Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 68/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-01-2016 în dosarul nr. 68/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 68/2016
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. A.
Judecător - C. A.
Grefier - I. B.
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe apelant S. C. - A. - la fam. V. C. și, autoritate tutelară DIRECȚIA DE A. COMUNITARĂ IAȘI și pe pârât S. N., având ca obiect ordonanță președințială stabilire domiciliu minor; pensie de întreținere; stabilire program vizitare minor, apel declarat împotriva sentinței civile nr._/07.12.2015 a Judecătoriei Iași.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise, la solicitarea apărătorului intimatului, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când;
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/07.12.2015 Judecătoria Iași a încuviințat onorariul definitiv în cuantum de 3.000 lei pentru psihologul S. Ermina.
A admis în parte cererea formulată de reclamanta pârâtă S. C. A. în contradictoriu cu pârâtul reconvenient S. N., a anulat, ca netimbrat, capătul de cerere formulat de pârâtul reconvenient în contradictoriu cu reclamanta pârâtă, având ca obiect stabilire program vizitare, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvenient în contradictoriu cu reclamanta pârâtă.
A stabilit la pârâtul reconvenient locuința provizorie a minorului S. M. P., născut la data de 29.06.2004, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/245/2015 având ca obiect divorț, înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași.
A obligat reclamanta pârâtă să plătească pârâtului reconvenient în favoarea minorului S. M. P., născut la data de 29.06.2004, pensie de întreținere lunară în cuantum de 1/4 din venitul lunar net, începând cu data de 04.06.2015 (data formulării cererii reconvenționale) și până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/245/2015 având ca obiect divorț.
A stabilit în favoarea reclamantei pârâte următorul program de legături personale cu minorul S. M. P., născut la data de 29.06.2004, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/245/2015 al Judecătoriei Iași:
-primul și al treilea weekend, în fiecare lună, începând de vineri ora 17.00 până duminică ora 20.00, la domiciliul reclamantei pârâte;
-a doua zi de Paști, de la ora 10.00 până la ora 20.00, la domiciliul reclamantei pârâte;
-a doua zi de C. de la ora 10.00 până la ora 20.00, la domiciliul reclamantei pârâte;
-două săptămâni în vacanța de vară;
-o săptămână în vacanța de iarnă;
-trei ore de ziua de naștere a reclamantei pârâte.
A obligat-o pe reclamanta pârâtă să plătească psihologului S. Ermina suma de 2000 lei reprezentând diferența de onorariu, a compensat cheltuielile de judecată și a obligat pârâtul reconvenient să plătească reclamantei pârâte suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 11.05.2015 sub nr._ reclamanta S. C. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. N., pe calea ordonanței președințiale, pe timpul procesului de divorț, stabilirea locuinței minorului S. M. P., născut la data de 29.06.2004, la domiciliul său, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea copilului, iar în subsidiar încuviințarea unui program de legături personale cu minorul.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că din căsătoria cu pârâtul a rezultat minorul S. M. P., născut la data de 29.06.2004. Pe fondul neînțelegerilor cu pârâtul, a promovat acțiune de divorț, fiind separați în fapt de pe data de 19.10.2014. La început, minorul a locuit împreună cu reclamanta și bunicii materni, iar ulterior, din 12 noiembrie 2014, împreună cu pârâtul. A precizat reclamanta că, ulterior acestei date, pârâtul i-a condiționat de întoarcerea la domiciliul comun, prin șantaj emoțional, amenințări, intimidări și pedepse, comunicarea și întâlnirea cu minorul, susținând că, dacă nu se întoarce acasă, acesta nu are nevoie de mamă. În acest interval de timp a căutat pe orice cale să păstreze legătura cu minorul, să îl vadă, să obțină informații despre acesta, a trimis lunar bani pârâtului pentru întreținerea copilului. Reclamanta a arătat că pârâtul a întrerupt terapia psihologică a copilului din data de 13 februarie 2015, sub același motiv. Ca urmare a vizitelor la pârât, a observat că minorul și-a modificat comportamentul, începând să refuze pur și simplu sarcinile școlare, să înjure, imitându-l pe tatăl său. A început să o lovească pe ea și pe bunica maternă, să alerge pe stradă și să traverseze fără să se asigure, să doarmă agitat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.919 raportat la art.400, 402, 529 alIN.2 Cod civil, art.1 și art.13-15- din Legea nr.272/2004.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, prin declarațiile martorilor, interogatoriul pârâtului și ancheta socială. A depus la dosarul cauzei înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, legal timbrată, prin care a solicitat stabilirea locuinței minorului S. M. P., născut la data de 29.06.2004 la locuința sa, obligarea reclamantei pârâte la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, iar în subsidiar încuviințarea unui program de legături personale cu minorul.
În motivare, pârâtul reconvenient a arătat, în esență, că după separarea în fapt a fost de acord pentru binele minorului ca acesta să locuiască cu reclamanta pârâtă. După aproximativ 3 săptămâni, la data de 12.11.2014, în jurul orei 23.00, a fost sunat de reclamantă și tatăl acesteia pentru a veni să ia copilul. L-a găsit pe acesta într-o stare gravă, întrucât fusese bătut de mamă și bunicii materni și filmat cu telefonul de către mamă. A precizat pârâtul că a mers cu minorul la doi medici psihiatri și ambii au spus că nu are probleme psihice, așa cum susținea reclamanta. În cele 3 săptămâni în care minorul a locuit cu reclamanta, aceasta l-a certat în fiecare zi, l-a lovit, atât ea cât și bunicii materni, a fost filmat cu telefonul mobil și a fost la 3 psihiatri. De asemenea, a încercat să-i dea medicamente pentru probleme psihice, dar minorul a refuzat. Pârâtul reconvenient a precizat că de 6 luni îl crește singur pe copil, îl îngrijește, face lecții cu el, a făcut pregătire la matematică și a reușit pe locul 86 din 786 candidați la olimpiada de matematică de la Colegiul Național. Are o relație extraordinară cu minorul, iar alături de el copilul își va găsi echilibrul emoțional.
În drept, au fost invocate prevederile art.919 raportat la art.400, 402, 529 al.2, C.civ., art.1 și art.13-15 din Legea nr.272/2004, art.209 C.p.c., art.205-208 C.p.c.
În dovedire, pârâtul reconvenient a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, prin declarațiile martorilor, interogatoriul, ancheta socială, evaluarea psihologică a minorului. A depus înscrisuri, în copie certificată.
Reclamanta pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a reluat motivele expuse în cerere. A depus înscrisuri, în copie certificată.
Au fost încuviințate și administrate probele prin înscrisuri, prin declarațiile martorilor, interogatoriul părților, expertiza psihologică a minorului și evaluarea psihologică a părților.
A fost efectuată ancheta socială.
Minorul a fost audiat în Camera de consiliu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Din căsătoria părților a rezultat minorul S. M. P., născut la data de 29.06.2004.
Pe rolul Judecătoriei Iași este înregistrat dosarul nr._/245/2015 având ca obiect divorț.
Prin răspunsurile la interogatoriu, părțile și-au menținut poziția procesuală, nefiind relevate aspecte esențiale.
Astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, la sfârșitul lunii octombrie 2014, reclamanta și minorul s-au mutat la locuința bunicilor materni, ca urmare a comportamentului violent al pârâtului. În seara de 12.11.2014, copilul a făcut o criză nervoasă, spunând că vrea la tatăl lui. Astfel, reclamanta și bunicul matern l-au sunat pe pârât, iar de atunci copilul locuiește cu acesta. Reclamanta a mers acasă la copil, la școală, în oraș, însă din ianuarie 2015 minorul a început să aibă un comportament agresiv față de mamă, spunând că nu vrea să o vadă și a întrerupt orice legătură cu familia maternă. Din ianuarie 2015 reclamanta și copilul s-au întâlnit de mai multe ori. Ultima dată a fost acasă la minor pe data de 20 iunie 2015, de ziua acestuia. Reclamanta a vrut să-i dea un cadou, dar a ieșit la ușă pârâtul, care a împins-o, a înjurat-o și a bruscat-o, după care a închis ușa apartamentului. Pârâtul este ajutat de părinții săi cu privire la creșterea minorului, în sensul că stă la ei după terminarea programului școlar până al ora 18.00, când este luat de tatăl lui. Minorul îi trimite mesaje tatălui, îi spune că iese în oraș cu mama, însă uneori întârzie. Pârâtul nu are un comportament violent față de copil. În perioada în care părțile au locuit împreună, reclamanta l-a lovit pe copil, martorul propus de pârât observând vânătăi pe picioare și fese. Martorul a observat urme de violență pe corpul copilului și în seara din octombrie 2014 când a fost luat de pârât de la locuința bunicilor materni.
Potrivit Certificatului medico-legal nr.7703 din 15.10.2014, reclamanta pârâtă prezenta plăgi contuze superficiale labiale, ce au putut fi produse prin lovire cu mijloc contondent și pot data din 13.10.2014, necesitând pentru vindecare 4-5 zile îngrijiri medicale.
Minorul a efectuat 22 ședințe de terapie în cadrul Cabinetului Individual de Psihologie A. T. (f 18).
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că minorul este elev la Colegiul Național și a obținut rezultate foarte bune în clasa a V-a, anul școlar 2015-2016 (Adeverința nr.7631/26.11.2015 eliberată de Colegiul Național Iași). În anul 2014 a participat la concursuri la limba engleză și matematică (f 52-54).
Rapoartele de anchetă socială întocmite de Direcția de asistență Comunitară Iași relevă faptul că reclamanta locuiește în apartamentul deținut de părinții săi, format din 3 camere, condițiile materiale fiind bune, iar pentru minor este amenajată o cameră. Minorul locuiește împreună cu pârâtul reconvenient într-un apartament proprietatea acestuia, format din 2 camere, iar condițiile materiale sunt bune. Minorul are un spațiu adecvat de locuit, dar mai ales de studiu. Ambele părți au loc de muncă stabil.
Fiind audiat în Camera de consiliu, minorul a arătat că este elev în clasa a V-a la Colegiul Național Iași, locuiește cu tatăl său. Cu mama a locuit 15 zile, perioadă în care a fost dus de aceasta la 3 psihologi și a vrut să-i dea sedative. Mama îl enerva, după care îl bătea și îl filma cu telefonul. În ultima noapte, înainte să vină tata să-l ia, nu a putut dormi și a fost bătut de mama cu palmele, a fost strâns de gât de bunicul matern, iar bunica maternă stătea cu un băț la ușă. Îl urmărește când iese de la orele de înot. Nu îi este dor de mama, îi spune să-l lase în pace, dar aceasta nu înțelege.
Din raportul de evaluare psihologică a minorului reiese că acesta este mulțumit de faptul că în prezent locuiește împreună cu tatăl său, deoarece este supărat pe mama lui. Urmare a probelor psihologice aplicate, s-a reținut că minorul are sentimente de neajutorare și abandon generate de divorț, sentimente de alienare generate de situația conflictuală a cuplului parental, sentimente de dezamăgire asociate cu credința că a fost abandonat de mamă, anxietate severă, asociată cu frica de agresivitate, sentimente ambivalente față de mamă, cu oscilații ale atașamentului față de ea. Pe baza Caracterizării psihopedagogice nr.2376/21.04.2015 de la liceul Teoretic M. C. din Iași, s-a reținut agresivitatea verbală și fizică față de colegi, uneori față de prieteni, reacții de respingere și de agresivitate verbală și fizică față de mamă.
La data de 26.11.2015 Colegiul Național Iași a întocmit caracterizarea minorului, în cadrul căreia s-a reținut că minorul S. M. P. are rezultate bune la învățătură, atingând cu ușurință standardele de performanță. Minorul manifestă respect față de cadrele didactice și personalul auxiliar al școlii, interes față de activitatea școlară, dezvoltă relații interumane armonioase, are prieteni și socializează cu elevii din clasă. Direcțiunea școlii și dirigintele mențin legătura cu familia elevului, informând părinții în legătură cu situația școlară a copilului, cu frecvența acestuia și comportamentul școlar. În prezent, minorul are 6 absențe motivate medical.
Raportul de evaluare psihologică a reclamantei pârâte relevă că aceasta prezintă dispoziție anxioasă în contextul divorțului, anxietate cu debut reactiv, anxietate fără simptome neurovegetative, absența tendințelor psihopatologice, elemente de exactitate/corectitudine (cu interes crescut pentru valorile morale ideale), echilibru emoțional și rezistență la frustrare în limite normale.
Din raportul de evaluare psihologică a pârâtului reconvenient reiese absența tendințelor psihopatologice, ușoare elemente de emotivitate/impulsivitate, asociate cu abilitatea de reactivitate emoțională adaptativă; absența simptomelor depresive în prezent; nervozitate, tensiune și încordare musculară, anxietate – simptome în zona de filtraj, fără semnificație patologică în prezent.
Conform art.997 N.C.proc.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În raport de aceste dispoziții legale, pentru a fi admisibilă, cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii solicitate a se lua pe această cale, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
Potrivit art.920 N.C.proc.civ., instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Astfel, cu privire la capetele de cerere având ca obiect locuința minorului și obligația de întreținere, condiția urgenței este prezumată a fi îndeplinită chiar din formularea textului art.920 N.C.proc.civ., atât timp cât există un proces de divorț pe rolul instanței, nemaifiind necesară dovedirea acesteia, iar caracterul vremelnic al măsurilor ce s-au solicitat este vădit și de necontestat tocmai prin modul de formulare al cererii, având în vedere că s-a solicitat stabilirea unor măsuri provizorii, până la soluționarea cererii având ca obiect divorț.
O altă condiție este ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului. Instanța nu are de cercetat fondul cauzei, ci numai să facă o examinare sumară asupra aparenței dreptului.
Cu privire la stabilirea locuinței minorului, instanța de fond a avut în vedere faptul că acesta locuiește împreună cu tatăl său din noiembrie 2014, este bine îngrijit, are rezultate școlare foarte bune și un comportament normal față de cadrele didactice și elevi, fiind integrat în mediul școlar și social, spre deosebire de perioada anterioară lunii noiembrie 2014 în care a efectuat 22 ședințe de terapie psihologică și i s-a eliberat Caracterizarea psihopedagogică nr.2376/21.04.2015 de la liceul Teoretic M. C. din Iași, prin care s-a reținut agresivitatea verbală și fizică față de colegi, uneori față de prieteni, reacții de respingere și de agresivitate verbală și fizică față de mamă.
Instanța de fond a reținut că pârâtul reconvenient îi oferă copilului condiții materiale corespunzătoare și un mediu afectiv și cognitiv care să îi asigure dezvoltarea fizică, psihică, morală și socială. Instanța de fond a mai reținut că reclamanta l-a lovit uneori pe copil în perioada în care au locuit împreună, iar minorul a fost afectat de vizitele la psihologi și în cadrul spitalului de psihiatrie. Minorul este afectat de situația conflictuală a părinților, generată de procesul de divorț și are nevoie de stabilitate și echilibru. Având în vedere și opinia exprimată de minor, precum și raportul de evaluare psihologică a acestuia, instanța de fond a apreciat că nu este în interesul lui schimbarea locuinței la mamă, în condițiile în care din probatoriul cauzei nu rezultă existența unor indicii de neglijare sau abuz din partea tatălui.
În consecință, instanța de fond a apreciat că interesul superior al copilului, promovat de art.263 C.civ. și art.2 din Legea nr. 272/2004 este ca, până la soluționarea definitivă a procesului de divorț, locuința minorului să fie stabilită la pârâtul reconvenient.
Întrucât minorul se află în imposibilitate de a munci, situație ce determină starea de nevoie a acestuia, iar reclamanta pârâtă, în calitate de părinte, are obligația legală de întreținere, instanța de fond, conform art.529 al.2 C.civ. și art.532 al.1 C.civ., a stabilit în sarcina acesteia obligația de plată a pensiei de întreținere în favoarea copilului în cuantum de 1/4 din venitul lunar mediu net de 1222 lei (f 327), începând cu data de 04.06.2015 (data formulării cererii reconvenționale) și până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/245/2015 având ca obiect divorț.
Cu privire la capătul de cerere formulat de reclamanta pârâtă având ca obiect stabilire program legături personale cu minorul, instanța de fond a reținut că art.920 N.C.proc.civ. prevede expres cazurile în care urgența este prezumată, iar stabilirea programului de legături personale nu se numără printre ele, astfel că, deși pe rolul instanței este înregistrat dosarul având ca obiect divorț, se impune analizarea acestei condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale.
A apreciat instanța de fond că este justificată urgența măsurii solicitate, raportat la necesitatea păstrării legăturilor personale firești dintre mamă și minor, în contextul în care în prezent relațiile dintre părți, dar și dintre mamă și copil sunt tensionate și aceste aspecte determină imposibilitatea menținerii și dezvoltării relațiilor parentale normale. A notat instanța de fond că acest aspect este de natură să aibă efecte negative asupra dezvoltării psihice și emoționale a minorului, iar trecerea timpului poate avea consecințe ireparabile asupra relațiilor dintre copil și părintele care nu locuiește cu el.
Caracterul vremelnic al măsurii solicitate este relevat de modul de formulare al cererii, respectiv până la soluționarea cauzei având ca obiect divorț, înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/2015.
Art. 262 alin.2 din Noul cod civil reglementează pentru copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei, dreptul de a avea legături personale cu aceștia și totodată că exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului, iar art. 496 alin. 5 din Noul Cod Civil prevede că părintele la care copilul nu locuiește in mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia.
Potrivit art. 17 al.1 din Legea nr. 272/2004, republicată, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții.
Conform dispozițiilor art.18 al.1 din Legea nr. 272/2004, republicată, relațiile personale se pot realiza prin:
a)întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul;
b)vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit;
d)corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul;
f) transmiterea de către persoana la care locuiește copilul a unor informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul;
g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.
A notat instanța de fond că interesul superior al copilului reclamă ca acesta să crească înconjurat de dragostea, grija și afecțiunea ambilor părinți, chiar dacă aceștia au decis să se despartă. Părintele cu care copilul nu locuiește în mod statornic trebuie să aibă un drept de interacțiune cu copilul rezonabil, constant și frecvent.
De asemenea, a reținut instanța că părintele la care copilul locuiește are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, astfel cum prevede art.18 alin.3 din Legea 272/2004.
Măsura solicitată de reclamanta pârâtă nu este de natură a prejudeca fondul, având în vedere că instanța verifică doar aparenta dreptului, pentru a se evita paguba iminentă, iar măsura va fi dispusă până la data soluționării definitive a procesului de divorț.
Astfel, având în vedere situația conflictuală dintre părți și faptul că reclamanta pârâtă se întâlnește ocazional cu minorul, pentru consolidarea raporturilor afective dintre mamă și copil, instanța de fond a stabilit următorul program de legături personale, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/245/2015 al Judecătoriei Iași:
- primul și al treilea weekend, în fiecare lună, începând de vineri ora 17.00 până duminică ora 20.00, la domiciliul reclamantei pârâte;
- a doua zi de Paști, de la ora 10.00 până la ora 20.00, la domiciliul reclamantei pârâte;
- a doua zi de C. de la ora 10.00 până la ora 20.00, la domiciliul reclamantei pârâte;
- două săptămâni în vacanța de vară;
- o săptămână în vacanța de iarnă;
- trei ore de ziua de naștere a reclamantei pârâte.
Urmare admiterii excepției netimbrării, instanța de fond a anulat, ca netimbrat, capătul de cerere formulat de pârâtul reconvenient în contradictoriu cu reclamanta pârâtă, având ca obiect stabilire program vizitare.
Raportat volumului de muncă depus de doamna psiholog S. Ermina și gradului de complexitate al lucrărilor efectuate, instanța de fond a redus onorariul acesteia la 3.000 lei și a dispus obligarea reclamantei pârâte la plata diferenței de onorariu de 2.000 lei.
În temeiul art.453 C.proc.civ., instanța de fond a compensat cheltuielile de judecată și l-a obligat pe pârâtul reconvenient să plătească reclamantei pârâte suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr._/7.12.2015 a Judecătoriei Iași a declarat apel reclamanta pârâtă S. C. A., invocând următoarele motive:
În temeiul art.461 din Codul de procedura civila apelanta a solicitat modificarea in tot a considerentelor sentinței apelate, cu păstrarea modului de soluționarea a cererii de care instanța de fond, cu privire la stabilirea domiciliului minorului la tata.
Potrivit art.480 alin.3 c.p.c. a solicitat anularea sentinței instanței de fond in parte si trimiterea cauzei spre rejudecare având in vedere ca lipsesc considerentele hotărârii cu privire la soluționarea cererilor de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
A solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
1. Cu privire la primul motiv de apel, respectiv schimbarea considerentelor sentinței a solicitat sa se aibă in vedere ca instanța de fond a reținut o situate de fapt străina cauzei, iar probatoriul administrat la fond a fost expus trunchiat in considerente, fiind reținuta inexact situația de fapt cu privire la soluționarea cererii de stabilire a domiciliului minorului la tata.
Instanța de fond nu a avut in vedere depoziția testimoniala a martorei V., răspunsul la interogatoriu a domnului Simonescu, rapoartele de evaluare dar si întreaga corespondenta dintre părți, lista apelurilor telefonice dar si schimbul de e-mailuri dintre părți, probe care au fost încuviințate de către instanță. Instanța de fond era datoare să rețină în considerente probele administrate de către parți si sa expună motivul faptul pentru care acestea nu au fost avute in vedere la soluționarea cauzei.
Retine instanța de fond pag. 3 sentința ca "pârâtul nu are un comportament violent față de copil. În perioada în care părțile au locuit împreună, reclamanta l-a lovit pe copil, martorul propus de către pârât observând …vânată si pe picioare si fese." in pag. 5 sentință se reține că reclamanta l-a lovit uneori pe copil in perioada în care a locuit împreuna, minorul a fost afectat de vizitele la psihologi și în cadrul spitalului de psihiatrie.
Considerentele mai sus menționate nu sunt corecte si nu corespund adevărului fiind contrazise de următoarele probe.
Instanța nu a avut in vedere răspunsul la întrebarea nr.5 din interogatoriul formulat de către apelantă, din care rezultă că pârâtul a urmat psihoterapie încă din anul 2011, ședințe pe care le-a întrerupt deoarece considera ca arunca banii pe fereastra.
Instanța nu a avut in vedere răspunsul pârâtului la întrebarea 19 interogatoriu la care pârâtul a răspuns ca a întrerupt ședințele de psihoterapie a copilului deoarece psihiatrii au spus ca minorul nu are nici o problemă".
Martorul V. A. declara că „ nu pot sa spun ca acesta se ocupa de copil, însa permanent avea un comportament agresiv față de el în sensul că l-a lovit și i-a adresat cuvinte jignitoare....te omor drace... în seara de 12.11.2014, cât si anterior, reclamanta nu l-a lovit vreodată pe copil".
In contextul unor declarații contradictorii și în contextul in care bunicul minorului nu a văzut personal pe reclamanta a aplicat lovituri copilului, consideră că reținerea in considerente a faptului ca mama a lovit copilul este un aspect care nu este probat și străin situației de fapt.
De altfel, tatal minorului la interogatoriul luat pentru cererea de divorț recunoaște ca relația dintre mamă și fiu anterior separării a fost „una fantastică".
A solicitat reanalizarea probatoriului și să se aprecieze ca nu se poate reține in considerente că minorul a fost lovit de mama sa și să se dea aceeași eficiență juridică declarației doamnei V. care confirmă contrariul dar si celorlalte probe.
Martorul Simonescu G. confirmă faptul ca știe de la bunicul matern că „în seara respectivă nu a avut loc nici o altercație în apartament bunicilor materni".
In Raportul de ancheta socială, pag.300 se reține:„ minorul declară că reclamanta este o persoană rea, care se enervează ușor, foarte exigenta, care mă bătea in fiecare zi. M. P. afirmă că nu-și mai iubește mama și nu mai dorește să se întâlnească cu ea.... Opinam ca minorul emite păreri in ceea ce privește mama sa, situația părinților săi într-o manieră mult prea matură, care nu ar fi in concordanță cu nivelul său de dezvoltare".
Tot in același Raport, f. 302 se reține că reclamanta a consultat părerea unor psihologi, în atenția căruia minorul se afla in evidența și care i-au recomandat să accepte plecarea lui M. P. la tata."
Conform Raportului de ancheta sociala paratul reclamant a recunoscut "temperamentul vulcanic sau ridicarea tonului la acest conflicte, stări tensionale a asistat si minorul M. P., concluzionând ca a fost afectat din punct de vedere emoțional de cele văzute/auzite."
Instanța de fond nu a redat in considerente opinia expertului psiholog si a dat o alta interpretare rapoartelor de evaluare psihologice administrate in cauza.
Astfel, in Raportul de evaluare psihologica a minorului, pag.4 psihologul face mențiune ca in cadrul întâlnirii dintre tată și minor "minorul a avut un comportament reținut, cu momente de apatie si anxietate(cu privire coborâta, mușcatul buzelor, facies îngrijorat) preferind să-l asculte pe tatăl său - decât să vorbească el." Psihologul astfel a identificat simptomele alienării partentale coroborate cu rolul de gânditor independent atribuit minorului, care este liber să decidă când va dori să se întâlnească cu mama sa, ignorând astfel obligația de părinte de a-i comunica că adversitatea de mamă dezvoltată în contextul propriilor trăirii ale tatălui nu ajută la dezvoltarea comportamentală a minorului, întărindu-i acestuia convingerea că poate avea orice reacție față de mama sa, tatăl susținându-i convingerile și alimentându-le în mod negativ.
Cu privire la agresivitatea copilului se reține in același raport, pag 5, ca datorita rezultatelor foarte bune la învățătură minorul a intrat în conflict cu ceilalți copii, îl provocau la bătaie pe minor, aspect care pune sub semnul incertitudinii faptul că semnele pe care minorul le avea pe picioare sau fese observate de bunicul matern ar fi rezultat bătăilor aplicate de către mamă.
Deși instanța de fond a stabilit că minorul trebuie să fie evaluat și în prezența mamei, a solicitat să se aibă în vedere faptul ca minorul nu a fost adus de către tată la evaluare, aspect care nu poate fi tradus decât printr-o hiperprotecție a tatălui în acest moment de a nu pierde minorul dar și o formă de alinare parentală.
La soluționarea cererii de stabilire a domiciliului minorului la tată instanța nu a avut în vedere că în raportul de evaluare aceasta face mențiunea: una din cele mai frumoase dorințe ale mele… este ca mama să își revină, să se întoarcă înapoi, fiind suficient ca argumentul juridic că minorul dorește să rămână în locuința de la tată coroborat cu depoziția sa dată în fața judecătorului de caz.
Daca in Referatul de ancheta sociala se vorbește de faptul ca minorul exprima păreri care nu sunt ale acestuia, in fila 8 a Referatului de evaluare, psihologul concretizează:„ dificultatea de a percepe in prezent evoluția conflictului parental și de a decide/inclina/balanța raportului de putere între mamă și tată, dar si a raportului de putere dintre el si tatăl sau( aici e un tigru care s-a năpustit asupra unei maimuțe. Eu in calendarul chinezesc sunt maimuța și tata tigru... Știți cât de mic este universul! Cine câștiga?.. Ori final vesel, ori trist!. Ori tigrul mănâncă maimuța, ori maimuța se urcă în copac și scapă!" arata faptul că minorul este într-o dificultate de a decide cu privire la conflictul parental. Ca un adult resemnat în fața sorții, acesta spune că finalul va fi vesel sau trist, acceptând ambele variante, preferând să stea cu tigrul, deoarece acesta este maimuța în zodiacul chinezesc: ori îl mănâncă ori urcă în copac.
Psihologul identifică la minor ..agresivitate verbala fizică față de colegi, uneori față de prieteni, reacții de respingere și de agresivitatea verbală și fizică față de mamă - indicând tulburări ale conduitei."
Psihologul reține la finalul raportului si recomanda pentru minor: evaluari psihologice periodice și consiliere psihologica pentru minor și părinții acestuia - în regim de urgență.
Cu privire la tata instanța a reținut în considerente doar faptul că acesta îi oferă copilului condiții materiale corespunzătoare și un mediu afectiv, cognitiv care sa îi asigure dezvoltarea fizică, psihică, morală și socială, fără să dea eficiență și Raportului de evaluare psihologica a acestuia, din care rezultă și recunoaște că înjură, că își crește prost copilul și că nu merge la biserică. Recunoaște faptul că în 2008 acesta a amenințat cu moartea pe reclamanta. Soluționarea cererii în sensul stabilirii domiciliului la tată trebuia să fie argumentată doar prin prisma voinței minorului, care a declarat că dorește să rămână la tată nu și perspectiva unui model parental demn de urmat de către minor.
Psihologul nu a evidențiat în Raportul întocmit, că mama a avut o relație conflictuală cu copilul său, aspect care rezultă și din Raportul de evaluare a tatălui, acte din care nu rezultă că mama a aplicat lovituri minorului, fiind evidențiate doar aspecte cu privire la conduita tatălui față de minor, conduita agresiva care a fost probata și de martorul V. dar și de răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului, din care nu rezultă acte violente ale mamei la adresa copilului.
Limbajul copilului, respectiv temerea acestuia că va locui în vreun apartament închiriat, așa cum a susținut la audiere, se regăsește în relatarea tatălui la psiholog " el consideră că fiul lui trebuie să locuiască în casa în care a locuit încă de la naștere - și nu prin vreun apartament închiriat"...fapt care denotă că relatările copilului corespund limbajului tatălui pe care acesta l-a împrumutat.
Psihologul recomandă consiliere psihologică, deoarece formele de violență verbala și emoțională, reprezintă forme ale violenței în familie si simptome ale alienării parentale.
Agresivitatea soțului față de membrii familiei rezultă și din Raportul de evaluare psihologica a apelantei, în care se reține incidentul agresiv al tatălui asupra reclamantei-împinsă prin geamul de la ușa de la balcon, de la sufragerie...". Schimbarea comportamentală a minorului este relatată de către mamă și se coroborează cu susținerea făcută de către martorul Simonescu, care afirmă că minorul nu mai răspundea la comenzi, iar în jurul vârstei de 5 ani acesta a început să imite comportamentul tatălui, care în fața minorului spunea "sunt cel mai tare...are tati bani!"
Concluzionează expertul că educarea minorului este influențată nu numai de discuții dar și de comportamentele părinților în fața copiilor pe care le preiau în mod imitativ, existind posibilitatea ca acele comportamente incorecte ale adultului să fie preluate de către copil și repetate la adolescență. Tot din acest raport rezultă că tatăl era cel care supunea copilul la agresiuni fizice și verbale, aspect care se coroborează cu susținerile martorului V., dar și cu propriile susțineri ale pârâtului intimat S.. Incidentul din 2011 petrecut în fața copilul este relatat de mamă dar și de tată și este dovada concludentă a agresivității tatălui asupra minorului.
Instanța de fond nu a reținut că minorul a mers la psiholog încă din clasa I, iar la data respectivă doamna psiholog D. T. a recomandat cursuri de parenting ambilor părinți, cursuri pe care pârâtul le-a abandonat. Decizia mamei de a se întoarce în învățământ a accentuat . soțului la adresa acesteia numind-o „pârlită de învățătoare" context care a accentuat desconsiderarea alegerii profesionale chiar și din partea socrilor. Conflictul din 2014 nu a fost reținut corect de către instanța de fond. In octombrie 2014 mama a comunicat soțului că minorul are un comportament antisocial, că deschide ușile de la baruri, fură ventile de la mașini, discuție care s-a soldat cu amenințarea copilului și cu strangularea mamei, care a încercat să-și apere copilul, fapt dovedit cu certificatul medico legal. Consideră că acest incident nu este redat corect în considerentele hotărârii însă este redat amplu în Raportul de evaluare a mamei. Specialistul menționează ca acei copii care asistă la episoade violente dezvoltă la rândul lor comportamente violente și atitudini agresive, comportamente pe care copilul le-a dezvoltat la adresa ei și a bunicilor materni în perioada vacanței de iarna, prin agresiune fizică și verbală, dar și în toamna anului 2014 când a dorit să plece la tatăl său.
Testele aplicate părinților de către psiholog relevă pentru ambii părinți
același simptome, cu excepția faptului că pârâtul nu a efectuat testul SCID II si Testul Rosenyweig care au fost făcute doar de către reclamantă și care a arată: elemente de corectitudine si exactitate, echilibru emoțional și rezistență la frustrare. Dacă la evaluarea tatălui psihologul face 4 recomandări tatălui, la mamă psihologul recomandă doar consiliere psihologică și psihoterapie pentru tratarea eventualelor consecințe ale sindromului alienării parentale, în situația în care este victima părintelui alienator.
În ceea ce privește situația de fapt cu privire la minor cât și la relația dintre părti și copil, a solicitat să se aibă în vedere și să se schimbe considerentele în sensul:
Relațiile s-au înrăutățit din anul 2011, perioadă în care pârâtul a urmat psihoterapie, pe care ulterior a întrerupt-o datorita comportamentului său agresiv față de membrii familiei și în contextul în care a rămas fără serviciu pentru o perioada de timp. Pârâtul, anterior datei de 12.11.2014 avea față de minor un comportament agresiv, comportament recunoscut de către acesta. Comportamentul minorului a avut de suferit datorită relației duplicitare cu tatăl său. Nu se poate reține cu certitudine că mama a lovit minorul, in condițiile în care părțile au probat și tatăl a susținut că minorul era agresiv la școală, intrând în conflict cu ceilalți copii, astfel că depoziția martorul Simonescu este contrazisă de depoziția martorului V.. Copilul a urmat psihoterapie anterior separării părților în 2014, dar și ulterior separării. Psihologul nu recomandă, dar nici nu interzice ca minorul să rămână la tată, motiv pentru care instanța, în luarea acestei decizii trebuie să țină seama de faptul că minorul vrea să rămână în locuința sa, care îi aduce o anumită stabilitate emoționala și nu printr-un apartament închiriat cu mama sa.
2. Cu privire la cele de-al doilea motiv al cererii de apel, apelanta a solicitat să se aibă în vedere că instanța de fond are în vedere dispozițiile art.453 Cod proc. Civilă, sens în care dispune compensarea onorariilor avocaților și obligă pe pârât să plătească reclamantei parate suma de 1000 lei. Reclamanta a fost obligata la plata sumei de 2000 lei către expert, diferență de onorariu, în condițiile în care au achitat avansul de onorariu de 1000 lei.
Reclamanta a făcut cheltuieli în cauză: 1900 onorarii de avocați, 3000 lei onorariu expert pentru cele trei rapoarte.
Pârâtul a făcut cheltuieli în cauza de 1240 lei. Făcând compensarea onorariilor până la limita celui mai mic onorariu de avocat rezultă că a rămas o sumă de 660 lei necompensată, sumă în privința căreia instanța de fond nu a dispus.
Cu privire la onorariul aferent expertizelor, proba a fost solicitată de către
apărătorii ambelor părți,- încheierea de încuviințarea probelor - chiar dacă numai o parte a solicitat rapoartele prin cerere. În consecință, consideră că onorariul va fi suportat de către ambele părți în cote egale. În cauză au fost două cereri de chemare în judecată conexate, admise in parte. D. fiind ca din considerente nu rezultă care a fost raționamentul instanței de fond cu privire la soluționarea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, deoarece se reține doar art.453 Cod proc. civila, apreciază că sentința trebuie anulată în parte și cauza trebuie trimisă completului spre rejudecare. Din considerente nu rezultă nici modul de împărțire a onorariului cu privire la cele trei expertize, fiind cert că pârâtul trebuie să achite doar 1000 lei, în condițiile în care aceasta a achitat 3000 lei pentru cele trei rapoarte.
Apelanta a solicitat proba cu actele administrate la fond, iar în drept a invocat dispozițiile art. 461, 466 și următoarele din Codul de procedură civil.
Analizând apelul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată inițial în cauză, reclamanta S. C. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. N., pe calea ordonanței președințiale, pe timpul procesului de divorț, stabilirea locuinței minorului S. M. P., născut la data de 29.06.2004, la domiciliul său, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea copilului, iar în subsidiar încuviințarea unui program de legături personale cu minorul.
Pârâtul S. N. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat stabilirea locuinței minorului S. M. P., născut la data de 29.06.2004 la locuința sa, obligarea reclamantei pârâte la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, iar în subsidiar încuviințarea unui program de legături personale cu minorul.
Apelanta, prin cererea de apel, nu a criticat soluția instanței de fond privind capetele principale de cerere, ci a solicitat schimbarea considerentelor, în principal în sensul completării acestora, dar a criticat modul de soluționare a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
Prezenta acțiune a fost formulată pe calea ordonanței președințiale întemeiată pe dispozițiile art.997 din Noul Cod de procedură civilă( care prevăd că:instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări) și a dispozițiilor art. 920 din Noul Cod de procedură civilă(care prevăd că:instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei).
În mod corect, instanța de fond a reținut că, în raport de aceste dispoziții legale, pentru a fi admisibilă, cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii solicitate a se lua pe această cale, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
Având în vedere faptul că cererile părților au fost formulate pe calea ordonanței președințiale și nu pe calea dreptului comun, instanța de fond nu a analizat în profunzime fondul cauzei, tocmai pentru a nu-l prejudeca. De altfel, părțile au formulat solicitările din prezentele cereri și pe calea dreptului comun, în cadrul acțiunii de divorț, soluționată deja în primă instanță prin sentința civilă nr._/21.12.2015 dată în dosarul nr._/245/2015 a Judecătoriei Iași.
În prezenta cauză, instanța de fond, pentru a-și putea forma convingerea și a lua măsurile provizorii solicitate de ambele părți, a administrat chiar mai multe probe decât ar fi fost necesar în cadrul acestei proceduri speciale. În motivarea sentinței nu a reținut însă toate aspectele invocate de apelantă, tocmai pentru a nu prejudeca fondul cauzei care urmează a fi analizat în cadrul cererilor formulate pe calea dreptului comun.
Nesoluționarea (neprejudecarea) fondului cauzei presupune ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului. În soluționarea unei cereri de ordonanță președințială, instanța nu analizează fondul dreptului discutat de părți. Prin intermediul acestei proceduri nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți. De regulă, măsurile dispuse pe calea ordonanței președințiale sunt limitate în timp, până la soluționarea pe fond a cauzei, existând posibilitatea ca acestea să rămână definitive și irevocabile, dacă părțile nu mai urmează calea dreptului comun.
În timpul procesului de divorț instanța poate dispune măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței. Numai prin hotărârea irevocabilă de divorț instanța stabilește însă, în mod definitive, asupra unor asemenea cereri, măsurile dispuse în cadrul cererilor formulate pe calea ordonanței președințiale putând fi diferite. O dată cu rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii de divorț, hotărârile pronunțate în procedura specială a ordonanței președințiale își încetează efectele.
C. sumar al analizei litigiului din prezenta cauză nu permite o analiză foarte amănunțită a fondului, întrucât s-ar ajunge la prejudecarea fondului, iar în speță, solicitările apelantei vizează completarea considerentelor cu motive care țin de fondul litigiului.
În ceea ce privește motivele de apel referitoare la modul de soluționare a capetelor de cerere privind cheltuielile de judecată, tribunalul constată că și acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, cererea reclamantei-pârâte S. C. A. a fost admisă în parte, iar cererea pârâtului-reclamant S. N. a fost admisă în totalitate. Cererile principale formulate de reclamanta pârâtă privind stabilirea locuinței minorului S. M. P., născut la data de 29.06.2004 la domiciliul ei și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea copilului au fost respinse, ea fiind căzută în pretenții în aceste capete de cerere. Raportat la admiterea celorlalte cereri formulate de ambele părți, în mod corect, instanța de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecată și l-a obligat pe pârâtul reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 1000 lei.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor speciale anterior menționate, precum și ale art. 480 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul formulat de S. C. A. împotriva sentinței civile nr._/07.12.2015 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va păstra.
Raportat la modul de soluționare a cererii de apel, în baza dispozițiilor art.453 din Noul Cod de procedură civilă, va obliga apelanta să plătească intimatului S. N. suma de 600 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de S. C. A. împotriva sentinței civile nr._/07.12.2015 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Obligă apelanta să plătească intimatului S. N. suma de 600 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată azi, 22.01.2016 în conformitate cu dispozițiile art.396 alin.2 Cod de procedură civilă, iar soluția se va pune la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Judecător Grefier
A.M. A.C. B.I.
Redactat: A.C./4 EX
Judecător de fond: S. A. T., Judecătoria Iași
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 67/2016.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 198/2016. Tribunalul IAŞI → |
|---|
