Grăniţuire. Decizia nr. 880/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 880/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-12-2012 în dosarul nr. 880/2012
DOSAR NR._ /2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 880R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.12.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: C. S.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursurilor civile, formulate de recurentul pârât G. D., T. G., T. M., T. M., împotriva sentinței civile nr.826/04.03.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. M., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul pârât G. D. personal și asistat de apărător ales, recurentul pârât T. M. personal și asistat de apărător ales și recurenții pârâți T. G. și T. M. reprezentați de apărător ales, lipsind intimata reclamantă C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la data de 14.11.2012, recurenții pârâți T. G., T. M. și T. M. au depus la dosar motivele de recurs și faptul că la data de 04.12.2012, apărătorul intimatei reclamante a depus la dosar o cerere prin care solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, după care,
Tribunalul acordă cuvântul asupra cererii de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței formulată de apărătorul intimatei reclamante.
Recurentul pârât G. D. prin apărător, arată că nu se opune lăsării cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
Recurenții pârâți T. G., T. M. și T. M., prin apărător, solicită respingerea cererii de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată și acordarea unui termen pentru depunerea de concluzii scrise.
Tribunalul, deliberând asupra cererii de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței formulată de apărătorul intimatei reclamante, o respinge ca neîntemeiată față de împrejurarea că recurenții se opun lăsării cauzei la sfârșitul ședinței de judecată și având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada imposibilității de prezentare.
Recurenții pârâți T. G., T. M. și T. M., prin apărător depun la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau excepții de invocat Tribunalul acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Recurentul pârât G. D. prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele aflate la dosarul cauzei.
Recurenții pârâți T. G., T. M. și T. M., prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Tribunalul ia act de faptul că nu se solicită încuviințarea altor probe decât cele de la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Recurentul pârât G. D. prin apărător, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile recurate și respingerea cererii de chemare în judecată. Arată că primul motiv de recurs este acela că sentința civilă nu este motivată, instanța nu a arătat motivele admiterii în parte a acțiunii și nu a avut în vedere apărările și susținerile părților încălcând astfel disp. art. 261 pct. 5 C. proc. Civ. Cel de al doilea motiv de recurs este cel prevăzut de disp. art. 304 pct. 9, soluția instanței fiind netemeinică și nelegală, instanța omologând un raport de expertiză cu concluzii contradictorii care nu reflectă realitatea. Arată că din înscrisurile depus la dosar respectiv planul de amplasament rezultă că reclamanta deține 596 mp., însă acestea nu au fost avute în vedere. Din concluziile raportului de expertiză rezultă că cele trei terenuri ar trebui să aibă 1500 mp însă lipsește o suprafață de 180 mp, suprafață pe care expertul o împarte la trei, rezultând că fiecare dintre proprietari ar trebui să aibă câte 4920 mp. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Recurenții pârâți T. G., T. M. și T. M., prin apărător, arată că primul motiv de recurs coincide cu cel invocat de recurentul G. D., singura motivare a acestei soluții regăsindu-se într-o singură propoziție în care instanța apreciază că susținerile reclamantei sunt întemeiate în parte. De ce în parte?, de ce s-a omologat raportul de expertiză?, de ce au fost considerate declarațiile martorilor esențiale? nu se motivează în considerente. Instanța de fond a încălcat art. 1 paragraful 1 din CEDO trecând la judecata cauzei fără să analizeze cererile și observațiile părților. Cel de al doilea motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 7, potrivit căruia există o neconcordanță între considerente și dispozitiv. Reclamanta a formulat acțiune împotriva proprietarilor a două loturi, însă în dispozitiv sunt obligați toți în solidar la restituirea suprafeței de 280 mp fără a preciza pentru fiecare ce suprafață trebuie să restituie. Cu privire la motivele de nelegalitate invocate arată că la fila 58 din dosar există declarația martorului A. I. care spune că există un gard de 50 m în privința căruia nu poate spune cine l-a construit existând încă dinainte de 1989. Raportul de expertiză topografică nu este o lucrare științifică acesta neavând la bază o măsurătoare pe bază de coordonate tehnice, nu se menționează de unde rezultă terenul lipsă și dacă acesta se regăsește la pârâți. Solicită casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la 27.10.2009, reclamanta C. M. a chemat în judecată pârâții G. D. și T. G., solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care instanța să stabilească linia de hotar care desparte proprietăților lor, obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 350 mp situat în sat Vîrteju, .,tarla 030, parcela_, obligarea pârâților la demolarea gardului ridicat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că în baza titlului de proprietate nr._ din 30.09.2009 a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan situat în sat Vîrteju, ., în suprafață de 5000 mp din care 350 mp curți-construcții.
Cu ocazia măsurătorilor pentru întocmirea documențației cadastrale a constatat că pârâții, vecinii săi, au ocupat suprafața de 350 mp.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 480,584,1075,1076 Cod civil.
În susținerea acțiunii au fost depuse acte în copie.
Prin sentința civilă nr. 826/04.03.2011, Judecătoria Cornetu a admis acțiunea, a obligat pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafața de 280 mp situat în orașul M., sat Vârteju, ., T 030, P_, cu vecinii: N – DE46, E – T. G., V – G. D.; a stabilit linia de hotar între proprietati pe aliniamentele A-B cu pârâtul G. D. și C-D cu pârâtul T. G. conform raportului de expertiză și a schiței aferente, pe care le omologhează; a obligat pârâtul T. G. să-și retragă solarul cu 1 m de la hotarul dintre proprietăți; a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1900 lei cheltuieli de judecata fiecare.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În baza titlului de proprietate nr._ din 30.09.2009 a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan situat în sat Vîrteju, ., în suprafață de 5000 mp din care 350 mp curți-construcții.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a stabilit că pârâtul G. D. ocupă din terenul reclamantei suprafața de 134 mp iar pârâtul T. G. suprafața de 146 mp.
Analizând probele administrate(înscrisuri, interogatorii, declarații martor A. I., raport de expertiză judiciară) instanța a apreciat că susținerile reclamantei sunt întemeiate, în parte.
Împotriva sentinței civile nr. 826/04.03.2011, au formulat recurs pârâții T. G., T. M. și T. M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea integrală a pricinii.
În motivarea recursului, recurenții pârâți au arătat că au fost încălcate disp. art 261 alin. 1 pct. 5 C. proc. Civ. în sensul că hotărârea instanței de fond nu este motivată, astfel în considerentele sentinței civile instanța nu face nici un fel de referire pentru ce a admis susținerile reclamantei, chiar numai în parte, pentru care motiv a apreciat expertiza ca fiind omologabilă, sau determinantă declarația singurului martor audiat în cauză, ce normă de drept a aplicat sau dacă a dat o anume interpretare acesteia, pentru a pronunța soluția respectivă.
În opinia recurenților pârâți, dreptul la un proces echitabil presupune, în principiu, motivarea hotărârilor, iar dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din CEDO, nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt în mod real ascultate și în mod concret examinate de către instanța sesizată.
Au considerat recurenții pârâți că sentința atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de admitere a cererii, astfel încât nu este posibil controlul judiciar, fiind încălcat dreptul părților la un proces echitabil.
Cel de al doilea motiv de recurs, invocat de recurenții pârâți, este cel prevăzut de art. 304 pct 7 C. proc. Civ. în sensul că există neconcordanță între considerentele hotărârii și dispozitiv. În speță, reclamanta a chemat în judecată pârâții proprietari, a două loturi de teren vecine de la care a revendicat diferite suprafețe de teren iar din cuprinsul acțiuni și din chiar considerente rezultă fără dubii că este vorba de două proprietăți distincte ale părților cu două suprafețe de teren revendicate distinct de fiecare. Deși în raportul de expertiză sunt defalcate, pentru fiecare din cele două proprietăți, suprafețele pretins ocupate, prin dispozitiv sunt obligați toți pârâții să-i lase reclamantei în deplină proprietate 280 m. p, fără a preciza cât teren va ceda fiecare proprietar.
Al treilea motiv de recurs constă în încălcarea disp. art. 304 pct. 9 C. proc. Civ, față de împrejurarea că instanța admițând în parte acțiunea a obligat pârâții T. să-i restituie reclamantei o suprafață de 146 m.p. deși nu există nicio dovadă că s-ar fi ocupat abuziv acest teren.
Recurenții pârâți au arătat că prin raportul de expertiză efectuat în cauză expertul consideră că suprafața de 180 mp lipsă pentru toate cele trei proprietăți se împarte la trei rezultând că fiecare dintre proprietăți ar trebui să aibă 4920 mp.
Au arătat recurenții pârâți că în aceste condiții au fost obligați să-i restituie reclamantei nu numai suprafața de 80 mp, pe care o aveau în plus față de titlul de proprietate ci și diferența dintre 5000 mp din acte și 4920 mp. cât rezultă din raportul de expertiză.
În opinia recurenților pârâți, instanța a procedat nelegal, omologând raportul de expertiză tehnică judiciară, prin care li s-a redus suprafața grădinii la 4920 mp și instanța de judecată a admis acțiunea în revendicare, fără a observa că aveau intabulată întreaga suprafață de teren de 5.080 mp deci inclusiv cei 80 mp care exced titlului de proprietate.
Împotriva sentinței civile nr. 826/04.03.2011, a formulat recurs și pârâtul G. D. solicitând admiterea recursului formulat, modificarea în tot a sentinței civile, recurate, și pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea intimaților C. M. și T. G. la plata cheltuielilor de judecată.
Primul motiv de recurs invocat a fost legat de încălcarea disp. art. 304 pct. 7 C. proc. Civ., față de împrejurările că instanța de fond nu a arătat motivele care au condus la admiterea cererii de chemare în judecată, ce aspecte legale a avut în vedere la momentul pronunțării hotărârii, ce susțineri a înlăturat, care sunt probele care au format convingerea instanție și care a fost poziția celorlalte părți în raport de probele administrate.
Recurentul pârât a arătat că instanța de fond a încălcat disp. art. 261 alin. 1 C. proc. Civ.
Cu pricire la cel de al doilea motiv de recurs, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. Civ. recurentul pârât a apreciat că soluția admiterii cererii de chemare în judecată este netemeinică și nelegală, în mod eronat instanța de fond omologând raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, raport de expertiză ale cărei concluzii sunt contradictorii și nu reflectă situația reală a terenurilor.
Astfel a arătat recurentul pârât că prin raportul de expertiză s-a încercat refacerea suprafeței de teren deținută de către reclamantă prin readucerea suprafeței de teren pe care el o deține în proprietate și că deși a încercat să conteste concluziile raportului de expertiză, arătând situația reală a terenurilor, nu a fost lăsat să-și expună punctul de vedere. La efectuarea raportului de expertiză, părțile nu au fost legal convocate, iar semnătura care apare pe confirmarea de primire atașată raportului de expertiză nu este a soției sale, întrucât aceasta abia știe să scrie și de peste opt ani este imobilizată la pat și nu iese din casă.
Recurentul pârât a arătat că deține în proprietate, suprafața de 4096 mp, în acte fiind suprafața de 5096 mp și că mergând pe un raționament simplu și logic,dacă există o lipsă de 180 mp care trebuie să se regăsească, potrivit expertului tehnic, cum poate reclamantei să –i fie ocupată o suprafață de 134 mp de către el și o suprafață de 146 mp de către T. G., respectiv o suprafață mai mare decât cea care apare ca fiind lipsă.
A mai invocat recurentul pârât că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin nesocotirea drepturilor și obligațiilor ce-i revin prin chemare în judecată, iar sentința pronunțată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare întrucât instanța de fond nu a cercetat dovezile existente la dosarul cauzei, raportul de expertiză tehnică judiciară și nu a avut în vedere nici un moment criticile pe care le-a adus raportului de expertiză sau probele administrate.
În drept au fost invocate disp. art. 299 și urm C. proc. Civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 31.10.2012, intimata reclamantă C. M. a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul pârât G. D. ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală și obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la primul motiv de recurs invocat, art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. Civ., intimata reclamantă a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că instanța de fond a motivat corespunzător sentința recurată îndeplinind toate cerințele prevăzute de art. 261 alin. 1 C. proc. Civ. inclusiv pct. 5 al articolului invocat, în sensul că a arătat motivele de fapt, motivele de drept care i-au format convingerea în luarea acelei hotărâri și cum recurentul nu a formulat nicio cerere care să-i fie înlăturată, nu avea de arătat motivele înlăturării acelei cereri.
Privitor la motivul doi de recurs în privința împrejurării că părțile nu au fost convocate legal la expertiză, intimata recurentă a arătat că părțile au fost convocate legal la expertiză, confirmarea fiind semnată și însușită de soția recurentului pârât, iar în ceea ce privește concluziile raportului de expertiză, a arătat că recurentul pârât nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
În drept au fost invocate disp. art. 115-118 C. proc. Civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 31.10.2012, intimata reclamantă C. M. a solicitat respingerea recursului formulat de recurenții pârâți T. G., T. M. și T. M. ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală și obligarea recurenților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la primul motiv de recurs invocat, art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. Civ., intimata reclamantă a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că instanța de fond a motivat corespunzător sentința recurată îndeplinind toate cerințele prevăzute de art. 261 alin. 1 C. proc. Civ. inclusiv pct. 5 al articolului invocat, în sensul că a arătat motivele de fapt, motivele de drept care i-au format convingerea în luarea acelei hotărâri și cum recurenții nu a formulat nicio cerere care să-i fie înlăturată, nu avea de arătat motivele înlăturării acelei cereri.
Cu privire la motivul doi de recurs intimata reclamantă a solicitat suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. Civ. până la soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului formulată în temeiul art. 281 C. proc. Civ.
Privitor la motivul trei de recurs, intimata reclamantă a arătat că din coroborarea declarației martorului A. I. cu raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că recurenții pârâți îi ocupă o suprafață de 146 mp. Împrejurare că martorul a declarat că gardul dintre proprietăți exista dinainte de 1989, nu are nicio relevanță în raport de imprescriptibilitatea acțiunii în revendicare formulată.
În opinia intimatei reclamante, raportul de expertiză încearcă să restabilească echitatea, atât în drept cât și în fapt, ca urmare expertul nu a împărțit „frățește”, suprafața de teren respectivă, așa cum tendențios și injust afirmă recurenții ci în mod științific, determinat de măsurători efectuate în teren.
Privitor la motivul trei de recurs, intimata reclamantă a arătat că deși recurenții pârâți invocă disp. art. 885 alin. 1 și 4 din Noul Cod Civil, acestea nu se aplică decât situațiilor juridice născute după . nu situațiilor juridice anterioare, care rămân supuse dispozițiilor legale sub care s-au încheiat. În aceste condiții intabularea în Cartea funciară a unei suprafețe mai mari decât în titlul de proprietate nu este constitutivă de drepturi conferind recurenților intimați un drept de proprietate asupra unui teren în suprafață mai mare de 5000 mp, în speță aplicându-se dispozițiile vechiului Cod Civil. În ceea ce privește rectificarea înscrierii, intimata reclamantă a arătat că în temeiul art. 34 din Legea nr. 7/1996, nu poate fi primită deoarece pentru a fi admisibilă o astfel de cerere trebuie să existe o hotărâre judecătorească care să constate în esență înscrierea nu mai concordă cu situația reală, o astfel de hotărâre poate fi chiar hotărârea pronunțată în această cauză, ceea ce înseamnă că abia după rămânerea definitivă și irevocabilă a acesteia să ceară rectificarea înscrierii în Cartea funciară.
În drept au fost invocate disp. art. 115-118 C. proc. Civ.
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate, Tribunalul reține că acesta este fondat, motiv pentru care în baza art. 312 alin. 1 C. Pr. Civ. va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Motivul de recurs referitor la nemotivarea hotărârii primei instanțe este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 261 alin. 1 punctul 5 C. pr. civ., hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Analizând hotărârea atacată, tribunalul reține că aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, considerentele hotărârii primei instanțe nesatisfăcând exigențele textului de lege menționat anterior, împrejurare care este de natură să atragă nulitatea absolută și virtuală a hotărârii primei instanțe ca act de procedură.
Practic în această situație, tribunalul se află în imposibilitatea obiectivă de a verifica, în limitele cererii de recurs, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, precum și raționamentul și logica juridică avute în vedere la pronunțarea hotărârii primei instanțe.
În acest sens, tribunalul relevă împrejurarea că prima instanță a ignorat dispozițiile art. 261 punctul 5 din C. pr. civ., precum și o jurisprudență constantă a CEDO în cauzele pronunțate împotriva României, respectiv cauzele Albina și V. I., în care Curtea a statuat faptul că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor și, întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.
Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, și Hotărârea V. der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, ., nr. 288, p. 19, paragraful 59].
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 7 C. pr. civ., va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, urmând ca aceasta să pronunțe o hotărâre motivată în baza probelor existente la dosarul cauzei.
Celelalte motive de recurs nu vor mai fi analizate, având în vedere soluția pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurentul pârât G. D., T. G., T. M., T. M., împotriva sentinței civile nr.826/04.03.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. M..
Caseaza sentinta recurata si trimite cauza spre rejudecare la Judecatoria Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2012.
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. C. S.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.27.12..2012
Red. Jud: M.E./2exemplare
Jud.fond :–F. A. - Jud.Cornetu
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 108/2013.... | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 04-12-2012,... → |
|---|
