Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 04-12-2012, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-12-2012 în dosarul nr. 890/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.890 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.12.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: C. S.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenții reclamanți V. P. și V. V. împotriva sentinței civile nr.4696/18.10.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. P. și B. R., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant V. P. reprezentat de mandatar T. I. care depune procură judiciară la dosar lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Tribunalul procedează la legitimarea mandatarului recurentului V. P., T. I., acesta legitimându-se cu BI . nr._, eliberat de Poliția Municipiului București, Secția 16, la data de 30.09.1992.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau excepții de invocat Tribunalul acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Recurentul V. P., prin mandatar arată că nu se solicită încuviințarea altor probe decât cele aflate la dosarul cauzei.
Tribunalul ia act că nu se solicită încuviințarea altor probe decât cele aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Recurentul V. P., prin mandatar, solicită admiterea recursului și arată că în cauză este îndeplinită și cea de a treia condiție impusă de dispozițiile art. 581 C. proc. Civ. legată de neprejudicierea fondului întrucât nu s-a înstrăinat întreaga suprafață de teren ci doar 100 de metrii resptul de 23,99% din cotele cu destinație de drum de acces nu s-a vândut și deci nu s-a alterat fondul cauzei. Arată că instanța de fond a schimbat cererea din acțiune în constatarea construcției edificate în acțiune în anulare a contractului de vânzare cumpărare. Arată că nu solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 25.09.2012 sub nr._, reclamanții V. P., V. V. au chemat în judecată pe pârâții B. P., B. R., solicitând pe cale de ordonanță președințiala să se dispună obligarea pârâților să permită accesul pe terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 300,01 mp situat în Snagov, . și în construcția proprietate personală edificată pe acest teren, fără autorizație de construcție.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au formulat acțiune prin care au solicitat instanței să constatate că pe terenul cu vegetație forestieră în suprafața de 300,01 mp., cu număr cadastral provizoriu 2720/6/2, înscris în CF 4909 Snagov vândut pârâților din prezenta cauză, este construit în regie proprie fără autorizație de construcție, un imobil casă de locuit cu etaj, încă din anul 2005,. Înregistrată sub nr._ cu termen de judecată la data de 16.05.2013. Relațiile dintre părți au decurs normal, fiind de bună credință și înțelegere, sens în care pârâții la data de 22.03.2007 chiar au procedat la a desemna prin procură specială pe reclamantul V. P. să reprezinte ambele părți în fața tuturor organelor administrative de stat, în fața organelor judecătorești, instituțiilor, organelor de stat și particulare de orice fel,precum și în fața persoanelor fizice, pentru a susține în limita mandatului, formulând orice cerere, pentru perfectarea actelor PUY, pentru a plăti taxe dau impozite aferente, pentru obținerea certificatului de urbanism, autorizații de construire, certificate fiscale declarații și de a încheia contracte pentru racordarea la utilități semnând pentru toate părțile oriunde va fi necesar, semnătura fiind opozabilă pârâților. În anul 2007 au terminat primii casa de vacanță, au mobilat-o și au locuit ocazional, chiar petrecând cu pârâții anumite aniversări și petreceri împreună. Conflictul propriu zis a început în luna februarie 2012 când au încercat delimitarea celor două proprietăți, de a se reveni la situația inițială, fiecare cu terenul său. Pârâții au fost de acord cu această delimitare dar nu pe cheltuiala lor, degenerând un conflict atât în ceea ce privește suma ce urma a fi împărțită cu privire la construirea gardului de delimitare cât și la măsurători. În luna iulie 2012 mergând să termine construcția gardului de delimitare, profitând de situația că era o singură poartă de acces pe terenuri, au constatat cu stupoare că pârâții au decurs într-un mod inexplicabil la schimbarea încuietorilor, fiindu-le îngrădit accesul la teren. De la vecini au aflat ulterior că pârâții au schimbat încuietorile și la imobilul lor, motivând că este terenul lor. Deși în nenumărate ori au încercat să ajungă la o înțelegere, procedând chiar și la o invitație la mediere, pârâții au refuzat de a da curs invitației și de a ajunge la stingerea conflictului pe cale amiabilă. Mai arată reclamanții că în imobilul proprietate personală se află o . bunuri, grădină cu 150 de specii de flori precum și barcă cu motor și pentru a preîntâmpina o pagubă iminentă, deținând bunuri de o valoarea însemnată și acte aflate în imobil cât și pe teren, sunt necesare măsuri urgente și cu caracter vremelnic.
În drept au fost invocate prev. art.581-582 Noul Cod procedură civilă.
Pârâții, deși legal citați, nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au administrat proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr. 4696/18.10.2012, Judecătoria B. a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
P. contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3115 din 21 noiembrie 2006 la BNP E. P. (f.15-17), reclamanții au înstrăinat pârâților o suprafață de teren de 300,01 mp situat în ., județul I., teren pe care aceștia susțin că au edificat o casă de vacanță, un garaj pentru mașină și un garaj pentru barcă fără autorizație de construcție, acestea reprezentând imobilele în care reclamanții solicită să li se permită accesul și obligarea pârâților în acest sens, pe calea ordonanței președințiale.
P. acțiunea de fond ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B. reclamanții au solicitat să se constate că pe terenul mai sus menționat au construit o casă în regim propriu, fără autorizație de construcție încă din anul 2005.
Raportând situația de fapt reținută la dispozițiile de drept aplicabile instanța reține că potrivit dispoz. art. 581 Codul de procedură civilă, pe calea ordonanței președințiale, instanța poate dispune luarea unor măsuri cu caracter vremelnic a căror urgență este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor interese legitime.
În consecință, pentru a fi admisă o astfel de cerere, trebuie să îndeplinească cumulativ condiția urgenței, vremelniciei și a neprejudecării fondului cauzei. În situația în care, chiar și numai una dintre aceste condiții nu se verifică în speță, atunci cererea se va respinge.
Din analiza actelor dosarului, instanța apreciază că în cauză se verifică numai primele două condiții, urgența și vremelnicia, în schimb aparența de drept nefuncționând în favoarea reclamanților.
Astfel, în ceea ce privește urgența, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 581 alin. 1 C.pr.civ. trebuie să fie verificată în cauză una dintre cele trei situații prevăzute de lege, respectiv: „pentru pastrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere”, „pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara” precum și „pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Reclamanții se încadrează în prima ipoteză ce își găsește aplicabilitate în cauză respectiv „pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere”, fiind forma de exercitare a atributului uzus în ce privește dreptul de proprietate asupra construcției pe care îl invocă.
Relativ la caracterul vremelnic al măsurii, instanța reține că este îndeplinită și această condiție întrucât reclamanta solicită luarea măsurii până la soluționarea acțiunii de fond ce se află pe rolul Judecătoriei B.. P. urmare, în cazul admiterii cererii măsura ce s-ar dispune ar avea caracter provizoriu, fiind limitată în timp până la rezolvarea în fond a litigiului.
În schimb condiția neprejudecării fondului nu este îndeplinită dat fiind că aparența dreptului nu funcționează în favoarea reclamanților, din analiza sumară a probelor rezultând că aceștia nu mai sunt proprietarii terenului pe care se află construcția, că nu le-a fost recunoscută calitatea de constructori de bună credință, că nu dețin un drept de superficie asupra imobilului casă și teren și niciun alt titlu care să le asigure dreptul de folosință asupra acestuia.
A dispune obligarea pârâților la permiterea accesului în acest imobil ar echivala cu recunoașterea uneia dintre situațiile anterior menționate ceea ce presupune antamarea fondului cauzei, respectiv chiar analizarea calității de constructori de buna credință. P. urmare, procedura ordonanței președințiale nu este compatibilă cu o astfel de analiză.
Împotriva sentinței civile nr. 4696/18.10.2012, au formulat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței civile și pe cale de consecință rejudecând fondul să se admită acțiunea.
În motivarea recursului, recurenții reclamanți au arătat că instanța a analizat corect primele două condiții în ceea ce privește urgența, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara asupra construcției cît și a bunurilor aflate.
În ceea ce privește a treia condiție a neprejudicierii fondului, recurenții au arătat că și această condiție este îndeplinită, având în vedere că pârâții sunt proprietari și pe acest teren doar prin simulația unui contract de vânzare cumpărare, dacă ar fi fost valabil încheiat ar fi trebuit înstrăinate și drumurile de servitute, respectiv cotele de 23,69% cu destinație de drum de acces, așa cum s-a preluat nefiind posibilă . cumpărat de pârâți.
Recurenții reclamanți au arătat că prin accesul provizoriu în imobil nu vor putea prejudicia fonful însă pot împiedica pieirea bunului și a bunurilor personale, prin înstrăinarea de către pârâți a terenului cu toate bunurile aflate în incinta sa.
Recurenții reclamanți au arătat că până în prezent au cunoștință doar de o parte din abuzul creat de pârâți, distrugerea camerelor de supraveghere, distrugerea bărcii prin conservare, distrugerea grădinii. P. respingerea permiterii accesului în imobil pârâții își pot pune în aplicare reaua credință de distrugere, înstrăinare sau pierire a bunului fără a avea posibilitatea de a lua măsuri.
Deși legal citați cu copia motivelor de recurs, intimații pârâți nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin raportare la motivele invocate în cuprinsul cererii și sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 304 ind. 1 C. pr. civ., tribunalul constată următoarele:
P. motivele de recurs, recurenții critică hotărârea primei instanțe pe aspecte de nelegalitate și de temeinicie în privința modului în care instanța de fond a apreciat probatoriul în cauză.
Tribunalul reține în fapt că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța să li se permită accesul pe terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 300,01 m.p. situat în ., județul I., și în construcția proprietate personală edificată de reclamanți pe acest teren, fără autorizație de construcție.
Potrivit art. 581 alin. 1 C. pr. civ., instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Textul de lege enunțat stabilește două dintre condițiile de admisibilitate a unei cereri de ordonanță președințială, anume urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, precum și că, din această din urmă condiție, decurge o a treia condiție de admisibilitate, anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul cauzei.
Prima condiție ce justifică folosirea ordonanței președințiale este urgența, care urmează a fi apreciată de către instanță în concret, în raport de circumstanțele obiective ale cauzei, criteriile obiective fiind irelevante. În speță această condiție este îndeplinită având în vedere că din materialul probator administrat în cauză reiese faptul că recurenții – reclamanți au depozitate o . bunuri mobile în imobilul situat în ., județul I., de a căror folosință sunt lipsiți în prezent.
A doua condiție de admisibilitate este ca măsura luată de instanță să fie vremelnică. Pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți. O obligație de a face nu poate fi dispusă prin ordonanță președințială decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în acest fel se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate. În același timp, măsurile luate pe calea ordonanței președințiale sunt limitate în timp, până la rezolvarea în fond a litigiului, chiar dacă în hotărârea pronunțată nu se face nicio mențiune în acest sens. În cauză este îndeplinită și această condiție, având în vedere că prin cererea formulată se solicită a se permite temporar accesul pe imobilul teren și construcție.
Cea de-a treia condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale este ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului. Această condiție decurge atât din condiția referitoare la caracterul vremelnic al măsurii ce urmează a fi dispusă, cât și din prevederea legală conform căreia ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când există judecată asupra fondului. În speță, cercetând aparența dreptului, tribunalul constată că acesta nu funcționează în favoarea recurenților – reclamanți. În acest sens, tribunalul reține că prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat cu nr. 3115/21.11.2006 recurenții – reclamanți au înstrăinat pârâților imobilul – teren în suprafață de 300,01 m.p. situat în ., județul I., tarlaua 4, ., reclamanții nu mai sunt titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului pe care a fost edificat construcția și nici nu le-a fost recunoscut încă dreptul de proprietate ori un alt drept real sau de creanță asupra acesteia. De altfel, chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată se arată faptul că recurenții - reclamanți au solicitat Judecătoriei B. să constate că au edificat fără autorizație de construcție imobilul menționat mai sus, cauza având primul termen de judecată la data de 16.05.2013.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, tribunalul constată că nu sunt întrunite în mod cumulativ cele trei condiții de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, prevăzute de art. 581 alin. 1 C. pr. civ., prima instanță pronunțând o soluție legală și temeinică.
P. urmare, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ., cererea de recurs va fi respinsă ca nefondată
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți V. P. și V. V. împotriva sentinței civile nr.4696/18.10.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. P. și B. R. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2012.
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. C. S.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.21.12..2012
Red. Jud: M.E./2exemplare
Jud.fond :C. R. E. - Jud.B.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 880/2012. Tribunalul ILFOV | Uzucapiune. Decizia nr. 154/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
