Ordin de protecţie. Decizia nr. 127/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 127/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 127/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 127/A
Ședința publică din 25 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător M. B. P.
Grefier A. S.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. M.
de la P. de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ
Pe rol este soluționarea apelului declarat de apelanta M. M. cu domiciliul în Sighetu Marmației ./16, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr.1746 din 11 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._, având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că la data de 25.08.2014 s-a suspendat judecata apelului formulat în cauză în conformitate cu dispozițiile art.411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă până la o nouă stăruință a părților. Potrivit referatului întocmit de C. Arhivă a Tribunalului Maramureș la data de 2.03.2015, s-a propus repunerea pe rol a cauzei în vederea verificării condițiilor perimării întrucât au trecut mai mult de 6 luni de când cauza a rămas în nelucrare.
Instanța invocă din oficiu excepția de perimare a cererii de apel și pune în discuție excepția invocată.
Reprezentantul Ministerului Public, procuror C. M. pune concluzii de perimare a cererii în temeiul prevederilor art. 416 Cod procedură civilă.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția de perimare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1746 din 11 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._ s-a respins cererea formulată de reclamanta M. în contradictoriu cu pârâtul M. I. privind emiterea unui ordin de protecție și a fost obligată reclamanta să plătească cheltuieli judiciare în cuantum de 300 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu pentru d-na avocat H. N. desemnată pe seama pârâtului, sumă ce urma a fi suportată din fondurile Ministerului de Justiție.
Prima instanță a reținut următoarele considerente: prin cererea înregistrată sub dosar nr._ /20.06.2014 reclamanta M. M. a solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului M. I. ,în sensul ca pârâtul să fie obligat să păstreze față de reclamantă și minorul părților, M. E. A.,născut la data de 9 decembrie 2007 ,o distanță minimă de 300 m,respectiv față de domiciliul reclamantei situat în Sighetu Marmației,./16,jud. Maramureș,pe stradă,la locul de muncă al reclamantei, Spitalul Minicipal Sighetu Marmației- Secția Interne,și la grădinița nr.10 din Sighetu Marmației,. dispună interzicerea pârâtului de a lua orice contact inclusiv telefonic,prin corespondență sau prin orice alt mod cu reclamanta și minorul; pârâtul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea cererii se arată că părțile sunt căsătorite,însă în dosar nr._ reclamanta a promovat acțiune de divorț.
Se susține de către reclamantă că pârâtul,deși nu s-a opus admiterii acțiunii de divorț ,merge frecvent la domiciliul ei și la grădinița frecventată de minor,și o amenință ,o sună frecvent la telefon și o amenință ,fiind nevoită să se adreseze și organelor de poliție.
Reclamanta precizează că la data de 11 iunie 2014 pârâtul a căutat-o la locul de muncă și a agresat-o de față cu alte persoane,iar pe minor,care suferă de autism îl caută la grădiniță,iar acesta se agită și suferă după vizitele tatălui ,afectându-l emoțional.
În drept au fost invocate disp. art. 23 și 24 din Legea 217/2003.
Pârâtul ,prin reprezentant ,s-a opus admiterii cererii reclamantei.
Prin întâmpinarea formulată la data de 3 iulie 2014 pârâtul a arătat următoarele acuzele aduse de reclamantă nu corespund realității ,deoarece el nu a amenințat-o și nu a agresat-o pe reclamantă,care nu răspunde la telefon ,deși apelurile erau făcute în interesul minorului,care urma să se deplaseze la București în vederea efectuării unui RMN.
Nu există nici o stare de pericol așa cum afirmă reclamanta,și având în vedere preocuparea lui pentru soarta minorului ,care frecventează grădinița situată în vecinătatea domiciliului pârâtei,păstrarea distanței menționată nu este posibilă,iar o astfel de măsură nu poate fi pusă în executare.
Analizând cererea prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale invocate ,instanța de fond a reținut următoarele: potrivit disp. art. 23 din Legea 217 /2003 persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Potrivit disp.art.5 din legea 217/2003 privind combaterea violenței în familie ,prin membru de familie se înțelege: a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Conform disp.art.5 din legea 217/2003 privind combaterea violenței în familie ,prin membru de familie se înțelege: a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
În speță,reclamanta și pârâtul sunt căsătoriți, însă sunt despărțiți în fapt și au pe rolul instanței proces de divorț.
Minorul rezultat din căsătoria părților, M. E. A.,născut la data de 9 decembrie 2007,suferă de autism infantil ,conform actului medical depus la fila 3 și locuiește cu reclamanta.
Cu probele testimoniale administrate în cauză s-a dovedit pârâtul a încercat de mai multe ori să ia legătura cu minorul însă nu i s-a permis căutând-o pe reclamantă și la locul de muncă.
Martorii audiați au relatat că nu au asistat la nici un incident petrecut între părți. Martora S. M. a menționat că pârâtul a căutat-o pe reclamantă de mai multe ori la locul de muncă,fiind în stare de ebrietate,cu o ocazie lovind-o cu buchetul de flori,pe care ea l-a refuzat,în cap. Aceeași martoră a precizat că nu a asistat personal niciodată la amenințările proferate de pârât,aflând despre acestea de la reclamantă.
Apreciind asupra probațiunii administrate ,în ansamblul ei ,instanța a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada că viață, integritate fizică sau psihică ori libertate reclamantei sau a minorului sunt puse în pericol printr-un act de violență din partea pârâtului .
Reclamanta nu a probat că atitudinea pârâtului este una caracterizată de violență ,incidentul petrecut la locul său de muncă(ocazie cu care refuzat buchetul de flori), neputând fi considerat în sine un act de violență,și acesta fiind un incident izolat.
Atitudinea insistentă a pârâtului,este generată conform ansamblului probator de grija pentru minor.
Deși susține că în repetate rânduri reclamanta a sesizat organele de poliție datorită comportamentului pârâtului,nu a depus dovezi în acest sens.
În consecință,instanța s considerat cererea reclamantei neîntemeiată și a respins-o.
În temeiul disp.art.453 al.1 Cod procedură civilă reclamanta a fost obligată să plătească suma de 300 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu pentru avocat H. N..
Împotriva sentinței civile nr.1746 din 11 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._ a formulat apel reclamanta solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii ordinului de protecție.
În motivarea cererii de apel, apelanta a arătat că pârâtul o urmărește și o agresează aspecte dovedite cu martorii audiați în fața primei instanțe.
Cererea nu este motivată în drept.
Intimatul M. I. a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului.
În ședința publică din 25 august 2014 s-a dispus suspendarea judecării apelului în temeiul prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Deliberând asupra excepției perimării cererii de apel, invocată din oficiu, tribunalul reține că din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 25.08.2014, de când judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă și că de la această dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina părților.
În conformitate cu dispozițiile art. 416 Noul Cod de procedură civilă orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de 6 luni, iar potrivit art. 420 Noul Cod de procedură civilă perimarea se poate constata și din oficiu.
Întrucât în cauza de față nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, și a trecut mai mult de 6 luni, instanța urmează a constata perimată cererea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de perimare invocată din oficiu,
Constată perimat apelul declarat de către apelanta M. M., domiciliată în Sighetu Marmației ., ., având CNP_, împotriva sentinței civile nr. 1746/11.07.2014 pronunțate de către Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ .
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Maramureș, Secția I civilă, cu sediul în Baia M., ., jud. Maramureș.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Ț. D. P. M. B. S. A.
Red.DȚ/25.03.2015
Tred. A.S. / 26 Martie 2015 - 2 ex
Judecător la fond: U. L.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 112/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
