Acţiune în constatare. Decizia nr. 112/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 112/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.112/A
Ședința publică din 19.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-T. A.-A.
Judecător: B. G.
Grefier: R. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului civil declarat de către reclamantul N. G., domiciliat în localitatea Șieu, nr.604, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.1445 din data de 20.08.2014 pronunțată de Judecătoria Dragomirești, în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare-constatarea timpului util la pensie.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 05.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi 19.03.2015, când a decis următoarele.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 1445 din 20.08.2014 pronunțată de Judecătoria Dragomirești s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. L. de Pensii Sighetu Marmației și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul N. G. împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și fără capacitate de folosință.
Totodată s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții C. Județeană de Pensii Maramureș și P. comunei Șieu, prin primar.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul N. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. Județeană de Pensii Maramureș, C. L. de Pensii Sighetu - Marmației și P. comunei Șieu, prin primar, să se constate că a prestat activitate în cadrul CAP Șieu, în perioada 1968-1990, perioadă ce constituie timp util la pensie. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a prestat norme în cadrul CAP Șieu în calitate de membru cooperator împreună cu familia acestuia. În toată perioada în care a prestat activitate, a primit lot ajutător în folosință, ca urmare a faptului că și-a îndeplinit normele anuale stabilite de Adunarea Generala a C.A.P. Arhivele fostului CAP au fost distruse în totalitate odată cu evenimentele din luna decembrie 1989.
Pârâta C. Județeană de Pensii Maramureș a invocat lipsa capacității procesuale de folosință a Casei Locale de Pensii Sighetu Marmației și lipsa calității procesuale pasive, atât a Casei Județene de Pensii Maramureș, cât și a Casei Locale de Pensii Sighetu Marmației, iar pe fondul cauzei a arătat că, în măsura în care reclamantul își va dovedi susținerile, nu se opun constatării de către instanță a timpului util la pensie pentru agricultori.
A menționat că perioada în care o persoană a realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producție în care au avut calitatea de membru cooperator, constituie, potrivit art.32 alin. 1 din Legea nr.80/1992, timp util la pensie. În conformitate cu prevederile art.17 alin.(3) din Legea nr.263/2010, constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor. Invocă în acest sens și dispozițiile art.121 din normele de aplicare a Legii nr.263/2010, aprobate prin H.G. nr.257/2011.
Potrivit art. 121 alin. 1, prin timp util la pensie realizat de agricultori, prevăzut la art. 17 alin. (3) din lege, se înțelege perioada în care foștii membri cooperatori au realizat un volum de muncă în fostele unități agricole, potrivit prevederilor Legii nr. 4/1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producție, calculat potrivit metodologiei utilizate la aplicarea Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicata, cu modificările ulterioare.
Timpul util la pensie realizat de agricultori se calculează în ani și se determină prin raportarea volumului total de muncă, exprimat în numărul de norme realizate în întreaga perioadă în care asiguratul a lucrat în fosta unitate agricolă cooperatistă, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual din perioada respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor. Fracțiunile de an se neglijează.
Timpul util la pensie, determinat potrivit prevederilor alin (2), nu poate depăși numărul anilor calendaristici în care asiguratul a prestat muncă în fosta unitate agricolă cooperatistă.
Timpul util la pensie se determină pe baza datelor, elementelor și informațiilor conținute în carnetul de pensii și asigurări sociale sau în actele doveditoare eliberate de primăria care deține arhiva fostelor unități agricole cooperatiste, întocmite cu respectarea prevederilor legale referitoare la valabilitatea actelor doveditoare".
Se arată de asemenea că, în ceea ce-i privește pe membrii fostelor cooperative agricole de producție, în anul 1992 a fost întocmită, de către Comisia de lichidare a patrimoniului fostului CAP, „situația timpului util"; un exemplar din situația normelor efectuate de membrii fostelor cooperative agricole de producție se află în prezent la C. Județeană de Pensii Maramureș sau la C. L. de Pensii Sighetu Marmatiei, iar un exemplar ar trebui să se regăsească la sediul primăriei din localitatea respectivă.
Prima instanță a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de Pensii Sighetu Marmației, având în vedere dispozițiile art.2 al.2 din Statutul CNPP aprobat prin H.G. 118/2012 potrivit cărora casele locale de pensii funcționează sub conducerea și controlul caselor teritoriale de pensii. C. L. de Pensii Sighetu Marmației este organizată ca serviciu și se află sub conducerea și controlul Casei Județene de Pensii Maramureș, neavând personalitate juridică.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de Pensii Maramureș, apreciind că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză, cel puțin pentru a-i fi sentința opozabilă, având în vedere că această pârâta o va pune în executare.
Apoi, analizând întreg ansamblul probator prin prisma dispozițiilor legale în materie, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat să se constate că în perioada anilor 1968-1990 a avut calitatea de membru cooperator și a prestat activitate în cadrul CAP Șieu, perioadă care solicită a i se constitui timp util la pensie.
În conformitate cu dispozițiile art.160 din Legea nr.19/2000, anterior abrogării prin art. 169 lit. a) din Legea nr. 263/2010, se reține că* Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la . prezentei legi constituie stagiu de cotizare. Constituie stagiu de cotizare și perioadele în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, o persoană s-a aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 38, sau a beneficiat de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările ulterioare.
Constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cel realizat anterior apariției acestei legi.
Persoanele cărora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, vor putea solicita caselor teritoriale de pensii stabilirea timpului util.
Dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la . prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
Certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, se realizează de către CNPAS prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la alin. (5).
De asemenea, anterior abrogării prin art. 281 al. 2 din C.Muncii, potrivit art. 14 din Decretul 92/1976, în cazul în care se dovedește cu acte că arhivele au fost distruse, se va putea reconstitui activitatea care s-a efectuat, în condițiile prevăzute de decret.
Prin Decizia nr. 223 din 11 iulie 2002 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 14 din Decretul 92/1976 și s-a reținut că acest text este neconstituțional în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă.
Față de aceste prevederi, precum și de cele ale Legii nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și de situația de fapt dedusă judecății, prima instanță a reținut că activitatea prestată poate fi dovedită cu înscrisuri si alte mijloace de proba (martori, expertiza), câtă vreme se probează că în arhivele fostului CAP Șieu nu se mai află acte doveditore pentru a fi eliberate celui care la solicită, indiferent de motiv.
La art. 159 din Legea nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, se arată că *Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) și art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege*. La art. 160 se arată că *certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior datei de 1 aprilie 2001, se face de CNPP, prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la art. 159 alin. (1)*, iar la art.162 din aceeași lege se arată că *în situațiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate drepturile salariale, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă.*
Potrivit art. 6 din Legea nr.27/1976 publicată în M.O. nr.119/1976, nivelul retribuției de bază în unitățile agricole poate fi stabilit diferențiat pe activități potrivit hotărârii adunării generale, iar potrivit art. 11 din același act normativ Consiliul de conducere al C.A.P., repartizează pe fiecare formație, brigadă și sector forța de muncă necesară realizării producției. În consecință, anual se stabilea de adunarea C.A.P. numărul de norme ce trebuiau îndeplinite de membrii cooperatori, înscrise într-un proces verbal.
Plata retribuției se făcea în bani și în natură sau numai în natură. Persoana care realiza minimum de norme primea și un lot în folosință. Un membru cooperator putea să dețină lot în folosință în condițiile statutare fiind obligat să realizeze minimum de norme stabilite de adunarea generală. Ca atare primirea de lot în folosință prezumă îndeplinirea normelor stabilite anual de Adunarea C.A.P.
Judecătoria a reținut că din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert Lucus C. M. rezultă că în perioada 1964-1990, reclamantul figurează în Registrul agricol ca membru individual, însă acesta, neavând alt loc de muncă, ar fi putut fi membru cooperator.
În registrele agricole nu sunt înscrise date privind numărul de norme prestate de membrii cooperatori, se poate constata doar calitatea persoanelor înscrise, de membrii cooperatori sau agricultori individuali.
În tabelul deținut de C. L. de Pensii Sighetu Marmației privind perioada în care locuitorii comunei Șieu lucrau ca membrii cooperatori, nu figurează nici o persoană cu numele de N. G. care să corespundă cu datele de identificare ale reclamantului, respectiv numărul de casă al acestuia.
C. de Pensii Sighetu Marmației susține că situația întocmită în anul 1992 de către comisia de lichidare a patrimoniului fostului CAP Șieu, cuprinde fiecare persoană care a lucrat în CAP, cu indicarea perioadei și a volumului de norme realizat, precum și a numărului anual de norme planificate.
În concluzie, raportul de expertiză a arătat că, din toate documentele identificate și verificate, reclamantul figurează ca membru individual în toată perioada de referință 1964-1990 și în nici un document nu apare ca deținător de lot ajutător, astfel că nu s-a putut determina timpul calendaristic pentru determinarea pensiei.
Analizând ceea ce se reține în raportul de expertiză, judecătoria a observat că acesta se coroborează doar cu actele de la dosar, nu și cu declarațiile martorilor.
Din adeverința de la registrul agricol reiese că în perioada 1964-1990 reclamantul figurează ca membru individual, aspect care reiese și din copia registrului agricol.
Martorii audiați în cauză au arătat că reclamantul a prestat activitate în cadrul CAP Șieu în perioada 1964- 1989, dar declarațiile acestora au fost înlăturate, fiind apreciate de prima instanță subiective și inexacte și reținând că nu se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar.
În concluzie, judecătoria a reținut cu privire la perioada în care reclamantul ar fi prestat activitate, care este determinantă în stabilirea timpului util si calculul pensiei, că în anul 1992 s-a întocmit o situație cu timpul util pentru foștii membrii cooperatori din cadrul C.A.P Șieu, tabel pe care nu figurează și reclamantul.
Din înscrisurile cauzei rezultă că acesta nu are depus dosar de pensie la C. L. de Pensii și nici nu figurează în situația cu timp util la pensie a membrilor fostului CAP Șieu.
Nu a fost dovedit nici cel mai important aspect care determină stabilirea timpului util la pensie, respectiv îndeplinirea normelor stabilite de către adunarea generală în fiecare an, lucru care s-ar fi materializat prin deținerea lotului ajutător. Din adeverințele de la registrul agricol și din copiile de pe registru se observă că la poziția reclamantului nu este trecut lotul ajutător.
În acest sens s-a pronunțat și expertul, care a menționat, așa cum s-a reținut mai sus, la capitolul Concluzii, că reclamantul N. G. apare ca fiind membru individual.
Adeverința cu nr. 1424/17.06.2004 eliberată de P. Șieu a fost înlăturată, pentru că nu menționează sursa datelor pe care le relevă.
Față de considerentele expuse, prima instanță a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada prestării unei activități în CAP Șieu și a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul N. G. solicitând anularea sentinței atacate, iar pe cale de consecință, judecând, admiterea cererii sale și constatarea timpului util la pensie.
În motivare, apelantul a învederat că atât el, cât și soția lui au fost membri cooperatori realizând nr. de norme impus de adunarea generală.
În expertiza contabilă s-a arătat că la poziția 478/505 fila 511 din registrul agricol este precizat locul de muncă la CAP.
Apelantul a mai arătat că nu se putea ca numai soția să fie membră CAP.
Apelul este nefondat.
Prin cererea formulată reclamantul a solicitat reconstituirea vechimii în muncă pentru activitatea depusă în cadrul C.A.P. Șieu în perioada 1964-1989, învederând că arhiva CAP –ului Șieu a ars în totalitate.
În cadrul unităților agricole desfășurau activitate, în principal, două categorii de personal: membrii cooperatori și persoanele încadrate cu contract de muncă, reclamantul susținând că a prestat activitate în calitate de membru cooperator.
În cazul membrilor cooperatori, fondurile necesare plății pensiilor erau constituite distinct, vechimea în muncă calculându-se, până la . Legii nr. 80/1992, din totalul anilor în care membrul cooperator a realizat volumul de munca aprobat de adunarea generală. După data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992, noțiunea de vechime în muncă a fost înlocuită cu cea de timp util. Așa cum corect a reținut prima instanță, timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală in perioada respectivă.
Ca atare, calculul timpului util se efectua doar în cazul membrilor cooperatori pentru care fostele adunări generale stabileau volumul de muncă anual exprimat în norme (diferențiate pentru fiecare sector-vegetal, zootehnic, horticol, etc.) Acest volum de muncă trebuia efectiv realizat, în funcție de acesta efectuându-se retribuirea cooperatorilor și stabilirea drepturilor de pensie.
Potrivit prevederilor Decretului nr. 535/1966, ale Legii nr.4/1977 și ale Legii nr. 80/1992 vechimea în muncă și, respectiv, timpul util se calcula pentru normele efectiv lucrate, nu și pentru cele atribuite.
Dacă o persoană a fost membru cooperator, aceasta perioadă trebuie confirmată printr-o adeverința eliberată de primăria din localitatea unde a existat C.A.P.-ul, din care să rezulte trei elemente:
-anii în care persoana respectivă a fost membru cooperator;
-normele planificate de adunarea generală pentru anii respectivi;
-normele realizate de persoana căreia i-a fost eliberata adeverința.
În lipsa unei asemenea adeverințe, reclamantului îi revine sarcina de a dovedi aceste elemente.
Prin adeverința nr. 147/30.01.2014, P. comunei Șieu a precizat că arhivele C.A.P. Șieu au fost distruse în totalitate prin ardere la evenimentele din decembrie 1989, însă intimata C. Județeană de Pensii Maramureș a infirmat această susținere prin adresa nr._/08.05.2014(f.56 fond), învederând în schimb că reclamantul apelant N. G. nu figurează în situația timpului util la pensie a membrilor fostei Cooperative Agricole de Producție Șieu. Acest ultim aspect a fost reiterat de C. Județeană de Pensii Maramureș și în fața instanței de apel prin adresa nr._/02.03.2015 ca poziție față de adeverința cu nr. 1424/17.06.2004 eliberată de P. Șieu.
În ce privește adeverința cu nr. 1424/17.06.2004 eliberată de P. Șieu în mod corect a fost înlăturată de prima instanță în condițiile în care nu menționează documentele pe baza cărora se atestă datele din cuprinsul ei.
Tribunalul reține că potrivit art. 17 al. 3 din Legea 263/2010 constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.
Așadar, pentru stabilirea timpului util la pensie realizat de agricultori, adică vechimea în muncă pentru activitatea depusă în cadrul C.A.P., trebuie avută în vedere legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.
Potrivit art. 32 al. 2 și 3 din Legea 80/1992 republicată privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă, timpul util stabilit în condițiile alin. (2) neputând depăși numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat.
Aceleași dispoziții legale au fost preluate și după abrogarea Legii 80/1992 prin Legea 19/2000, care conferea, prin art. 160 al. 4, posibilitatea persoanelor cărora până la data intrării în vigoare a legii nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, să solicite caselor teritoriale de pensii, în termen de un an de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, stabilirea timpului util.
Ordinul 340/2001 emis în scopul aplicării prevederilor Legii 19/2000, stabilea în art. 39 al. 2 că timpul util la pensie realizat de către agricultori se exprimă în ani și se determină prin raportarea volumului total de muncă, exprimat în numărul de norme realizate în întreaga perioadă în care asiguratul a lucrat în fosta unitate agricolă cooperatistă, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor.
În speță, apelantul nu a dovedit nici că arhivele fostului CAP au ars, împrejurarea care justifica prezentul demers judiciar pentru reconstituirea timpului util la pensie, dar nu a putut proba nici perioada în care a lucrat la CAP Șieu, numărul de norme pe care l-a realizat și nici măcar cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă.
În mod corect a înlăturat prima instanță depozițiile martorilor audiați care au afirmat că apelantul a muncit la CAP Șieu din 1964-1989 și și-a îndeplinit normele stabilite de adunarea generală, căci acestea nu conțin date concrete despre activitatea prestată de apelant, ci, mai degrabă, supoziții ale acestora bazate pe premise generale de genul „apreciez că în toată perioada în care a lucrat și-a îndeplinit normele stabilite de adunarea generală, având lot ajutător situat în locul denumit pe poduri la Norocuri”
Or, apelantul nu a dovedit că a avut lot ajutător și, mai mult, nici măcar el nu a pretins că a lucrat din 1964 în CAP (așa cum au relatat martorii), ci doar din 1968.
Registrul agricol din anii 1986-1989 în care se menționează CAP la rubrica „locul de muncă” al apelantului referitor la anii 1986-1988 (f. 8 dosar fond) nu este relevant pentru stabilirea timpului util la pensie al acestuia pentru perioada 1968-1990, pe de o parte pentru că furnizează date doar pentru anii pentru care e completat, iar pe de altă parte deoarece mențiunea „CAP” vine în contradicție cu datele consemnate la rubrica „categoria de gospodărie” conform cărora gospodăria apelantului era una de tip individual, nu colectivă.
De altminteri, dacă apelantul ar fi intrat în cooperativa agricolă de producție în anul 1986 ca membru cooperator, această împrejurare s-ar fi reflectat și în situația terenurilor deținute în gospodărie, care, potrivit statutului CAP, trebuiau aduse ca aport în cooperativă. Or, atât în anii 1981-1985, cât și în anii 1986-1988, apelantul a avut în gospodărie aceeași suprafață totală de teren, de 0.68 ha .
Față de aceste considerente, constatând că apelantul nu a dovedit că a fost membru cooperator, volumul de muncă pe care pretinde că l-a realizat în calitate de membru cooperator și nici măcar normele planificate de adunarea generală pentru anii 1968-1989, tribunalul va păstra hotărârea atacată și, în baza art. 480 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul reclamantului N. G., ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul N. G., domiciliat în localitatea Șieu nr.604 județul Maramureș împotriva sentinței civile nr.1445/20.08.2014 pronunțată de Judecătoria Dragomirești, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată la data de 19.03.2015 prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S. T. A. A. G. B. R. M.
Red./tehnored G.B.
6ex.21.04.2015
Red./Judecător la fond:L. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 609/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Ordin de protecţie. Decizia nr. 127/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
