Rezoluţiune contract. Sentința nr. 986/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 986/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 09-10-2012 în dosarul nr. 115/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.10.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: C. S.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta Ș. L. M. împotriva sentinței civile nr.986/16.03.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. V. și S. C., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta reclamantă reprezentată de apărător ales și intimații pârâți reprezentați de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la data de 05.10.2012, intimații au depus la dosar întâmpinare în două exemplare, după care,
Tribunalul comunică recurentei un exemplar al întâmpinării depuse de intimați și pune în discuția părților calificarea căi de atac.
Recurenta prin apărător, arată că lasă la aprecierea instanței calificarea căii de atac.
Intimații prin apărător, solicită instanței calificarea căii de atac ca fiind apel față de obiectul cererii respectiv rezoluțiunea antecontractului capăt evaluat la 119.506 lei și pretenții respectiv dublul arvunei evaluat la 239.013 lei.
TRIBUNALUL
Față de obiectul cererii de chemare în judecată și având în vedere disp. 282 indice 1 C. Pr. Civ. potrivit cărora nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, asupra acțiunilor posesorii, acțiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă și luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale și în alte cazuri prevăzute de lege,va califica calea de atac ca fiind apel.
DISPUNE
Califică calea de atac ca fiind apel.
Dispune introducerea dosarului la sfârșitul listei de apeluri
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.10.2012
Președinte Judecător Judecător Grefier
M. E. A. DumitrescuCodruța S. L. I.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.115A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.10.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta Ș. L. M. împotriva sentinței civile nr.986/16.03.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. V. și S. C., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta reclamantă reprezentată de apărător ales și intimații pârâți reprezentați de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau excepții de invocat Tribunalul acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Apelanta prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiza tehnică în domeniul construcții, acesta fiind și unul din motivele de recurs întrucât este util soluționării cauzei să facă dovada faptului că intimații nu au îndeplinit obligația de finalizare la cheie a apartamentului și îndeplinirea obligațiilor privind formalitățile de vânzare.
Constatând că proba cu înscrisuri este utilă, pertinentă și concludentă putând duce la dezlegarea pricinii în temeiul disp. art. 167 C. pr. Civ. o încuviințează.
Tribunalul respinge ca neîntemeiată proba cu expertiza tehnică de specialitate solicitată de apelantă.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Apelanta prin apărător solicită admiterea apelului și modificarea sentinței civile în sensul admiterii cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare încheiat între apelanți și intimați din culpa intimaților și obligarea acestora la restituirea dublului arvunei respectiv suma de_ euro. Arată că din probele administrate rezultă că intimații nu au depus înscrisurile necesare pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare iar la dosar s-a depus contractul de ipotecă încheiat între intimați și Credite Europe Bank Romania SA din care rezultă că asupra imobilului s-a instituit o ipotecă de gradul I cu interdicție de vânzare. Arată că și-a îndeplinit obligația de a obține arvuna până la data de 31.12.2008, însă așa din contractul de ipotecă și adresa emisă de Credite Europe Bank Romania SA la un an după încheierea contractului rezultă că promitenții vânzători nu și-au îndeplinit obligația contractuală fapt ce creează prezumția îndeplinirii disp. art. 1075 și 1320 C. Civil care stau la baza admiterii cererii de chemare în judecată. Intimații au depus la dosar adresa din data de 01.02.2011 prin care solicită băncii emiterea unei adeverințe sau exprimarea acordului privind ridicarea interdicției de înstrăinare a imobilului. Arată că nici la acest moment imobilul nu poate fi înstrăinat. Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații prin apărător, solicită admiterea apelului. Arată că nu s-a făcut dovada culpei contractuale. S-a făcut dovada faptului că a fost notificată apelanta să se prezinte la notariat pentru încheierea contractului. S-a mai arătat că în contract exista o clauză conform căreia termenul de predare se putea prelungi cu trei luni dacă existau condiții meteo nefavorabile și s-a depus la dosar adresa Institutului Național de Meteorologie din care rezultă că în acea perioadă erau temperaturi sub 0 grade celsius și nu se puteau efectua lucrări. Prin procesul verbal de autorecepție s-a demonstrat faptul că apartamentul a fost finalizat în termenul contractual și s-a depus la dosar nota dirigintelui de șantier prin care s-au sistat lucrările. Arată că în acel complex rezidențial, proprietatea intimaților sunt 12 blocuri finalizate cu credit de investiții prin instituirea unei ipotecii inițial pe teren și ulterior pe construcție. Toate apartamentele au fost finalizate după această procedură și vândute în anul 2009 către diverse persoane fizice. Arată că banca putea să-și dea oricând acordul pentru înstrăinare și s-a depus în fața instanței un acord exemplificativ. În cazul de față la momentul martie 2009 nu se putea solicita un acord de vânzare întrucât apelanta a spus că nu poate contracta un credit pentru restul de sumă de 79.000 euro. În fața primei instanțe, apelanta a susținut că nu a intenționat să contracteze un credit pentru suma de 79.000 euro și că dispune la momentul martie 2009 de această sumă însă nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens. Arată că în speță nu se poate pune problema rezluțiounii întrucât nu s-a notificat încetarea contractului și nici nu s-a făcut dovada culpei contractuale. Arată că nu solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL,
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Sectorului 6 la data de 11.11.2009 sub nr._/303/2009 reclamanta S. L.-M. a chemat in judecata pe paratii S. V. si S. C. solicitand instantei sa dispuna rezolutiunea ante-contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.882/29.05.2008, obligarea paratilor sa-I restituie dublu sumei pe care a primit-o cu titlu de arvuna si anume 53.114,00 Euro,cu cheltuieli de judecata.
In motivare reclamanta arata ca la data 29.05.2008 a incheiat un ante-contract de vanzare-cumparare cu paratul S. V. care a semnat in nume propiu si ca mandatar pentru S. C. prin care acesta se oblige sa-I vanda cel mai tarziu pana la dat de 31.12.2008 apartamentul nr.7A situat in orasul B. ,jud.I., impreuna cu o cota indiviza din partile si dependintele commune ale imobilului si cota-parte indiviza corespunzatoare din terenul aferent locuintei in suprafata totala de 1.800 m.p.
Paratii desi au primit avansul in cuantum de 26.557 Euro, nu si-au indeplinit obligatiile de a incheia actul autentic de vanzare cumparare si de a preda apartamentul la cheie impreuna cu documentatia necesara.Desi imobilul a fost construit din banii primiti ca arvuna sub pretextul ca “ nu mai sunt fonduri “ si nu se mai poate finalize lucrarea ,reclamantul a tot fost amanat ,iar cand a cerut sa I se restituie banii i-au zis sa stea linistit ca “ se va rezolva “.
In drept cererea se intemeiaza pe art. 1020 Cod Civil, art. 1075 Cod Civil, art.1012 Cod Civil, art.1320,1321 Cod Civil, 274 Cod de Procedura civila.
In dovedirea cererii reclamanta anexeaza la dosar urmatoarele inscrisuri: copie ante-contract de vanzare-cumparare nr.882/29.05.2008, schita anexa la antecontract 882/29.05.2008.
Paratul S. V. a depus la dosar intampinare solicitand instantei admiterea exceptiei necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 6 si declinarea cauzei in favoarea Judecatoriei Cornetu ; respingerea actiunii ca nefondata ;obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata .
La data de 12.02.2010 prin Sentinta Civila nr. 1253 instanta admite exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti si declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Cornetu.
La data de 30.03.2010 s-a inregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu dosarul cu nr._ .
În cursul cercetării judecătorești, la solicitarea reclamantei au fost încuviințate și s-au administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților, precum și proba cu înscrisuri pentru pârâți.
Prin sentința civilă nr. 986/16.03.2011, Judecătoria B. a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că:
Între părți s-a încheiat antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.882/29.05.2008, prin care pârâții s-au obligat să vândă reclamantei cel mai tarziu pana la dat de 31.12.2008 apartamentul nr.7A situat in orasul B. ,jud.I., impreuna cu o cota indiviza din partile si dependintele commune ale imobilului si cota-parte indiviza corespunzatoare din terenul aferent locuintei in suprafata totala de 1.800 m.p.
Din probatoriul administrat, prima instanță a reținut că nu a rezultat existența vreunui motiv de rezoluțiune a acestui contract, astfel că instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva sentinței civile nr. 986/16.03.2011, pronunțată de Judecătoria B., a formulat recurs reclamanta solicitând în principal: admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanței și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată și în subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și obligarea intimaților pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivarea recursului recurenta a arătat că sentința recurată nu conține motivele pe care se sprijină, fiind nemotivată. Potrivit art. 261 alin. 1 C. pr. Civilă, hotărârea instanței de fond trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.
A mai susținut recurenta că potrivit art. 304, pct. 7 C. pr. Civ. sentința recurată este supusă casării pentru nerespectarea pricipiului potrivit căruia hotărârea instanței de fond trebuie motivată.
Recurenta a mai arătat prin cererea de recurs faptul că în cauza Albina împotriva României și G. împotriva României, C. Europeană a Drepturilor Omului, a subliniat rolul pe care motivarea unei hotărârii îl are pentru respectarea art. 6 paragraful 1 din CEDO și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă cu cel puțin de a le aprecia.
Cel de al doilea motiv de recurs a constat în faptul că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
A susținut recurenta că în fața instanței de fond s-a solicitat efectuarea unei expertize tehnice specialitatea construcții pentru a se arata faptul că intimații pârâți nu și-au respectarea obligația contractuală de a preda apartamentul la cheie conform antecontractului de vânzare – cumpărare, în termenul convenit de părți, proba pe care instanța de fond nu a încuviințat-o. Pe lângă aspectul privind necesitatea efectuării unei expertize tehnice specialitatea construcții, din proba cu înscrisuri administrate la fondul cauzei, reiese că promitenții – vânzători nu și-au putut respecta nici obligația de obținere a tuturor avizelor, certificatelor și documentelor necesare încheierii în forma autentică a contractului de vânzare. În acest sens la dosarul de fond a fost depus contractul de ipoteca nr. 68/19.01.2009 încheiat între promitenții – vânzători și Credite Europe Bank Romania SA, contract prin care se instituia o ipoteca de ragul I în favoarea băncii, precum și o interdicție de înstrăinare, interdicție ce viza inclusiv apartamentul promis vânzării. Pornind de la obligația contractuală asumată de promitenții – vânzători, de a obține toate avizele, certificatele și documentele necesare pentru demararea formalităților de vânzare până cel mai târziu de 31.12.2008, văzând și contractul de ipotecă cu interdicție de înstrăinare încheiat la 19.01.2009, precum și adresa emisă de Credite Europe Bank Romania SA la 17.11.2009 privind acordul acesteia din urmă pentru înstrăinarea unui alt apartament (la aproape 1 an de la data la care trebuia încheiat contractul de vânzare –cumpărare în forma autentică) rezultă în mod indubitabil ca promitenții – vânzători nu și-au îndeplinit aceasta obligație contractuală în termenul stabilit, fapt ce crează cel puțin prezumția îndeplinirii cumulative a prevederilor art. 1020 coroborat cu art. 1075, art. 1320 și următoarele precum și art. 1012, vechiul Cod Civil, care stau la baza admiterii cererii de chemare în judecată.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct 7, coroborat cu art. 261 alin. 1 C. pr. Civ. și cu art. 6 paragraful 1 din CEDO și art. 304, pct. 8 C. pr. Civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 05.10.2012, intimații au solicitat calificarea căii de atac ca fiind apel, respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Privitor la calificarea căii de atac intimații au arătat că acțiunea are două capete de cerere distincte: rezluțiune antecontract, capăt de cerere evaluabil în bani conform Deciziei nr. 32 din 09.06.2008 a ICCJ – valoarea avans 26.557 euro=119.506 lei curs de referință de 4,5 lei/1 euro și pretenții – plata dublu arvună – valoare 53.114 euro = 239.013 lei la un curs de referință de 4,5 lei/1 euro și prin raportare la valoarea acestora se poate vedea că obiectul litigiului are o valoarea de peste 100.000 lei și pe care lde consecință sentința atacată este supusă apelului în temeiul art. 282/1 alin. 1 C..
Referitor la primul motiv de recurs privind nemotivarea sentinței atacate intimații au arătat prin întâmpinare că sentința este motivată în fapt și în drept, chiar dacă motivarea este succintă, aspect scuzabil prin raportare la volumul de dosare la Judecătoriei Cornetu, aspect de notorietate publică.
Referitor la al doilea motiv de recurs privind interpretarea greșită a actelor deduse judecății, intimații au arătat că nu au întârziat finalizarea construcției cu nerespectarea clauzelor antecontractului, termenul de perfectarea putând fi prelungit în mod unilateral, fără notificare, cu 90 de zile calendaristice, deci până la data de maxim 31.03.2009, în situația în care condițiile meteo vor fi nefavorabile. Această prelungire a termenului s-a realizat prin dispoziția de șantier nr. 213/31.10.2008, prin care s-a stabilit că „în perioada 04.11._09, din cauza condițiilor meteorologice se vor sista toate lucrările de construcție din blocul D1”. Condițiile meteo nefavorabile, au arătat intimații au fost dovedite cu actele depuse la dosarul primei instanțe respectiv, dispoziția de șantier nr.213/31.10.2008, răspunsul Administrației Naționale de Meteorologie nr. 258/20.01.2011 și normativele în construcții.
Au arătat intimații că în luna noiembrie 2008 au notificat-o pe recurenta reclamantă să se prezinte la biroul de vânzări pentru a ridica actele necesare vânzării cu excepția actului de dezmembrare și a încheierii de intabulare apartament dezmembrat, acte care au fost gata mai târziu, respectiv la data de 09.02.2009 și 23.02.2009. Recurenta reclamantă a refuzat să se prezinte și a solicitat denunțarea bilaterală a antecontractului, pe motiv că nu mai îndeplinește condițiile pentru contractarea unui credit pentru restul de preț. La data de 04.03.2009 recurenta reclamantă a fost notificată din nou să se prezinte cât și telefonic în numeroase rânduri în cursul lunii martie 2009, să se prezinte la notariat în vederea perfectării contractului de vânzare cumpărare, însă aceasta nu a dat curs notificărilor.
Prin întâmpinare intimații au arătat că apartamentul promis spre vânzare era complet finisat și utilat încă de la data de 27.01.2009, fapt ce rezultă din Procesul verbal de autorecepție al apartamentului în cauză din 27.01.2009, și față de aceste aspecte, s-a considerat că instanța de fond a respins ca neutilă soluționării cauzei în anul 2011, efectuarea unei expertize în construcții. În opinia intimaților expertiza era inutilă și prin raportare la prevederile antecontractului de vânzare cumpărare potrivit cărora predarea apartamentului la cheie se făcea în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, nu înainte, aspect nerealizat în speța de față.
În ceea ce privește apărările recurente – reclamante privind nerespectarea obligației de neipotecare a apartamentului, intimații au arătat că această obligația a fost înscrisă din eroare de către notar în antecontract, însă atât notarul cât și recurenta reclamantă cunoșteau faptul că toate blocurile din cartier erau/au fost construite în urma contractării unor credite de investiții de la Credit Europe Bank, ipoteca construită asupra suprafețelor de teren pe care urmau să fie construite blocurile extinzându-se și asupra blocurilor realizate de acestea.
Intimații au învederat faptul că potrivit procedurii agreate cu Credit Europe Bank, înainte de perfectarea contractului de vânzare – cumpătare, aceasta emitea un acord condiționat de ridicarea a interdicției de înstrăinare și grevare asupra apartamentului în cauză, condițiile constând în plata prețului în contul lui S. V. deschis la CEB și rambursarea parțială anticipată a creditului acordat la CE, respectiv ½ din prețul apartamentului vândut.
Intimații au arătat că acordul CEB din 17.11.2009 depus la dosarul primei instanțe, acord emis pentru un apartament din același . numai pentru exemplificare și că în luna martie 2009 nu au solicitat nici un acord de la CEB pentru apartamentul în cauză, întrucât contractul de vânzare cumpărare nu mai urma să se perfecteze, aspect comunicat chiar de recurenta reclamantă.
În opinia intimaților recurenta reclamantă nu a făcut cu nimic dovada lipsei culpei sale contractuale, nu a făcut dovada posibilității sale de achitare a restului de preț, respectiv a sumei de 79.684 euro la data de 31.03.2009, dată limită pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare. Pe fondul scăderii prețurilor apartamentelor pe piața imobiliară și a imposibilității de contractare a unui credit imobiliar, recurenta – reclamantă nu a mai vrut să mai cumpere un apartament de 2 camere cu 106.231 euro, fapt de înțeles, dar care nu a absolvă de cuplă contractuală în nerespectarea contractului de vânzare – cumpărare.
În drept au fost invocate disp. art. 115 și urm. din C. pr. Civ.
În ședința publică din data de 09.10.2012, Tribunalul a pus în discuția părților și a calificat calea de atac ca fiind apel.
În cauză Tribunalul a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și a respins proba cu expertiza tehnică de specialitate solicitată de apelanta reclamantă.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul retine că acesta este fondat, motiv pentru care în baza art. 297 C. pr. civ., va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Motivul de apel referitor la nemotivarea hotărârii primei instanțe este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 261 pct. 4 C. pr. civ. hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Analizând hotărârea atacată, tribunalul reține că aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, considerentele hotărârii primei instanțe nesatisfăcând exigențele textului de lege menționat anterior, împrejurare care este de natură să atragă nulitatea absolută și virtuală a hotărârii primei instanțe ca act de procedură.
Practic în această situație tribunalul se află în imposibilitatea obiectivă de a verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, precum și raționamentul și logica juridică avute în vedere la pronunțarea hotărârii primei instanțe.
În acest sens tribunalul relevă împrejurarea că prima instanță de fond a ignorat cu desăvârșire dispozițiile art. 261 pct. 5 C. pr. civ., precum și o jurisprudență constantă a CEDO în cauzele pronunțate împotriva României, respectiv cauzele Albina și V. I., în care Curtea a statuat faptul că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor și, întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.
Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, și Hotărârea V. der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, ., nr. 288, p. 19, paragraful 59].
Întrucât cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul primei instanțe la data de 30.03.2010, tribunalul apreciază, în temeiul art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, că în cauză sunt incidente prevederile art. 297 alin. 1 din codul de procedură civilă în vigoare la data de 30.03.2010, care permit instanței de apel să desființeze hotărârea atacată și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul în baza art. 297 C. pr. civ., va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, urmând ca prima instanță de fond să pronunțe o hotărâre motivată în baza probelor existente la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta Ș. L. M. cu domiciliul ales la C.. Av. I. C. G. în București, Calea Dorobanților nr. 170, . împotriva sentinței civile nr.986/16.03.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. V. și S. C. domiciliați în Prelungirea G. nr. 33, B., județ I., având ca obiect rezoluțiune contract.
Desființează hotărârea atacată.
Dispune trimiterea cauzei la prima instanță în vederea rejudecării.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2012.
Președinte Judecător
M. E. A. D.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-16.10.2012
Red. Jud: M.E./5ex
Jud.fond F. A.:– JudCornetu
Comunicat 3 ex.
| ← Curatelă. Decizia nr. 15/2016. Tribunalul ILFOV | Grăniţuire. Sentința nr. 3935/2012. Tribunalul ILFOV → |
|---|
