Obligaţie de a face. Decizia nr. 55/2016. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 55/2016 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 55/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBILF:2016:008._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE NR. 55 R
Ședința publică de la 26 ianuarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR D. I.
JUDECĂTOR M. E.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenții D. R. - F., D. M. – C. împotriva sentinței civile nr. 1015/30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. N. - C., C. M., chemații în garanție R. I. E., R. T., în cauza având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 12.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 19.01.2016, apoi la 26.01.2016, când în aceeași compunere a decis următoarele.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva împotriva sentinței civile nr. 1015/30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 30.03.2010, ulterior precizată, reclamanții D. R. F. și D. M. C. au chemat în judecată pârâții C. N. C. și C. M. solicitând instanței obligarea pârâților la a respecta servitutea de trecere constituită asupra imobilului acestora (L. 1/5) în favoarea imobilului reclamanților (L. 4 și L. 1/4), în sensul de a lăsa liber accesul înspre și dinspre Lotul 1/5 înspre . ridica trotuarul edificat pe Lotul 1/5 în data de 20.03.2010 fără autorizație de construire, de a ridica fosa septică realizată pe Lotul 1/5 fără autorizație de construire, de a ridica porțile metalice edificate la capetele Lotului 1/5 (atât înspre . spre Lotul 1/4) ridicate, de asemenea, fără autorizație de construire, obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a servituții reclamanților, începând din data de 20.05.2010 și până la lăsarea pe deplin liberă a Lotului 1/5, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2134/19.10.2004 de BNP ”AEQUO” au cumpărat de la numiții R. I. E. și R. T. două loturi de teren, unul în continuarea altuia, denumite nr.4 și nr.1/4, conform actului de lotizare autentificat sub nr.1098/23.07.2004 de BNP ”AEQUO”.
Conform contractului, în favoarea terenului mai sus menționat este constituit un drept de servitute de trecere asupra terenului lot 1/5, proprietatea pârâților C. N. C. și C. M..
Cu toate acestea pârâții au încălcat dreptul de servitute obstrucționând accesul înspre și dinspre proprietatea reclamanților, ridicând porți care sunt încuiate cu lacăt, fiind turnat un trotuar ca îngustează calea de acces și construind tot de fondul aservit o fosă septică, toate acestea fără a avea autorizație de construire.
În drept, acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art.969 și art.576 și urm. C.civ..
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar un set de înscrisuri privind situația de fapt mai sus expusă.
Pârâții C. N. C. și C. M., legal citați, au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, ulterior precizată, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată iar pe cale reconvențională solicită obligarea reclamanților-pârâți să asigure porțile de acces existente înspre/dinspre . ori de câte ori este folosită, poarta neasigurată cu încuietori, existentă la limita loturilor de teren 5, 5/1 și 4, 4/1, să contribuie proporțional la amenajarea Lotului 1/5, să achite, cu titlu de despăgubiri pentru servitutea de trecere, suma de 0,75 euro/mp/lună pentru pagubele pricinuite prin lipsa de folosință a terenului, să lase liberă trecerea pe lotul 1/4 înspre și dinspre . de a nu bloca trecerea cu diverse obstacole, să respecte dreptul subsemnaților la viața intimă, privată și de familie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâții-reclamanți arată că între părți a existat o înțelegere cu privire la modul de exercitare a servituții de trecere, care, în prezent, nu mai este recunoscută de reclamanții-pârâți.
Având în vedere că nu există o obligație scrisă sau verbală în sensul că dreptul de servitute este gratuit, solicită obligarea reclamanților-pârâți să contribuie proporțional la amenajarea Lotului 1/5, și să achite, cu titlu de despăgubiri pentru servitutea de trecere, suma de 0,75 euro/mp/lună pentru pagubele pricinuite prin lipsa de folosință a terenului.
Mai arată că toate lucrările de amenajare a ternului au fost făcute în baza unei autorizații de construire.
În drept, cererea reconvențională se întemeiază pe dispozițiile art.969 și art.576 și urm. C.civ..
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar un set de înscrisuri privind situația de fapt mai sus expusă.
La termenul de judecată din data de 14.04.2011 reclamanții-pârâți D. R. F. și D. M. C. au formulat cerere de chemare în garanție a numiților R. I. E. și R. T. solicitând obligarea acestora la plata către pârâții-reclamanți a despăgubirilor solicitate.
În drept cererea se întemeiază pe dispozițiile art.60-63 C.pr.civ., art.1.337 și urm. C.civ..
Chemații în garanție, legal citați, au formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere că la momentul lotizării proprietății lor, și, ulterior, înstrăinării către familiile D. și C. s-a stabilit ca servituțile instituite reciproc să fie gratuite.
În probatoriu, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba testimonială (fiind audiați martorii B. L., G. E., M. C. S. și C. P.) și proba cu expertiză topo, raportul de expertiză fiind efectuat de expertul P. I..
Prin sentința civilă nr. 1015/30.01.2014 instanța de fond respinge acțiunea precizată, ca neîntemeiată, respinge cererea reconvențională precizată ca neîntemeiată, respinge cererea de chemare în garanție, formulată de reclamanții-pârâți în contradictoriu cu numiții R. I. E. și R. T., ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că reclamanții-pârâți, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2134/19.10.2004 de BNP ”AEQUO”, au cumpărat de la numiții R. I. E. și R. T. două loturi de teren, unul în continuarea altuia, denumite nr.4 și nr.1/4, conform actului de lotizare autentificat sub nr.1098/23.07.2004 de BNP ”AEQUO”.
Conform contractului, în favoarea terenului mai sus menționat este constituit un drept de servitute de trecere asupra terenului lot 1/5, proprietatea pârâților C. N. C. și C. M., cu titlu gratuit.
De asemenea, reclamanții-pârâți se obligă să respecte dreptul de servitute al celorlalți proprietari, instituit tot cu titlu gratuit.
Conform raportului de expertiză efectuat de expertul P. I. rezultă că pârâți-reclamanții nu au îngreunat dreptul reclamanților-pârâți în exercitarea dreptului de servitute de trecere al acestora, iar lucrările realizate au fost efectuate în baza Autorizației de construire nr.183/18.05.2011, a Certificatului de urbanism nr.452/24.06.2010 și a Procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, acte emise de Primăria or. B..
Din celelalte probe administrate nu a rezultat că pârâții-reclamanții împiedică accesul reclamanților-pârâți prin construirea porților, având în vedere că acestea nu sunt încuiate, ci doar închise, putând fi deschise fără efort de orice persoană care dorește să intre pe proprietate.
Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că toate servituțile constituite de proprietarul inițial al terenului, respectiv chemații în garanție, sunt cu titlu gratuit, instanța urmează respinge ca neîntemeiate atât cererea de chemare în judecată precizată cât și cererea reconvențională precizată ca neîntemeiate, neexistând între părți o obligație contractuală în privința amenajării servituții, conform art.630-632 C.civ..
Având în vedere caracterul accesoriu al cererii de chemare în garanție față de cererile principale, instanța în baza principiului accesorium sequitur principale, respinge și cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată, întrucât are aceeași soartă cu cererea principală.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 24.11.2014, sub nr._ .
În ședința publică din 20.10.2015 tribunalul a calificat calea de atac incidentă în cauză ca fiind recurs.
Au solicitat recurenții, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței de fond, trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru rejudecare.
În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.
Arată recurenții că hotărârea de fond este nulă deoarece este nemotivată/insuficient motivată și nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind incidente disp. art. 261 c.p.c.
Încheierea de dezbateri din data de 16.01.2014 și încheierea de amânare a pronunțării din data de 23.01.2014 sunt lovite de nulitate întrucât nu sunt semnate de grefierul de ședință fiind incidente disp. art. 261 al.1 pvt.8 c.p.c. și ale art. 147 c.p.c.
Instanța fondului nu a pus în discuția părților și nici nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților din prezenta cauză, pe capătul 3 din cererea reconvențională.
Prin încheierea de ședință din 16.01.2014 instanța de fond respinge în mod greșit obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, încălcând astfel dreptul la apărare.
Prin încheierea de ședință de la 08.04.2011 instanța de fond respinge proba cu interogatoriu, nemotivând în drept acest aspect, ceea de face ca hotărârea să fie netemeinică și nelegală.
În mod greșit, judecătorul fondului a analizat un singur mijloc de probă și anume expertiza topografică și nu a analizat toate probele administrate, respectiv: declarațiile martorilor, toate înscrisurile depuse de recurenții din prezenta cauză, nu a analizat și nu a răspuns tuturor capetelor de cerere formulate prin acțiunea precizată.
Învederează recurenții și greșita soluționare a cauzei pe fond arătând că încălcarea dreptului de servitute este evidentă și a fost săvârșită cu intenție astfel: construirea de către intimați a celor două porți metalice și îngustarea drumului de servitute prin edificarea de borduri și plantarea de viță-de-vie, porțile metalice edificate la capetele Lotului 1/5 sunt construite fără autorizație de construire, recurenții din prezenta cauză nu au fost niciodată de acord cu edificarea porților metalice, fosă septică, borduri, etc., accesul pietonal și cu mașina pe drumul de servitute este împiedicat și de existența câinilor proprietatea familiei C., care sunt lăsați liberi și nesupravegheați.
Mai arată recurenții că hotărârea fondului este nelegală și netemeinică și datorită faptului că între considerentele sentinței de fond și dispozitiv există contradicție astfel: în considerentele sentinței recurate instanța a reținut că dreptul de servitute al recurenților din prezenta cauză este constatat prin contract de vânzare-cumpărare iar în dispozitiv, deși constată existența dreptului de servitute de trecere, respinge acțiunea precizată, ca neîntemeiată.
În drept au fost invocate disp. art. 304 ind.1 și 304 pct.5,7, art. 274 c.p.c.
În susținere au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Legal citați, intimații și chemații în garanție nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința civilă recurată prin raportare la motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
1. Cu privire la motivul de recurs vizând nemotivarea sentinței civile recurate, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea poate fi casată atunci când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă. Iar, conform art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților anume prevăzute de lege, vătămarea se presupune până la proba contrarie.
În plus, în condițiile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Astfel, tribunalul apreciază că reglementarea art. 261 Cod procedură civilă reprezintă o componentă esențială a ideii de justiție, a asigurării autorității de lucru judecat și a ocrotirii drepturilor procesuale ale părților, ca element fundamental al statului de drept. Nemotivarea hotărârii are drept consecință privarea părților de posibilitatea concretă de a-și formula apărări în calea de atac, neputându-se stabili dacă considerentele pe care le cuprinde sunt cele care fundamentează soluția pronunțată, împiedicând, astfel, și instanța de control judiciar de a realiza cenzura hotărârii.
Considerentele sau motivareareprezintă opera judecătorului și trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă. În această parte a hotărârii, judecătorul are obligația de a demonstra în scris soluția dată fiecărui capăt de cerere, să motiveze de ce a admis susținerile uneia dintre părți și le-a respins pe ale celeilalte, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare. Judecătorul nu trebuie să răspundă la simplele argumente invocate de părți, dacă pretențiile sunt motivate pe alte considerații, el având obligația de a răspunde numai la capetele de cerere formulate. Cu toate acestea, motivarea trebuie să conțină o expunere a tuturor susținerilor și obiecțiilor părților și să nu se transforme într-o manieră comodă de argumentare. În plus, motivarea trebuie să fie concludentă cauzei, dezvoltările străine cauzei fiind inutile, trebuie să fie clară și fără echivoc.
Raportând aceste considerente la împrejurarea existenței în dosarul de fond a sentinței civile a cărei recurare se cere, tribunalul reține că sentința civilă recurată respectă exigențele anterior evocate, întrucât prima instanță a motivat soluția pronunțată și s-a raportat la întregul material administrat la dosarul cauzei.
Chiar dacă motivarea primei instanțe nu este exhaustivă, tribunalul reține că aceasta este suficientă în ce privește dezlegarea dată tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită, permițând atât părților de a cunoaște care au fost considerentele ce sprijină soluția pronunțată de prima instanță, cât și instanței de control judiciar să exercite controlul de legalitate și temeinicie asupra acesteia.
Prin urmare, se va respinge acest motiv de recurs ca nefondat.
2. Referitor la motivul de recurs vizând nesemnarea încheierii de dezbateri și a încheierilor de amânare a pronunțării de către grefier, tribunalul urmează a-l respinge ca nefondat reținând că exigența instituită de art. 261 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. referitoare la semnătura grefierului este prevăzută sub sancțiunea nulității virtuale, ceea ce presupune necesarmente dovedirea de către partea care invocă nulitatea a producerii unei vătămări.
Cercetând dosarul cauzei sub acest aspect, se reține de către tribunal că recurenții nu au invocat și nici dovedit producerea vreunei vătămări ca urmare a nesemnării de către grefier a încheierii de dezbateri și a încheierilor de amânare a pronunțării, în cauză nefiind incidentă o cauză de nulitate necondiționată de vătămare.
Prin urmare, tribunalul va respinge ca nefondat acest motiv de recurs.
3. În ceea ce privește motivul de recurs vizând nepronunțarea primei instanțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a recurenților pe capătul trei din cererea reconvențională, tribunalul reține, de asemenea, caracterul neîntemeiat al acestuia, urmând a-l respinge.
Sub acest aspect se constată că cererea reconvențională a fost respinsă de prima instanță, iar pârâții reclamanți nu au înțeles să critice soluția dată, aceasta intrând în puterea de lucru judecat, astfel încât nefiind vătămați în niciun fel prin hotărârea pronunțată asupra cererii reconvenționale, recurenții nu justifică interesul în susținerea acestui motiv de recurs.
Orice demers procedural trebuie să fie justificat de un interes, în sens de folos practic urmărit prin apelarea la el. Or, în cauză, recurenții nu au făcut o asemenea dovadă.
4. Referitor la motivul de recurs vizând greșita respingere a probei cu interogatoriul pârâților-reclamanți, tribunalul reține caracterul neîntemeiat al acestuia, urmând a-l respinge în consecință, reținând că, raportat la tezele probatorii urmărite de recurenți, acest mijloc de probă nu era nici pertinent și nici concludent soluționării cauzei.
Împrejurările ce doreau recurenții a fi dovedite cu interogatoriul pârâților-reclamanți nu puteau fi dovedite cu acest mijloc de probă, susținerile și apărările fiecărei părți fiind deja expuse prin cererile și întâmpinările formulate în cauză, precum și prin înscrisurile administrate la dosar. Numai un mijloc tehnic de probă era util în dezlegarea cauzei și nicidecum un mijloc de probă în care părțile și-ar fi reluat susținerile din cuprinsul cererilor elaborate pe care le-au formulat în cauză.
5. În ceea ce privește motivul de recurs vizând greșita respingere de către prima instanță a obiecțiunilor la raportul de expertiză, tribunalul reține, de asemenea, caracterul nefondat al acestuia.
În acest sens, se reține că majoritatea obiecțiunilor formulate de reclamanții-pârâți nu se circumscriu atribuțiilor expertului tehnic desemnat în cauză, acesta având competențe exclusiv de a se pronunța asupra unor aspecte ce vizează situația de fapt dedusă judecății. Existența unor autorizații de construire, a izvorului servituții sunt împrejurări ce urmează a fi eventual analizate de instanță, în măsura în care acestea sunt relevante în cauză, iar nu de către expertul tehnic.
În ceea ce privește restul obiecțiunilor, tribunalul le apreciază, de asemenea, ca nefondate, reținând că din cuprinsul raportului de expertiză rezultă cu prisosință și cu claritate răspunsurile expertului la obiectivele încuviințate.
Împrejurarea că recurenții sunt nemulțumiți de răspunsurile expertului nu pot fundamenta alte demersuri procesuale ale acestora, ci instanța, în procesul de apreciere a întregului material probator administrat la dosar, urmează să delibereze asupra pertinenței și concludenței fiecărui mijloc de probă administrat la dosar, atât individual, cât și coroborate fiecare unele cu altele.
Prin urmare, acest motiv de recurs urmează a fi respins ca nefondat.
6. Privitor la motivul de recurs vizând greșita soluționare a cauzei pe fond, tribunalul reține următoarele:
Astfel, pe capetele de cerere având ca obiect lăsarea accesului liber înspre și dinspre lotul 1/5 spre . porților metalice, tribunalul reține, din cuprinsul raportului de expertiză efectuat de expert P. I., că intimații au împrejmuit drumul de acces cu două porți, una în partea de nord-est spre . de-a doua în partea de sud-vest spre familia D. și un zid în partea de nord-est, porțile fiind edificate pentru protecție, fiind descuiate. A mai precizat expertul că drumul de servitute mai este protejat și de o a treia poartă culisabilă, precizând că toate cele trei porți nu au cum să fie încuiate întrucât nu au butuc, nici sistem de închidere automatizată și nici interfon, iar poarta de la . timpul deschisă fiind fixată prin țăruși metalici.
Împrejurarea edificării de către intimați a porților cu sau fără autorizație de construire nu prezintă relevanță pentru cauza de față, o eventuală nesocotire de către aceștia a dispozițiilor legale în materie administrativă urmând a conduce la activarea altor eventuale mecanisme de constrângere, însă în niciun caz la măsura ridicării porților. Relevant pentru cauza de față este să se stabilească dacă pârâții nesocotesc sau nu dreptul de servitute stabilit în favoarea reclamanților. Or, edificarea de către intimați a unor porți în scop de protecție, care nu obstrucționează în niciun fel accesul recurenților pe drumul de trecere nu poate reprezenta o încălcare a dreptului recurenților. Faptul că pentru accesul pe drumul de servitute, recurenții sunt stingheriți de aceste porți, fiind obligați să coboare de fiecare dată din mașină pentru a deschide, respectiv închide porțile, nu conduce tribunalul la o altă soluție, exercitarea dreptului de servitute trebuind a fi făcută de proprietarii locului înfundat cu cele mai mici prejudicii aduse proprietarului fondului dominat, astfel încât să se realizeze un echilibru între drepturile și interesele părților aflate în conflict.
Prin urmare, nu se justifică măsura ridicării porților edificate de intimați.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea ridicării trotuarului de pe lotul 1/5 care îngustează drumul, tribunalul reține din cuprinsul raportului de expertiză efectuat de expert P. I., că intimații au betonat drumul de servitute, iar prin această operațiune nu s-a obstrucționat calea de acces, ci din contră s-a lărgit de la 4,04 ml. La 5,55 ml., micșorându-se, astfel, fondul intimaților.
Legat de capătul de cerere privind ridicarea fosei septice realizată de intimați pe lotul 1/5, tribunalul reține din cuprinsul raportului de expertiză efectuat de expert P. I., că intimații au edificat la nivelul solului un bazin vidanjabil, însă drumul de acces nu este afectat, întrucât accesul la fosă se face prin două capace carosabile.
Mai reține tribunalul și declarațiile de martori, care sunt în sensul că reclamanții nu sunt obstrucționați în folosirea drumului de servitute.
Pentru aceste considerente, tribunalul reține că prima instanță a apreciat în mod corect întregul material probator administrat la dosarul cauzei, pronunțând o soluție legală și temeinică sub acest aspect, reclamanții nedovedind încălcarea de către pârâți a dreptului de servitute de trecere, deși sarcina probei le revenea.
Prin urmare, și acest de recurs urmează a fi respins.
7. Referitor la motivul de recurs vizând existența unor contradicții între considerentele și dispozitivul sentinței civile recurate, tribunalul reține următoarele:
Împrejurarea că în considerentele sentinței civile s-a reținut de către prima instanță că reclamanții sunt titularii unui drept de servitute, iar în dispozitiv cererea se respinge în totalitate, inclusiv cu privire la capătul de cerere având ca obiect stabilirea că reclamanții sunt titularii unui asemenea drept asupra lotului 1/5 nu înseamnă, în opinia tribunalului, existența unor contradicții între considerentele și dispozitivul sentinței civile recurate.
Astfel, pentru admiterea capătului de cerere având ca obiect stabilirea că reclamanții sunt titularii unui drept de servitute de trecere asupra lotului 1/5 era necesar a se dovedi că pârâții nu respectă acest drept, o astfel de solicitare fiind condiționată de justificarea săvârșirii unei fapte ilicite de către pârâți. O asemenea cerere are natura juridică a unei acțiuni în constatare, care, ca orice alt demers judiciar, trebuie să fie circumscrisă unui interes procesual. Reclamanții sunt titularii unui drept de servitute asupra lotului 1/5, iar o acțiune în constatare se justifică numai în măsura în care se solicită să se constate existența sau inexistența unui drept care se află într-o stare de incertitudine, deși nu a fost încălcat. În cauză, însă, o astfel de stare de incertitudine juridică cu privire la existența dreptului de servitute nu există, motiv pentru care soluția primei instanțe de respingere în tot a cererii de chemare în judecată este întemeiată.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, în condițiile art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., tribunalul va respinge cererea recurenților de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții D. R. - F., D. M. – C., în contradictoriu cu intimații C. N. - C., C. M., chemații în garanție R. I. E., R. T., ca nefondat.
Respinge cererea recurenților de obligare la plata cheltuielilor de judecată a intimaților ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 ianuarie 2016.
Președinte, E. M. O. | Judecător, D. I. | Judecător, M. E. |
Grefier, C. D. |
Red. jud. E.M.
Thn. red. gr. C.D./2 ex./ 02 februarie 2016
Red. jud. fond V. B. M./Judecătoria Cornetu
| ← Anulare act. Decizia nr. 165/2016. Tribunalul ILFOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1180/2015. Tribunalul ILFOV → |
|---|
