Ordin de protecţie. Decizia nr. 10/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-01-2016 în dosarul nr. 10/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 10/2016
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător A. M. Diuță T.
Grefier Getuța M.
Reprezentantul Ministerului Public prin procuror A. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe apelantul P. I. și pe intimata M. E., având ca obiect „ ordin de protecție „ împotriva deciziei numărul2818/19.11.2015 a Judecătoriei P..
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde apelantul personal și asistată de avocat I. I. M., intimata personal și asistat de avocat C. V. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus de către intimată prin serviciul de registratură la data de 04.01.2016 întâmpinare cu duplicat pentru comunicare.
Avocat C. V. pentru intimată depune la dosar delegație de reprezentare.
Apelantul P. I. se legitimează cu carte de identitate CBP_, MX nr._.
Primul termen de judecată. Apelul declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru. Tribunalul este competent general, material, teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Instanța comunică apărătorului apelantului un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar .
Interpelat fiind apărătorul apelantului arată că nu a luat cunoștință de conținutul întâmpinării comunicate la acest termen de judecată, solicită acordarea unui termen în acest sens.
Instanța îi acordă posibilitate apărătorului apelantului să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
Avocat I. I. M. pentru apelant arată că a luat cunoștință de întâmpinarea comunicată la acest termen de judecată.
Instanța acordă cuvântul la probe.
Apărătorii ambelor părți arată că nu mai au alte probe noi de administrat, decât cele depuse deja la dosar.
Nemaifiind alte probe noi de administrat și nici alte cereri de formulat, instanța constată cererea de apel în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat I. I. M. pentru apelant având cuvântul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței Judecătoriei P. și rejudecând cauza să se respingă acțiunea formulată de intimata reclamantă M. E. în sensul emiterii unui ordin de protecție. Să se observe că părțile sunt două persoane în vârstă cu numeroase afecțiuni de sănătate. Hotărârea dată de prima instanță interzice pe o perioadă de 6 luni, pentru pârâtul-reclamant P. I. a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta reclamanta-pârâtă M. E.. Părțile locuiesc într-un apartament compus din două camere, cu bucătărie și baie comună . Este imposibil ca acest ordin de protecție să fie respectat în aceste condiții. Apelantul arată că este cel șicanat de către intimata reclamantă în mod continuu și constant .Hotărârea pronunțată de Judecătoria P. este netemeinică și nelegală, ea nu poate fi respectată având în vedere situația de fapt . Părțile locuiesc împreună, nu s-a efectuat partajul. Apelantul nu are alt domiciliu decât cel comun .Acesta vara mai pleacă să locuiască în altă parte tocmai pe motivul că este șicanat și provocat de apelantă.. Cu cheltuieli de judecată onorar avocat oficiu.
Avocat C. V. pentru intimată având cuvântul solicită respingerea motivelor de apel invocate de apelantul pârât .Respingerea cererii de apel ca fiind nefondată, păstrarea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată, depune la dosar chitanță onorariu avocat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că acțiunea promovată de intimata reclamantă este dovedită, soluția atacată este temeinică și legală. Într-adevăr soluția dată este greu de pus în aplicare având în vedere faptul că părțile locuiesc în același apartament care nu poate fi partajat. Respingerea apelului.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de apel de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 2818/19.11.2015 a Judecătoriei P. s- a dispus în sensul că:
„Admite, în parte, cererea promovată de reclamanta-pârâtă M. E., (CNP:_) cu domiciliul în P., .. 6, ., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant P. I., (CNP:_) cu același domiciliu.
Respinge cererea reconvențională promovată de pârâtul-reclamant P. I. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă M. E.
Emite un ordin de protecție prin care se dispune:
- interzicerea, pe o perioadă de 6 luni, pentru pârâtul-reclamant P. I. a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta reclamanta-pârâtă M. E..
Obligă pe pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cheltuielile de judecată avansate de stat în sumă de 260 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina acestuia.
Executorie, fără somație sau trecerea vre-unui termen.
Prezenta se va comunica de îndată I. Iași și Poliției mun. P..”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub nr._ /08.10.2015, reclamanta M. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. I., emiterea unui ordin de protecție prin care să se stabilească obligația pentru acesta de a păstra o distanță minimă față de ea și interzicerea pentru pârât a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în alt mod cu ea.
În motivarea, în fapt, a cererii reclamanta arată că a fost căsătorită cu pârâtul, în baza sentinței civile nr. 2142/26.06.2014 pronunțată de Judecătoria P. fiind declarată desfăcută căsătoria lor din vina exclusivă a pârâtului. Pârâtul, care este de o violență ieșită din comun, neținând cont că este suferindă, exercită presiuni și violență asupra ei, provoacă certuri și scandaluri interminabile, cu precizarea că actele de agresiune fizică constituie un element de notorietate. Motivele de divorț care au fost invocate justifică acest lucru.
Pârâtul consumă în mod exagerat băuturi alcoolice, o agresează zilnic fizic și verbal, o amenință că-i va pune capăt zilelor și-i face imposibilă conviețuirea, cu toate că sunt divorțați și locuiesc în camere separate. Din cauza bătăilor cumplite exercitate de pârât asupra ei, a suferit tumefacții, echimoze, excoriații care au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale pentru vindecare cum rezultă din certificatul medico-legal nr._/14.09.2015.
Se mai arată de reclamantă că ea a căutat și depus diligentele necesare pentru a aplana izbucnirile necontrolate ale pârâtului, însă acesta s-a comportat și se comportă destul de urât, în așa fel încât îi pune în primejdie viața. S-a adresat și organelor de poliție în ceea ce privește comportamentul agresiv al pârâtului. Potrivit art. 23 din Legea 217/2013 pentru prevenirea și combaterea violențelor în familie, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență, poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol să emită un ordin de protecție prin care să se dispună, cu caracter provizoriu una ori mai multe dintre măsurile - fie obligații sau interdicții - inserate în mod expres de legiuitor. Această situație premisă, determinată și anume că viața, integritatea fizică, respectiv libertatea reclamantei este pusă în pericol, rezultă din conduita agresivă a pârâtului.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. art. 23 din Legea nr. 217/2013, art. 3 din Legea nr. 217/2013, Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; art. 194 c.proc.civ.
La cerere au fost atașate sentința civilă nr. 2142/26 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria P., certificatul medico-legal nr._/14.09.2015.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă emiterea unui ordin de protecție prin care aceasta să fie obligată să păstreze o distanță minimă față de el și să i se interzică orice fel de agresiune asupra lui.
Se arată de pârâtul-reclamant că cererea de divorț a primit-o după expirarea termenului în care putea face întâmpinare și nu s-a putut apăra și să dovedească că nu se face vinovat de cele susținute de reclamantă. El a avut grijă de un copil al acesteia din altă relație, respectiv o fetiță, și l-a crescut până la majorat, comportându-se ca un tată adevărat. F. soție, împreună cu fiica ei au întrerupt din anul 2006 orice relație cu el, iar în luna februarie 2006 i-a spus că vrea să divorțeze. Din anul 2006 el a început să facă reparații de întreținere la apartamentul în care locuia, fără nici un ajutor din partea fostei soții.
Se mai arată de pârâtul-reclamant că este bolnav, a suferit o intervenție chirurgicală la cap și suferă și de alte afecțiuni. Din anul 2006 este separat de reclamanta-pârâtă, locuind în camere diferite, fiind între ei certuri în permanență din cauza faptului că aceasta suferă de o boală psihică. Reclamanta-pârâtă îl lovește în permanență în cap și îl jignește. De asemenea aceasta se lovește singură pentru a scoate acte cu zile de îngrijiri medicale.
În drept au fost invocate disp. art. 205 c.proc.civ.
În susținerea cererii, reclamanta-pârâtă a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiată la cererea sa, martora I. C..
La cererea pârâtului-reclamant a fost administrată, de asemenea, proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat la cererea sa, martorul P. G..
S-au solicitat de la Poliția mun. P. relații cu privire la plângerile formulate de reclamanta-pârâtă împotriva pârâtului-reclamant și care au fost rezultatele cercetărilor, relații ce au fost înaintate la dosar de această instituție cu adresa nr._/16.11.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate în cererea introductivă și a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt: părțile au fost căsătorite, căsătoria lor fiind desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr. 2142/26 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria P., definitivă, din culpa exclusivă a pârâtului-reclamant.
După desfacerea căsătoriei, părțile au continuat să locuiască în același imobil, casă de locuit, nici una din părți neavând alte posibilități locative. Pârâtul-reclamant, după desfacerea căsătoriei, are un comportament deosebit de violent față de reclamanta-pârâtă, lovind-o, adresându-i cuvinte jignitoare și amenințări, provocând scandal la domiciliu, acest comportament al pârâtului având un caracter permanent.
Prin comportamentul său, pârâtul-reclamant periclitează grav starea de sănătate a reclamantei-pârâte, creându-i o stare de permanentă teroare, reclamanta-pârâtă fiind nevoită să se încuie în cameră de frica pârâtului-reclamant, aceasta în condițiile în care are anumite afecțiuni de sănătate ce necesită un regim de viață liniștit.
Din probele administrate în cauză nu rezultă ca reclamanta-pârâtă să se fi comportat violent fizic sau verbal, cu pârâtul-reclamant sau să-i pus vreodată în primejdie viața sau sănătatea.
Din punct de vedere doctrinar ordinul de protecție creat prin Legea nr. 217/2003, ca modalitate de protejare a victimelor violenței în familie este, însă, un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgență pentru a înlătura de îndată expunerea la tratamentele agresive. În fapt este vorba despre o cale de înlăturare a unui pericol iminent la care victima poate fi expusă și care poate genera situații de comitere împotriva sa a unor infracțiuni grave cu privire chiar la dreptul său la viață.
În conformitate cu art. 23 din Legea nr. 217/2003 persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre măsurile, obligațiile sau interdicțiile indicate expres de lege.
Între aceste măsuri se numără:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei. Fără îndoială, măsura are în vedere cazurile în care cei agresați au ales sau au fost obligați să părăsească locuința pentru a evita continuarea sau repetarea comportamentului agresiv;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate. Întrucât legea nu stabilește o anumită distanță, aceasta urmează să fie indicată expres de către instanță în ordinul de protecție;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic.
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
În concluzie, ordinul de protecție se poate emite dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) se constată comiterea unui act de violență, care conform art. 4 din Legea nr. 217/2003 poate fi:
- violență verbală, adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare” (art. 4 lit. a din Legea nr. 217/2003);
- violență psihologică, impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar (art. 4 lit. b din Legea nr. 217/2003);
- violență fizică, adică o vătămare corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar (art. 4 lit. c din Legea nr. 217/2003);
- violența sexuală, adică agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal (art. 4 lit. d din Legea nr. 217/2003);
- violență economică, adică interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar (art. 4 lit. e din Legea nr. 217/2003);
- violență socială, impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar (art. 4 lit. f din Legea nr. 217/2003);
- violență spirituală adică subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare (art. 4 lit. g din Legea nr. 217/2003);
b) Actul de violență este de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei;
c) Actul este unul de violență în familie (Legea nr. 217/2003 are în vedere prevenirea și combaterea violenței în familie), în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.
Având în vedere situația expusă, instanța constată că reclamanta-pârâtă a făcut dovada săvârșirii de către pârâtul-reclamant a unor acte de violență în familie, asupra sa de natură să pună în pericol viața, sănătatea, integritatea și libertatea sa. În ceea ce privește pe pârâtul-reclamant, acesta, dimpotrivă, nu a reușit să facă o astfel de dovadă în favoarea lui.
Cu privire la modalitatea concretă de instituire a ordinului de protecție, instanța reține că solicitarea reclamantei-pârâte de impunerea unei obligații pentru pârâtul-reclamant de a păstra o distanță minimă de ea este imposibil de realizat și ar prezenta dificultăți în ceea ce privește punea în practică în condițiile în care părțile locuiesc în același imobil și nu au alte posibilități locative, această măsură fiind prevăzută de lege în situația în care victima și agresorul nu locuiesc împreună. În cazul de față, reclamanta-pârâtă avea la îndemână alte posibilități prevăzute de lege pentru a obține îndepărtarea agresorului, respectiv evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate sau limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima, însă aceasta nu a înțeles să solicite acest lucru.
Pe cale de consecință, instanța constatând întrunite, în parte, condițiile prevăzute de lege pentru emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului-reclamant, urmează a admite cererea promovata de reclamanta-pârâtă în această măsură și a dispune emiterea unui ordin de protecție care să cuprindă interdicția pentru pârâtul-reclamant a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu aceasta.
Totodată, constatând neîntemeiată cererea reconvențională promovată de pârâtul-reclamant privind emiterea unui ordin de protecție, urmează a o respinge.
În baza disp. art. 24, alin. 1 din Legea nr. 217/2003 durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție va fi stabilită pe o perioadă de 6 luni.
În baza disp. art. 29 din Legea nr. 217/2003 prezenta hotărâre are caracter executoriu și se va dispune ca executarea să se facă fără somație sau trecerea unui termen.
În baza disp. art. 31 din Legea nr. 217/2003 prezenta hotărâre se va comunica de îndată I. Iași și Poliției mun. P..
Cheltuielile de judecată avansate de stat în sumă de 260 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, vor fi lăsate în sarcina acestuia.
În baza disp. art. 453, alin. 1 și 2 c.proc.civ., pârâtul-reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta-pârâtă în măsura admiterii cererii promovate de acesta.”
♦♦♦
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul P. I., criticând sentința pentru următoarele motive:
Reclamanta îl amenință permanent pe apelant că va face tot posibilul ca acesta să fie înlăturat din apartament, sens în care a formulat împotriva sa mai multe plângeri la sectia de politie, fără sa se dispună însă impotriva sa punerea în mișcare a acțiunii penale.
Apelantul precizează că din anul 2006, anul separării soților in fapt, părțile au convenit să facă un partaj de folosință a imobilului apartament proprietate comună.
Începând cu luna noiembrie 2013 reclamanta si-a schimbat comportamentul devenind agresivă. Mentionează apelantul că intimata il loveste în cap cu pumnii, cu palma și chiar cu diferite obiecte.
Apelantul precizează că interdictia de a avea orice contact cu intimata este imposibil de realizat în practică deoarece partile locuiesc in acelasi imobil.
Mai mentionează apelantul faptul că nu are altă locuinta și pentru acest motiv solicită respingerea cererii de emitere a ordinului de protectie.
Solicită, în consecință, admiterea apelului.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
În drept, a invocat intimata dispozițiile art. 115-119 cod procedură civilă.
În apel nu au fost administrate probe.
♦♦♦
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, motivat de considerentele ce succed:
Prima instanță a făcut o analiză corectă și judicioasă a situației de fapt raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și a pronunțat o soluție temeinică și legală, expunând în mod detaliat considerentele ce o susțin și pe care instanța de control judiciar și le însușește.
Raportat strict la criticile expuse, tribunalul reține din analiza probelor administrate în fața primei instanțe faptul că apelantul are un comportament violent față de intimată, că a lovit-o, i-a adresat cuvinte jignitoare și amenințări, a provocat scandal la domiciliu.
De asemenea, certificatul medico legal nr._/14.09.2015 eliberat de Institutul de Medicină Legală Iași atestă faptul că reclamanta a suferit tumefacție, excoriații, echimoze, ce s-a putut produce prin lovire cu mijloace contondente urmată posibil de cădere și pot data din data de 09.09.2015, reținându-se în cuprinsul certificatului faptul că reclamanta s-a prezentat la data de 14.09.2015 la UPU Sp. nr. 1 unde a fost examinată cu diagnosticul „Politraumatism”.
Prin urmare, critica din apel vizând faptul că nu s-a probat suficient starea de pericol în care s-ar afla reclamanta nu poate fi reținută.
Apreciază Tribunalul faptul că nu pot fi reținute nici susținerile referitoare la lipsa unei locuințe unde apelantul să poată locui pe timp de iarnă câtă vreme instituirea ordinului de protecție nu este condiționată de acest aspect, iar pe de altă parte nici nu s-a dispus evacuarea apelantului din locuință, sens în care acesta poate locui în aceeași imobil și pe durata instituirii ordinului de protecție.
Împrejurarea că părțile locuiesc în continuare împreună nu împiedică emiterea ordinului de protecție, care urmărește în principal înlăturarea stării de pericol în care se află victima agresiunii, scop care poate fi atins chiar și în situația în care părțile locuiesc în continuare împreună prin limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima, conform art. 23 lit.c din Legea nr. 217/2003.
Ceea ce este important este ca apelantul să înțeleagă faptul că este sancționat legal pentru comportamentul violent manifestat față de reclamantă, iar pe durata emiterii ordinului de protectie acesta trebuie să eviteorice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 Cod procedură civilă, va respinge apelul formulat de pârâtul P. I. împotriva sentinței civile nr. 2818/19.11.2015 a Judecătoriei P., sentință pe care o va păstra.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, Tribunalul va obliga apelantul la plata către intimata M. E. a sumei de 260 lei onorariu avocat redus în conformitate cu art. 451 alin.2 NCPC în raport de munca depusă de apărătorul intimatei și numărul termenelor de judecată la care acesta s-a prezentat, dosarul fiind soluționat la primul termen de judecată acordat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge apelul formulat de pârâtul P. I. împotriva sentinței civile nr. 2818/19.11.2015 a Judecătoriei P., pe care o păstrează.
Dispune achitarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului apărătorului din oficiu al apelantului P. I., av. I. I. M., în cuantum de 260 lei.
Obligă apelantul P. I. la plata către intimata M. E. a sumei de 260 lei onorariu avocat redus.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.01.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
M.M. D.T.A.M. M.G.
Red./Tehnored. D.T.A.M.
5 ex/08.01.2016
Jud. fond I. C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 13/2016.... → |
|---|
