Revendicare imobiliară. Decizia nr. 455/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 455/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 137/224/2012
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.455/R
Ședința publică din 09 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S.-T.
Judecător D. T.
Judecător D. W.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenții G. A., G. I., G. G. împotriva sentinței civile nr. 657/21 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești, în dosarul nr._ , având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta G. A., sunt lipsă recurenții G. I. și G. G., se prezintă intimații V. I. (cu dom. în Săliștea de sus, . nr. 615/640), V. L., lipsesc intimații V. I. (cu dom. în Săliștea de Sus ./614), V. M., V. I. M., V. M., Pașka I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar, prin serviciul registraturii, din partea recurentei G. A. copie de pe raportul de expertiză din dosarul nr._, întâmpinare din partea intimatului V. I..
Recurenta depune la dosar procură autentificată sub nr. 1251/2.07.2013 și procură autentificată sub nr. 1110/21.06.2013.
Întrebată fiind de către instanță, recurenta arată că soțul său este închis în penitenciar pentru săvârșirea infracțiunii de omor, iar cei doi fii pentru care a depus procurile sunt plecați în străinătate, de aceea a semnat doar ea recursul.
Instanța pune în discuție excepția de nulitate pentru nemotivarea în termen a recursului.
Recurenta solicită a se respinge excepția, arată că a nu a avut bani la momentul formulării recursului pentru a putea depune și motivele de recurs.
Intimatul V. I. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției, solicită cheltuieli de judecată zi de mună și drum, 220 lei, nu poate depune bilete de transport pentru cheltuieli.
Intimatul V. L. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției. Solicită cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei pentru zile de lucru și contravaloare transport 30 lei. Nu poate depune înscrisuri în acest sens.
Ambii intimați arată că în realitate fiii intimatei sunt acasă, nu sunt plecați în străinătate, ea este cea care atacă hotărârile.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 657/21 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanții V. I., prin mandatar V. M., V. I. M., prin mandatar V. I. și V. M., prin mandatar V. L., în contradictoriu cu pârâții G. A., G. I., G. G. și Pașka I., și în consecință au fost obligați pârâții, în solidar, să predea reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul de natură teren situat în localitatea Săliștea de Sus, la locul numit *Ș. la Plopi*, înscris în C.F. 3906/N, nr. top. 4608, 4607 și 4606/1 în suprafață de 2501 m.p., cuprins în Titlul de proprietate nr._/68 eliberat la data de 4.11.1999 pe numele defunctei V. Năstaca, delimitat de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-1 și hașurat în albastru în anexa 1 la Raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. expert P. G., care face parte integrantă din dispozitivul sentinței. S-a luat act de renunțarea reclamanților V. I., V. I. M. și V. M. la petitul privind despăgubirile civile. Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamanților suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța, în urma administrării probelor, să oblige pârâții să lase în deplină proprietate și folosință terenul din locul denumit *Ș. la Plopi* în suprafață de 2500 mp situat în intravilanul localității Săliștea de Sus, județul Maramureș.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctei V. Năstaca pe numele căreia s-a emis Titlu de proprietate nr._/68 din data de 04.11.1999, în care este inclus și acest teren cu suprafața de 2501 mp, situat între vecinii: la Nord – Grabuiescu P, la Est – V. Gr., la Sud – râul Iza, la Vest – drum comunal, acest teren fiind înscris sub nr.top. 4606, 4607 și 4608. După decesul mamei lor, V. Năstaca, numitul P. I., decedat, cu ultimul domiciliu în Săliștea de Sus, nr. 1115, jud. Maramureș, a ocupat în mod abuziv acest teren, motiv pentru care, reclamanții au intentat acțiune în revendicare imobiliară, admisă prin sentința civilă nr. 70/06.03.2000 a Judecătoriei Dragomirești, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 687/A/23,.06.2000 a Tribunalului Maramureș. Deși au pus în executare sentința, pârâtul P. I. nu a vrut să lase terenul.
De asemenea, reclamanții au mai arătat că pârâta G. A. împreună cu fii săi, G. I. și G. G., au folosit terenul în mod abuziv, având mai multe altercații cu pârâtul P. I., starea conflictuală fiind de durată și culminând cu decesul lui P. I., ucis de către soțul pârâtei, numitul G. M.. În anul 2010 reclamanții au formulat plângere penală împotriva pârâtei G. A. și a fiilor acesteia, înregistrată sub dosar nr. 320/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești, soluționată prin Rezoluția din 20 mai 2011, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii G. I., G. A., G. G. și P. I., pentru infracțiunile de nerespectare a hotărârilor judecătorești, întrucât lipsește latura obiectivă a infracțiunii, asupra terenului în litigiu având acte de proprietate 3 persoane (G. A., G. I. și G. G.).
Pârâții G. I. și G. G., legal citați, nu s-au prezentat la instanță, însă au depus întâmpinare la data de 13.03.2012 (f.28-29), prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamanților.
Pârâta G. A., prezentă fiind, dar și prin întâmpinarea depusă odată cu fii săi a solicitat respingerea acțiunii.
La data de 20.03.2012 reclamanții au depus un înscris denumit „Precizări”, prin care au răspuns la întâmpinarea depusă de către pârâți. Pârâta Pașka I., prin înscrisul depus la dosar la data de 04.05.2012 (f.119-120), susține că terenul în litigiu a aparținut surorii socrului său, numita P. V., iar socrul său l-a cumpărat de la P. V.. După moartea socrului său, terenul a făcut parte din masa succesorală și i-a revenit surorii soțului pârâtei,numita P. F., de la care pârâta l-a cumpărat, încheind un act sub semnătură privată.
Analizând întreg ansamblul probator prin prisma dispozițiilor legale în materie, prima instanță a reținut următoarele:
În baza legilor fondului funciar, numitei V. Năstaca, mama reclamanților, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra mai multor terenuri printre care și asupra celui din litigiu, sens în care i s-a eliberat titlu de proprietate nr._/68/4.11.1999 de către Comisia Județeană Maramureș.
Reclamanții au formulat această acțiune și solicită obligarea pârâților să le predea în deplină proprietate și folosință terenul situat în localitatea Săliștea de Sus, imobil care în prezent este folosit de către pârâți.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert topograf P. G. în zona „Ș. la Plopi” este amplasat atât terenul din litigiu înscris în C.F. 3906/N, nr. top. 4608, 4607 și 4606/1 în suprafață de 2501 m.p., cuprins în Titlul de proprietate nr._/68 eliberat la data de 4.11.1999 pe numele defunctei V. Năstaca, delimitat de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-1 și hașurat în albastru în anexa 1 la Raportul de expertiză este situat peste drum de un alt teren delimitat în aceeași anexă, de pct. 20-21-22-23-20 cu o suprafață de 1440 mp, hașurat în roșu.
Cu privire la cele două terenuri ridică pretenții 3 familii.
În primul rând familia defunctei V. Năstaca, respectiv cea a reclamanților, în al doilea rând familia pârâților G. A., G. M., G. I., G. G., iar în al treilea rând familia pârâtei Pașka I..
Ca urmare, aceștia au folosit aceste două terenuri în mod alternativ, în decursul anilor, situație care a determinat intentarea diferitelor procese în care s-au judecat.
În anul 1998 a formulat o primă acțiune reclamantul V. I., acțiune ce a făcut obiectul dosarului 819/1998. Acesta l-a chemat în judecată pe P. I., în prezent decedat, fiind soțul pârâtei Pașka I., solicitând instanței să-l oblige să-i predea terenul din litigiu, respectiv cel identificat la pct. 1-19 în expertiza menționată mai sus, sub forma predării succesiunii. Acțiunea a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 45/9.02.1999. Prin admiterea recursului de către Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 1980/9.11.1999 dată în Dosar nr.4435/1999 a fost casată sentința și cauza trimisă în rejudecare. În cea de-a doua fază procesuală reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că formulează revendicare imobiliară, folosindu-se de titlu de proprietate nr._/68/1999 eliberat pe numele defunctei V. Năstaca, care a fost mama acestuia. Totodată au fost introduși în cauză și ceilalți moștenitori ai defunctei, respectiv reclamantele V. M. și V. M., în calitate de fiice. Acțiunea a fost admisă prin Sentința civilă nr. 70/6.03.2000, care inițial a fost atacată cu apel. Prin Decizia civilă nr. 687/A/23.06.2000 dată în Dosar nr. 2292/2000 Tribunalul Maramureș a respins apelul. Ulterior, s-a declarat recurs, care prin Decizia civilă nr. 2802/8.12.2000 dat în Dosar nr. 6018/2000 al Curții de Apel Cluj a fost respins. Ca urmare, prin aceste hotărâri s-a consfințit valabilitatea titlului de proprietate, calitatea de reclamanți a moștenitorilor defunctei V. Năstaca și dreptul acestora de a-și folosi terenul din litigiu.
O altă acțiune, în revendicare imobiliară, a fost formulată de către P. G., împotriva pârâților G. M., G. A., G. V. și G. T., care prin Sentința civilă nr. 529/22.11.1999 dată în Dosar 7/1999 al Judecătoriei Dragomirești a fost admisă. Împotriva acesteia s-a declarat apel, care prin Decizia civilă nr. 235/A/6.03.2000 dată în Dosar nr. 681/2000 al tribunalului Maramureș, a fost respins. În consecință și cu privire la acest teren s-a stabilit calitatea de proprietar al numitului P. G., precum și dreptul său de a folosi terenul, în temeiul titlului de proprietate nr._/56/1997 emis de către Comisia Județeană Maramureș.
Apoi, G. M. și G. A., după ce prin sentințele de mai sus au pierdut dreptul de a folosi terenul au cerut anularea titlului de proprietate emis pe numele lui P. G.. Acțiunea în anularea titlului a făcut obiectul dosarului_ al Judecătoriei Dragomirești și care prin Sentința civilă nr. 304/4.05.2010 a fost respinsă. Sentința a rămas definitivă prin nerecurare.
Singura problemă care s-a impus a fi clarificată în această cauză este doar cea a identificării terenului revendicat de către reclamanți, adică de a se cunoaște dacă ei fac revendicare pentru același teren pe care inițial l-au cerut de la P. I., în dosarul inițial cu nr.819/1998 al Judecătoriei Dragomirești, înregistrat în rejudecare sub nr. 13/2000/R.
Acest aspect a fost lămurit de către expertul P. G. prin lucrarea întocmită în cauza de față și care la pct. d precizează că *terenul din litigiu delimitat pe „Planul de amplasament și delimitare” Anexa grafică nr. 1 de pct. 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-1 și hașurat în albastru nu este identic cu terenul pentru care s-a judecat pârâta G. A. cu P. I., P. G. și P. V., teren delimitat pe același plan de pct. 20-21-22-23-20 și hașurat în roșu*.
Instanța a avut în vedere aceste acte de la dosar chiar dacă prin declarația dată martora C. T. (f.36,vol.II) a precizat că terenul a fost primit cu titlu de zestre de către P. I. de la tatăl său, P. M.. Fiind comasat în CAP, reconstituirea dreptului de proprietate trebuia cerută potrivit procedurii și legilor fondului funciar, lucru pe care l-a făcut cu privire la terenul din litigiu mama reclamanților, defuncta V. Năstaca, iar cu privire la cealaltă parcelă de teren numitul P. G..
Ceea ce a prezentat interes în această cauză, din declarația martorei este faptul că familia lui P. I., precum și cea a pârâtei G. A. au folosit și folosesc terenul. De altfel, între familiile lui P. I., P. G., pe de o parte și familia pârâtei G. A. au existat și acte de violență în decursul timpului, astfel că pe rolul acestei instanțe s-au judecat și soluționat mai multe dosare penale, între care și cel acvirat la prezenta cauză cu nr._ . Acest lucru nu a prezentat mare importanță în soluționarea cauzei, pentru că, așa cum a reținut mai sus instanța de fond ei s-au judecat de la cealaltă suprafață de teren și nu de la cel revendicat de către reclamanți.
Acțiunea în revendicare este o acțiune civilă reală prin care proprietarul ce a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.
Principala condiție pe care trebuie să o îndeplinească reclamantul într-o astfel de acțiune este aceea ca el să fie proprietar exclusiv al bunului imobil revendicat. Tot reclamantului ii revine obligația principală de a dovedi că el este adevăratul proprietar al bunului ce face obiectul revendicării, pârâtul având în fapt o poziție privilegiată și fiind considerat proprietar până la proba contrarie.
În speță, această condiție a fost îndeplinită întrucât reclamanții sunt proprietarii exclusivi ai terenului, în calitate de moștenitori ai defunctei V. Năstaca. Orice mijloace de proba se pot folosi de către reclamant în vederea dovedirii calității de proprietar, iar în cauza pendinte reclamanții au depus titlu de proprietate, au solicitat și au suportat costul unei expertize topografice prin care s-a identificat terenul și au solicitat acvirarea dosarului 13/2000/R prin care au făcut dovada că o astfel de acțiune în revendicare imobiliară a mai fost admisă, iar aceasta s-a întemeiat pe același titlu.
O a doua condiție esențială este pierderea posesiei bunului imobil. Acest lucru a fost dovedit, în primul rând prin recunoașterea pârâților, care au arătat că ei folosesc terenul, dar s-a confirmat și prin declarațiile martorilor.
Potrivit articolului nr. 1844 din Codul civil, acțiunea în revendicare este o acțiune imprescriptibilă, ceea ce înseamnă că persoana îndreptățită poate să o introducă în orice moment, indiferent cât de îndepărtat este acesta de momentul în care a fost deposedat efectiv de bunul imobil.
Prezenta acțiune îndeplinește condițiile esențiale, respectiv imprescrip- tibilitatea, obligația ca reclamanta să facă dovada proprietății și a pierderii posesiei. Acțiunea civilă promovată de reclamantă îndeplinește cerințele prevăzute de art.480-483 C.civil, în sensul că proprietarul are dreptul de a se bucura și de a dispune de lucrul său în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Față de considerentele expuse și având în vedere prevederile art. 480, art.481 C.civ., art. 109, 110, 261 C.pr.civil, instanța a admis acțiunea, iar în temeiul art. 274 C.pr.civ. s-au acordat cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu expert, contravaloarea zilelor în care reclamanții sau mandatarii s-au prezentat la instanță, precum și a transportului.
Împotriva sentinței a declarat recurs, nemotivat, pârâta G. A., în cuprinsul memoriului fiind indicate și numele pârâților G. I. și G. G., fără ca aceștia să semneze însă cererea.
Ulterior, la data de 8.04.2013 recurenta a depus motivele de recurs, de asemenea semnate doar de către aceasta, prin care a criticat sentința instanței de fond în esență din perspectiva neluării în seamă a actelor doveditoare de care s-au prevalat pârâții, a împrejurării că aceștia după anul 1990 au avut o posesie și folosință continuă a terenului, pe care reclamanții nu l-au folosit de la desființarea CAP, titlul de proprietate fiind obținut pe un teren care nu le-a aparținut reclamanților.
Intimații V. I. și V. I. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
De asemenea intimatul V. I. (din Săliștea de Sus) a depus întâmpinare prin care a solicitat a se respinge recursul declarat.
În ședința publică din data de 19.06.2013 Tribunalul a pus în discuție excepția nulității recursului pentru nemotivarea în termen și a dispus citarea recurenților G. I. și G. G. pentru a semna cererea de recurs, sub sancțiunea anulării conform prevederilor art. 133 alin. 2, 316 și 298 Cod procedură civilă.
Cei doi nu s-au prezentat la termenul de judecată din data de 9.10.2013, recurenta G. A. depunând la dosar două procuri.
Analizând cererea de recurs, Tribunalul reține următoarele:
Declarația de recurs a fost înregistrată la dosar în data de 4.01.2013, dată la care recurenta G. A. nu deținea vreun mandat acordat de fiii ei, G. I. și G. G., în vederea efectuării acestui act de procedură. Procurile autentificate depuse la dosar în fotocopie au fost acordate ulterior, cea emanând de la G. I., în data de 2.07.2013, iar cea de la G. G., în data de 21.06.2013. De altfel, recurenta nu a invocat calitatea sa de mandatar, pentru cei doi fii la data formulării recursului.
De asemenea, procurile depuse au un caracter general, nu vizează prezentul dosar și sunt acordate după declararea recursului în cauză, fără a cuprinde vreo mențiune privind ratificarea acestui act de procedură, efectele lor nefiind așadar retroactive.
Pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art. 133 alin. 2, art. 298 și art. 316 Cod procedură civilă, instanța va anula ca nesemnat recursul declarat în numele recurenților G. I. și G. G..
În ce privește excepția de nulitate a recursului pentru nemotivare, se reține că sentința civilă recurată a fost comunicată pârâtei G. A. în data de 27.12.2012, conform dovezii depuse la fila 75 din dosarul primei instanțe (vol II).
G. A. a înregistrat declarația de recurs în termenul de 15 zile prevăzut de lege, în data de 4.10.2013, dar a înaintat motivele de recurs doar în 8 aprilie 2013.
Tribunalul reține că potrivit prevederilor art. 303 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, termenul de motivare a recursului se socotește de la comunicarea hotărârii, iar obligația de motivare trebuie îndeplinită prin chiar cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, depus înăuntrul termenului de recurs.
Împrejurarea că în speță sunt incidente dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă nu înlătură aplicabilitatea prevederilor legale anterior menționate, derogarea vizând strict existența efectului devolutiv, iar nu aspectele procedurale relative la obligația motivării.
Pe cale de consecință, în raport de dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va constata nul recursul declarat de recurenta G. A..
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către intimați, Tribunalul constată că nu s-au depus acte justificative privind efectuarea acestora, în condițiile art. 1169 din Codul civil de la 1864, astfel încât nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca nesemnat recursul declarat în numele recurenților G. I. și G. G., ambii domiciliați în Săliștea de Sus nr. 1175, județul Maramureș.
Constată nulitatea recursului declarat de recurenta G. A., domiciliată în Săliștea de Sus nr. 1175, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 657 din 21.11.2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 09 octombrie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
S.-T. A. Ț. D. W. D. S. A.
RedSTA/15.10.2013
Tred. A.S. / 15 Octombrie 2013 - 2ex
Judecător la fond: L. B.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 115/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 206/2013. Tribunalul... → |
|---|
