Pretenţii. Decizia nr. 1797/2012. Tribunalul IAŞI

P. tru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:

„Din fișa debitului prezentată de reclamantă rezultă că pârâtul figurează în evidențele acesteia cu sumele menționate în cererea de chemare în judecată

Acțiunea formulată este întemeiată și urmează a fi admisă în parte potrivit dispozițiilor art. 25 din HG 1588/2007 și art. 49 și 50 din Legea 230/2007, instanța urmând a dispune obligarea pârâtul la plata sumei de1354,37 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada parțial ianuarie 2009 - aprilie 2010 și la plata sumei de 2675,24 lei cu titlu de penalități pentru perioada iulie 2007 – aprilie 2010.

Penalitățile depășesc cheltuielile de întreținere dar sunt aferente unei alte perioade.

Cauza a fost suspendată la data de 8.12.2010, iar cererea de repunere pe rol a fost formulată la data de 24.11.2011, astfel că nu este incidentă excepția perimării .

In temeiul art. 274(3) Cod procedură civilă reduce onorariul avocatului reclamantei de la 450 lei la 250 lei apreciat ca nejustificat de mare în raport de complexitatea cauzei.

In temeiul art. 274 (1) obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul criticând sentința pentru următoarele motive:

-reclamanta a afirmat că ar fi fost somat în nenumărate rânduri să plătească sumele invocate însă nu a făcut dovada acestor somații;

-nu își recunoaște semnătura din tabelele anexe ale procesului verbal al Adunării generale a Asociației prin care s-a aprobat cuantumul penalităților, aceste tabele nu au antet sau orice altă inscripționare din care să reiasă pentru ce au fost date acele semnături, aceste tabele fiind lovite de nulitate;

-o parte din debitul privind penalități a fost preluat în soldul lunii septembrie 2007 deși acesta provenea din lista de plată a lunii august 2007, pentru acest debit intervenind preescripția.

În recurs nu au fost administrate probe.

Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, pentru considerentele ce succed:

Cercetând prioritar cererea, apreciată de către instanță ca pe o apărare de fond,privind prescripția dreptului la acțiune al reclamantei în ceea ce privește penalitățile de întârziere aferente lunii august 2007, instanța observă ca recurentul nu a produs niciun mijloc de probă din care să rezulte cele invocate, respectiv că acest debit se referă la penalități aferente lunii august 2007 și nu lunii septembrie 2007 așa cum figurează pe lista de plată a Asociației.

Referitor la celelalte motive de recurs, instanța reține că, în fapt, pârâtul este membru al ASOCIAȚIEI DE P. . D.. În această calitate, potrivit art. 25 din H.G. nr. 400/2003, pârâtul este obligat la achitarea sumelor aferente din cheltuielile de întreținere comune.

Titlul legal de plată al cotelor de întreținere îl reprezintă listele de plată, conform dispozițiilor art. 25 alin. (1) și ale art. 23 pct. A lit. b) din H.G. nr. 400/2003, membrii asociației având obligația de a achita sumele în 15 zile de la afișarea listei, respectiv posibilitatea de a contesta sumele stabilite în 10 zile de la afișare. În caz de neplată, proprietarii pot fi acționați în justiție de către asociația de proprietari (art. 31 alin. 2 din Regulamentul-cadru). De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, intrată în vigoare în august 2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.

Din cuprinsul înscrisurilor depuse de către reclamantă, instanța reține că pârâtul avea, la data introducerii acțiunii, o restanță la plata cotelor de întreținere de 2054,37 aferentă perioadei aprilie 2008 – aprilie 2010.

Cum din chitanțele depuse de pârât existente la dosarul cauzei, rezultă că pârâtul a achitat suma de 700 lei cu titlu de contravaloare întreținere, instanța de fond în mod corect a admis în parte primul capăt de cerere, obligând în solidar pârâtul să plătească reclamantei suma de 1354,37 cu titlu de debit neachitat la plata cheltuielilor de întreținere lunare aferente perioadei ianuarie 2009 –aprilie 2010.

În ceea ce privește capătul de cerere privitor la penalitățile de întârziere aferente perioadei aprilie 2008 – aprilie 2010, instanța reține că în speță sunt aplicabile prevederile art. 25 din Norma metodologică din 2 aprilie 2003 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari si ale art. 13 din O.G. nr. 85/2001, care statuează că în măsura în care proprietarii de apartamente nu plătesc cotele de întreținere care le revin potrivit listelor de plată, asociația poate aplica penalități de întârziere, dar numai în condițiile în care există o hotărâre a Adunării Generale a asociației în acest sens.

Pentru a fi valabile, hotărârile adunării generale trebuie să respecte condițiile de cvorum și majoritate legale, conform art.18 din Norma metodologică privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari. De asemenea, art. 49 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, intrată în vigoare în august 2007, prevede că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.

Din înscrisurile depuse la dosar, precum și din susținerile reclamantei, instanța reține că penalitățile de întârziere pretinse în prezenta cauză au fost stabilite la 0,2% pe zi de întârziere prin procesul verbal din 22.11.2007, încheiate în cadrul Adunării Generale a asociației reclamante.

Recurentul contestă că ar fi semnat acest proces verbal,respectiv tabelul anexă cu numele și semnăturile membrilor, însă nici acest aspect nu a fost dovedit în cauza de față, acesta având posibilitatea să se fi înscris în fals față de aceste acte.

Analizând modul de calcul a penalităților și constatându-l ca fiind corect, instanța reține ca în mod întemeiat instanța de fond a admis capătul de cerere privitor la penalitățile de întârziere.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin 1 Tribunalul va respinge recursul formulat de către pârâtul I. D. împotriva sentinței civile nr.1588/25.01.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge recursul declarat de I. D. împotriva sentinței civile nr.1588/25.01.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică azi,07.09.2012

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

M.M. M.M. S.C.C. M.G.

Red.S.C.C.

2ex.01.10.2012

Judec. fondTatiana B.