Revendicare imobiliară. Decizia nr. 442/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 442/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 1052/336/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DC nr. 442/R/09.10.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 442/R
Ședința publică din data de 9 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: P. G.
Judecător: P. M. B.
Judecător: C. V. – Președinte Secția I civilă
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâtul D. G., domiciliat în B., ., județul Maramureș, în contra sentinței civile nr. 2790 din 06.12.2012 a Judecătoriei V. de Sus pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 25 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, 260 raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 02 octombrie 2013, iar apoi la data de 9 octombrie 2013 când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2790 din 06.12.2012 a Judecătoriei V. de Sus pronunțată în dosarul nr._ se admite acțiunea civilă intentată și completată de reclamanta T. I., domiciliată în B., ., nr. 33, județul Maramureș, împotriva pârâtului D. G.,domiciliat în B., ., județul Maramureș și în consecință obligă pe pârât să-i predea reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință, terenul situat în B., identificat de expertul topograf K. T., în anexa nr. 1, fig. A-la expertiza întocmită în cauză, respectiv suprafața de 2062 m.p., lot. 1, aliniamentele 12-25-24-13-și lot3, în suprafață de 2062 m.p., pe aliniamentele 14-22-21-20-19-18-17-16-15-14.
Obligă pe pârât să-i plătească reclamantei suma de 600 lei reprezentând contravaloarea recoltei de fân pe acest teren, în perioada 2008-2010.
Obligă pe pârât să își ridice toate construcțiile de pe terenul proprietatea reclamantei, identificat mai sus, iar în caz de refuz, autorizează pe reclamantă să le ridice pe cheltuiala pârâtului.
Obligă pe pârât să îi plătească reclamantei suma de 2500 lei cheltuieli de judecată.
Disjunge petitul reconvențional formulat de pârâtul D. G.,domiciliat în B., ., județul Maramureș, împotriva reclamantei pâr. rec. T. I., domiciliată în B., ., nr. 33, județul Maramureș, privind obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse terenului și fixează termen la data de 23 ianuarie 2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, reclamanta este proprietara celor două parcele de teren în suprafață de 2776 m.p. din locul denumit „Valea Ilei B.”, o parcelă atribuită prin lotul nr. 1 Decizia civilă nr. 80/A/2004 și o altă parcelă, devine proprietatea reclamantei în urma actului de adjudecare din data de 03.07.2006 ( fila 2-5 dosar, respectiv fila 9 dosar ).
Prin Decizia civilă nr. 80/A/2004, reclamata devine proprietara lotului nr. 1, fiind pusă în posesie prin procesul verbal din 02.12.2009 ( fila 10 dosar).
Expertul topograf, prin expertiza efectuată și completarea la aceasta, arată că, pârâtul D. G. folosește toată suprafața măsurată și găsită în teren de expert, respectiv de 6186 m.p., această suprafață se suprapune în totalitate peste toate cele trei loturi identificate și atribuite părților, prin Decizia civilă nr. 80/A/2004 a Tribunalului Maramureș .
Pârâtul invocă în apărarea sa și depune în cauză ca act de proprietate, un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată, încheiat în anul 1979, prin care ar fi cumpărat de la antecesorii reclamantei terenul identificat mai sus.
Cu privire la suprafața solicitată de reclamantă, cea de 2776 m.p. pentru fiecare lot, expertul numit în cauza de față a găsit în teren doar suprafața de 2062 m.p. din fiecare lot, ocupat de pârât.
Diferența dintre cele două suprafețe se regăsește, așa cum rezultă din anexa 1, în parcelele ce nu au fost măsurate de expert, respectiv parcelele de dincolo de vecinul D. D. P. ,terenul acestuia fiind situat între parcelele ocupate de pârât și cele rămase nemăsurate de expert.
Aceste precizări se regăsesc și în completarea nr. 1 a expertizei.
În ceea ce privește petitul obligării pârâtului la despăgubiri, instanța reține că, în cauză, reclamanta a făcut dovada faptului că de mai mulți ani pârâtul a avut folosința terenului ce face obiectul cauzei de față, martora D. A., audiată, în declarația dată în fața instanței confirmă susținerile reclamantei, mai mult și martorul D. Ș. propus de pârât, în declarația dată în fața instanței, confirmă că pârâtului deține terenul de circa 10 ani.
În ceea ce privește completarea la acțiune, instanța având în vedere mențiunile expertului topograf și declarațiile martorului D. Ș. în baza art. 494 și ur. C, civil, a admis și petitul din completarea la acțiune, acela că, pârâtul să își ridice toate construcțiile situate pe terenul reclamantei, iar în caz de refuz instanța să o autorizeze pe reclamantă să ridice construcțiile pe cheltuiala pârâtului.
Așa cum rezultă și din dosarele atașate, respectiv dosar nr. 222/2006, pârâtul cunoștea faptul că terenul pe care a construit este proprietatea pârâtei R. L., antecesoarea reclamantei, contractul de care face vorbire în cauza de față pârâtul, cel din anul 2002, în dosar de mai sus, prin Sentința civilă nr. 1294/2006, se dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare din 14.06.2002 și restabilirea situației anterioare, sentință rămasă irevocabilă prin respingerea recursului. De aici concluzia instanței este că pârâtul reclamant recurent este constructor de rea credință.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, în principal modificarea hotărârii judecătoriei în tot, iar în subsidiar casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului se susține excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, având în vedere că aceasta nu este proprietara terenului în litigiu. Actele de proprietate invocate de reclamantă sunt Decizia Civilă nr. 80/A/2004 și actul de adjudecare din 03.07.2006 întocmit de executorul judecătoresc. Decizia civilă 80/A/2004 a fost pronunțată într-un dosar care a avut ca obiect masă succesorală și partaj, ori hotărârile privind partajul nu sunt constitutive de drepturi ci doar declarative. Defuncții după care s-a dezbătut succesiunea nu au fost proprietari, ca atare nici nu puteau transmite proprietatea. Instanța nu a avut în vedere că recurentul a invocat în apărarea sa promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată cu R. L. cu privire la terenul în litigiu.
În ce privește actul de adjudecare, atâta timp cât s-a scos la licitație un bun care nu se afla în proprietatea debitorilor, nu se putea transmite dreptul de proprietate în favoarea creditoarei.
Atât decizia civilă cât și procesul verbal de adjudecare nu constituie titluri translative de proprietate.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, prin prisma tuturor criticilor aduse acesteia de către recurent, dar și din oficiu sub aspectul motivelor de ordine publica, instanța apreciază ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia pentru considerentele ce urmează.
Poziția exprimată în literatura de specialitate și practica judiciară bazată pe dispozițiile vechiului cod civil, este aceea că hotărârea de partaj întradevăr nu are caracter constitutiv ci doar un caracter declarativ, dar nici actele sub semnătură privată nu au efecte translative de proprietate, valorând, eventual, antecontract de vânzare-cumpărare.
Recurentul s-a prevalat de o promisiune de vânzare-cumpărare încheiată cu R. L., care viza terenul în litigiu, dar această promisiune a fost rezoluționată prin sentința civilă 1294/13.06.2006 a judecătoriei V. de Sus rămasă irevocabilă. Deci, fără valorificarea acestui înscris în instanță, prin pronunțarea unor hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare nu se produce efectul translativ de proprietate.
În această situație, trebuie a se reține că decizia civilă nr. 80/A/2004 a Tribunalului Maramureș de stabilire a masei succesorale și partaj, produce pe lângă efecte obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității, și efecte de opozabilitate față de terți, hotărârea fiind opozabilă și recurentului, față de acesta hotărârea opunându-se cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă (respectiv de prezumție, potrivit art. 1200 pct. 4 Cod civil). Prin apărările formulate de pârât și probele propuse de acesta nu s-a reușit înlăturarea prezumției instituită în favoarea reclamantei.
În ce privește natura juridică a actului de adjudecare, acesta este un veritabil act juridic autentic, translativ de proprietate asupra imobilului, de la debitorul-urmărit la adjudecatar.
Față de considerentele reținute, tribunalul apreciază nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind una care nu încalcă dispozițiile legale în materie, astfel că în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de D. G., domiciliat în B., ., județul Maramureș, în contra sentinței civile nr. 2790 din 06.12.2012 a Judecătoriei V. de Sus, județul Maramureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică de azi 9.10.2013.
Președinte Judecători Grefier
P. G., P. M. B., C. V., B. M.
Red./T.red C.V./03.12.2013
Ex. 2
Judecător fond: M. G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 272/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 298/2013. Tribunalul... → |
|---|
