în cartea funciară formulată de reclamantul D. M., în baza documentației cadastrale întocmite de ing. P. A., a fost respinsă de către OCPI Iiași – Biroul de cadastru și publicitate Imobiliară H., pe motivul nesemnării procesului verbal de vecinătate de către toți vecinii acestuia. În prezentul dosar s-a administrat proba cu expertiză întocmită de ing. I. M..
Din compararea celor trei lucrări de specialitate efectuate rezultă diferențe semnificative de măsurare, aspect care a fost defavorizant în ceea ce îl privește asupra grănițuirii realizate de instanța de fond. Nu s-au luat în considerare dispozițiile art. 560 Cod civil, propunerea făcută de ing. I. M. nefiind conformă realității vechiului hotar dintre proprietățile lor. Expertul a măsurat doar perimetrul exterior al celor două proprietăți și nu dețin nici un fel de inventar al coordonatelor care să clarifice situația, ceea ce crează o ambiguitate în prezent asupra liniei de hotar, dar și amplifică conflictul dintre părți.
Opinia expertului că aceste mici diferențe au apărut din cauza unei precizii de măsurare scăzute la întocmirea schiței anexă la sentința civilă nr. 771/2000 nu poate fi susținută în mod tehnic, legal și este făcută în mod clar pentru inducerea în eroare a instanței de fond asupra liniei de hotar care trebuia să fie reconstituită în mod corect și pentru păstrarea actualei linii de hotar asupra căreia au prezentul litigiu și pentru care nu a fost de acord să semneze documentația cadastrală de vecinătate.
Nu poate fi explicat cum expertul constată existența unor mici suprafețe în minus la fiecare dintre părțile în litigiu când se observă în mod clar că reclamantul deține suprafețe substanțial majorate ca dimensiune, ceea ce nu poate rezulta dintr-o eroare de măsurare și din precizia aparaturii folosite pentru aceasta, iar pe de altă parte, în ceea ce-l privește suprafețele de teren sunt diminuate față de expertiza inițială. Obiecțiunile formulate la raportul de expertiză i-au fost respinse fără nici o motivare.
Invocă apelantul inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată motivat de faptul că nu a fost parcursă procedura medierii.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul D. M. a solicitat respingerea apelului arătând că expertul s-a deplasat la locul litigiului și în prezența părților a efectuat raportul de expertiză ținând cont de actele existente la dosar și de situația reală din teren. S-a realizat o măsurătoare exactă a proprietăților cu mijloace electronice ce minimizează erorile de măsurare. În mod evident rezultă că apelantul deține mai mult teren.
Critica relativă la realizarea procedurii de informare cu privire la avantajele medierii este neîntemeiată și știa că nu este posibilă o soluționare amiabilă a litigiului cu atât mai mult cu cât încercase să discute cu pârâtul iar acesta a refuzat orice dialog.
În apel s-au administrat probe constând în îmscrisuri și expertiză tehnică în specialitatea topografie, cadastru, geodezie.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma apelului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul reține următoarele:
La dosarul cauzei s-a depus de către reclamant dovada parcurgerii procedurii de prezentare a avantajelor medierii.
Totodată, se are în vedere împrejurarea că prin Decizia Curții Constituționale nr. 266/07.05.2014 a fost admisă excepția de neconstituționalitate, constatâdu-se că prevederile art. 2 alin. (1) și (12) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a statuat că reglementarea legală criticată, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, prin care părțile sunt obligate la parcurgerea procedurii de informare asupra medierii, răstoarnă prezumția irefragabilă "nemo censetur ignorare legem". Dacă legea, în speță Legea nr. 192/2006, cu toate modificările ei, este publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit acestui adagiu, cetățeanul beneficiază de prezumția de cunoaștere a legii. Ca atare, nu este justificată o procedură specială de informare asupra conținutului unei atare legi. În mod indubitabil această obligație instituită sub orice sancțiune, nu doar sub aceea a inadmisibilității cererii de chemare în judecată, contravine dispozițiilor art. 21 din Constituție, care prevăd că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiție. Obligativitatea participării la informarea despre avantajele medierii reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiție, deoarece se constituie într-un filtru pentru exercitarea acestui drept constituțional, iar prin sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată, acest drept este nu doar îngrădit, ci chiar interzis.
Întrucât pot exista situații în care persoanele fizice sau juridice doresc ca soluționarea conflictului să se facă exclusiv de către instanța de judecată, Curtea constată că prin reglementarea legală criticată nu le este permis acestora să aprecieze singuri dacă au sau nu nevoie de această informare. Accesul liber la justiție reprezintă facultatea fiecărei persoane de a se adresa unei instanțe judecătorești pentru apărarea drepturilor sale sau valorificarea intereselor sale legitime. Orice limitare a acestui drept, oricât de neînsemnată ar fi, trebuie să fie temeinic justificată, analizându-se în ce măsură dezavantajele create de ea nu cumva depășesc posibilele avantaje. Atât în jurisprudența Curții Constituționale, cât și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se arată că "simpla sa consacrare legală, chiar și la nivelul suprem, prin Constituție, nu este de natură a asigura și o eficacitate reală a acestuia, atât timp cât, în practică, exercitarea sa întâmpină obstacole.
Curtea Constutițională a statuat, cu caracter obligatoriu pentru instanțe, că procedura prealabilă obligatorie a informării asupra avantajelor medierii apare ca fiind o piedică în calea realizării și obținerii de către cetățean a drepturilor sale în justiție. Mai mult, o procedură constând în informarea asupra existenței unei legi apare, neîndoielnic, ca o încălcare a dreptului de acces la justiție, ce pune asupra justițiabilului o sarcină inoportună, cu atât mai mult cu cât procedura se rezumă la o simplă obligație de informare, și nu la încercarea efectivă de soluționare a conflictului prin mediere, astfel încât participarea părților la ședința de informare în fața mediatorului este una cu caracter formal.
În contextul celor mai sus reținute, Curtea Constutițională constată că obligația instituită în sarcina părților, persoane fizice sau persoane juridice, de a participa la ședința de informare privind avantajele medierii, sub sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată, este o măsură neconstituțională, fiind contrară dispozițiilor art. 21 din Constituție.
Prin titlul de proprietate nr._/10.11.1997, emis în procedura de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991, a fost reconstituit în beneficiul numitului D. N. C. dreptul de proprietate ausupra unei suprafețe totale de 3,4934 ha situată pe teritoriul satului Maxut, .. Din aceasta fac parte și suprafațele de 1554 mp situată în T8, . 1058 mp situată în T8, . de 1295 mp situată în T8, . intravilanul satului Maxut, .> Cu privire la suprafața de teren cuprinsă în titlul de proprietate nr._/10.11.1997 s-a dispus ieșirea părților din starea de indiviziune în cadrul dosarului nr. 1510/1998 având ca obiect partajul succesoral, dosar soluționat prin pronunțarea la data de 15.05.2000 de către Judecătoria H. a sentinței civile nr. 771. Prin această hotărâre judecătorească, rămasă definitivă și irevocabilă, reclamantului D. M. i-a fost atribuit lotul nr. 8 format și din suprafațele de 836 mp situată în intravilan, T8, . și de 602 mp situată în intravilan, T8, .. Alăturat acestei suprafețe de teren având întinderea totală de 1438 mp, reclamantul D. M. a dobândit în proprietate și suprafața totală de 391 mp, situată în intravilanul satului Maxut, T8, parcelele Vh 959/6 în suprafață de 247 mp și A 960/3 în suprafață de 144 mp, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1304/28.05.2002 de BNP P. G., astfel cum a fost rectificat prin încheierea nr. 601/46 din data de 19.07.2013 a aceluiași Birou Notarial. Această suprafață de teren de 391 mp i-a fost atribuită, prin sentința civilă nr. 771/15.05.2000 a Judecătoriei H., vânzătorului D. V.. Ca atare, în puterea sentinței civile nr. 771/15.05.2000 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1304/28.05.2002, reclamantul D. M. este titularul dreptului real de proprietate asupra unei suprafețe totale de 1829 mp situată în intravilanul satului Maxut, T8, parcele A 960/2, A 965/1, h 959/6 și A 960/3, așa cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului.
Pârâtului S. V. i-a fost reconstituit, prin titlul de proprietate nr._/10.10.1995, dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru o suprafață de teren de 1000 mp, situată în intravilanul satului Maxut, ., amplasată în T8, parcelele nr. 957/1 (de 75 mp), 960/1 (de 75 mp) și 958/1 (de 850mp). Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 452/30.03.2007 de BNPA E. Berzentu și Berzentu A. D., paratul S. V. a dobândit în proprietate suprafața de 782 mp situată în intravilanul satului Maxut, ., amplasată în T8, . suprafață de teren a fost atribuită prin sentința civilă nr. 771/15.05.2000 a Judecătoriei H., vânzătoarelor L. E. și S. E. și a compus loturile 5 și 6 atribuite acestora la partaj. Astfel, pârâtul S. V. deține în proprietate în intravilanul satului Maxut, . o suprafață de 1782 mp.
La formarea și atribuirea loturilor, Judecătoria H. a valorificat raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. L. G.. În cuprinsul acestei lucrări de specialitate se arată că față de suprafața înscrisă în titlul de proprietate având întinderea de 3,4934 ha, s-a găsit faptic o suprafață de 3,3093 ha, fiind astfel lipsă o suprafață de 1841 mp, din care în intravilan suprafața de 459 mp. Formarea loturilor de către expertul L. G. s-a făcut raportat la suprafața de 4175 mp situată în intravilanul satului Maxut.
În cadrul raportului de expertiză efectuat de ing. M. I. înaintea judecătorului fondului, se concluzionează că din suprafața totală de 1227 mp situată în T8, parcelele 960/2, 959/6 și 960/3 reclamantul D. M. deține efectiv o suprafață de 1204 mp, cu 23 mp mai puțin decât îi este atestat dreptul de proprietate în acte. Arată expertul că suprafața de 602 mp situată în T8, . se învecinează cu terenul aflat în patrimoniul paratului S. V.. Pârâtul S. V. deține, potrivit opiniei expertului, în fapt suprafața de 1734 mp, cu 48 mp mai puțin decât cea atestată de înscrisurile ce-i dovedesc dreptul real de proprietate asupra suprafeței de 1782 mp. Diferența existentă în fapt față de mențiunile din acte cu privire la anvergura suprafețelor de teren este explicată de expert prin scăzuta precizie de măsurare la întocmirea schiței anexă la sentința civilă nr. 771/2000.
Raportul de expertiză efectuat înaintea instanței de apel de către ing. B. M., față de critica relativă la necesitatea suplimentării probatoriului spre stabilirea pe baza cunoștințelor de specialitate a situației de fapt litigioase, relevă în cuprinsul său faptul că suprafața totală reconstituită în intravilanul satului Maxut prin cele două titluri de proprietate, nr._/10.11.1997 și nr._/10.10.1995, este în acte de 5634 mp iar în fapt, urmare a măsurătorilor efectuate, de 5150 mp. Constată expertul că suprafața deținută efectiv în parcelele 960, 965, 959, 958, 957 în baza titlurilor de proprietate, sentinței civile nr. 771/15.05.2000 și contractelor de vânzare cumpărare nr. 1304/28.05.2002 și 452/30.03.2007, este cu 484 mp mai mică decât în actele de proprietate și cu 25 mp mai mică decât suprafața din raportul de expertiză întocmit în cadrul dosarului nr. 1510/1998 de către expert L. G.. Diferența de 25 mp este în opinia expertului rezultatul preciziei de măsurare scăzute la întocmirea schiței anexă la sentința civilă nr. 771/15.05.2000 precum și a sistemului de calcul utilizat de aparatura GPS, care este unul mai precis față de metoda grafică folosită în efectuarea expertizei și în care se strecoară inerent erori care se materializează prin suprafețe aproximative.
În anexa nr. 3 la raportul de expertiză, astfel cum aceasta a fost corectată prin răspunsul la obiecțiuni, d-na expert B. M. identifică o suprafață de 1191 mp amplasată în parcelele A 960/2, A 960/3 și V 959/6 ca aflată în posesia reclamantului D. M. față de suprafața de 1227 mp menționată în actele de proprietate, astfel că la data efectuării măsurătorilor suprafața efectiv deținută de către reclamant în zona în litigiu era cu 36 mp mai mică. Respectând dimensiunile indicate în raportul de expertiză întocmit de ing. L. G. pentru parcelele A 960/2, A 960/3 și V 959/6, este identificată, de către d-na expert B. M. în urma măsurătorilor, o suprafața de teren având anvergura de 1164 mp, mai mică astfel cu 23 mp decât cea care a căzut la partaj în lotul reclamantului D. M. și a numitului D. V., de la care reclamantul a cumpărat suprafața de 391 mp.
Pârâtul S. V. exercită în prezent posesia și folosința asupra unei suprafețe totale de 1739 mp amplasată în parcelele CC 958/1, A 957/1, A 960/1, 959/3, 959/4 și 959/5 (potrivit anexei A la suplimentul raportului de expertiză suprafața fiind de 1736 mp față de cărțile funciare vecine). Față de anvergura suprafeței de teren pentru care pârâtul a făcut dovada calității sale de titular al dreptului real de proprietate acestuia îi lipsește uzul suprafeței de 43 mp. Și în ceea ce-l privește pe pârât, respectând dimensiunile indicate în raportul de expertiză întocmit de ing. L. G. pentru parcelele CC 958/1, A 957/1, A 960/1, 959/3, 959/4 și 959/5, este identificată, de către d-na expert B. M. în urma măsurătorilor, o suprafața de teren de 1763 mp, mai mică deci cu 19 mp decât cea care a căzut la partaj în lotul vânzătoarelor L. E. și S. E., de la care pârâtul a cumpărat suprafața de 782 mp. Notează Tribunalul că, potrivit raportului de expertiză întocmit de ing. L. G., suprafața de 1000 mp cuprinsă în titlul de proprietate nr._/10.10.1995 eliberat pe numele pârâtului S. V. a fost identificată în întregul său în teren la momentul efectuării lucrării de specialitate.
Rezultă așadar, în prezența concluziilor raportului de expertiză întocmit de d-na ing. B. M., că loturile nr. 5, 6, 7 și 8 atribuite la partaj moștenitorilor decujusului D. N. C., formate în considerarea cotei legale din masa succesorală cuvenite fiecăruia dintre moștenitori, au în realitate o întindere mai mică decât cea menționată în cuprinsul sentinței civile nr. 771/15.05.2000 a Judecătoriei H.. În concret, loturile 5 și 6, aflate în prezent în patrimoniul pârâtului S. V., sunt în realitate de 763 mp față de 782 mp, suprafață ultimă atribuită în urma partajului moștenitoarelor L. E. și S. E.. Loturile nr. 7 și 8, aflate în prezent în patrimoniul reclamantului D. M., sunt în fapt de 1164 mp față de 1227 mp, aceasta din urmă atribuită la partaj în lotul moștenitorilor D. M. și D. V.. Aceasta în condițiile în care atât între suprafața de teren menționată în titlul de proprietate nr._/10.11.1997, suprafața de teren identificată în raportul de expertiză întocmit de ing. L. G. și suprafața de teren identificată în prezentul litigiu există diferențe în minus.
Ambii experți ce au întocmit lucrările de specialitate în prezentul litigiu, respectiv M. I. și B. M., pun diferențele apărute pe seama preciziei de măsurare scăzute la întocmirea schiței anexă la sentința civilă nr. 771/15.05.2000 și metodei grafice folosite în care se strecoară inerent erori care se materializează prin suprafețe aproximative.
În mod corect judecătorul fondului a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 560 din noul Cod civil, potrivit cărora proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Acțiunea în grănițuire reprezintă o operație de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiune exercitată în scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să îl urmeze hotarul. Acțiunea în grănițuire are un caracter real decurgând din împrejurarea că se întemeiază pe dreptul de proprietate asupra fondului sau pe oricare drept real precum și un caracter petitoriu având drept scop delimitarea proprietății limitrofe, realizând astfel în ultimă instanță apărarea dreptului de proprietate. Fiind menită să apere dreptul de proprietate, grănițuirea se poate dispune atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația existentă în speță, în care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părți.
Cum rezultă din expunerea situației de fapt, delimitarea loturilor acum aflate în proprietatea celor două părți în litigiu a avut loc cu ocazia partajului suprafeței de teren amplasată în intravilanul satului Maxut, ., partaj realizat prin sentința civilă nr. 771/15.05.2000 a Judecătoriei H. care are, sub aspectul delimitării efective a loturilor, efect constitutiv de drepturi. Prin mijlocirea acestei hotărâri judecătorești, pornindu-se de la propunerile de lotizare cuprinse în raportul de expertiză întocmit de ing. L. G., s-a dat eficiență cotelor legale cuvenite moștenitorilor decujusului D. N. C.. Deși reclamantului D. M., în calitatea acestuia de moștenitor și de cumpărător, i se cuvenea la locul litigiului o suprafață de 1227 mp, în realitate delimitarea rezultată din schița anexă la raportul de expertiză identifică o suprafață de doar 1164 mp, cu o suprafață de 23 mp mai puțin. Pârâtului S. V., în calitatea sa de cumpărător, îi revenea o suprafață de 782 mp însă delimitarea lotului aflat acum în patrimoniul său s-a făcut pe schița anexă la raportul de expertiză pentru o suprafață de 1763 mp, cu 19 mp mai puțin.
În prezent, ambele suprafețe de teren amplasate în intravilan ce compun patrimoniul părților în litigiu sunt delimitate prin gard și, cu toate că atât reclamantul cât și pârâtul au invocat faptul că hotarul dintre proprietăți a fost mutat cu consecința afectării posesiei și folosinței amândurora, o astfel de dovadă nu a fost făcută în cauză. În aceste condiții, reține Tribunalul că după pronunțarea sentinței civile nr. 771/15.05.2000 și autentificarea celor două contracte de vânzare-cumpărare părțile și-au delimitat prin gard, conform traseului actual al acestuia, proprietățile lor limitrofe, fără ca această delimitare să sufere în timp modificări.
Subliniază instanța de apel că reclamantul D. M. are îngrădită la locul litigiului o suprafață de teren de 1191 mp, cu 36 mp mai puțin decât în actele ce-i atestă dreptul de proprietate iar pârâtul S. V. și-a delimitat cu gard o suprafață de 1739 mp, mai puțin cu 43 mp decât suprafața cuprinsă în actele sale de proprietate.
Menționează instanța că efectele produse de pronunțarea de către Judecătoria H. a sentinței civile nr. 771/15.05.2000 nu pot și nu trebuie raportate în mod exclusiv la delimitarea făcută pe schița anexă la raportul de expertiză în care loturile nr. 5, 6, 7 și 8 au o anvergură mai mică decât cea reținută de expert pentru fiecare lot în parte și preluată de instanță în hotărârea de partaj. A da eficiență doar acestei delimitări înseamnă practic a recunoaște fragmentat consecințele cărora le-a dat naștere pronunțarea acestei hotărâri judecătorești. Altfel spus, dreptul de proprietate al părților se impune a fi circumstanțiat nu doar în raport de rezultatul matematic obținut prin valorificarea delimitării înscrise în schița anexă ci și în raport de anvergura suprafeței de teren ce a căzut la partaj în lotul moștenitorilor legali ai decujusului D. N. C..
Este necesar ca grănițuirea dispusă prin hotărâre judecătorească să rezolve contestațiile și pretențiile părților cu caracter revendicativ, dar și să țină seama de situația de fapt existentă încă de la data generării situației de vecinătate mai cu seamă în situația în speță, aceea în care configurația loturilor de teren de pe schița anexă nu este una conformă ariei reale a suprafeței efectiv atribuite. În egală măsură, menținerea situației factuale actuale este impusă și de imperativul ca greșita identificare a suprafeței de teren ce a făcut obiectul partajului să nu fie de natură a vătăma doar interesele uneia dintre părți în detrimentul celeilalte, câtă vreme scăzuta precizie de măsurare la întocmirea schiței anexă la sentința civilă nr. 771/15.05.2000 nu poate fi imputată nici unei părți acum în litigiu.
În considerarea celor mai sus expuse, reținând caracterul declarativ al hotărârii pronunțate în acțiunea în grănițuire, în baza art. 480 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează să dispună conform prezentei decizii.
Dispozițiile art. 451-453 Cod procedură civilă vor fi aplicate în ce privește suma de 600 lei reprezentând onorariul de avocat suportat de intimatului D. M. potrivit chitanțelor aflate la filele 66 și 67 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul S. V. împotriva sentinței civile nr. 540/29.04.2014 pronunțată de Judecătoria H., sentință pe care o păstrează.
Obligă apelantul S. V. să plătească intimatului D. M. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel .
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică din 13.01.2016.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, M. C. | |
Grefier, O. S. |
Red/tehnored. CM
22.02.2016/ 4 ex.
Judecător fond:L. V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1112/2015. Tribunalul IAŞI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
