Servitute. Decizia nr. 989/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 989/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 989/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Noiembrie 2014
Președinte - E.-C. P.
Judecător - M. C.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 989/2014
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de către C. L. AL M. I. împotriva încheierii de ședință din data de 12.11.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind M. IAȘI, A. M. și A. M., cauza având ca obiect servitute .
Susținerile intimaților A. au avut loc în ședința publică din data de 11.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 18.11.2014 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Iași la data de 12.11.2013 în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
„Respinge ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenție principală formulată în dosarul nr._ 13 de C. L. al M. Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr.11, prin reprezentant legal primar G. N., în contradictoriu cu M. Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr.11, județul Iași și A. M., CNP_ și A. M., CNP_, ambii cu domiciliul în Iași, .. 16, județul Iași.”
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut că:
„Potrivit dispozițiilor art. 61 N.C.P.C.: „ (1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. (2) Intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta. (3) Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți”.
Așa cum se desprinde cu claritate din definiția noțiunii, enunțată în conținutul art. 61 alin.2 N.C.P.C. „intervenția voluntară principală constă în cererea unui terț de a participa într-un proces în curs de desfășurare, inițiat de alte persoane, în vederea apărării unui drept propriu”.
Din textul articolului anterior enunțat, se desprind cerințele esențiale ale intervenției voluntare principale: existența unui proces în curs de desfășurare, inițiativa terțului de a interveni în proces, invocarea de către terț a unui interes propriu, pretinderea de către terț, pentru sine, în tot sau în parte, a dreptului dedus judecății.
În raport cu cererea de intervenție voluntară principală analizată instanța reține că cea din urmă condiție nu este îndeplinită. În litigiul dedus judecății, C. L. al M. Iași invocă exclusiv calitatea sa de administrator al corpului C de clădire, aflat, potrivit propriilor susțineri, în proprietatea reclamantului inițial. C. L. al M. Iași nu pretinde pentru sine și în contradictoriu cu reclamantul inițial - M. Iași, dreptul dedus judecății, Spre deosebire de redactarea din codul de procedură civilă anterior în vigoare, dispozițiile art. 61 alin.2 N.C.P.C. sunt mult mai clare și nu lasă loc de interpretare contrarie: intervenientul principal are o situație autonomă și situată pe poziții de contradictorialitate cu părțile inițiale ale procesului; prin formularea acestei cereri nu se poate, spre exemplu, întregi cadrul procesual cu privire la reclamanți într-un caz de coparticipare procesuale activă obligatorie.
Instanța și-a manifestat expres și explicit rolul activ punând în discuția părților calificarea acestei cereri față de împrejurarea esențială invocată de C. L. al M. Iași – aceea că este administratorul fondului dominant, însă reprezentantul convențional al acestuia a insistat în calificarea inițială dată cererii.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 64 alin. 1-2, 4 N.C.P.C.”
Împotriva acestei încheieri a declarat apel C. L. Iași care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că justifică interesul propriu in cererea de intervenție prin pretinderea dreptului dedus judecății, respectiv exploatarea fondului în favoarea chiriașilor din corpul C, față de care solicită constituirea servituții de trecere și dreptul de superficie și față de care, anterior încheierii contractului de închiriere cu M. Iași (O.G. 44/2009), chiriașii aveau contracte încheiate cu C. L. Iași.
Dreptul de trecere este stabilit prin efectul legii (ope legis), respectiv Noul cod civil în articolul 617, în favoarea proprietarului fondului care nu are acces la calea publică. Raportat la dreptul dedus judecății, s-a avut în vedere recunoașterea dreptului de trecere în favoarea proprietarului clădirii C, care e lipsit de acces la calea publică, drept stabilit de către lege, urmând să se stabilească calea cea mai puțin împovărătoare pentru fondul aservit. C. L. Iași susține că are interes propriu în promovarea cererii de intervenție voluntară pentru a crea condițiile necesare exploatării fondului. C. L. Iași, în cererea de intervenție voluntară nu a afirmat că Corpul C se află în proprietatea reclamantului inițial – M. Iași.Arată apelantul că speța prezentă nu se regăsește în cadrul excepțiilor, și că a justificat interesul propriu in cererea de intervenție.
C. L. Iași solicită admiterea apelului și, pe cale de consecință, admiterea cererii de intervenție voluntară principală.
În drept, a invocat art. 64 alin. 4, art. 470 alin. 5 din Codul de procedură civilă.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
S-au administrat probe noi în apel, respectiv înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de apel invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, motivat de considerentele ce succed.
În prezenta cauză, M. Iași, prin primar i-a chemat în judecată pe pârâții A. M. și A. M., solicitând ca, în contradictoriu cu aceștia, instanța să dispună: constituirea unei servituți de trecere în favoarea imobilului situat în Iași, ..48, corp C, pe o suprafață de 33,40 mp teren precum și a unui drept de superficie pentru același corp de clădire.
Prin cererea de intervenție voluntară principală depusă în dosarul nr._ 13 al Judecătoriei Iași, C. L. al M. Iași a solicitat, în contradictoriu cu părțile inițiale ale procesului, respectiv M. Iași, prin primar (reclamant) și pârâții A. M. și A. M.: constituirea unei servituți de trecere în favoarea imobilului situat în Iași, ..48, corp C, pe o suprafață de 33,40 mp teren precum și a unui drept de superficie pentru același corp de clădire.
Cererea de chemare în judecată are un conținut identic, atât în ce privește motivele de fapt cât și de drept, cu conținutul cererii de intervenție.
În motivarea de fapt a cererii, persoana juridică ce tinde a dobândi calitatea de intervenient arată că imobilul din ..48 a fost retrocedat familiei A., care a cumpărat drepturile litigioase cu privire la acest imobil, mai puțin clădirea C, prin HCL nr.11/1997 fiind trecute în administrarea Consiliului L. al M. Iași locuințele fond locativ de stat aflate în administrarea RA Citadin, în corpul C M. Iași având încheiate contracte de închiriere cu familiile U. C. și O. P., conform OG 44/2009.
Tribunalul constată că instanța de fond a procedat la o analiză atentă și completă a probatoriului administrat și a aplicat în mod riguros prevederile legale incidente în materie.
Deși apelanta a considerat că își justifică un interes propriu, respectiv asigurarea exploatării fondului în favoarea chiriașilor, Tribunalul notează că în mod corect a constatat instanța de fond că această condiție nu este îndeplinită atât timp cât C. L. Iași, în calitate de administrator, nu pretinde pentru sine dreptul dedus judecății, aplicarea riguroasă a dispozițiilor articolului 61 alin. 2 NCPC impunând respingerea cererii de intervenție în interes propriu.
Tribunalul notează și faptul că instanța de fond a respectat disp. art. 14 NCPC și a supus în dezbaterea apelantului calificarea cererii față de faptul că persoana care a dorit să intervină în proces a invocat, în fapt, apărarea intersului M. Iași, însă C. L. al municipiului Iași, prin reprezentant, și-a menținut poziția procesuală cu privire la calificarea inițială a cererii de intervenție dedusă judecății (cu conținut identic cu cel al cererii principale), ca fiind cerere de intervenție în interes propriu și nu accesoriu.
În considerarea celor anterior expuse, în baza art. 490 NCPC, Tribunalul va respinge apelul ca fiind vădit neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de apel formulată de persoana care tinde să intervină C. L. al M. Iași împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Iași în ședința publică din data de 12.11.2013, încheiere pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în sedință publică azi, 25.11.2014.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, M. C. | |
Grefier, O. S. |
Red. E.C.P.
Tehnored. M.M.D.
6 ex./08.12.2014
Judecător fond Z. L. M. O.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1471/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1797/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
