Validare poprire. Decizia nr. 326/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 326/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 419/319/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 326/R
Ședința publică din data de 12 iunie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
Judecător: P. G. G.
Judecător: Ț. D.
Grefier: O. V.
Pe rol este soluționarea recursului declarat de recurentul S. Județean de Pază Maramureș, cu sediul în Tăuții Măgherăuș, ., jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 732 din 06.12.2012, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul S. Județean de Pază Maramureș, consilier juridic C. E., iar pentru intimații T. V., S. A. și S. R. lipsă, avocat P. N., lipsă fiind intimata Ș. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentului S. Județean de Pază Maramureș, consilier juridic C. E. depune la dosar delegație de reprezentare. Nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimaților T. V., S. A. și S. R. lipsă, avocat P. N. depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 106 din 11.06.2013 atestând plata onorariului avocațial. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra recursului.
Reprezentantul recurentului S. Județean de Pază Maramureș, consilier juridic C. E. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, casarea sau modificarea hotărârii recurate, rejudecarea cauza în fond și respingerea capătului de cerere privind plata cheltuielilor de judecată. Arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă. De asemenea instanța de fond a respins acțiunea dar cu obligarea Serviciului Județean de Pază Maramureș la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimaților T. V., S. A. și S. R. lipsă, avocat P. N. solicită respingerea recursului ca nefundat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocațial potrivit chitanței depuse la dosar. Arată că deși s-a respins acțiune între timp cauza a rămas fără obiect întrucât s-a realizat recuperarea integrală a creanței și a cheltuielilor de executare. Acest motiv de respingere a acțiunii nu poate fi imputat creditorilor. Recurentul a fost în culpă procesuală, iar acest proces nu ar fi fost pornit dacă executorul judecătoresc ar fi încasat o sumă de bani.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 732/6.12.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Târgu Lăpuș a respins cererea creditorilor T. V., S. A. și S. R. formulată împotriva debitoarei Ș. A. și a terțului poprit S. Județean de Pază Maramureș S.R.L., având ca obiect validare poprire, ca rămasă fără obiect. A fost obligat terțul poprit să plătească creditorilor suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente: În fapt, prin cererea de executare silită adresată Biroului executorului judecătoresc T. A. C. și înregistrată în dosar execuțional 121/2011, creditorii T. V., S. A., S. R., au solicitat executarea silită a debitoarei Ș. A. și a altor opt persoane, în baza sentinței civile nr. 899/2010 pronunțată de Judecătoria Tg. Lăpuș în dosar nr._ rămasă definitivă și irevocabilă la data de 28.04.2011 prin decizia civilă nr.334/R din 28.04.2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în aceleași dosar, în vederea recuperării următoarelor creanțe: suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond și recurs în favoarea creditoarei T. V., suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond și recurs în favoarea creditorului S. A., suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond și recurs în favoarea creditoarei S. R., și suma de 600 lei reprezentând onorariu avocațial în faza executării silite (200 lei pentru fiecare creditor), la care se adaugă cheltuielile de executare.
Cum debitoarea Ș. A. nu a înțeles să execute de bună voie obligația stabilită în sarcina sa prin titlurile executorii de care se prevalează creditorii, la data de 10.04.2012, Biroul executorului judecătoresc T. Adrtian - C. a dispus înființarea popririi asupra venitului lunar net datorat acesteia de către angajatorul - terțul poprit S. Județean de Pază Maramureș.
Terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau, în sensul de a consemna sau de a plăti suma ce reprezintă obligația de plată. Acesta a reținut și a virat în contul de popriri suma de 100 lei la data de 15.05.2012 și suma de 100 lei la data de 08.06.2012, fără să respecte dispoziția executorului judecătoresc privind înființarea unei popriri în cotă de 1/3, iar în cazul concursului de urmăriri, până la ½ din venitul lunar net al debitoarei.
La termenul de judecată din data de 27.09.2012, creditorii au la dosar depus o adresă emisă în dosarul execuțional nr. 121/2011 de Biroul executorului judecătoresc T. A. C. (fila 26), din care rezultă că s-a realizat recuperarea integrală a creanței și a cheltuielilor de executare.
Față de aceasta situație, prima instanță a respins petitul principal de obligare a terțului poprit să plătească sumele datorate debitorului Ș. A., până la concurența sumei de 2,609,60 lei, reprezentând creanță și cheltuieli de executare.
În ce privește solicitarea de obligare a obligarea terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată, dovedite de creditori cu chitanța depusă la fila 30 dosar din care rezultă plata onorariului avocațial în cuantum de 500 lei, prima instanță, în baza art. 274 Cod procedură civilă, a admis-o, având în vedere că promovarea cererii deduse judecății s-a datorat exclusiv culpei acestuia.
Împotriva sentinței civile nr. 732/6.12.2012, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, în termenul prevăzut de lege a depus cerere de recurs recurentul S. Județean de Pază Maramureș, solicitând, în temeiul art. 312 alin. 1, art. 304 pct. 7, 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă admiterea recursului, casarea sau modificarea sentinței, rejudecarea în fond și respingerea capătului de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs, recurentul a arătat următoarele:
Recurentul critică sentința doar cu privire la cheltuielile de judecată acordate de instanță.
Recurentul arată că instanța fondului nu a ținut seama de dispozițiile Codului de procedură civilă și nici de normele Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, cum atestă toate hotărârile în cauzele împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului la acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de parte a avut în vedere 3 criterii: necesitatea, realitatea și caracterul rezonabil al acestor categorii de cheltuieli.
Astfel cum atestă normele legii fundamentale, dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului au prioritate în raport cu normele interne.
Aceste cheltuieli au fost acordate fără respectarea principiului contradictorialității și al principiului dreptului la apărare. Niciun moment instanța fondului nu a pus în discuția părților acest capăt de cerere, trecând peste faptul că, cuantumul acestora nu a fost solicitat în scris.
Instanța fondului nu a încălcat dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 3 și 5 Cod procedură civilă, norme ce stabilesc că hotărârea trebuie să cuprindă obiectul cererilor și dovezile administrate împreună cu motivele ce au format convingerea instanței și care pot duce printr-un raționament logic la dispozitivul hotărârii.
Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
În prezenta speță judecătorul fondului a încălcat dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 3 și 5 Cod procedură civilă, norme ce stabilesc că hotărârea trebuie să cuprindă obiectul cererilor și dovezile administrate împreună cu convingerea instanței și care pot duce printr-un raționament logic la dispozitivul hotărârii. Apreciază că aceste norme au caracter imperativ. În speță dedusă judecății, deși nu s-au solicitat în scris în contradictoriu cheltuielile de judecată ca și cuantum, nefiind administrate probele necesare în contradictoriu, instanța a admis acest capăt de cerere.
În motivare nu se găsesc argumentele care justifică acordarea acestor cheltuieli, precum și cele pentru care instanța a decis că acest capăt de cerere și probele prezentate pentru soluționarea acestui capăt de cerere nu au fost administrate cu respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.
De asemenea, recurentul arătă faptul că în cuprinsul hotărârii pronunțate nu s-a reținut faptul că, pe lângă reținerile efectuate salariatei Ș. A., în valoare de 200 lei și virate în contul executorului judecătoresc, au mai existat rețineri salariale și în lunile iulie și august ale anului 2012, în valoare totală de 200 lei.
Alte rețineri nu au mai fost efectuate, deoarece la data de 28.08.2012 au fost înștiințați de către executorul judecătoresc, prin adresa din 23.08.2011 din dosarul ex. nr. 121/2011 și înregistrată la sediul instituției la data de 18.08.2012, despre faptul că „s-a recuperat integral creanța și cheltuielile de executare”, astfel că s-a dispus „încetarea popririi înființate la data de 10.04.2012 asupra salariului debitoarei”.
Cât privește cuantumul reținerilor, salariata a mai avut și alte rețineri salariale după cum reiese și din adresa nr. 376/28.12.2012, respectiv în lunile aprilie, mai, iunie, iulie și august ale anului 2012 în valoare de câte 200 lei pentru fiecare din aceste luni, ceea ce a făcut imposibilă reținerea unor sume mai mari din salariul net al acesteia.
Hotărârea a fost dată cu greșita aplicare a legii-art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă: cheltuielile de judecată au fost acordate fără respectarea principiului contradictorialității și al principiului dreptului la apărare. Niciun moment instanța fondului nu a pus în discuția părților acest capăt de cerere, trecând peste faptul că, cuantumul acestora nu a fost solicitat în scris și nu au fost administrate probe în contradictoriu pentru lămurirea acestui aspect.
Pe de altă parte, instanța fondului a încălcat dispozițiile art. 82 alin. 1 Cod procedură civilă, norme care au următorul cuprins: „orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie făcută în scris…”, norme ce au caracter imperativ și duc la nulitatea hotărârii pronunțate în cauză, având în vedere că cheltuielile de judecată nu au fost solicitate ca și cuantum în scris. Prin această atitudine a instanței de fond s-a încălcat principiul disponibilității, judecătorul de la fond trecând peste limitele investirii, prin nerespectarea normelor imperative ale art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, norme care stabilesc ca „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”.
În probațiune recurentul a depus la dosar înscrisuri, în fotocopie.
Reprezentantul intimaților: T. V., S. A., S. R. a arătat în ședința publică din 12.06.2013 că aceștia se opun admiterii recursului și solicită obligarea recurentului la cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul de avocat, justificat cu chitanța depusă la dosar.
Analizând sentința civilă nr. 732/6.12.2012 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, pe baza motivelor de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că, prin cererea de validare a popririi, intimații T. V., S. A. și S. R. au solicitat obligarea terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces – fila 3 din dosarul de fond.
Cererea de validare a popririi a fost înregistrată la Judecătoria Târgu Lăpuș la data de 29.06.2012.
Prin adresa din 27.09.2012, emisă în dosarul execuțional nr. 121/2011 executorul judecătoresc aduce la cunoștință că s-a realizat recuperarea integrală a creanței și a cheltuielilor de executare-fila 26.
La cuvântul pe fond, reprezentantul creditorilor a solicitat să se constate că a rămas fără obiect cauza, însă a solicitat cheltuieli de judecată – fila 31 respectiv 144 din dosarul de fond.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată (alin. 1).
Art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă se aplică și în faza executării silite.
Temeiul acordării cheltuielilor de judecată în reprezintă culpa procesuală.
Contrar afirmațiilor recurentului, cheltuielile de judecată s-au solicitat în scris, prin cererea de chemare în judecată și de către reprezentantul intimaților, la cuvântul pe fond, specificându-se natura:-onorariu avocațial-și cuantumul acestora-500 lei-fila 31.
Prima instanță nu a încălcat principiul contradictorialității, așa cum eronat se susține în motivele de recurs, cererea fiind făcută în ședință publică, cu procedura de citare legal îndeplinită – fila 31.
Contrar afirmațiilor recurentului, nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 3 și 5 Cod procedură civilă, prima instanță motivând în fapt și în drept acordarea cheltuielilor de judecată.
Nu s-au încălcat dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, hotărârea atacată cuprinde motivarea dispoziției privind cheltuielile de judecată.
Recurentul a fost legal citat în fața instanței de fond. Împrejurarea că acesta nu s-a prezentat pentru a-și exprima poziția procesuală și nu a depus niciun fel de cerere la dosar nu poate fi imputată instanței de judecată.
Prima instanță a pus în discuție aspectele menționate în motivare. Recurentul a fost legal citat pentru toate termenele de judecată ce s-au acordat în cauză, având posibilitatea să-și formuleze în scris sau prin reprezentant apărările.
Înscrisul intitulat „Situația veniturilor și rețineri…” depus în recurs emană de la recurent și nu este însoțit de alte înscrisuri doveditoare ale reținerilor afirmate că ar fi fost făcute în perioada de referință.
Sunt de reținut de asemenea dispozițiile art. 409 alin. 2 Cod procedură civilă, care arată că, dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiași sume, urmărirea nu poate depăși ½ din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanțelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel.
Potrivit art. 459 Cod procedură civilă, în cazul în care sunt înființate mai multe popriri și sumele cuvenite creditorilor depășesc suma urmărită din veniturile debitorului, terțul poprit, în termenul prevăzut de art. 458 alin. 1, va reține și consemna suma urmăribilă și va depune dovada consemnării la executorul judecătoresc. Distribuirea se va face potrivit dispozițiilor art. 562-571.
Din dosarul execuțional atașat rezultă că procesul verbal privind eliberarea sumelor obținute, prin executarea silită a fost încheiat în 27.07.2012 – fila 108 din dosar.
Poprirea a fost înființată la data de 10.04.2012.
Prima instanță și-a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă și a soluționat cauza cu respectarea principiilor disponibilității, contradictorialității și al dreptului la apărare.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost formulată atât prin cererea de chemare în judecată cât și oral la cuvântul pe fond, indicându-se atât natura cât și cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate, ce au fost dovedite cu chitanța depusă la dosar.
În acordarea cheltuielilor de judecată nu au fost nesocotite nici aspectele vizând necesitatea, realitatea și caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată, astfel cum acestea sunt menționate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat, în cauză neverificându-se niciunul dintre motivele de modificare sau de casare prevăzute de Codul de procedură civilă.
În baza art. 274 alin. 1 și 274 alin. 3 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata către intimații-creditori a sumei de 300 lei reprezentând parte din onorariul avocațial dovedit cu chitanța depusă la dosar în recurs.
În aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă s-au avut în vedere împrejurarea că nu a fost depusă întâmpinare, ponderea argumentelor reprezentantului intimaților reținută de instanță, precum și exigențele vizând respectarea caracterului rezonabil al cheltuielilor de judecată, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEL LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul S. Județean de Pază Maramureș, cu sediul în Tăuții Măgherăuș, ., Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 732/6.12.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata către intimații: T. V., domiciliată în Târgu Lăpuș, .. 69, S. A., domiciliat în Târgu Lăpuș, .. 70 și S. R., domiciliată în Cătun nr. 19, jud. Maramureș a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2013.
Președinte Judecători Grefier
P. M. B. P. G. G., Ț. D. O. V.
Red. Ț.D./13.06.2013
T.Red. O.V./18.06.2013
2 ex.
Jud. la fond: U. V.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 125/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
