Ordin de protecţie. Decizia nr. 364/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 364/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 17-07-2013 în dosarul nr. 967/336/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.364/R
Ședința publică din 17.07.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: W. D.
JUDECĂTOR: G. B.
JUDECĂTOR: S. T. A. A.
GREFIER: R. M.
Ministerul Public reprezentat de procuror B. C. de la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este soluționarea căii de atac formulate de pârâtul Șimon I., domiciliat în V. de Jos, nr. 509, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.978 din 25.04.2013, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul Șimon I. personal și intimata Șimon O.-M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Recurentul Șimon I. întrebat fiind arată că nu s-a împăcat cu intimata.
Intimata Șimon O.-M. arată că nu s-a împăcat cu apelantul.
Instanța pune în discuție din oficiu inadmisibilitatea căii de atac a recursului raportat la obiectul cauzei și dispozițiile noului cod de procedură civilă și de asemenea, dispozițiile art. 457 alin.3 Cod procedură civilă.
Recurentul Șimon I. arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Intimata Șimon O.-M. arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentanta Ministerului Public, procuror B. C., apreciază că apelul este calea de atac corectă.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția inadmisibilității invocate din oficiu.
TRIBUNALUL
Constată că prin Sentința Civilă nr. 978 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei V. de Sus s-a admis cererea formulată de reclamanta Șimon O. M. împotriva pârâtului Șimon I. și, în consecință, în baza art. 25 și urm. din Legea nr. 217/2003 rep., s-a emis ordinul de protecție a reclamantei –petente Șimon O. M. și a copiilor minori Șimon O. T., n. 10.05.1995 și Șimon E. I., n. 25.04.2001, pârâtul Șimon I. fiind obligat, pe o perioadă de 4 luni, să nu mai folosească locuința comună și să nu vină în contact cu victimele, urmând a se muta în bucătăria de vară și să nu ia contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta și minorele.
În baza art. 192 alin. 1 C.p.p., pârâtul intimat a fost obligat să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, reprezentând onorariu avocat din oficiu, pentru av. Șimon C. M. L. din cadrul Baroului Maramureș, sumă suportată din fondul Ministerului de Justiție.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta Șimon O. M. l-a chemat în judecată pe pârâtul Șimon I. solicitând instanței emiterea unui ordin de protecție în favoarea ei și a celor doi copii minori Șimon O. T., n. 10.05.1995 și Șimon E. I., n. 25.04.2001.
În motivarea cererii petenta reclamantă a arătat că în data de 03.04.2013 în jurul orei 16,30 pârâtul împotriva căruia a introdus cerere de divorț a devenit violent, a luat un cuțit, a sărit înspre ea amenințând-o că o omoară. Fiica mai mare, prezentă la incident, a început să strige și să plângă.
Evenimente de acest gen, a mai arătat petenta, au loc tot timpul, pârâtul fiind o fire extrem de violentă, insultă, înjură și amenință cu moartea, le scoate afară din casă și pe ea și pe minore, reclamanta fiind nevoită fie să doarmă la vecini, fie să anunțe organele de poliție. Pârâtul este bolnav psihic, viața ei și a celor două minore fiind în pericol.
Pârâtul, asistat de apărător din oficiu av. Șimon C. M. L., a arătat că nu are posibilitate să locuiască în altă parte, bucătăria de vară nu este terminată, nu are condiții de locuit acolo, nu are coș de fum pentru a putea încălzi spațiul. De asemenea, a arătat că nu poate locui nici în casa tatălui lui, care se află în aceiași curte, deoarece tatăl lui nu îi permite să locuiască acolo.
Reprezentantul Ministerului Public a formulat concluzii de admitere a cererii și emitere a ordinului de protecție cu obligarea pârâtului de a locui într-un alt spațiu decât domiciliul comun al părților. Pârâtul a fost cercetat într-un dosar penal pentru comiterea infracțiunii de „loviri sau alte violențe”, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru că s-a făcut dovada lipsei de discernământ a acestuia la comiterea faptei, însă au fost sesizate organele de poliție în repetate rânduri privind actele de violență ale acestuia.
Prima instanță a reținut că Poliția V. de Jos a comunicat faptul că organele de poliție s-au deplasat în repetate rânduri la domiciliul pârâtului în urma solicitărilor soției acestuia, pe motiv că, pe fondul consumului de alcool, pârâtul provoca scandal. Pârâtul este cunoscut cu afecțiuni psihice, fiind internat în cele mai multe cazuri la Spitalul Municipal Sighetu Marmației, secția psihiatrie.
Împotriva pârâtului au fost luate măsuri legale, iar la data de 9.08.2012 a fost începută urmărirea penală împotriva acestuia în dosarul penal nr. 1066/P/2012 pentru comiterea infracțiunii „ loviri sau alte violențe”, prev. și ped. de art. 180, alin.1 C. pen., în cauză fiind propusă scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 249, alin. 1 și art. 10 alin.1 lit.e C. pr. pen. în baza prev. art. 48 C. pen.
Raportat la cele reținute, prima instanță a admis cererea reclamantei.
În cuprinsul hotărârii primei instanțe s-a menționat că recursul este calea de atac exercitabilă împotriva Sentinței Civile nr. 978 din 25 aprilie 2013.
Împotriva acestei sentințe pârâtul Șimon I. a declarat recurs, fără a-și motiva calea de atac.
Intimata Șimon O. M. a solicitat instanței respingerea recursului ca nemotivat și tardiv.
În ședința publică din data de 17.07.2013 Tribunalul a pus în discuția părților calificarea corectă a căii de atac și a invocat excepția inadmisibilității recursului formulat de recurentul pârât Șimon I..
Părțile au lăsat la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
Pronunțându-se cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, corespunzător dispozițiilor art.248 al. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul a reținut următoarele:
Cererea privind emiterea ordinului de protecție a fost formulată de reclamanta intimată Șimon O. M. și soluționată de prima instanță în temeiul prevederilor Legii nr. 217 din 22 mai 2003 republicate pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
Potrivit art. 30 al. 1 din actul normativ menționat, hotărârea prin care se dispune ordinul de protecție este supusă numai recursului, în termen de 3 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Însă, conform art. 7 al. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară”. Al. 2 al aceluiași articol prevede că „dispozițiile alin.(1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară”.
Ca atare, după . Codului de procedură civilă, la 15 februarie 2013, calea de atac exercitabilă împotriva hotărârii prin care se dispune ordinul de protecție este apelul, așa cum reiese din coroborarea prevederilor art. 7 al. 1 și 2 din Legea 76/2012 și art. 30 al. 1 din Legea 217/2003 rep., mențiunea din cuprinsul sentinței civile nr. 978 din 25 aprilie 2013 referitoare la calea de atac a recursului fiind inexactă.
Potrivit art. 457 Cod procedură civilă „(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
(2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
(3) Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege”.
Având în vedere că Sentința Civilă nr. 978 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei V. de Sus este supusă apelului, dar pârâtul Șimon I. a exercitat recursul împotriva acesteia în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, Tribunalul, în baza art. 457 al. 1 Cod procedură civilă, va admite excepția inadmisibilității recursului formulat de recurentul Șimon I. și, în consecință, îl va respinge ca atare, cu aplicarea dispozițiilor art. 457 al. 3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul Șimon I., domiciliat în V. de Jos, nr. 509, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.978 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei V. de Sus.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
W. D. G. B. S. T. A. R. M.
Red./Tehnred./G.B.
5ex.22.07.2013
Red.Judecător la fond:G. M.
| ← Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 213/2013.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 344/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
