Pretenţii. Decizia nr. 228/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 228/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 826/182/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 228/A
Ședința publică din 21.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-T. A.-A.
JUDECĂTOR: G. B.
GREFIER: M. R.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului declarat de către reclamantul S. Județean de Urgență Dr. C. O. Baia M., cu sediul în Baia M., .. 31, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr._ din data de 20.11.204 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 30.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru 14.05.2015 și 21.05.2015, când a decis următoarele.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/2014 din 20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului H. Ș. Z., excepție invocată de pârât, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâtul H. Ș. Z. și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Dr. C. O. Baia M. în contradictoriu cu pârâtul H. Ș. Z..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul obligarea pârâtului la plata sumei de 1037,28 lei, reprezentând cheltuieli de asistență medicală, acordată pacientului H. L.; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale începând cu data pronunțării sentinței, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că urmare incidentului din data de 08.08.2010 când pârâtul a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate, aceasta din urmă a fost internată la S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” Baia M. în perioada 09.08._10 Secția ORL, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale în cuantum de 1037,28 lei. Prin adresa nr._/7.07.2011 P. de pe lângă Judecătoria Baia M. a comunicat reclamantei faptul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârât în dosarul penal nr. 3614/P/2010 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal, deoarece persoana vătămată și-a retras plângerea.
În drept au fost invocate prevederile art. 314 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificate prin O.G. 72/2006, art. 998, 999, 1000 al. 2 și 1003 vechiul Cod civil, O.G. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești.
La data de 18.03.2014 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de către pârât (f. 30), prin care solicită instanței în principal respingerea acțiunii ca tardiv introdusă, în subsidiar respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării se arată că este prescris dreptul material la acțiunea în repararea presupusei fapte ilicite pricinuită de pârât, în raport de dispozițiile imperative ale art. 3 și 8 din Decretul Lege nr. 167 din 1958 privind prescripția extinctivă. Termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. Se arată că lipsa vinovăției pârâtului face imposibilă promovarea unei acțiuni de către reclamantă împotriva acestuia, pârâtul neavând calitate procesuală pasivă.
Analizând cererea, prima instanță a reținut că trebuie analizate cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și excepția prescripției dreptului la acțiune, excepții invocate de pârât.
Prima excepție ce s-a impus a fi analizată a fost cea referitoare la lipsa calității procesual pasive, deoarece cursul prescripției dreptului la acțiune poate suferi o . modificări, iar aceste modificări trebuie analizate și prin raportare la persoana împotriva căreia curge termenul de prescripție, deci o persoană care să aibă calitate procesuală.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată. In raport de temeiul juridic al acțiunii, respectiv răspunderea civilă delictuală, pârâtul H. Ș. Z. a avut calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere ca există identitate între pârât si persoana cu privire la care se susține de către reclamantă că ar fi provocat acte de violență asupra persoanei vătămate H. L..
Având a se pronunța asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, excepție invocata de parat, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Prezenta acțiune este o acțiune personală, urmărindu-se valorificarea unui drept de creanță, motiv pentru care îi este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decret nr. 167/1958.
În ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, art. 8 din Decretul nr. 167/1958 prevede că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
În cauză, partea vătămată H. L. a fost internată în perioada 09.08.2010 – 12.08.2010, aceasta cunoscând la momentul internării persoana răspunzătoare de producerea leziunilor care au condus la internarea sa.
Prin urmare, de la momentul internării părții vătămate, reclamantul cu un minim de diligență putea să cunoască persoana care răspunde de pagubă, iar la momentul externării putea să cunoască valoarea pagubei.
Raportat la dispozițiile legale susmenționate și starea de fapt reținută, instanța a reținut că termenul de prescripție a început să curgă la data de 12.08.2010 (data externării părții vătămate) și s-a împlinit la data de 12.08.2013.
În cauză nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului termenului de prescripție.
Pentru aceste motive instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamant ca fiind prescrisă.
De asemenea, instanța a constatat că admiterea excepției mai sus arătate face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. Județean de Urgență Dr. C. O. Baia M., solicitând casarea hotărârii și rejudecarea cauzei.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că reclamantul a formulat o cerere de chemare în judecată pe numele pârâtului H. Ș. Z., în data de 28.01.2014, în vederea recuperării cheltuielilor ocazionate cu internarea persoanei vătămate H. L., asupra căreia, în data de 08.08.2010 a exercitat acte de violență. La acea dată, reclamantul susține că nu avea cum să cunoască cine era răspunzător de producerea pagubei, ci doar faptul că pacienta a fost internată în cadrul instituției.
Prin adresa_/07.07.2011, P. de pe lângă Judecătoria Baia M., a comunicat reclamantului faptul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâtul H. Ș. Z. în dosarul penal nr. 3614/P/2010, moment la care reclamantul a luat la cunoștință cine se face vinovat de producerea incidentului. Instanța de fond nu a luat în considerare acest fapt, respingând acțiunea formulată și invocând excepția prescripției dreptului la acțiune.
Apelantul a susținut că data de la care trebuie socotit termenul de 3 ani, potrivit Decretului Lege 167/1958, privitor la excepția extinctivă este data la care li s-au comunicat datele făptuitorului, respectiv 07.07.2011, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată în cadrul acestui termen. A solicitat respingerea cererilor în vederea recuperării cheltuielilor de judecată.
Intimatul H. Ș. Z. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Intimatul a arătat că, așa cum corect reține instanța de fond, acțiunea formulată de apelant este una personală, supusă termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzută de Decretul nr. 167/1958 la art. 3 alin. 1.
În raport de acest aspect, dreptul material la acțiune al apelantului s-a născut în chiar momentul în care s-a născut presupusa pagubă, respectiv data internării persoanei vătămate H. L. (09.08.2010 – 12.08.2010). La acel moment, apelantul avea posibilitatea să se informeze cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, iar valoarea pagubei îi era deja cunoscută.
Chiar și dacă s-ar trece peste interpretarea instanței de fond, așa cum rezultă din chiar dispozițiile legale în materie, termenul de prescripție al dreptului la acțiune „(…) începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea”.
În dosarul penal 3614/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia M., organele de urmărire penală au dispus prin rezoluția din 11.11.2010, începerea urmării penale față de numitul H. Ș. Z. (existând în acest sens dovada la dosar). La acel moment, au fost cunoscute atât presupusa persoană răspunzătoare de producerea prejudiciului, cât și cuantumul prejudiciului suferit de reclamantă, iar reclamanta „trebuia” să cunoască aceste informații.
La calcularea termenului de prescripție de 3 ani de zile prevăzut de Decretul Lege 167/1958, nu trebuie avută în vedere rezoluția prin care s-a dispus încetarea urmăririi penale, ci rezoluția prin care s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuit, acesta fiind momentul la care există o presupunere a organelor de urmărire penală că pârâtul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii cercetate. Dacă instanța de apel înțelege să treacă peste motivarea instanței de fond, trebuie să aibă în vedere prevederile art. 101 din vechiul Cod de procedură civilă, iar în acest sens, termenul de prescripție prevăzut de lege a început să curgă la data de 11.11.2010 și s-a împlinit la data de 11.11.2013.
În ce privește fondul problemei, intimatul a susținut că își menține în întregime apărările formulate în instanța de fond. Petenta din dosarul penal a înțeles să revină asupra plângerii inițial formulate și astfel organele de urmărire penală au fost nevoite ca în raport de retragerea plângerii și de lipsa probelor la dosar, să dispună încetarea urmării penale față de pârât. Apreciază că vinovăția sa nu a fost dovedită, nefiind astfel îndeplinită una din condițiile esențiale pentru tragerea sa la răspundere pentru presupusele fapte ilicite săvârșite. Lipsa vinovăției face imposibilă promovarea unei acțiuni de către reclamantă împotriva sa, pârâtul neavând calitate procesuală pasivă în dosar.
Prin răspunsul la întâmpinare apelantul a arătat că instituția a cunoscut paguba și pe cel răspunzător de producerea ei, doar la data la care P. de pe lângă Judecătoria Baia M. le-a comunicat faptul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârât în dosarul penal nr. 3614/P/2010, întrucât persoana vătămată și-a retras plângerea, indicând datele de identificare ale pârâtului, respectiv data de 07.07.2011. Termenul de prescripție nu poate să curgă de la data producerii incidentului, deoarece la data respectivă apelantul nu avea cunoștință decât despre faptul că a fost internat în regim de urgență un pacient ca urmare a unei vătămări corporale, dar nu și cine a fost persoana responsabilă de producerea incidentului.
Nu se poate vorbi de lipsa vinovăției atâta vreme cât aceasta nu a fost dovedită datorită faptului că partea vătămată și-a retras plângerea. Totodată retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților are efecte doar în latura penală, respectiv încetarea sau neînceperea urmăririi penale, dar nu și în latura civilă, astfel că pârâtul nu este exonerat de răspunderea civilă delictuală sau prejudiciile create prin faptele sale, spitalizarea părții vătămate fiind unul dintre ele.
Analizând sentința apelată, Tribunalul reține următoarele:
Din analiza coroborată a dispozițiilor art. 1, art. 3 alin. 1 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958, aplicabile pretenției deduse judecății, rezultă că dreptul la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Cele două cerințe sunt cumulative; în mod cert reclamantul-apelant a cunoscut paguba în data de 12.08.2010, când urmare a externării numitei H. L., s-au stabilit cheltuieli de spitalizare în cuantum total de 1037,28 lei.
Nu poate fi primită însă teza primei instanțe în sensul că de la momentul internării, reclamantul putea să cunoască și persoana care răspunde de pagubă, deoarece unitatea sanitară nu are atribuții de identificare a autorului agresiunii; potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată se recuperează de către furnizorul de servicii medicale de la persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane ori daune sănătății propriei persoane, din culpă, or la acel moment identitatea autorului agresiunii nu era cunoscută reclamantului. Întrucât acordă doar asistență medicală, unitatea sanitară nu „trebuia”, în sensul legii, să cunoască autorul faptei, prin investigații ori demersuri proprii. Contrar susținerilor intimatului și pornind de la cele mai sus arătate, nici momentul începerii urmăririi penale împotriva sa, prin rezoluția din 11.11.2010 nu este cel declanșator al curgerii termenului de prescripție, actul nefiind supus comunicării către unitatea sanitară.
Pe cale de consecință, momentul de la care curge termenul de prescripție este cel la care rezoluția de încetare a urmăririi penale urmare a retragerii plângerii părții vătămate din 28.06.2011, dată de P. de pe lângă Judecătoria Baia M. în dosar nr. 3614/P/2010, a fost comunicată reclamantului (07.07.2011), iar în raport de această dată, acțiunea judiciară înregistrată în 03.02.2014 a fost promovată în cadrul termenului legal de 3 ani.
Analizând pe fond cererea (întrucât prin apel s-a solicitat rejudecarea acestuia, iar nu trimiterea spre rejudecare conform prevederilor art. 480 alin. 3 teza a 2-a Cod procedură civilă), Tribunalul reține că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 998-999 cod civil 1864, aplicabile raportat la data săvârșirii faptei.
Înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală nr. 3614/P/2010, atașat prezentului, relevă că în data de 08.08.2010, în urma unor discuții contradictorii cu soția sa, H. L., intimatul H. Ș. Z. a prins-o pe aceasta de gât și a împins-o. H. L. împreună cu fiica sa, H. Ș. au părăsit locuința, iar a doua zi s-a prezentat la spital. Din declarația părții vătămate dată în 22.10.2010, rezultă că intimatul a prins-o de gât, a lovit-o peste mâini. Susținerea părții vătămate a fost confirmată prin declarația fiicei H. Ș. (fila 22 din dosarul de urmărire penală).
Prin declarația din 03.06.2011 (fila 19 din dosarul de urmărire penală), intimatul H. Ș. Z. a învederat că a prins-o de gât și a împins-o pe soția sa, arătând că recunoaște învinuirea și regretă faptele comise.
Conform certificatului medico-legal nr. 732 din 11.08.2010, H. L. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin comprimare cu mâna și degetele (afirmativ agresiune, tentativă de ștrangulare, edem laringian post traumatic) – filele 16 – 17 din dosarul de urmărire penală.
Pe cale de consecință, sunt dovedite cerințele legale cumulative de angajare a răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului intimat și anume: fapta ilicita (de agresiune fizică), prejudiciul (cheltuielile de acordare a asistenței medicale victimei), raportul de cauzalitate (respectivele cheltuieli fiind efectuate urmare a exercitării agresiunii, cu consecința necesitării acordării de îngrijiri medicale) și culpa pârâtului, recunoscută de acesta.
Conform practicii consacrate în această materie, chiar în contextul retragerii plângerii, autorul faptei poate suporta cheltuielile de spitalizare a victimei, deoarece el avea posibilitatea de a cere conform art. 13 Cod procedură penală anterior, continuarea procesului penal, în vederea stabilirii nevinovăției sale.
Raportat la aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite apelul, va anula hotărârea atacată și urmare a evocării fondului va respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului H. Ș. Z. și prescripției dreptului la acțiune, va admite acțiunea formulată de reclamantul S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” Baia M. împotriva pârâtului H. Ș. Z. și va obliga pe pârât să achite reclamantului suma de 1037,28 lei, cu dobândă legală ce se va calcula începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea debitului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” Baia M., cu sediul în Baia M., .. 31, județul Maramureș, cod fiscal_, cont bancar RO18TREZ4365041XXX000246, deschis la Trezoreria Baia M., împotriva sentinței civile nr._/20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe care o anulează și rejudecând:
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului H. Ș. Z. și prescripției dreptului la acțiune.
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” Baia M. împotriva pârâtului H. Ș. Z., CNP_, domiciliat în sat Băița, . (Tăuții Măgherăuș), județul Maramureș, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat C. R., în Baia M., ./15, județul Maramureș.
Obligă pe pârât să achite reclamantului suma de 1037,28 lei, cu dobândă legală ce se va calcula începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea debitului.
Definitivă și executorie.
Pronunțată azi, 21 mai 2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,GREFIER,
S.-T. AlinaGiuroiu BrîndușaRoman M.
(în C.O. semnează(în C.O. semnează
președintele completului)grefierul șef de sectie)
Red S.T.A - 06.07.2015
Tehr. C.D. –09.07.2015
5 ex./..07.2015
Judecător la fond:D. E.-S.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 160/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Partaj judiciar. Decizia nr. 203/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
