Fond funciar. Decizia nr. 216/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Cu privire la terenul ocupat de școala generală din . pre­cizat că se solicită teren la schimb pentru suprafața de 1.259 mp și nu des­pă­gu­biri. Astfel terenul înscris în CF. nr. 656, cu nr. top. 477, 478, 479, deși fi­gu­rea­ză în registrul agricol cu suprafața de 40 de ari, se solicită de petentă su­pra­fa­ța conform colilor funciare, cu precizarea că acesta a fost dat la schimb în a­nul 1964 lui P. I. pentru terenul preluat de către „Gostat”.

Intimata C. Județeană Maramureș prin întâmpinare a precizat că cererea a fost invalidată deoarece petenta nu face dovada proprietății pentru su­prafața solicitată în condițiile art. 9 alin. 5 (b) din Legea nr. 18/1991, co­ro­bo­rat cu art. 11 alin. 3 din HG nr. 890/2005.

C. L. Desești prin întâmpinare a expus faptul că terenul so­li­ci­tat de petentă de 40 de ari nu a fost vândut în anul 1957 bunicilor lui P. Da­ni­ela, deoarece în anul 1959 s-a aplicat lui P. Pelaga Decretul nr. 115/1959, astfel că este un alt teren în apropiere ce a fost deținut de către bunicii petentei. Te­renul ce a aparținut Primăriei Comunei Desești a fost dat în schimb lui P. I. senior.

La data de 23.08-2011, P. I. a depus cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune extratabulară de 20 de ani, conform art. 28 alin. 1 din Decretul - Lege nr. 115/1938, pentru terenul înscris în CF nr. 656, cu nr. top. 477, 478, 479, situat în . numit „G.” și înscrierea dreptului de pro­prietate în cartea funciară.

În motivarea cererii intervenientul a arătat că a exercitat o posesie de 20 de ani de la decesul proprietarului tabular P. Pelaga, de la data de 22.07. 1981, posesia fiind continuă, netulburată, publică, sub nume de proprietar și ne­e­chivocă.

Petenta a depus precizări la cererea de intervenție și a solicitat respin­ge­rea acesteia, pe motiv că pentru stabilirea situației juridice a terenului pe ca­re l-a primit cu titlu de schimb tatăl intervenientului, cel de 40 de ari de la locul nu­mit „G.”, sunt aplicabile dispozițiile legilor speciale ale fondului funciar, iar motivația intervenientului pe fond că nu se poate face reconstituirea drep­tu­lui de proprietate pe motiv că a plantat pomi pe teren nu este întemeiată.

Referitor la cererea de intervenție, C. L. Desești prin întâm­pi­na­re a precizat că intervenientul este îndreptățit la dobândirea proprietății pe mo­tiv că a figurat în registrul agricol și deși l-a primit la schimb a făcut inves­ti­ții.

La data de 07.11.2011 intervenientul și-a precizat cererea, chemând în ju­decată și Consiliul Local Desești ca unitate administrativ teritorială.

La data de 25.01.2012, P. L. formulează cerere de intervenție în in­teres propriu, care potrivit motivelor expuse se circumscrie mai mult unei in­ter­venții în favoarea petentei, cerere care a fost admisă în principiu în ședința pu­blică din 25.01.2012.

Prin sentința civilă nr. 1782 din 01.08.2012 s-a admis în parte acțiunea și s-a respins cererea de intervenție a lui P. I..

Prin decizia civilă nr. 302/R/05.06.2013 s-a admis recursul interve­nien­tu­lui P. I., iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub dosar nr._ .

Intervenientul P. I., depune la data de 24.09.2013 o precizare a ce­re­rii de intervenție, prin care solicită a se constata că succesiunea rămasă după de­functul P. I., decedat la data de 01.01.1953, cu ultimul domiciliu în co­mu­na Desești, nr. 159, județul Maramureș, este vacantă și calitatea de succesor a Statului Român prin unitatea administrativ teritorială - .­cesiunea rămasă după defuncta P. Pelagia, decedată la data de 22.07. 1981, cu ultimul domiciliu în Sighetu Marmației, .. 93, județul Maramureș, este vacantă și calitatea de succesor a Statului Român prin unitatea administrativ teritorială - . de proprietate asupra terenului situat în . numit G., în­tre vecinii: H. V., S. Găvrilă, C. V., P. I., în suprafață de 4.240 mp, înscris în CF 656 Desești, nr. top. 477, nr. top. 478, nr. top. 479, în fa­voarea intervenientului în interes propriu P. I., cu titlu de uzucapiune; să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului situat în . locul numit G., între vecinii: H. V., S. Găvrilă, C. Va­si­le, P. I., în suprafață de 4.240 mp, în CF 656 Desești, nr. top. 477, nr. top. 478, nr. top. 479, în favoarea intervenientului în interes propriu - P. I., cu titlu de uzucapiune; cu cheltuieli de judecată în primul ciclu procesual, ins­tan­ța de recurs și în rejudecare, reprezentând taxă de timbru, onorar expert și onorar avocat.

În subsidiar, a solicitat să se constate dobândirea de către antecesorul in­tervenientului în interes propriu, defunctul P. I., a dreptului de pro­pri­e­ta­te asupra terenului situat în . numit G., între vecinii: H. V., S. Găvrilă, C. V., P. I., în suprafață de 4.240 mp, în­scris în CF 656 Desești, nr. top. 477, nr. top. 478, nr. top. 479, în baza Decre­tu­lui nr. 151/1950, cu titlu de drept schimb; să se dispună înscrierea dreptului de pro­­prietate asupra terenului situat în . numit G., între ve­cinii: H. V., S. Găvrilă, C. V., P. I., în suprafață de 4.240 mp, înscris în CF 656 Desești, nr. top. 477, nr. top. 478, nr. top. 479, în fa­voarea antecesorului intervenientului în interes propriu P. I., cu titlu de u­zucapiune; cu cheltuieli de judecată.

Menține în totalitate motivarea în fapt și în drept a cererii de in­ter­venție în interes propriu sub aspectul petitului principal, iar sub aspectul pe­ti­tului subsidiar precizează că antecesorul intervenientului în interes propriu P. I., defunctul P. I., a dobândit dreptul de proprietate, cu titlul de schimb, în baza dispozițiilor Decretului nr. 151/1950 asupra terenului arabil si­tu­at la locul numit „G.” în suprafață de 0,35 ha - terenul din litigiu - fiind pre­luat de la antecesorul intervenientului teren în suprafață de 0,85 ha situat la lo­cul numit „Valea M.”.

Potrivit art. 7 din Decretul nr. 151/1950, actele de schimb vor fi for­mu­la­te potrivit contractelor tip ce vor fi alcătuite de Ministerul Agriculturii.

Ele vor fi obligatorii pentru părțile interesate chiar atunci când vor fi sem­nate numai de către una din acestea. În acest caz ele vor fi opozabile terților da­că vor fi prevăzute cu mențiunea Sfaturilor Populare Comunale, în raza că­ro­ra se află loturile supuse schimbului, că schimbul a fost aprobat potrivit decre­tu­lui de față.

În practica judiciară, schimbul efectuat în baza prevederilor art. 7 din De­cretul nr. 151/1950 a fost considerat ca având o natură administrativă și nu ci­vilă, ca urmare a caracterului administrativ și obligatoriu al operațiunilor de co­masare apreciindu-se că legalitatea acestor operațiuni complexe cu caracter ad­ministrativ scapă de sub cenzura instanțelor judecătorești, care nu le pot a­nula pe baza dispozițiilor Codului civil, singularizând operațiunea de schimb, de­o­arece acesta nu este decât o verigă în complexul operației de comasare, iar a­nularea sau rezoluțiunea schimbului ar atrage caducitatea comasării.

Înscrisul de la fila 27 din dosar care materializează schimbul potrivit dis­pozițiilor Decretului nr. 151/1950 certifică împrejurarea că comasarea s-a re­a­lizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data comasării, coma­sa­rea fiind și acceptată, ratificată și executată benevol de către părțile implicate ori succesorii lor.

Intervenientul în interes propriu a solicitat reconstituirea dreptului de pro­prietate asupra terenului din litigiu dobândit cu titlul de schimb în baza dis­po­zițiilor art. 7 din Decretul nr. 151/1950 însă prin Hotărârea nr. 209/1991 a Co­misiei Județene Maramureș de aplicare a Legii fondului funciar s-a stabilit că nu se poate acorda titlu de proprietate pentru terenul din litigiu întrucât in­ter­venientul a dobândit dreptul de proprietate cu titlul de drept schimb.

Antecesorul intervenientului defunctul P. I. a exercitat posesia și fo­lo­sința asupra terenului dobândit cu titlul de schimb în baza dispozițiilor art. 7 din Decretul nr. 151/1950 de la data dobândirii, respectiv din anul 1964 până în anul 1973, dată la care s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului în fa­voarea intervenientului în interes propriu P. I. junior, de către antece­so­rul său P. I. senior.

Esențial este de reținut și faptul că adeverința nr. 1210 din 03.11.2011 e­liberată de Primăria Comunei Desești certifică faptul că antecesorul inter­ve­ni­en­tului în interes propriu defunctul P. I. senior a dobândit dreptul de pro­pri­etate asupra terenului din litigiu înscris în CF 656 Desești, nr. top. 477, nr. top. 478, nr. top. 479, în baza actului de schimb nr. 6 din 10 noiembrie 1964, te­re­nul fiind în folosința antecesorului intervenientului în interes propriu din no­iem­brie 1964 până în anul 1974, când a transmis dreptul de proprietate asupra te­renului intervenientului în interes propriu, P. I. junior, din anul 1974 și până în prezent terenul din litigiu fiind în posesia și folosința intervenientului în interes propriu.

În drept, invocă art. 7 din Decretul nr. 151/1950, art. 20 din Legea nr. 7/1996.

La data de 04.11.2013, L. N., depune o cerere de intervenție ne­întemeiată în drept.

Petenta a depus la data de 25.03.2014, note scrise și întâmpinare, ­arătând că își menține poziția din primul ciclu procesual, solicitând anularea Ho­tă­rârii nr. 1911/21.08.2009 a Comisiei Județene de fond funciar Maramureș și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 40 ari teren a­gri­col și totodată reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul preluat de la bunicul petentei și ocupat de școală, în suprafață de 1.259 mp.

În ceea ce privește întâmpinarea la cererea de intervenție formulată de că­tre intervenientul P. I., solicită respingerea acesteia ca nefondată.

În ședința publică din 25.03.2014, intervenienta P. L. arată că a fă­cut intervenția în interesul petentei, iar intervenientul L. N. arată că nu și-a precizat cererea, motiv pentru care instanța a respins-o în principiu, a­ceasta neîndeplinind condițiile de formă ale unei cereri de chemare în jude­ca­tă, aspect solicitat de către instanță în repetate rânduri. Tot în aceeași ședință a fost admisă în principiu cererea de intervenție a lui P. L..

Prin notele de ședință din 11.11.2014, depuse de intervenientul P. I., acesta își precizează poziția în sensul respingerii excepției lipsei calității pro­cesuale pasive a pârâtei . acțiunii formulate de re­clamanta P. D. sub aspectul petitului având ca obiect reconstituirea drep­tului de proprietate asupra parcelei de teren situate la locul numit Pe G. înscrise în CF 656 Desești.

Solicită a se lua act de renunțarea la cererea de intervenție for­mulate de intervenienta P. L. în interesul reclamantei P. D. având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra parcelei de teren situate la locul nu­mit „Pe G.” înscrisă în CF 656 Desești, în baza prevederilor art. 246 din Codul de procedură civilă.

Din probele de la dosar prima instanță a reținut că prin hotărârea nr. 1911/21.08.2009 emisă de intimata de rândul 2, s-a in­validat solicitarea petentei privind reconstituirea suprafeței de 0,23 ha teren a­gricol și a suprafeței de 6,66 ha terenuri agricole. La fila 23 au fost depuse toate actele ce conțin dosarul de reconstituire a proprietății privind pe petenta P. D., de la intimata C. L. Desești.

Astfel, potrivit cererii de reconstituire depusă de petentă la comisia lo­ca­lă, aceasta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din locul numit „G.” cu suprafața de 2.100 mp, fiind indicat extrasul de carte fun­ciară nr. 656, cu nr. top. 477, 478 și 479, cu mențiunea că acest teren a fost cum­părat de bunici în anul 1957 de la P. Pelaga.

Terenul din litigiu este în prezent în folosința intervenientului care l-a pri­mit în schimb pentru un teren situat în locul numit „După Râu” care a fost co­masat la GAS Sighet. Pentru acest teren s-au formulat cereri de reconstituire de către C. E. și L. N..

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a Statului Român prin . invocată de către petentă, instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 302/R din 05.06.2013 a Tribunalului Maramureș, s-a dis­pus ca în rejudecare să se citeze în cauză . de pâ­râ­tă, însă aceasta doar prin prisma faptului că a fost chemată în judecată, iar ca­uza s-a dezbătut în lipsa acesteia legal citate. Aceasta problemă nu a fost tran­șată, ci doar s-a dispus citarea pârâtei și analizarea excepției în condiții pro­cedurale.

Astfel, în analizarea excepției, instanța reține că aceasta este neîn­te­me­ia­tă atâta timp cât intervenientul solicită a se constata succesiunea vacantă și ca­litatea de succesor a Statului Român prin ..

Atâta timp cât se solicită constatarea succesiunii vacante, doar Statului îi poate reveni întreaga succesiune dezbătută, Statul fiind reprezentat în speță de ., astfel că acest petit nu poate fi analizat în lipsa ci­tării succesorului, respectiv . procesuală pasivă. De altfel s-a și solicitat instanței constatarea calității de succesor a Comunei De­sești prin Primar.

În ceea ce privește intervenția formulată de L. N. și în ra­port de dispozițiile legale, respectiv art. 50 din codul de procedură civilă care pre­vede că cererea de intervenție în interes propriu va fi făcută în forma pre­vă­zu­tă pentru cererea de chemare în judecată, iar dispozițiile art. 133 aliniatul 1 din Codul de procedură civilă prevăd că cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă, instanța a constatat că cererea de intervenție nu cuprinde nu­­mele pârâtului și nici obiectul ei, astfel încât va dispune anularea acesteia.

Raportat la plângerea petentei, instanța a reținut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1911/21.08.2009, emisă de C. Județeană pen­tru aplicarea Legilor fondului funciar Maramureș s-a dispus invalidarea peten­tei și a lui P. G. pentru suprafața de 0,23 ha terenuri agricole, pentru mo­tivul că petenta nu face dovada dreptului de proprietate.

Din dosarul Comisiei Locale Desești reiese că petenta și P. G. ar fi formulat o cerere privind terenul „Pe G.” în suprafață de 0,21 ha, cu­prins în CF 656 nr. top. 477, 478, 479, teren care a fost cumpărat de bunicii a­ces­tora în anul 1957 de la P. Pelaga. Această cerere nu este nici semnată de pe­tentă sau de altă persoană și nici nu este înregistrată.

De asemenea, petenta și P. G. au formulat o cerere prin care so­licitau despăgubiri pentru casa, grajd și moară, nr. de casă vechi 291, ară­tând că imobilele care au fost vândute de P. Pălăguța bunicilor petenților în a­nul 1957, vânzătoarea fiind obligată în 1959 să predea imobilele la stat deși le vânduse.

Această cerere poartă un nr. de înregistrare, respectiv 6/19 august 2005, dar nici aceasta nu este semnată. Având în vedere nesemnarea cererilor, ins­tan­ța a apreciat că petenta nu poate face dovada formulării vreunei cereri, astfel că nici plângerea acesteia nu este întemeiată și înaintea analizării existenței do­vezilor privind proprietatea, a constatat că nu există cerere în vederea re­con­sti­tuirii dreptului de proprietate.

Tot cu nr. 6/19.08.2005 s-a mai înregistrat o cerere a petentei și a lui P. G., cu privire la suprafața de 8 ha pădure, deci care nu vizează su­pra­fața din prezenta cauză.

La fila 30 din dosarul din primul ciclu procesual există o cerere a ma­mei petentei, P. M., înregistrată sub nr. 94/18.10.2005, prin care solicită o re­zolvare a cererii depuse la Legea nr. 1/2000 cu privire la teren în natură pă­du­re și arabil, cereri finalizate prin emiterea Hotărârii nr. 1780 din 05.02.2009, astfel că nu vizează terenurile din prezenta cauză.

Petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru supra­fa­ța de 40 ari teren agricol și totodată reconstituirea dreptului de proprietate pen­tru terenul preluat de la bunicul petentei și ocupat de școală, în suprafață de 1.259 mp însă nu a dovedit că a formulat cerere nici pentru reconstituirea a­ces­tor suprafețe. De altfel, cererea, deși neînregistrată și nesemnată, cu privire la ca­să, grajd și moară, face obiectul Legii nr. 10/2001. Și C. L. De­sești în notele scrise depuse la dosar precizează că nu există cereri înregistrate și de­pu­se de către petentă. S-a depus în sprijinul acestor afirmații copie după re­gis­trul în care s-au înregistrat cererile formulate la Legea nr. 247/2005.

Nu în ultimul rând este de reținut că petenta afirmă că terenul a fost cum­părat de la P. Pelaga, însă actul depus la dosar, respectiv contractul de vân­zare cumpărare nu este lizibil și nu va fi analizat ca atare. Mai mult, deși se pre­tinde vânzarea imobilului în anul 1957, în anul 1959 P. Pelaga declară că din suprafața pe care o posedă poate lucra suprafața de 1,09 ha, din care 0,46 ha arabil și 0,57 ha fâneață statuate în următoarele puncte de hotar; arabil Pe G. 0,40 ha și După Râu 0,06 ha.

P. Pelaga propune a se preda la GAS Sighet suprafața de 15,76 ha, din care 14,96 ha fâneață și 1,05 ha arabil așa cum rezultă din procesul-verbal nr. 14 încheiat în 14.04.1959 C. comunală din . Decizia nr. 96 a Comitetului executiv al Sfatului Popular al raionului Si­ghet.

Terenul de sub CF 656 nr. top. 477, 478 și 479 situat în locul numit „G.”, în suprafață de 0,40 ha a aparținut numitei P. Pelaga din Desești, nr. 291 și P. I., teren căruia i s-a aplicat Decretul nr. 115/1959 și care nu a fost vândut în anul 1957 bunicilor petentei, prin urmare, având în vedere con­si­de­rentele mai sus expuse, instanța a respins plângerea petentei.

Respingând plângerea petentei, instanța, ca o consecință și pentru ace­le­ași considerente, a respins și cererea de intervenție în interesul reclamantei for­mulată de P. L..

În ceea ce privește intervenția formulată de P. I., instanța a reținut sub aspectul cererii principale că se solicită constatarea că succesiunea rămasă după defunctul P. I., decedat la data de 01.01.1953 este vacantă și calita­tea de succesor a Statului Român prin unitatea administrativ teritorială Co­mu­na Desești, constatarea că succesiunea rămasă după defuncta P. Pelagia, este va­cantă și calitatea de succesor a Statului Român prin unitatea administrativ te­ri­­torială . dreptului de proprietate asu­pra terenului situat în . numit „G.” în suprafață de 4.240 mp, înscris în CF 656 Desești, nr. top. 477, nr. top. 478, nr. top. 479, în fa­voarea intervenientului în interes propriu P. I., cu titlu de uzucapiune și să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel do­bân­dit.

Cu privire la primele două petite, instanța a reținut că intervenientul nu a adus dovezi certe cu privire la faptul că nu există succesori ai proprietarilor ta­bulari, demersurile făcute fiind formale, și nici că succesiunea acestora nu a fost acceptată expres sau tacit, mulțumindu-se doar a solicita constatarea suc­ce­siunii vacante, motiv pentru care au fost respinse ca neîntemeiată.

În ceea ce privește constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin u­zucapiune, instanța a reținut că potrivit CF 656 Desești nr. top 477, 478, 479, pro­prietarii tabulari înscriși în cartea funciară sunt P. I., decedat la data de 01.01.1953 și P. Pelagia, decedată la data de 22.07.1981.

Potrivit art. 28 alin. 1 din Decretul-Lege nr. 115/1938, cel care a po­sedat un imobil în condițiile legii, timp de 20 ani, după moartea pro­prie­ta­ru­lui înscris în cartea funciară, poate cere înscrierea dreptului uzucapat.

Deși intervenientul analizează îndeplinirea condițiilor raportat doar la pro­prietarul tabular P. I., decedat la data de 01.01.1953, acestea nu pot fi a­nalizate decât în raport de data decesului ultimului proprietar tabular, condi­ți­i­le analizându-se raportat la întreg imobilul și la ambii proprietari tabulari.

Ultimul proprietar tabular a decedat la 22.07.1981, dată de la care se vor analiza condițiile necesare pentru a uzucapa, indiferent de susținerea inter­ve­nientului privind anul intrării în posesia imobilului, neavând relevanță în a­na­lizarea condițiilor impuse de art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938.

Prin sentința civilă nr. 585/1993 a Judecătoriei Sighetu Marmației ră­ma­să irevocabilă prin decizia civilă nr. 581/1993 a Tribunalului Maramureș s-a ad­mis acțiunea intervenientului P. I. împotriva lui L. N., având ca obiect acțiune posesorie.

Intervenientul consideră că împrejurarea că în vara anului 1992 numitul Li­botean N. a arat terenul din litigiu și nu a mai permis accesul pe teren in­tervenientului nu este o cauză de întrerupere a continuității posesiei. Acest as­pect a fost stabilit și în baza probelor administrate în cadrul acțiunii posesorii, iar prin admiterea acțiunii consideră s-a stabilit cu puterea lucrului judecat fap­tul că posesia intervenientul în interes propriu a fost utilă.

Deși intervenientul apreciază că există autoritate de lucru judecat ra­por­tat la faptul că s-a constatat posesia lui printr-o hotărâre definitivă, instanța a reținut că de la data de 22.07-1981, data decesului ultimului proprietar ta­bu­lar se va analiza posesia intervenientului, astfel, de la acea dată și până la tul­bu­rarea posesiei intervenientului au trecut 11 ani, termenul necesar pentru a u­zu­capa nefiind astfel împlinit.

Mai mult, faptul că prin sentința civilă nr. 585/1993 a Judecătoriei Si­ghe­tu Marmației acțiunea posesorie a intervenientului a fost admisă nu echi­va­lea­ză cu netulburarea posesiei acestuia. Faptul vicierii posesiei este cert, hotă­râ­rea statuând doar cu privire la perioada anterioară pronunțării ei, iar admi­te­rea acțiunii echivalează cu recunoașterea dreptului de posesie anterior al in­ter­venientului și a faptului tulburării sale. Prin însăși admiterea acțiunii po­se­so­rii s-a considerat că posesia a fost tulburată, în cazul în care s-ar fi considerat că acțiunile lui L. N. nu sunt de natură a conturba posesia inter­ve­ni­entului, evident acțiunea posesorie ar fi fost respinsă.

Așadar prin însăși admiterea acțiunii posesorii s-a confirmat tulburarea posesiei intervenientului, după rămânerea definitivă a hotărârii începând să curgă un nou termen al prescripției.

Nici însă de la acea dată nu s-a împlinit termenul, posesia inter­ve­ni­en­tu­lui fiind viciată prin introducerea prezentei cauze, în anul 2010.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat că nu sunt în­de­plinite condițiile pentru a uzucapa și a respins cererea.

Pentru aceleași considerente și având în vedere că este o cerere acce­so­rie celei anterior analizate, instanța a respins și cererea vizând înscrierea în car­tea funciară a dreptului de proprietate în favoarea intervenientului cu titlu de uzucapiune.

Sub aspectul cererii subsidiare, respectiv să se constate dobândirea de că­tre antecesorul intervenientului în interes propriu, defunctul P. I., a dre­p­tului de proprietate asupra terenului situat în . numit „G.”, între vecinii: H. V., S. Găvrilă, C. V., P. I., în su­pra­față de 4.240 mp, înscris în CF 656 Desești, nr. top. 477, nr. top. 478, nr. top. 479, în baza Decretului nr. 151/1950, cu titlu de drept schimb și să dispună în­scrierea dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea antecesorului in­tervenientului în interes propriu P. I., cu titlu de schimb, instanța a reți­nut că terenul înscris în CF 656 nr. top. 477 nr. top. 478 și nr. top. 479 a fost pre­luat în anul 1959 în baza prevederilor Decretului nr. 115/1959 de la pro­pri­e­ta­ra ta­bu­lară P. Pelaga de către Statul Român și trecut în proprietatea Sta­tu­lui Român. În baza procesului verbal nr. 14 din 14.04.1959 proprietara ta­bu­la­ră P. Pelaga a predat terenul în suprafață de 0,40 ari situat la locul numit „Pe G.” înscris în CF 656 nr. top. 477 nr. top. 478 și nr. top. 479, Statului Român.

Antecesorul intervenientului în interes propriu P. I. a primit cu ti­tlul de schimb în baza dispozițiilor Decretului nr. 151/1950 teren arabil situat la lo­cul numit „G.” în suprafață de 0,35 ha fiind preluat de la antecesorul in­ter­ve­nientului teren în suprafață de 0,85 ha situat la locul numit „Valea M.”.

Potrivit art. 7 din Decretul nr. 151/1950 „actele de schimb vor fi for­mu­la­te potrivit contractelor tip ce vor fi alcătuite de Ministerul Agriculturii.

Ele vor fi obligatorii pentru părțile interesate chiar atunci când vor fi sem­nate numai de către una din acestea. În acest caz ele vor fi opozabile terților dacă vor fi prevăzute cu mențiunea Sfaturilor Populare Comunale, în raza că­ro­ra se află loturile supuse schimbului, că schimbul a fost aprobat potrivit decre­tu­lui de față”.

Intervenientul în interes propriu a solicitat reconstituirea dreptului de pro­prietate asupra terenului din litigiu dobândit cu titlul de schimb în baza dis­po­zițiilor art. 7 din Decretul nr. 151/1950, însă prin Hotărârea nr. 209/1991 a Co­misiei Județene Maramureș de aplicare a Legii fondului funciar s-a stabilit că nu se poate acorda titlu de proprietate pentru terenul din litigiu, întrucât in­ter­venientul a dobândit dreptul de proprietate cu titlul de drept schimb.

Deși intervenientul invocă adresa nr. 6 din 10.11.1964, aceasta nu e­chi­va­lează cu contractul de schimb așa cum cerea art. 7 din Decretul nr. 151/1950. A­cesta nu poate prezenta contractul tip și nici nu a uzat de dispozițiilor legale în vi­goare la acea dată pentru a-și înscrie proprietatea. Solicitându-se astfel vali­da­rea unui contract de schimb, intervenientul nu depune contractul respectiv, astfel că cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată.

Ca o consecință a respingerii acestui petit și pentru aceleași consi­de­ren­te, instanța a respins și cererea accesorie acestuia, respectiv aceea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit cu titlu de schimb.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intervenienții L. N., P. I., P. L., de asemenea depunându-se o cerere de recurs pentru petenta P. D..

Prin recursul declarat, intervenientul L. N. a arătat că în calitate de nepot al lui P. I., care nu a avut copii, a folosit și îi revine te­re­­nul de la locul numit „Pe G.” din hotarul Desești în­scris în CF 656 Desești cu nr. top. 477, 478, 479, în suprafață de 40 ari, între vecinii Ț. G. nr. 274 fost, R. V. nr. 153. Acest teren a fost luat de fostul Gostat din Sighet. Numitului P. I. din Baia Sprie, respectiv la tatăl acestuia P. I., i-a luat terenul Gostat-ul și a primit acest teren în schimb, a divorțat de soția și a revendicat terenul lui R. M. din Desești, nr. 313, jud. Maramureș, iar acum folosește terenul primit în schimb și terenul revendicat. Numitul P. I. a fost dus la Poarta Albă pentru acest teren, unde a și de­cedat, iar terenul a fost luat de la soția lui P. Pelaga. A formulat recurs nu­mai pentru acest teren.

Prin recursul declarat, intervenientul P. I. a solicitat a se dispune mo­­dificarea în parte a dispozițiilor sentinței civile nr. 2730 din 18.11.2014 în sensul admiterii cererii de intervenție în interes pro­­priu formulată de intervenientul recurent P. I. și, pe cale de consecință, în principal, să se constate că succesiunea rămasă după defunctul P. I., de­ce­dat la data de 01.10.1953, cu ultimul domiciliu în ., județul Maramureș este vacantă și calitatea de succesor a Statului Român prin unitatea administrativ-teritorială . constate că succesiunea rămasă după defuncta P. Pelagia, de­ce­­dată la data de 22.07.1981, cu ultimul domiciliu în Sighetu Marmației, ., nr. 93, județul Maramureș, este vacantă și calitatea de suc­ce­sor a Statului Român, prin unitatea administrativ-teritorială . constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului si­tu­at în . numit „G.”, între vecinii: N - H. V., E – S. Găvrilă în prezent, după decesul numitului Ț. G., S – C. V., V – P. I. - în prezent, după decesul numitului R. V., în su­pra­față de 4.240 mp, înscris în CF 656 Desești, nr. top. 477, 478, 479, în fa­voa­rea intervenientului în interes propriu P. I., cu titlu de uzucapiune; să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului situat în . numit „G.”, între vecinii N - H. V., E - S. Găvrilă în prezent, după decesul numitului Ț. G., S – C. Va­sile, V – P. I. - în prezent, după decesul numitului R. V., în su­pra­­față de 4.240 mp, înscris în CF 656 Desești, nr. top. 477, 478, 479, în fa­voa­rea intervenientului în interes propriu P. I., cu titlu de uzucapiune; obligarea reclamantei P. D. și a intervenientului L. Ni­co­lae în solidar la plata cheltuielilor de judecat în sumă totală de 3.510 lei, în fa­voarea sa, cu cheltuieli de judecată în recurs.

În subsidiar, recurentul a solicitat a se constata dobândirea de către antecesorul său, defunctul P. I., a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, cu titlu de drept schimb, să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în fa­voa­rea antecesorului intervenientului în interes propriu P. I., cu titlu de uzu­ca­pi­une, obligarea reclamantei P. D. și a intervenientului L. Ni­co­lae în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 3.510 lei, în favoarea sa, cu cheltuieli de judecată în recurs.

În motivarea recursului s-a învederat Tribunalului că vocația succe­so­ra­lă a statului intervine ope legis. Vacanța succesorală este cauza ce determină ca­litatea de moștenitor a statului și dreptul de a culege ma­sa succesorală ca ti­tu­lar de drept al întregului activ și dreptul de a culege ma­sa succesorală ca ti­tu­lar de drept al întregului activ și pasiv succesoral. Din relațiile comunicate de către Primăria Desești, Camera Notarilor Pu­­blici, proba testimonială rezultă împrejurarea că defuncții P. I., decedat la data de 01.01.1953 și P. Pelagia, decedată la data de 22.07.1981, nu au moș­­tenitori legali sau testamentari. Considerentele deciziei civile nr. 78/R din 26.01.2009 a Tribunalului Ma­­ramureș pronunțate în dosarul nr._ tranșează problematica ca­li­tății de moștenitori ai proprietarilor tabulari decedați P. I. și P. Pe­la­gia a­­supra terenului înscris în CF 656 Desești în persoana intervenientului Li­bo­tean N. și C. E. și statuează cu putere de lucru judecat că in­ter­venientul L. N. și numita C. E. nu au calitate de moș­te­nitori ai proprietarilor tabulari decedați P. I. și P. Pelagia asupra tere­nu­lui înscris în CF 656 Desești.

Recurentul a susținut că faptul că a formulat o cerere în baza Legii nr. 18/1991 nu este de natură a dovedi că terenul ar fi fost coo­pe­ra­ti­vizat și reprezintă un demers pe care l-a făcut pen­tru a deține un titlu asupra acestui teren. Dacă terenul în litigiu era coo­pe­ra­tivizat ar fi apărut în patrimoniul CAP în evidențele de la 01.01.1990, iar an­te­cesorii săi și ulterior intervenientul în in­te­res pro­priu nu ar fi plătit impozit pentru el.

Prima instanță reține că posesia exercitată de recurentul intervenient în in­teres propriu a fost viciată fiind tulburată prin admiterea acțiunii posesorii for­­mulate împotriva numitului Li­bo­tean N. prin sentința civilă nr. 585/1993 a Judecătoriei Sighetu Mar­ma­ți­ei rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 581/1993 a Tribunalului M.­mu­reș. Împrejurarea că în vara anului 1992 numitul L. N. a arat te­re­nul din litigiu și nu a mai permis accesul pe teren intervenientului în interes propriu nu este o cauză de întrerupere a continuității posesiei. Prin admiterea acțiunii posesorii de către Judecătoria Sighetu Mar­ma­ți­ei s-a stabilit cu puterea lucrului judecat faptul că posesia intervenientului în in­teres propriu a fost utilă.

S-a precizat că textul art. 1851 din Codul civil din 1864 nu făcea distincție între vio­len­ța pasivă și cea activă. Cu toate acestea, întreaga literatură de specialitate a con­siderat că doar violența activă, exercitată de către posesor contra adver­sa­ru­lui constituie viciu al posesiei. Violența pasivă, atunci când atacul provine din par­tea unui terț nu este de natură a vicia posesia. Orice altă soluție ar avea ca re­zultat de a oferi terțului interesat ca pe calea exercitării unor acte violente să de­termine vicierea posesiei, deși posesorul, aflat în legitimă apărare nu a avut nicio inițiativă violentă la dobândirea și/sau conservarea posesiei.

Sub aspectul petitului subsidiar din cererea de intervenție în interes pro­priu, recurentul a precizat că prima instanță reține că înscrisul invocat de recurentul intervenient în in­te­res propriu reprezentat prin adresa nr. 6 din 10.11.1964 nu echivalează cu con­tractul de schimb așa cum cerea art. 7 din Decretul nr. 151/1950. Antecesorul său, defunctul P. I., a dobândit dreptul de proprietate, cu titlu de drept schimb, în baza dis­po­zi­țiilor Decretului nr. 151/1950 asupra terenului arabil situat la locul numit „G.”, în suprafață de 0,35 ha – terenul din litigiu, fiind preluat de la an­te­ce­so­rul intervenientului teren în suprafață de 0,85 ha, situat la locul numit „Valea M.”.

Dispozițiile Decretului nr. 151/1950 reglementează ca necesară autorizația Mi­nisterului Agriculturii, numai că în ceea ce privește actele juridice de îns­tră­i­na­re, pentru schimburile de terenuri fiind suficientă numai aprobarea din par­tea Sfatului Popular Județean, cerință îndeplinită în cauză și în consecință a­dresa nr. 6 din 10.11.1964 respectă condițiile impuse de legea aplicabilă la mo­mentul respectiv.

În practica judiciară, schimbul efectuat în baza prevederilor art. 7 din De­cretul nr. 151/1950 a fost considerat ca având o natură administrativă și nu ci­vilă, ca urmare a caracterului administrativ și obligatoriu al operațiunilor de co­masare, apreciindu-se că legalitatea acestor operațiuni complexe cu caracter ad­ministrativ scapă de sub cenzura instanțelor judecătorești, care nu le pot a­nu­la pe baza dispozițiilor Codului civil, singularizând operațiunea de schimb, de­oa­rece aceasta nu este decât o verigă în complexul operației de comasare, iar a­nu­larea sau rezoluțiunea schimbului ar atrage caducitatea comasării.

Înscrisul de la fila 27 din dosar care materializează schimbul potrivit dis­­pozițiilor Decretului nr. 151/1950 certifică împrejurarea că comasarea s-a re­a­lizat cu respectarea dispozițiilorlegale în vigoare la data comasării, co­ma­sa­rea fiind și acceptată, ratificată și executată benevol de către părțile implicate ori succesorii lor.

Intervenientul în interes propriu a solicitat reconstituirea dreptului de pro­prietate asupra terenului din litigiu, dobândit cu titlu de schimb în baza dis­po­zițiilor art. 7 din Decretul nr. 151/1950 însă prin Hotărârea nr. 209/1991 a Co­misiei Județene Maramureș de aplicare a legii fondului funciar s-a stabilit că nu se poate acorda titlu de proprietate pentru terenul din litigiu întrucât inter­ve­ni­entul a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de drept schimb.

Antecesorul intervenientului, defunctul P. I., a exercitat posesia și folosința asupra terenului dobândit cu titlu de schimb în baza dispozițiilor art. 7 din decretul nr. 151/1950 de la data dobândirii, respectiv din anul 1964 până în anul 1973, dată la care s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului în fa­voarea intervenientului în interes propriu P. I. junior, de către antece­so­rul său P. I. senior.

Proba testimonială administrată în cauză a dovedit faptul că toți pro­pri­e­tarii terenurilor dobândite cu titlu de schimb în baza dispozițiilor art. 7 din De­cre­tul nr. 151/1950 se află în posesia și folosința parcelelor dobândite cu titlu de schimb de la data dobândirii cât și în prezent, parcele situate în locul în care și recurentul este proprietar asupra parcelei de teren din litigiu primită cu titlu de schimb.

În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de recurentul intervenient în interes propriu în prima instanță se arată că aceste cheltuieli în primul ci­clu procesual, recurs și prima instanță după casare cu trimitere spre reju­de­ca­re reprezintă: 2.130 lei cheltuieli de judecată în primă instanță din care 760 lei ta­xa de timbru și 1.370 lei onorariu expert; 1.380 lei cheltuieli de judecată în re­curs din care 380 lei taxa de timbru și 1.000 lei onorar avocat; 1.760 lei chel­tu­ieli de judecată după casare și trimitere spre rejudecare efectuate în primă ins­tanță.

Prin recursul declarat în numele petentei P. D. s-a solicitat ca­sa­rea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

La rândul său, intervenienta P. L. a solicitat casarea sentinței și tri­miterea cauzei spre rejudecare, arătând că, comisia locală intenționat a tri­mis doar prima parte a cererii. Cererile au fost scrise de ea la solicitarea pe­ten­tei și au fost semnate și depuse la toate legile fondului funciar, însă au fost su­b­strase din interes personal de o persoană care face parte din comisie, pentru a nu-și primi drepturile. Instanța în mod greșit i-a acordat dreptul la martor condiționat deși a in­trat în interesul petentei doar cu privire la terenul de la școală, iar martorul știa situația terenului de pe G., a fost ascultat în prima judecată.

Prin întâmpinare, intimatul-recurent L. N. a solicitat res­pin­ge­rea recursului declarat de P. I., susținând că terenul „După Râu” co­ma­. este liber și intervenientul să-l preia pe acela.

La rândul său intimatul-recurent P. I. a formulat întâmpinare la ce­le­lalte recursuri declarate, invocând lipsa semnăturii recurentei petente de pe ce­­rerea de recurs, semnă­tu­ra petentei P. D. diferă în toate cererile de reconstituire a dreptului de pro­prietate depuse de aceasta la C. L. de aplicare a legilor fondului fun­ciar Desești.

Sub aspectul recursului formulat de recurenta - intervenientă P. L.­na în interesul reclamantei solicită respingerea acestuia. Invocă lipsa semnăturii recurentei interveniente în interesul petentei de pe cererea de recurs. Recursul intervenientei vizează numai . în suprafață de 1.259 mp înscrisă în CF 1065 Desești parcelă de teren a­su­pra căreia intervenientul în interes propriu P. I. nu valorifică vreun drept de proprietate sau drept real, astfel încât nu înțelege să-și exprime poziția pro­ce­suală față de cererea petentei cât și asupra cererii de intervenție în in­te­resul pe­tentei formulată de intervenienta P. L. privind această parcelă de te­ren.

Sub aspectul recursului formulat de recurentul intervenient L. Ni­co­lae solicită respingerea acestuia. În pofida faptului că instanța a acordat mai multe termene inter­ve­ni­en­tu­lui L. N. pentru precizarea cererii de intervenție în conformitate cu pre­vederile art. 112 din Codul de procedură civilă acesta nu a înțeles să se con­for­meze dispozițiilor instanței. Apreciază că cererea de intervenție formulată de L. N. este o intervenție în interes propriu întrucât se invocă un drept propriu al său, drep­tul de proprietate asupra terenului înscris în CF 656 Desești, teren dobân­dit cu titlu de drept moștenire. Cererea de intervenție în interes propriu nu cuprinde numele pârâtului și nici obiectul ei, astfel încât potrivit dispozițiilor art. 133 alin. 1 din Codul de pro­cedură civilă, apreciază că soluția primei instanțe privind declararea nu­li­tă­ții cererii este în deplină concordanță cu dispozițiile legale. Decizia civilă nr. 78/R/26.01.2009 a Tribunalului Maramureș pronunța­tă în dosarul nr._ - acvirat prezentului dosar, a stabilit că in­ter­ve­ni­entul L. N. nu are calitate de moștenitor după proprietarii ta­bu­lari a­supra terenului înscris în CF 656 Desești, respectiv după defuncții P. I., de­cedat la data de 01.01.1953 și P. Pelaga, decedată la data de 22.07. 1981.

La dosar au fost depuse în probațiune înscrisuri.

Analizând recursurile declarate, Tribunalul reține următoarele:

Cererea de recurs formulată în numele reclamantei P. D. ur­mea­ză a fi anulată ca nesemnată, în aplicarea prevederilor art. 3021 alin. 1 lit. d, art. 316 raportat la art. 133 Cod procedură civilă 1865.

Intimatul-recurent P. I. a invocat prin întâmpinare lipsa semnăturii a­cestei recurente de pe cererea de recurs, iar conform dispozițiilor încheierii de șe­dință din data de 16.04.2015 petenta P. D. a fost citată (fila 51 dosar) cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru a semna cererea, sub sanc­ți­u­nea anulării ca nesemnată. Petenta nu a procedat astfel, pe cale de consecință se impune aplicarea sancțiunii prevăzute expres de lege.

De asemenea, în considerarea dispozițiilor art. 56 Cod procedură civilă 1865 se va constata ca neavenit recursul declarat de intervenienta P. L. deoarece partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși recurs.

Sub acest aspect se reține că recurenta P. L. a formulat în fața pri­­mei instanțe o cerere de intervenție în interesul reclamantei, precizată astfel la fila 62 și la fila 106 dosar (nu în interes propriu) și în contextul în care re­cla­manta P. D. nu a declarat recurs (nesemnând cererea, aceasta nu emană în mod legal de la reclamantă), rezultă că este întrunită ipoteza legală re­gle­men­tată prin dispozițiile art. 56 Cod procedură civilă 1865.

Recursul declarat de intervenientul L. N. este nefondat.

Prin cererea înregistrată la dosar în data de 04.11.2013 acesta a arătat că are calitatea de nepot a lui P. I. Ș. L. din Desești, ca moștenitor pe terenul din CF 656 nr. topo. 477, 478, 479.

Prin încheierea de ședință din data de 07.01.2014 s-a pus în vedere interve­ni­en­tu­lui să-și precizeze cererea, s-o depună în exemplare suficiente pentru a fi comunicată, s-o timbreze. Această dispoziție a fost reiterată la termenul de ju­de­ca­tă din data de 18.02.2014 (intervenientul arătând că solicită teren după P. I. L., mama lui fiind nepoata acestuia, este nemulțumit de susținerea că pro­prietarii tabulari nu au avut moștenitori).

Prin încheierea de ședință din data de 25.03.2014 prima instanță a res­pins în principiu cererea de intervenție întrucât nu a fost precizată. După a­nu­la­rea cererii intervenientul a mai depus la dosar un script denumit „întâmpi­nare”.

Prin sentința recurată prima instanță a făcut referire la dispozițiile art. 50 și art. 133 Cod procedură civilă, constatând că această cerere nu cuprinde nu­mele pârâtului și nici obiectul ei, constatare corectă raportat la cuprinsul ce­re­rii și întemeiată pe dispozițiile procedurale adecvate.

Intervenția voluntară principală este o cerere prin care un terț solicită introducerea sa într-un proces în curs de judecată, pentru a i se recunoaște sau stabili un drept propriu. Este așadar necesar ca intervenientul să formuleze explicit o pretenție (relativă la un drept propriu), să aibă calitate procesuală, capacitate procesuală și, cumulativ, interes.

Dispozițiile art. 50 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 stabilesc in terminis că, cererea de intervenție în interes propriu va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.

Cererea de intervenție voluntară principală investește instanța cu judecarea pretenției terțului; această cerere poate urma și calea judecății independente, prin disjungere (art. 55 Cod procedură civilă 1865); dacă se stinge judecata în cererea principală, instanța este obligată să soluționeze în continuare cererea de intervenție; toate aceste aspecte procedurale anterior evocate reprezintă argumente legale în sprijinul ideii că o cerere de intervenție voluntară principală trebuie să cuprindă o pretenție proprie a intervenientului și să respecte cerințele specifice pentru cererea de chemare în judecată.

Recursul declarat de intervenientul P. I. este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed:

Prin notele de ședință și concluziile pe fond intervenientul a solicitat cu ti­tlu principal constatarea dobândirii de către antecesorul său a dreptului de pro­­prietate asupra terenului în litigiu cu titlu de schimb și, în subsidiar, con­s­ta­ta­rea uzucapiunii.

Chiar dacă prin memoriul de recurs aceste petite au fost din nou in­ver­sa­te sub aspectul caracterului principal și subsidiar, se apreciază că mai întâi tre­buie verificat dacă dreptul de proprietate mai subzistă la ora actuală în pa­tri­mo­niul proprietarilor tabulari, în raport de aceștia urmând a se analiza dacă sunt întrunite condițiile uzucapiunii prevăzute de Decretul-Lege nr. 115/1938.

Conform referatului întocmit în data de 12.07.2006 de C. L. de fond funciar Desești, terenul preluat de stat de la P. Pelaga în baza Decretului nr. 115/1959, înscris în CF 656 nr. topo. 477, 478 și 479 a fost dat în schimb lui P. I. din Desești, nr. 275, în anul 1964, fiind folosit de fiul său, recurentul P. I. din Baia Sprie, ..

În acest sens a fost depusă la dosar adeverința nr. 6 din 10.11.1964 e­mi­să de Sfatul Popular al comunei Desești - Comitetul Executiv, conform căreia lui P. I. din Desești, nr. 275 i s-a adus la cunoștință că terenul său în su­pra­­față de 0,85 ha, arabil și fânaț, din locul numit „Valea M.”, . fost comasat la GAS Sighet în conformitate cu dispozițiile decretului nr. 151/1959, iar acestuia i s-a repartizat în schimb teren în suprafețe egale de 0,35 ha arabil în locul numit „G.”, fostă proprietate GAS Sighet și 0,50 ha teren f. p.

Deși cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, probabil for­mu­la­tă de P. I. nu a fost depusă la dosar, se reține că prin hotărârea nr. 209/ 1991 a Comisiei Județene de aplicare a legii fondului funciar Maramureș con­tes­tația depusă de acesta împotriva hotărârii comisiei locale a fost respinsă de­oa­rece „prin schimbul de teren efectuat a dobândit proprietatea terenului în ca­u­ză, nu se poate acorda titlu de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991”.

Martorii P. I. și Sabadâș G. au relevat că în anul 1964 s-au co­masat de fostul Gostat terenuri situate în Valea M. (de la P. I. o su­prafață de circa 35 ari), acesta primind la schimb teren în locul numit Pe G., pe care l-a plantat cu pomi (declarația martorului Sabadâș G.).

Prin adeverința nr. 1210/03.11.2011 emisă de Primăria comunei Desești s-a atestat că intervenientul P. I. figurează în registrul agricol cu suprafața de 0,40 ha teren livadă și arabil cuprins în CF 656 nr. topo. 477, 478 și 379, te­ren pe care îl are în folosință din anul 1947, primit ca zestre de la părinți și a­ceș­tia îl dețineau din anul 1964 prin actul de schimb nr. 6 din 10.11.1964, co­mu­na Desești nu a fost cooperativizată (fila 90 dosar fond).

Din cuprinsul adeverinței nr. 1248/03.10.1991, emisă de Primăria co­mu­nei Desești rezultă că numitei P. Pelaga din Desești i s-a aplicat decretul nr. 115/1959 asupra (inclusiv) suprafeței de 0,40 ha arabil „Pe G.”, rămâ­nân­du-i în proprietate și 40 ari arabil „Pe G.” (fila 52 dosar nr. 651/307/ 2008, atașat). Pe procesul verbal nr. 14 din 14.04.1959, depus la fila 36 din dosar, lângă terenul Pe G., în suprafață de 0,40 ha, predat la GAS Sighet, apar menționați vecinii Țînțaș G. (274), R. V. (153) și P. I. (275).

Prin întâmpinarea depusă la fila 31 dosar fond, Primăria comunei De­sești a arătat că terenul din CF 656 are ca vecini la N - H. V.; la E - S. G. (după decesul lui Ț. G.), la S - C. V., la V - P. I. (după decesul lui R. I.).

Conform raportului de expertiză în specialitatea topografie-cadastru, e­fec­tuat în cauză de expert Brodacs I., terenul identificat prin nr. topo. 477, 478 și 479 înscris în CF nr. 656 Desești are o suprafață totală de 4.240 mp din care 2.365 mp formează o livadă bătrână, plantată prin 1975 și 1.875 mp for­mea­ză o livadă tânără, plantată în anul 1995. S-a relevat că localitatea Desești nu a fost colectivizată, dar GAS Sighet a deținut terenuri comasate în zonă.

Prin sentința civilă nr. 585 din 17.03.1993, pronunțată de Judecătoria Si­ghetu Marmației în dosarul nr. 1093/1992 pârâtul L. N. a fost o­bli­gat să predea reclamantului P. I. terenul situat în . nu­mit G., cu vecinii Ț. G., C. V., R. V. și H. Va­sile, cu suprafața de 2.060 mp de natură arabil, identificat prin expertiza e­fec­tuată în acea cauză de ing. Beniczki M. (jumătate din .­pă cum se observă din analiza comparativă a schițelor depuse la fila 121 dosar prim ciclu procesual respectiv fila 37 dosar nr._, atașat).

Instanța a reținut că terenul a fost primit în schimb de la antecesorul re­cla­mantului P. I. încă din anul 1964 pentru un alt teren situat în . locul numit Valea M., care a fost comasat la IAS Sighet.

Contrar celor reținute de prima instanță, Tribunalul apreciază că adresa nr. 6 din 10.11.1964 re­pre­zintă chiar „contractul de schimb” prevăzut de dispozițiile Decretului nr. 151/1950, în mod evident neputându-se reproșa copermutantului P. I., date fiind realitățile istorice cunoscute ale perioadei respective, că actul de schimb nu s-a formulat potrivit contractului tip alcătuit de Ministerul Agriculturii.

Caracterul acestui schimb rezidă din chiar dispozițiile art. 6 și art. 7 din Decre­tul nr. 151/1950, obligativitatea contractului, chiar dacă este semnat numai de una din părțile interesate, opozabilitatea față de terți dacă acesta cuprinde mențiunea Sfa­turilor Populare Comunale, că schimbul a fost aprobat potrivit Decretului nr. 151/1950, element pe care îl cuprinde, într-o exprimare asemănătoare, a­dre­sa de care se prevalează intervenientul.

Atât intervenientul, cât și . practic efectele a­ces­tui schimb, survenite evident de la data încheierii, schimb executat în condițiile în care terenul în litigiu a fost folosit de au­to­rul intervenientului și apoi de recurent, iar reconstituirea dreptului de pro­pri­e­tate în favoarea intervenientului nu s-a dispus tocmai pe considerentul efec­te­lor produse de acest contract de schimb.

De la caracterul inalienabil al bunurilor proprietatea GAC, ulterior CAP făceau ex­cep­ție terenurile obiect al acestor contracte de schimb încheiate în aplicarea prevederilor De­cretului nr. 151/1950, în temeiul subrogației reale cu titlu particular.

Raportat la aceste considerente, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă 1865, art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă 1865, Tribunalul va admite recursul declarat de recurentul P. I., va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite în parte cererea de intervenție voluntară principală for­mu­l­ată de intervenientul P. I. și va constata dobândirea de către ante­cesorul in­tervenientului în interes pro­priu, defunctul P. I., a dreptului de propri­e­ta­te asupra terenului situat în . numit „G.”, între ve­ci­nii: N - H. V.; E - S. Găvrilă (anterior Ț. G.); S - C. Va­sile; V – P. I. (an­te­ri­or R. V.), în suprafață de 4.240 mp; înscris în CF 656 Desești, nr. topo. 477, 478, 479, în baza Decretului nr. 151/1950, cu ti­tlu de drept schimb.

În ce privește cererea de intabulare a dreptului de proprietate se reține că în CF 656 Desești, proprietari tabulari asupra terenului identificat cu nr. topo. 477 (fără suprafață), 479 – 1.723 mp și 478 - 1.334 mp, arătură G. fi­g­u­rează ca fiind, în baza încheierii nr. 1156/1926 CF, I. P. l. Ș. l. L. și soția P. P. cu titlu de drept cumpărare (fila 65 dosar prima instanță, prim ci­clu procesual).

Intervenientul recurent a susținut că în anul 1964 terenul a fost dat la schimb tatălui său, iar intervenientul îl folosește din anul 1973, urmare a în­zes­tră­rii; a solicitat a se constata dobândirea de către antecesorul său, defunctul P. I., a dreptului de proprietate cu titlu de drept schimb și înscrierea a­ces­tui drept în evidențele de carte funciară cu titlu de uzucapiune/schimb (variante diferite în cererea de intervenție, memoriul de recurs respectiv notele de ședință).

Preluarea de către stat a terenului nu a fost reflectată în cartea funci­a­ră, astfel încât, în lipsa unor petite exprese, nu se poate dispune direct inta­bu­la­rea dreptului de proprietate pe numele autorului intervenientului deoarece în car­tea funciară se înscriu succesiv transmisiunile survenite în ce privește drep­tul tabular.

Pe cale de consecință, cererea intervenientului de intabulare a dreptului de proprietate va fi respinsă, instanța fiind ținută a se pronunța omnia petita, conform prevederilor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă 1865.

Hotărârea primei instanțe urmează a fi modificată și în sensul obligării reclamantei P. D. să achite intervenientului P. I. suma de 1.840 lei, cheltuieli de judecată. La prima instanță aceste cheltuieli nu vor fi puse și în sarcina intervenientei P. L. deoarece cererea sa de intervenție nu a vizat terenul în privința căruia a formulat pretenții intervenientul P. I. și nici în sarcina lui L. N. întrucât acesta nu a dobândit calitatea de parte.

În cuantumul acestor cheltuieli se includ suma de 685 lei (jumătate din o­norariul expertului, proba fiind de altfel inițial administrată în considerarea și a petitului de uzucapiune formulat de intervenient), suma de 655 lei și 2,5 lei tim­bru judiciar, reprezentând taxa aferentă cererii de intervenție admise (fila 60 do­sar rejudecare) și suma de 500 lei, jumătate din onorariul avocațial încasat în rejudecare (filele 145-146 dosar). Nu au fost puse în sarcina reclamantei pe­tente suma de 760 lei taxă judiciară de timbru pentru uzucapiune (fila 152 dosar prin ciclu procesual), suma de 380 lei taxă judiciară de timbru recurs (pentru a­ce­lași petit, de uzucapiune – fila 22) și suma de 1.000 lei, onorariu avocat în re­curs (filele 40-41), recursul fiind susținut pentru petitul anterior amintit, abia în re­judecare fiind completată cererea de intervenție în sensul admis conform prezentei decizii.

În temeiul prevederilor art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 Cod pro­ce­dură civilă 1865, recurenții P. L. și L. N. vor fi obligați să a­chite re­cu­ren­tu­lui P. I. suma de 540 lei, cheltuieli de judecată în recurs, re­prezentând jumătate din cuantumul taxei judiciare de timbru (aferentă petitului relativ la schim­b) și onorariului avocațial (din același motiv), conform actelor justificative de­puse la fila 13 și 15 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează ca nesemnată cererea de recurs formulată în numele re­cu­ren­tei P. D., domiciliată în Sighetu Marmației, .. 3/42, ju­dețul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2730 din 18.11.2014, pro­nun­ța­tă de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ .

Constatăneavenit recursul declarat de intervenienta-recurentă P. Li­li­ana, domiciliată în Desești, nr. 317, județul Maramureș, împotriva sentinței ci­vi­le nr. 2730 din 18.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în do­sarul nr._ .

Respinge recursul declarat de recurentul L. N., domiciliat în Desești, nr. 252A, județul Maramureș împotriva aceleiași sentințe civile.

Admite recursul declarat de recurentul P. I., domiciliat în Baia Spri­e, ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2730 din 18.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că:

Admite în parte cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenientul P. I., domiciliat în Baia Sprie, ., județul Maramureș.

Constată dobândirea de către antecesorul intervenientului în interes pro­­priu, defunctul P. I., a dreptului de proprietate asupra terenului situat în . numit „G.”, între vecinii: N - H. V.; E - S. Găvrilă (anterior Ț. G.); S - C. V.; V – P. I. (an­te­ri­or R. V.), în suprafață de 4.240 mp; înscris în CF 656 Desești, nr. topo. 477, 478, 479, în baza Decretului nr. 151/1950, cu titlu de drept schimb.

Respinge cererea de intabulare a dreptului de proprietate astfel do­bân­dit.

Obligă pe reclamanta P. D. să achite intervenientului P. I. su­ma de 1.840 lei, cheltuieli de judecată.

Obligă pe recurenții P. L. și L. N. să achite re­cu­ren­tu­lui P. I. suma de 540 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 08.06.2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER

P. M. BogdanStamate-T. AlinaGiuroiu BrîndușaMăndicescu R.

- În CO, semnează

președintele instanței

Red. STA./21.07.2015

Tehn. M.R./2 ex./21.07.2015

Judecător la fond: M. L. A.