Ordin de protecţie. Decizia nr. 198/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 198/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 198/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 198/2016
Ședința publică de la 15 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. S.
Judecător Doinița T.
Grefier A. M.
Ministerul Public reprezentat prin procuror A. C.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe apelant C. A., apelant C. P. și pe intimat S. S., având ca obiect ordin de protecție
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelant C. P. asistată de av.S., cu delegație și pentru apelanta lipsă și intimatul asistat de av.Miton, desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar, prin serviciul registratură, s-a depus întâmpinare din partea intimatului și delegația apărătorului desemnat din oficiu, av.Miton.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea prezentei cauze raportat la dispozițiile legale aplicabile, constată apelul declarat în termen, motivat și scutit de taxă de timbru. Constată că apelul este semnat prin apărător fără delegație la dosar.
Av.S. depune la dosar delegație și solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Instanța înmânează apărătorului pentru apelante duplicatul întâmpinării și pune în vedere acestuia să ia cunoștință acum având în vedere că, față de obiectul cauzei, nu se va mai acorda un termen pentru acest motiv.
Apărătorul apelantelor arată că a luat cunoștință și a constat că, față de modul în care a fost formulată întâmpinarea, pare a fi un apel incident.
Interpelat, av. Miton, arată că acum este prima dată când ia legătura cu intimatul și nu poate preciza, dar pare a fi întâmpinare și apel.
Interpelat de către instanță, intimatul arată că a depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, rejudecarea dosarului în baza probelor de la dosar și respingerea ordinului de protecție luat împotriva sa, având în vedere că el este cel agresat astfel cum se vede și din filmările de la judecătorie. Arată că înțelege să atace și el sentința primei instanțe față de modalitatea în care a înțeles să expună situația, având în vedere că nu este justificat ordinul de protecția împotriva sa.
Instanța reține că întâmpinarea formulată de intimatul S. S. are caracter nu doar de întâmpinare ci și de apel incident și acordă cuvântul la probe.
Intimatul solicită schimbarea sentinței având în vedere că, în ordinul de protecție emis împotriva sa, nu s-a ținut cont de probele administrate la dosar. Consideră că s-a ținut cont doar de sex, respectiv că el este bărbat și apelanta femeie și de experiența apărătorului acesteia de la fond și popularitatea acestuia ca avocat.
Apărătorul apelantelor arată că nu are cunoștință de termenul în care instanța a pus în vedere intimatului depunerea întâmpinării și solicită să se aprecieze dar ei înțeleg să invoce tardivitatea apelului incident.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției tardivității apelului formulat de către pârât.
Instanța reține excepția invocată și, în subsidiar acordă cuvântul la probe.
Apărătorul apelantelor solicită, astfel cum au arătat și prin cererea de apel, proba cu un martor. Solicită să se audieze un coleg de serviciu al apelantei, având în vedere că instanța de fond s-a raportat la un singur act de violență descris de martorul audiat la fond, în soluția pronunțată, și a respins cererea privind ordinul de protecție și cu privire la apelanta C. A.. Arată că acest martor poate descrie și alte acte de agresiune pentru a dovedi pericolul pe care îl reprezintă intimatul față de apelante.
Apărătorul intimatului solicită respingerea cererii de probe ca fiind preconstituită în apel. La fond i s-a pus în vedere să indice martorul pe care solicită să fie audiat. Nu pot acum să indice un alt martor după ce au văzut motivarea instanței și partea și-a dat seama că nu a fost diligentă iar martorul a avut posibilitatea să întrebe, motiv pentru care solicită să se constate că este o probă preconstituită.
Apărătorul apelantelor solicită să se constate că martorul H. V. a fost propus prin cererea de chemare în judecată și instanța de fond le-a pus în vedere să aleagă un singur martor și nu consideră că este o probă preconstituită.
Av.Miton arată că, cu atât mai mult cu cât au ales martorul de care au înțeles să se folosească pentru a fi audiat la fond nu se justifică această cerere.
Intimatul-apelant arată că acest martor a fost la fiecare termen la proces și a auzit ceea ce s-a discutat. Interpelat de către instanță cu privire la probele pe care le solicită, față de ceea ce s-a indicat în întâmpinarea formulată, intimatul-apelant arată că solicită să se judece doar în baza probelor existente la dosar.
Reprezentantul ministerului Public, având cuvântul cu privire la probele solicitate, pune concluzii de admitere a probei solicitate de către apelante.
Instanța, deliberând, raportat la motivele de apel și probele administrate în fața instanței de fond, respinge proba cu audierea unui martor în apel ca nefiind utilă soluționării cauzei. Constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la fond, în subsidiar excepției tardivității apelului incident.
Apărătorul pentru apelante solicită admiterea apelului declarat în temeiul disp.art.480 alin.2 Cod pr.civilă de C. P. și C. A., schimbarea sentinței de fond și, în rejudecare, admiterea cererii și emiterea ordinului de protecție pentru o perioadă de 6 luni și să o vizeze și pe C. A.. Solicită să se constate că instanța de fond s-a raportat, în ceea ce privește perioada de timp pentru care s-a dispus ordinul de protecție, doar la un singur act de violență, ce a arătat relațiile tensionate dintre reclamante și pârât, descris de martorul audiat. Legea 217/2003 ocrotește victima nu doar împotriva violențelor fizice ci și împotriva violențelor psihice și economice. Pârâtul induce o stare de pericol prin amenințările continue la adresa apelantei, astfel cum reiese și din articolele din presă și televiziune, pârâtul invocând tot felul de aspecte denigratoare la adresa apelantei. Există mesaje de amenințare prin care acesta încearcă să controleze viața apelantei asupra căreia creează o presiune psihică foarte mare. Astfel rezultă violența psihică gravă precum și violența economică având în vedere sesizările făcute de pârât la locul de muncă al apelantei, la poliție, etc., prin care încearcă – așa cum i-a promis – să o lase fără loc de muncă pe reclamantă, fără mijloace de existență. Consideră că ordinul de protecție trebuia emis pe o perioadă de 6 luni. Solicită să se observe și modul în care pârâtul a înțeles să-și facă apărările, respectiv a pus la dosar fotografii cu reclamanta în pijamale și susține că aceasta consuma băuturi alcoolice. Arată că pârâtul suna colegele de serviciu ale apelatei și se prezenta la serviciul acesteia de nenumărate ori. Solicită admiterea apelului și cu privire la greșita cenzurare a onorariului de avocat de la fond și să fie acordat în totalitate. Solicită respingerea apelului incident raportat la termenul în care trebuia formulată întâmpinarea, fără cheltuieli de judecată în apel.
Av.Miton pentru intimatul-apelant solicită respingerea excepției tardivității apelului acestuia și respingerea apelului principal ca nefundat.
Intimatul-apelant arată că nu dorește ca apărătorul său să pună concluzii pentru el, ci dorește să pună concluzii singur în apel. Arată că relația lor a durat 5 ani și s-a rupt în momentul în care a luat hotărârea să facă o sesizare cu privire la furturile pe care apelanta le făcea de la IRO. Arată că a susținut cauza și a depus filmări pentru că acest proces a fost făcut ca să-l împiedice să ducă la bun sfârșit ceea ce avea el de gând. A pus la dosar poze cu ea când consuma băuturi alcoolice cu fiica sa pentru a se vedea cine consumă alcool pentru că în primul proces aceasta a susținut că el consumă alcool și este violent. Arată că el s-a dus la serviciu la ea nu ca s-o strângă de gât, ci a vrut să facă fotografii să se vadă că ea pleca cu o geantă și se întorcea cu sacoșe. În ce privește mesajele depuse, apare cu S., dar nu e niciunul numărul său. În proba cu înregistrarea audio, nu ține minte, dar cum a rezistat să stea de vorbă atâta timp cu un om de care se simțea amenințată. Arată că doi ani s-a ținut de ea să înceteze cu furturile și el se gândea că în acest mod o să înceteze. Recunoaște că, după ce a plecat, a încercat să de ea. Arată că la judecătorie au fost agresați el și martorul său de apelantă și fiica sa și apelanta a sunat-o de pe telefonul surorii sale, B. V., pe soția martorului său. Arată că el a fost amenințat de mai multe ori pe stradă, de către o persoană prezentă aici în sală, iar pe 31 ianuarie a fost bătut și i s-a spus că are o săptămână să-și retragă plângerile și sesizarea de la IRO. Arată că, cu fata nu s-a întâlnit niciodată ci doar a văzut-o pe stradă. Solicită respingerea ordinului de protecție împotriva sa.
Reprezentantul ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului formulat de C. P. și C. A. și să se aibă în vedere motivele invocate oral și formulate în scris. Cu privire la excepția tardivității apelului incident solicită admiterea excepției.
Av.Miton solicită să se dispună cu privire la onorariu de avocat din oficiu.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția tardivității apelului incident și pe fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr.274 din 21.01.2016 a Judecătoriei Iași –Secția civilă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași –Secția civilă sub nr. _ din 17.09.2015 reclamanta C. P. a chemat în judecată pe pârâtul S. S. solicitând instanței emiterea un ordin de protecție împotriva acestuia .
Acțiunea a fost intocmita potrivit formularului de cerere prevazut in anexa la Legea nr. 217/2003. –filele 1-8.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a fost împreună cu pârâtul într-o relație de concubinaj din anul 2010 până în anul 2015. În anul 2010 s-a mutat cu fiica sa minoră, dintr-o altă relație, la locuința personală a pârâtului. În timp pârâtul a început să consume băuturi alcoolice, provocând certuri și devenind violent atât verbal cât și fizic, în prezența minorei, ocazional lovind-o și pe aceasta. Susține reclamanta că în luna august 2015, pe fondul băuturilor alcoolice, pârâtul a inceput să o umilească, să o lovească cu pumnii, să o amenințe cu moartea, inclusiv amenințând-o că o va impușca pe ea și pe minoră, moment în care reclamanta și cu fiica sa au părăsit locuința pârâtului. De atunci pârâtul o agasează cu telefoanele, astfel încât de frica acestuia in data de 28.08.2015 a fost introdusă o plângere penală împotriva fostului concubin. ,și in prezent reclamanta este insoțită la orice deplasare. A mai arătat reclamanta că de atunci pârâtul a inceput o amplă campanie de denigrare, a sunat colege de serviciu interpelându-le despre ea, a formulat diferite sesizări la institutul de oncologie acuzând-o de diferite fapte de natură a atrage concedierea ei. Susține reclamanta că în prezent se află . foarte mare, îi este frică să iasă pe stradă și să meargă la serviciu. Aceeași stare o are și minora.Solicită reintegrarea ei in locuința, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, fiica acesteia, reședința, locul de muncă, unitatea de invâțământ a minorei, interdicția pentru pârât de a se deplasa în anumite localități, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima, obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute, suportarea de către pârât a chiriei pentru locuința temporară..
Atasat acțiunii, reclamanta a depus in copie inscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 68 din 21.01.2016 Judecătoria Iași a admis în parte cererea de instituire ordin de protectie, formulata de reclamanta C. P., domiciliată în IAȘI, ., ., ., J. IAȘI, în contradictoriu cu pârâtul S. S., domiciliat în . IAȘI.
A dispus, pentru următoarele trei luni de la pronunțarea prezentei hotarâri, ca pârâtul să păstreze o distanță minimă de 100 de metri față de reclamantă și locul de muncă al acesteia, Institutul de Oncologie din Iași.
A interzis pârâtului, pentru următoarele trei luni de la pronunțarea prezentei hotarâri, orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
A respins ca neîntemeiate restul măsurilor pe care reclamanta C. P. le solicită a fi luate împotriva pârâtului.
A respins cererea de instituire a ordinului de protecție formulată de C. A., domiciliată în IAȘI, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. S..
A dispus plata onorariului pentru avocatul din oficiu desemnat pentru pârât, A. G., conform delegației cu nr_/2015, emisă de Baroul Iași.
A obligat pârâtul către reclamantă la plata a jumătate din cheltuielile de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
A dispus comunicarea hotărârii sectiei de politie in a carei rază de competentă se află locuințele părților.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
Părtile din prezenta cauză au avut o relație de concubinaj, relație începută în anul 2010 și care s-a finalizat în anul 2015, prin părăsirea locuinței pârâtului de către reclamantă împreună cu fiica sa de 17 ani dintr-o altă relație. A invocat reclamanta că pe parcursul relației pârâtul, a avut un comportament violent față de parteneră, agravat pe fondul consumului de alcool, ajungându-se la agresiuni fizice îndreptate atât asupra reclamantei, cât și asupra minorei. Deși nu s-au confirmat prin înscrisuri medicale actele de violență fizică asupra reclamantei sau minorei, reține instanța că, astfel cum a relatat martora audiată, la sfârșitul lunii septembrie 2015, in stația de autobuz, a avut loc un incident, pârâtul surprinzându-și fosta concubină, agresând-o verbal și fizic. . Notează instanța că reclamanta a apelat la șoferul de autobuz și la alți doi bărbați pentru a putea reuși să scape de pârât, intrucât acesta o tinea de gât, o trăgea de păr și o amenința. Totodată, mai reține instanța că după separația în fapt a părților, pârâtul a sunat-o pe telefon în nenumărate rânduri, apelând-o în cursul programului de lucru dar și la ore necorespunzătoare, i-a trimis mesaje cu conotație amenințătoare, exercitând astfel o reală presiune psihologică asupra acesteia.
În ceea ce privește calitatea de victimă a lui C. A., notează instanța că, exceptând declarația minorei din camera de consiliu, nu s-au administrat probe din care să rezulte vreun act de violentă exercitat împotriva sa de către pârât.
Potrivit art. 26 al.1 din Legea nr. 217 din 22 mai 2003 (*republicata*)
pentru prevenirea si combaterea violentei in familie ,, Persoana a cãrei viațã, integritate fizicã sau psihicã ori libertate este pusã în pericol printr-un act de violențã din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlãturãrii stãrii de pericol, sã emitã un ordin de protecție, prin care sã se dispunã, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmãtoarele mãsuri - obligații sau interdicții …,,
Din această dispoziție legală rezultă că pentru a fi admisă cererea de emitere a ordinului de protectie trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: urgența luării măsurii, caracterul vremelnic al măsurii luate, existenta unei forme de violenta exercitata de unul din membrii familiei care să pună în pericol integritatea fizică, psihică sau libertatea unei persoane.
Deși apărătorul pârâtului a susținut că nu sunt îndeplinite aceste condiții, și că nu există starea de pericol, instanța constată că există suficiente probe care să conducă la admiterea acțiunii.
Astfel, urgența măsurii se impune prin raportare la actele de violență de natură fizică și psihologică săvârșite asupra reclamantei și la pericolul ca acestea să se repete.Notează instanța că a existat cel puțin un act de violență fizică și verbală și violență psihologică constantă, chestiune care reiese din declarația martorului audiat dar și din înscrisurile depuse. Pentru reținerea exercitării acestui tip de violență legiuitorul nu pretinde o anumită intensitate ori formă și nici exercitarea repetată a actelor de violență.
D. fiind că martora a relatat că pârâtul a surprins-o pe reclamantă in stația de autobuz din apropierea locului său de muncă, declarația sa conduce la concluzia că se justifică cererea privind obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate de 100 m față de reclamantă, și actualul său loc de muncă, Institutul de Oncologie Regional Iași, pentru a impiedica exercitarea de catre parat a altor acte de violenta asupra reclamantei .
În egală măsură va fi admisă și cererea de a interzice pârâtului orice contact telefonic ,prin corespondență sau în orice alt mod cu victima, reclamanta făcând dovada prin probe care s-au coroborat, că pârâtul a exercitat violențe verbale și de natură psihologică prin mesajele telefonice nenumărate și apelurile insistente atât către ea cât și către colegele de muncă.
Cât despre durata interdicțiilor stabilite în sarcina pârâtului, instanța,pentru respectarea vremelniciei măsurii, condiție impusă de Legea 217/2003, în raport de circumstanțele cauzei, are posibilitatea de a le stabili până la un maxim de șase luni, in funcție de gravitatea faptelor.
Situația dintre părți este in realitate una complexă . Astfel, reține instanța că după separația in fapt a concubinilor, pârâtul a adresat diverse plângeri angajatorului reclamantei, existând și acuzații de sustragere a unor bunuri aparținând IRO, ancheta internă fiind finalizată prin sancționarea disciplinară a reclamantei cu reducerea salariului de bază.A avut loc și o intensă mediatizare a acestei situații, astfel încât este posibil ca reclamanta, prin demararea acestui proces, să exacerbeze voluntar gravitatea faptelor pârâtului. De altfel chiar și inregistrarea convorbirii telefonice pe care aceasta a avut-o cu pârâtul pe lângă faptul că nu dovedește agresivitatea fostului concubin, pare a fi o probă preconstituită, reclamanta apelând la diverse provocări in scopul unui răspuns care l-ar incrimina pe S. S.. Se apreciază că nici declarația minorei, fiica reclamantei nu și a pârâtului, in lipsa unei coroborări cu alte mijloace de probă, nu reflectă adevărul, ea fiind in mod evident tentată să îi ia apărarea mamei.
În acest context dar și raportat la certitudinea actelor de violență care s-au petrecut in stația de autobuz, se apreciază că o perioadă de trei luni este suficientă astfel încât să se realizeze scopurile de prevenție și protecție ale Legii 217/2003.
Cererea de obligare a pârâtului de păstrare a distanței față de reședința reclamantei și scoala minorei urmează să fie respinse ca neîntemeiate, întrucât nu s-a făcut dovada că vreun act de agresiune ar fi avut acolo, sau că pârâtul o urmărește pe reclamantă sau pe fiica acesteia. În egală măsură se impune respingerea solicitării de a-i aplica pârâtului interdicția de a se deplasa în anumite localități, singurul act de agresiune dovedit având loc în oraș, în stația de autobuz.
În ceea ce privește obligarea pârâtului de a preda armele Poliției, reclamanta nu a identificat aceste arme, referindu-se doar la un presupus pistol pe care nu l-a văzut și la o teavă metalică, cu care acesta ar fi amenințat-o. Ori o teavă metalică nu poate fi asimilată unei arme in sensul prevăzut de Legea 217/2003, motiv pentru care și acest capăt de cerere urmează să fie respins.
Cât despre reintegrarea în locuință și obligarea pârâtului la plata chiriei pentru locuința temporară, reține instanța pe de o parte că părțile nu au fost căsătorite și nu au copii împreună, astfel încât locuința proprietate personală a pârâtului in care reclamantei i s-a permis să locuiască timp de cinci ani nu poate fi asimilată unei locuințe a familiei. Pe de altă parte, in dreptul românesc, în prezent parteneriatul civil neoficializat prin căsătorie nu creează drepturi și obligații specifice unei familii, astfel încât pârâtul nu poate fi obligat să suporte plata chiriei pentru locuința temporară a reclamantei și a fiicei sale.
Referitor la solicitările lui C. A. cu privire la S. S., reține instanța că din probele administrate nu rezultă nici calitatea de agresor a pârâtului și nici calitatea de victimă a acestei reclamante, nefiind dovedită nici starea de pericol și nici existența vreunei agresiuni îndreptate împotriva acesteia, astfel încât va fi respinsă cererea sa de emitere a ordinului de protecție.
In temeiul disp. art. 31 din Legea nr. 217/2003 prezenta hotărâre se va comunica Sectiilor de Politie in a caror raza teritoriala se află domiciliile părților, organele de politie având indatorirea sa supravegheze modul in care se respectă hotărârea .
Totodată, instanța urmează să dispună achitarea sumei de 260 lei, pentru doamna avocat A. G., desemnată din oficiu, conform delegației_/2015, emisă de Baroul Iași, din fondurile Ministrului Justiției.
Reținând culpa procesuală a pârâtului, in raport de modul de soluționare a acțiunii, acesta va fi obligat, în temeiul art 453 Cod proc civ, la plata către reclamanta C. P. a sumei de 500 lei, reprezentând jumătate din onorariul avocațial.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal, a formulat apel reclamanta C. P., criticând-o pentru admiterea in parte a cererii de emitere a ordinului de protecție, deși se impunea admiterea sa in totalitate pentru o perioadă de 6 luni și cu privire la fiica sa, C. A. pentru care paratul reprezintă un real pericol. Greșit a fost acordată doar suma de 500 lei cu titlu de onorariu de avocat câtă vreme acesta a fost in sumă de 1000 lei.
Prin întâmpinarea formulată in termenul stabilit de Tribunal si comunicat acestuia prin citație, intimatul S. S. a solicitat respingerea apelului. A formulat și critici de nelegalitate și netemeinicie cu privire la sentința pronunțată. Potrivit probelor administrate susține că el este victima. Nu s-a probat să fi săvârșit vreo agresiune de niciun fel in privința reclamantelor. Solicită a nu fi avute in vedere înregistrările audio administrate in fața instanței de fond. Reclamanta a încercat intimidarea soției martorului C.. A probat cu filmarea video de pe holurile instanței agresiunile la care a fost supus, singurul scop al ordinului de protecție este acela de răzbunare pentru plângerile formulate la poliție și locul de muncă al reclamantei de către intimat. Susține că a fost subiectul mai multor amenințări transmise de reclamantă, a fost lovit in 31 ianuarie 2016. Nu s-au probat acte de violență și nici pericolul configurat de acestea. Ordinul de protecție nu poate fi dispus pe baza unor indicii ori suspiciuni.
Având in vedere conținutul susținerilor formulate prin întâmpinare de către intimat, anume criticile explicite formulate in privința soluției pronunțate de instanța de fond in condițiile art. 472 Cod pr.civilă și după dezbaterea contradictorie privind calificarea acestor susțineri, tribunalul a calificat criticile expuse in întâmpinarea intimatului cu referire la legalitatea și temeinicia sentinței ca apel incident.
Va fi respinsă excepția de tardivitate a apelului incident, întrucât acesta a fost formulat odată cu întâmpinarea, la rândul său depusă in termenul stabilit de tribunal prin rezoluție.
Apelurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
Nu au fost administrate probe noi, probele solicitate fiind apreciate de instanță ca inutile in raport de probatoriul administrat de instanța de fond.
Apelurile sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente.
Apelul reclamantei este nefondat. Instanța de fond a apreciat corect asupra duratei pentru care se impune emiterea ordinului de protecție, pe care și tribunalul o apreciază ca suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de Legea 217/2003, de protecție și prevenție. Aprecierea asupra acestui fapt este . și cu natura faptelor sancționate de legea specială stabilite ca reale in sarcina paratului.
Corect a reținut instanța de fond și împrejurarea că in privința reclamantei C. A. nu se reține calitatea acesteia de victimă a vreunei agresiuni a pârâtului și nicio stare de pericol. Suplimentar tribunalul constată că C. A. este majoră cu începere din data de 28.11.2015. Aceasta nu a declarat apel împotriva sentinței pronunțate la 21.01.2016, nu-i pot profita criticile formulate de mama sa in apelul propriu .
Corect a apreciat instanța de fond și asupra limitei in care paratul a fost obligat să plătească reclamantelor onorariu de avocat, corespunzător culpei procesuale determinate in limita in care acesta a căzut in pretenții. Având in vedere admiterea in parte a cererii de emitere a ordinului de protecție, suma de 500 lei respectă criteriile de apreciere date de disp. art. 453 alin (2) Cod pr.civilă.
Apelul incident este nefondat și va fi respins.
Susținerile paratului potrivit cărora a fost amenințat, agresat, lovit, ca și cele privind contextul relațional care a generat promovarea cererii de emitere a ordinului de protecție nu interesează speța de față, câtă vreme prin acestea nu se înlătură consecințele faptelor probate in fața instanței de fond, prin depoziția martorei P. E.-A. și înscrisurile depuse. Se probează astfel violența manifestată de parat față de reclamanta apelantă in luna septembrie 2015, in stația de autobuz, așadar loc public, dar și stăruința paratului de a stabili contacte telefonice șicanatorii cu aceasta, împotriva voinței sale. În raport de definirea conceptului de violență în familie dată de art. 4 din Legea 217/2003 republicată, faptele astfel probate fac dovada exercitării violenței verbale și fizice de către intimat asupra apelantei, ale cărei consecințe au fost corect apreciate de judecătorul fondului din perspectiva legii.
Împotriva depoziției martorului care face vorbire despre conduita violentă a paratului, percepută nemijlocit, susținerile acestuia privind comportamentul său pașnic nu pot fi primite.
Intimatul are la rândul său posibilitatea de a reclama instanței comportamentul agresiv și amenințările la care a fost supus.
Sunt irelevante criticile apelantului potrivit cărora soluția pronunțată a avut ca temei popularitatea invocată pentru avocatul reclamantei respectiv faptul că el este bărbat, iar reclamanta femeie.
Nu există niciun element in derularea judecății care să permită teza potrivit căreia instanța de fond a pronunțat soluția pe alte temeiuri decât cele expuse in legea specială aplicabilă. Judecătorul fondului a motivat in fapt și in drept coerent și riguros soluția pronunțată. Concluzia sa, exprimată in dispozitiv, își are corespondentul in probatoriul administrat, apreciat logic. O atare motivare a sentinței face ca susținerea apelantului să rămână fără temei. Câtă vreme hotărârea judecătorească pronunțată este fundamentată pe faptele probate in dosar și pe dispozițiile legale incidente, aceasta este exclusă oricăror suspiciuni de imparțialitate a judecătorului, rolul motivării hotărârii fiind intre altele și acela de înlăturare a arbitrariului in activitatea de judecată. Numai atunci când hotărârea nu este motivată, nu-și are temeiul in lege și probe poate fi obiect al unor atare suspiciuni, ceea ce nu este și situația speței de față.
Pentru aceleași motive va fi respins și raționamentul discriminatoriu invocat de intimatul-apelant.
Cercetarea apelului intimatului se face și asupra fondului, in pofida mențiunii potrivit căreia instanța reține spre soluționare doar excepția de tardivitate a acestuia. Aceasta întrucât, potrivit dezbaterilor din ședința publică din 15.02.2016, acestea au privit toate aspectele deduse judecății prin cele două cereri de apel, intimatul- apelant in special susținând in detaliu motivele pentru care apreciază că se impune respingerea cererii de emitere a ordinului de protecție, prin urmare a existat o dezbatere și pe fondul apelului său.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 480 alin (1) Cod pr.civilă Tribunalul va respinge ambele apeluri, va păstra sentința judecătoriei ca legală și temeinică. Se va dispune plata onorariului pentru avocatul din oficiu MITON KRISTI desemnat pentru intimatul-apelant S. S., conform delegației cu nr._/05.02.2016 emisă de Baroul Iași, din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității apelului incident formulat de pârâtul S. S., excepție invocată de apelanta C. P..
Respinge atât apelul principal formulat de reclamanta C. P., cât și apelul incident formulat de pârâtul S. S. împotriva hotărârii dată în camera de consiliu nr. 68/21.01.2016 de către Judecătoria Iași, pe care o păstrează.
Dispune plata onorariului pentru avocatul din oficiu MITON KRISTI desemnat pentru intimatul-apelant S. S., conform delegației cu nr._/05.02.2016 emisă de Baroul Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.02.2016.
Președinte, M. S. | Judecător, Doinița T. | |
Grefier, A. M. |
Red. și tehn./T.D./18.02.2016/5 ex
Judecătoria Iași: P. V. Ș.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 68/2016. Tribunalul IAŞI | Drept de autor şi drepturi conexe. Sentința nr. 39/2016.... → |
|---|
