Fond funciar. Decizia nr. 160/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 160/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 14184/182/2012
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 160/R
Ședința publică din 15 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător D. W.
Judecător A. S.-T.
Grefier M. H.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursului declarat de către recurentul M. I., domiciliat în B., ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 9659/30.10.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 8.04.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9659/2014 din 30.10.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, s-a respins excepția inadmisibilității cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată a intimatei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș. S-a respins acțiunea formulată de petentul M. I. în contradictoriu cu intimatele C. locală B. de aplicare a legilor fondului funciar și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că petentul M. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatele: C. JUDEȚEANĂ MARAMUREȘ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR și C. L. B. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, modificarea titlului de proprietate nr. 6088/73/03.07.2002, eliberat pe numele reclamantului, în sensul schimbării categoriei de folosință a suprafeței de 4000 mp de la locul numit Hituri din teren arabil în teren cu vegetație forestieră.
În motivarea cererii se arată că la data de 3.07.2002 i s-a eliberat reclamantului M. I. Titlul de proprietate nr. 6088/73. Printre terenurile reconstituite prin acest titlu se numără și cel de la locul numit Hituri, în suprafață de 1 ha și 8000 mp, având ca vecini N – Plantație, E – Hituri, S – P. M., V – PD, având ca și categorie de folosință arabil. Din această suprafață de teren pe aproximativ 4000 mp se află crescută vegetație forestieră. Astfel că trebuie modificată categoria de folosință prevăzută pentru suprafața de 4000 mp în teren cu vegetație forestieră. Unul dintre atributele Comisiei Locale este identificarea corectă a amplasamentului și categoriei de folosință la momentul punerii în posesie cu terenul reconstituit. Astfel art. 27 din Legea 18/1991 prevede că punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.
Terenul era cu vegetație forestieră și la momentul punerii în posesie de către comisia locală, respectiv suprafața de 4000 mp era împădurită și astfel în titlul de proprietate emis trebuia să figureze categoria de folosință reală.
În drept au fost invocate prevederile art. 58 din Legea nr. 18/1991, republicată, art. 5 din H.G. 890/2005, art. 4 din H.G. 131/191, art. 274 Cod procedură civilă.
La data de 13.06.2014 petentul a depus „precizare de acțiune”, raportat la concluziile raportului de expertiză, prin care a solicitat modificarea titlului de proprietate nr. 6088/73/3.07.2002, eliberat pe numele reclamantului, în sensul schimbării categoriei de folosință a suprafeței de 5010 mp de la locul numit Hituri din teren arabil în teren cu vegetație forestieră.
Pentru termenul de judecată din data de 14.02.2013 intimata C. Județeană Maramureș pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată față de C. Județeană Maramureș pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar. A arătat că în măsura în care reclamantul face dovada că vechiul amplasament la momentul reconstituirii dreptului de proprietate a avut destinația de teren cu vegetație forestieră, nu se opune admiterii cererii în ceea ce privește modificarea scriptică din titlul contestat a categoriei de folosință pentru suprafața de 4000 mp de la locul numit Hituri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin titlul de proprietate nr._ reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 18.000 mp. teren arabil situat în locul numit „Hituri” având următoarele vecinătăți: plantație (N), pășune Hituri (E), P. M. (S) și pădure (V).
Astfel cum rezultă din cererea nr. 322/11.03.1991, în baza cărei s-a emis titlul de proprietate mai sus menționat, reclamantul a solicitat printre alte terenuri și suprafața de 1 ha teren arabil în locul numit Hituri (singura suprafață de teren solicitată în locul cu această denumire) prin urmare sub aspectul categoriei de folosință există concordanță între terenul solicitat prin cererea de reconstituire, în locul numit Hituri, și cel atribuit în titlul de proprietate.
Din analiza titlului de proprietate emis reclamantului și a procesului verbal de punere în posesie se poate constata faptul că terenul cu suprafața de 18.000 mp. din locul numit Hituri, este format dintr-o singură parcelă, întreaga suprafață fiind atribuită pe un singur amplasament, având vecinătățile menționate mai sus.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză ( f. 98-102), terenul din locul numit Hituri folosit de reclamant este compus din două corpuri de proprietate situate la o distanță de 100 m unul de celălalt, respectiv o parcelă de teren cu categoria de folosință arabil în suprafață de 8768 mp. și o altă parcelă cu suprafața de 5010 mp. având categoria de folosință pădure. Suprafața de pădure identificată potrivit raportului de expertiză se învecinează la nord cu un pârâu, la sud cu teren de natură pădure aparținând numitului P. I. iar la est cu un drum de exploatare.
Dincolo de faptul că vecinătățile acestui teren nu corespund cu cele menționate în titlul de proprietate, faptul că suprafața de teren de 5010 mp având categoria de folosință pădure, indicat expertului de către reclamant, nu este situat în continuarea terenului arabil, ci la o distanță de 100 de m de acesta, conduce la concluzia că acest teren nu este cuprins în titlul de proprietate iar reclamantul solicită un alt teren decât cel pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, or acest aspect excede acțiunii de modificare a titlului de proprietate.
Modificarea titlului de proprietate în sensul arătat în acțiune presupune constatarea categoriei reale de folosință a terenului pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, între limitele, vecinătățile, menționate în titlul de proprietate.
Cum din cererea de reconstituire, din titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie nu rezultă că reclamantul ar fi solicitat și i s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate pentru două terenuri distincte în locul numit Hituri, instanța a respinge acțiunea reclamantului.
Având în vedere modul de soluționare a capătului principal de cerere și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, intimatele nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, reclamantul fiind cel care a căzut în pretenții.
Prin urmare excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere invocată de intimata C. Județeană Maramureș, a rămas fără obiect, fiind respinsă. Însă trebuie precizat faptul că posibilitatea obligării comisiilor de fond funciar la plata cheltuielilor de judecată în condițiile art. 274 Cod procedură civilă (inclusiv a comisiei județene) este expres prevăzută de dispozițiile art. 52 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, astfel că nu se poate susține că acest petit ar fi inadmisibil. În realitate prin apărările formulate în susținerea excepției intimata a învederat lipsa culpei procesuale a acesteia în cazul concret, ceea ce ar însemna că acest petit este neîntemeiat iar nu inadmisibil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. I., solicitând a se dispune modificarea sentinței atacate în sensul de a se admite acțiunea așa cum a fost formulată și pe cale de consecință să se dispună modificarea titlului de proprietate nr. 6088/73/3.07.2002 eliberat pe numele său în sensul schimbării categoriei de folosință a suprafeței de 4000 mp de la locul numit „Hituri”, din teren arabil în teren cu vegetație forestieră, în subsidiar casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului s-a învederat Tribunalului că motivarea instanței a constat strict pe faptul că terenul pentru care s-a solicitat modificarea categoriei de folosință nu a fost reconstituit titularului. Acest lucru nu a fost pus în discuția părților. Procesul civil fiind guvernat de principiul contradictorialității, este obligatoriu ca instanța să pună în discuția părților dacă acest teren a fost sau nu reconstituit petentului, pentru a-și putea exprima punctul de vedere. Astfel dacă instanța ar fi pus în discuția părților aceste aspecte s-ar fi putut administra și alte probe, inclusiv o completare la expertiză.
Instanța invocă în susținerea motivării că terenul în suprafață de 1 ha 8000 mp este compus din cele două parcele situate la 100 m distanță una față de cealaltă, iar atât în procesul verbal de punere în posesie cât și în titlul de proprietate el apare ca și un singur amplasament. Acest lucru a condus instanța la ideea că . solicită modificarea categoriei de folosință nu este cea reconstituită.
În cadrul acestui dosar s-a efectuat o expertiză topografică în cadrul căreia expertul a avut ca obiectiv identificarea terenului în suprafață de 1 ha 8000 mp situat în locul numit „Hituri”. Acesta îl identifică ca fiind format din două parcele, una în suprafață de 8768 mp având categoria de folosință arabil și una în suprafață de 5010 mp având categoria de folosință pădure. Astfel în condițiile în care o persoană care are calitatea de expert identifică terenul din titlul de proprietate este absurd ca instanța să arate că acesta nu este cel din titlul de proprietate. Instanța a respins cererea pentru că în titlul de proprietate este un singur amplasament, iar în fapt sunt două, în condițiile în care prin admiterea acesteia această situație ar fi fost rezolvată.
Recurentul a susținut că este culpa Comisiei Locale, care avea obligația să identifice corect terenul și scriptic, de altfel procesul verbal de punere în posesie nu are o schiță privitoare la acest teren. Într-adevăr din titlul de proprietate rezultă faptul că terenul în suprafață de 1 ha 8000 mp este reconstituit într-o singură parcelă, dar în fapt, așa cum expertul concluzionează, acesta se identifică în două amplasamente. Pentru a dovedi că aceasta este modalitatea în care petentul a fost pus în posesie și că aceasta este modalitatea în care petentul a folosit și folosește acest teren, depune adeverință din Registrul agricol, din care rezultă că recurentul deține două amplasamente în locul numit „Hituri”, o parcelă arabil și o parcelă pădure.
S-a mai susținut că instanța a arătat că terenul identificat nu poate fi cel reconstituit și din pricina neconcordanței vecinilor. Aceasta a interpretat în mod restrictiv situația de fapt și nu a luat în considerare modificările ce pot apărea de la momentul punerii în posesie a terenului, respectiv 1996. Astfel în titlul de proprietate vecinii sunt la N - Plantație (echivalent pădure), E- pășune Hituri (ulterior P. I.), S - P. M. (pădure), V - PD. În expertiză terenurile identificate au următorii vecini: N- pădure, E- P. I., S- drum exploatare, V- P. M.; N - pârâu, E - drum exploatare, S - pădure. Se observă cu ușurință că prezentarea vecinilor în raportul de expertiză este mai amănunțită și mai precisă, dar nu diferă de cea din titlul de proprietate. Este normal ca pentru terenul identificat să existe o diferență în acest sens față de cele înscrise în titlul de proprietate, dar acest lucru se datorează tocmai erorii care a constat în înscrierea terenului într-o singur amplasament.
Intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș a depus întâmpinare prin care a arătat că reiterează susținerile din întâmpinarea depusă la instanța de fond pentru termenul din 14.02.2013, termen la care nu s-a opus admiterii cererii reclamantului, în măsura în care se face dovada că vechiul amplasament la momentul reconstituirii a avut destinația de teren cu vegetație forestieră.
La dosar au fost depuse în probațiune înscrisuri.
Analizând sentința recurată, Tribunalul reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă, ulterior precizată, reclamantul a solicitat a se dispune modificarea titlului de proprietate ce i s-a eliberat, în sensul schimbării categoriei de folosință a suprafeței de 5010 mp din locul numit „Hituri” din teren arabil în teren cu vegetație forestieră, arătând că i s-a reconstituit un teren în suprafață de 1,8 ha în această locație, dar pe 5010 mp este crescută vegetație forestieră, împădurirea existând și la momentul punerii sale în posesie.
Procesul-verbal de punere în posesie a petentului, întocmit în „octombrie 1996” (fila 55 dosar fond) nu are anexată schița terenului din locul numit „Hituri”, relevând însă că punerea în posesie s-a efectuat asupra unei parcele de_ mp teren arabil.
Expertul tehnic judiciar desemnat în cauză a arătat prin lucrarea de specialitate efectuată că în urma măsurătorilor efectuate pe limitele de folosință, terenurile sunt situate pe amplasamente diferite, la o distanță de circa 100 m unul de celălalt, având categorii de folosință diferite: . folosință arabil (anexa nr. 1, hașura verde) se învecinează cu: la nord-pădure; la est-P. I.; la sud- drum de exploatare; la vest – P. M.. Suprafața măsurată a terenului este de 8768 mp. . folosință pădure (anexa nr. 1, hașura roșie) se învecinează cu: la nord-pârâu; la est-drum de exploatare; la sud-pădure (P. I.). Suprafața măsurată a terenului este de 5010 mp.
Cumulate, cele două amplasamente au o suprafață totală de_ mp, cu 4222 mp mai puțin decât cea reconstituită, iar la data eliberării titlului de proprietate suprafața de 5010 mp avea categoria de folosință pădure.
Prin raportul de expertiză nu s-a identificat însă suprafața de 1,8 ha teren din locul numit “Hituri”, în funcție de vecinii acesteia, conform procesului-verbal de punere în posesie și titlului de proprietate eliberate reclamantului petent, pentru a fundamenta eventual concluzia primei instanțe în sensul că terenul având categoria de folosință pădure nu este cuprins în titlul de proprietate al reclamantului (nu a făcut obiectul punerii în posesie), în condițiile în care suprafața însumată a celor două parcele indicate expertului este mult mai mică decât cea care a făcut obiect al reconstituirii dreptului de proprietate. În recurs s-au depus în copie cărți funciare, dar expertiza realizată nu relevă elemente de identificare topografică a terenurilor.
În cauză se constată astfel o insuficientă cercetare a fondului, care echivalează din perspectiva situației juridice deduse judecății, cu o necercetare a fondului, în sensul prevederilor art. 312 alin. 5 teza I Cod procedură civilă 1865, sens în care Tribunalul, având în vedere necesitatea suplimentării probațiunii, respectării dublului grad de jurisdicție, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare se va pune în discuția părților comunicarea la dosar a tuturor actelor care au stat la baza emiterii Titlului de Proprietate nr. 6088/73/3.07.2002, administrarea de probe (interogatoriu, eventual testimoniale) pentru a se clarifica limitele punerii în posesie a petentului în locul numit „Hituri”, precum și determinarea eventualei modificări în timp a vecinilor parcelei, urmând ca prima instanță să pronunțe o hotărâre în contextul administrării tuturor probelor pertinente, concludente și utile cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul M. I., domiciliat în B., ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 9659/30.10.2014, pronunțată de Judecătoria Baia-M. în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2015.
Președinte Judecători Grefier
Ț. D., W. D., S.-T. A. H. M.
Red. S.T.A.A./ 15.05.2015
Tred. M.H./ 18.05.2015 - 2 ex.
Judecător la fond: D. E. S.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
., județul Maramureș
.
DOSAR NR._ Date cu caracter personal
Data emiterii: 18.05.2015Nr. operator 4204
CĂTRE,
JUDECĂTORIA BAIA M.
Alăturat vă restituim dosarul cu numărul mai sus menționat, privind pe M. I., C. Județeană Maramureș de aplicare a legii fondului funciar și C. L. B. de aplicare a legii fondului funciar, având ca obiect fond funciar, având în vedere că prin decizia civilă nr. 160/R din 15.04.2015 pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus s-a admis recursul declarat de recurentul M. I., domiciliat în B., ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 9659/30.10.2014, pronunțată de Judecătoria Baia-M. în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Președinte Grefier
Ț. D. H. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 184/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 228/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
