Fond funciar. Decizia nr. 259/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Tribunalul MARAMUREŞ - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 259/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 14260/182/2011

cod operator 4204

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ Nr. 259/R

Ședința publică din 09 Septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A. L. V.

Judecător D. W.

Judecător D. T.

Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursului declarat de către recurentul D. I., domiciliat în P., . jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 4039/27.05.2015, pronunțată de către Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.

Se constată că recurentul D. I. a depus la dosar prin serviciul registraturii, la data de 9.09.2015, concluzii scrise.

Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 2.09.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.

În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr. 4039/27.05.2015 pronunțată de către Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea reclamantului împotriva pârâtelor C. locală B. M. și C. județeană Maramureș de aplicare a legii fondului funciar. S-a dispus anularea în parte a Hotărârii Comisiei județene Maramureș nr. 2799/29.09.2011, în ceea ce privește poziția 25 referitoare la D. I.. S-a dispus reconstituirea în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 1,29 ha, teren cu vegetație forestieră.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.12.2011 sub nr. de mai sus, petentul D. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ MARAMUREȘ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR și C. L. B. M. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, să dispună următoarele: anularea hotărârii nr. 2799/29.09.2011 eliberată de către C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 6,9 ha teren cu vegetație forestieră, în sensul validării acestei suprafețe din localitatea B. M.; obligarea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la punerea în posesie; obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureș la eliberarea titlului de proprietate.

În motivarea de fapt a cererii, petentul a arătat că prin hotărârea nr. 2799/29.09.2011 comunicată de către C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a invalidat suprafața de 6,90 ha teren cu vegetație forestieră din anexa nr. 38 B. M. terenuri cu vegetație forestieră, la poziția nr. 25 a petentului.

A precizat că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de acesta a fost invalidată cu motivarea că „nu face dovada proprietății peste suprafața reconstituită anterior”.

De asemenea, a arătat că este moștenitor legal al defunctului D. Ș., decedat la data de 12.01.1982, având calitatea de fiu, și al defunctului D. G., decedat la data de 25.03.1945, care este bunicul acestuia.

Prin cererea formulată la data de 08.09.2005, petentul a solicitat în baza Legii nr. 247/2005 Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor comunei B. M. reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,90 ha teren cu vegetație forestieră, ocazie cu care a depus acte de stare civilă pentru a face dovada calității de moștenitor, acte de proprietate pentru a se face dovada proprietății și plan de amplasament și delimitare în vederea identificării acestor suprafețe de teren.

A învederat faptul că în baza Legii 18/1991 și a Legii 1/2000 i-au fost eliberat alte două titluri de proprietate, respectiv Titlul de proprietate nr. 6459/30.03.2009, în baza căruia i s-a reconstituit suprafața de 4 ha și 2200 mp, teren cu vegetație forestieră, pe . Titlul de proprietate nr._/97/22.06.1995, prin care i s-a reconstituit petentului suprafața de 1 ha la locul numit „Valea Stânii” și la locul numit „C. Izvorului sau Coasta Stânii”, având la bază registrul agricol al comunei B. M. de la pagina 11 și 31. Astfel, prin cererea de reconstituire formulată de către petent în baza Legii nr. 247/2005 s-a mai solicitat doar suprafața de 6,90 ha cu destinație forestieră de la locul numit „S. Buteasa – D. Boienilor”, în suprafață de 3,21 ha, „Sub Neamtu” în suprafață de 1,50 ha, „Din sus de casă” în suprafață de 0,50 ha, „Pe podinoc – Stâni” în suprafață de 0,55 ha, „C. Stânii” în suprafață de 1,27 ha.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În probațiune a depus hotărârea nr. 2799/29.09.2011 și acte de stare civilă.

Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș a depus întâmpinare arătând că în măsura în care reclamantul face dovada dreptului de proprietate peste suprafața reconstituită anterior, nu se opune admiterii cererii, solicitând să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În drept s-a prevalat de dispozițiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 247/2005, Titlul IV-VI și ale HG nr. 890/2005 cu modif. și compl. ulterioare.

Pârâta C. L. B. M. de aplicare a legii fondului funciar a depus întâmpinare, învederând faptul că în funcție de probele depuse la dosar de către reclamant și cele care urmează a mai fi depuse, nu se opune retrocedării suprafețelor solicitate, lăsând instanței să se pronunțe în această cauză.

Analizând cererea reclamantului, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 15 din 08.09.2005, reclamantul a solicitat, în calitate de moștenitor al tatălui său, D. Ș., reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră de 6,90 ha.

C. locală B. M. a propus validarea cererii reclamantului, însă comisia județeană Maramureș, prin hotărârea 2799 din 29.09.2011, a invalidat-o, la poziția 25.

Hotărârea 2799/29.09.2011 a fost comunicată reclamantului în data de 17.11.2011, plângerea împotriva acesteia, înregistrată în data de 15.12.2011, fiind formulată în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, prevăzută de art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată.

Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, D. I., reclamantul, este fiul lui D. Ș., decedat în 1982 și al lui M. M.. D. Ș. a avut ca tată pe D. G., acesta din urmă, fiind, deci, bunicul patern al reclamantului.

În urma cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate depuse de reclamant în anul 1991 și respectiv 1997 (filele 81-90), prin care a solicitat, printre altele, și reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri cu vegetație forestieră, în baza registrului agricol din perioada 1948-1951 al lui D. G. (f. 89) și respectiv, în baza registrului agricol din perioada 1948-1951 al lui D. Ș. (f. 82), petentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 4 ha 2200 mp, teren cu vegetație forestieră, prin titlul de proprietate 6459/2009 (f. 129), precum și asupra unei suprafețe de 1 ha teren cu vegetație forestieră, prin titlul de proprietate_/97/1995. D. G., bunicul reclamantului, deținea conform registrului agricol din perioada 1948-1951, o suprafață de teren cu vegetație forestieră, de 1,72 ha, iar D. Ș., tatăl reclamantului, deținea în perioada 1948-1951, o suprafață de teren cu vegetație forestieră, de 4,79 ha. În total suprafața de teren cu vegetație forestieră deținută de bunicul și tatăl reclamantului, conform registrelor agricole din perioada 1948-1951, era de 6,51 ha.

Pentru reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii 247/2005, reclamantul a înțeles să se folosească în probațiune de Registrul Cadastral din 1931, prin care s-au identificat proprietarii cu terenurile deținute și categoria de folosință a acestora (f. 96-110), de registrul agricol din perioada 1956-1958 al lui D. Ș. (f. 60), de martori și de expertiză topografică de identificare a terenurilor pe care le solicită.

Din registrul cadastral întocmit în anul 1931, însumând toate suprafețele de pădure identificate ca fiind proprietatea lui D. G., a reieșit o suprafață totală de 3,26 ha.

Cum acest registru cadastral a fost întocmit anterior registrelor agricole din perioada 1948-1951, ale lui D. G. și D. Ș., s-a prezumat că suprafața de 3,26 ha a fost cuprinsă în cea naționalizată, cuprinsă în registrele agricole ale bunicului și respectiv, tatălui reclamantului.

Prin expertiza efectuată în cauză s-a încercat identificarea topografică a terenurilor cu privire la care reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 247/2005, însă, întrucât din arhiva OCPI Maramureș lipseau cărțile funciare, nu s-a putut face o astfel de identificare. Prin expertiză s-a putut stabili doar unitatea amenajistică din care face parte terenul forestier solicitat de reclamant și că pentru o parte din terenul solicitat, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlurile 6459/2009 și_/97/1995. Pe cale de consecință, reclamantul și-a redus câtimea cererii la suprafața de 3 ha 2039 mp, teren cu vegetație forestieră.

Reclamantul nu a făcut dovada că terenurile cu vegetație forestieră situate în locurile „Pe podinoc”, „Din sus de casă” și „S. Buteasa”, au aparținut bunicului sau tatălui sau anterior naționalizării.

Din registrul agricol al lui D. Ș. din perioada 1956-1958, astfel cum se atestă prin adeverința de la fila 60 de la dosar, rezultă că tatăl reclamantului deținea teren fânat în locul „Stâna Buteasa” – 1 ha, pășune în locul numit „Stâna Buteasa” – 1,50 ha, pășune în locul „Buteasa” – 1,80 ha. Terenuri cu aceeași denumire și cu aceeași categorie de folosință și cu aceleași suprafețe sunt cuprinse și în registrul agricol din perioada 1959-1962 al lui D. Ș. care, conform registrului agricol din aceeași perioadă, al lui D. G., le-a transmis acestuia. În baza acestor registre agricole din 1959-1962 s-a reconstituit în favoarea reclamantului și a tatălui său, dreptul de proprietate asupra unui teren agricol în suprafață totală de 20,8380 ha, prin titlu de proprietate nr._/32/1994 și nr._/50/1994. Cum suprafața totală din registrele agricole din perioada 1959-1962 ale bunicului și tatălui reclamantului era de 16,94 ha și cum acestea cuprindeau terenurile nominalizate prin adeverința nr. 38 de la fila 60, eliberată în 20.01.1998 de Primăria B. M. (concluzie care s-a tras pe baza identității de denumire, suprafață și categorie de folosință a terenurilor enumerate în adeverința nr. 39/1998 și în registrele agricole din perioada 1959-1962) și cum prin titlurile de proprietate_ și_ s-a reconstituit reclamantului și tatălui său o suprafață de teren arabil mai mare decât cea cuprinsă în registrele agricole menționate și care au stat la baza reconstituirii, înseamnă că terenurile din adeverința 38/1998 (f. 60), pe care reclamantul și-a întemeiat prezenta plângere, au fost deja reconstituite și nu mai pot forma și obiectul Legii 247/2005.

În ceea ce privește declarațiile martorilor Ille I., Beszkhi E. și Satmarel I., acestea nu pot constitui o probă în susținerea cererii reclamantului, întrucât nu este suficient a se face dovada că antecesorii petentului au folosit anumite terenuri cu vegetație forestieră sau împădurite după data preluării. Pentru a se putea reconstitui dreptul de proprietate este necesar a se face dovada că terenurile solicitate au intrat, în mod legal, adică în conformitate cu legislația în vigoare la data dobândirii în patrimoniul reclamantului sau al autorului acestuia. În speță, nu s-a dovedit că terenurile „Pe podinoc”, „Din sus de casă”, „Stâna Buteasa” au intrat în mod legal, în proprietatea reclamantului sau a autorilor săi, nereieșind acest lucru nici din declarațiile martorilor, nici din expertiză, nici din adeverința nr. 38/1998.

Din contractul de întreținere încheiat între D. Ș. în 1932 nu reiese că terenurile pe care le-a dobândit în urma întreținerii și menționate în cuprinsul acestuia sunt imobile cu vegetație forestieră.

Singurele probe din care reiese că bunicul și tatăl reclamantului au deținut o suprafață totală de 6,51 ha de teren cu vegetație forestieră sunt registrele agricole ale lui D. Ș. și D. G., din perioada 1948-1951.

Cum reclamantului i s-a reconstituit în proprietate o suprafață totală de 5,22 ha teren cu vegetație forestieră, în temeiul art. 8 din Legea 18/1991, republicată și modificată, și art. 24 din Legea 1/2000, modificată, se reconstituie în proprietate diferența de 1,29 ha, dovada dreptului de proprietate asupra acesteia fiind făcută cu registrele agricole din perioada 1948-1951 ale bunicului și respectiv tatălui său, în condițiile art. 6 din Legea 1/2000, modificată.

Nu s-a dispus reconstituirea pe terenurile identificate prin expertiza topografică, întrucât nu a reieșit că acele terenuri au constituit vechiul amplasament al autorilor reclamantului.

Punerea în posesie se poate face de comisia locală fie pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt cunoscute și nu au fost reconstituite, în mod legal, în proprietatea altor persoane, fie pe alte amplasamente, libere la data reconstituirii.

Împotriva sentinței civile nr. 4039/27.05.2015 pronunțată de către Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, a formulat recurs recurentul-reclamant D. I., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii formulate și ulterior precizate, anularea hotărârii Comisiei Județene Maramureș și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha 2039 mp teren cu vegetație forestieră și validarea acestei suprafețe de teren.

În motivele de recurs, după redarea dispozitivului sentinței recurate, recurentul-reclamant a arătat că, în opinia sa, hotărârea instanței de fond este netemeinică în parte, recurentul criticând considerentele expuse de prima instanță în motivarea soluției pronunțate și învederând că, în opinia sa, a făcut dovada îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha și_ mp și nu pentru suprafața de doar 1,29 ha cât a reținut prima instanță.

Recurentul arată că a depus la dosar adeverința nr. 38 eliberată de către Primăria Comunei B. M., pentru o suprafață de 4,30 ha din anii 1956-1958 (fila 60 și 93); Registru Agricol pentru anii 1956-1958; Registru Agricol pentru anii 1959-1961; Registru Agricol pentru anii 1959-1963; extrasul din Registru cadastral din anul 1931 emis de către Primăria Comunei B. M., înscris din care rezultă, în opinia recurentului, că suprafața de teren solicitată a aparținut străbunicului D. G. a lui S.; planuri de amplasament și delimitare ale acestor terenuri solicitate, întocmite de către C. locală cu ocazia formulării cererii de reconstituire, plan de amplasament și delimitare în care s-a făcut mențiunea că, aceste terenuri sunt libere. Și tot pentru identificarea terenurilor solicitate a fi reconstituite s-a întocmit un raport de expertiză topografică care a identificat terenurile solicitate, terenurile cu suprafețe, vecinătăți, denumire și unitatea amenajistică, ca fiind situate în „Dâmbul Boienilor”, având o suprafață de 2 ha 1598 mp; terenul situat la locul denumit „Pe Podinoc-S.” cu o suprafață de 5406 mp și terenul situat la locul denumit „Din sus de casă” cu o suprafață de 5035 mp, terenuri identificate ca fiind libere și nesolicitate prin titlurile anterioare de către recurent.

În raport de concluziile expertizei topografice întocmită în prezenta cauză de d-nul expert B. I. M. care a arătat că, o parte din terenurile solicitate au fost deja primite de către petent, recurentul a înțeles a preciza cererea formulată în sensul că a solicitat reconstituirea doar a suprafeței de 3 ha 2039 mp de teren cu vegetație forestieră și nu a suprafeței de 6,90 ha teren cu vegetație forestieră. Recurentul mai precizează că trebuie avut în vedere că, deși anterior a solicitat reconstituirea și a altor terenuri cu destinație forestieră, cu ocazia depunerii cererii deduse judecății a depus alte înscrisuri în dovedirea terenurilor care fac obiectul cererii de reconstituire constând în adeverința și Registrul cadastral din anul 1931 emis de către Primăria comunei B. M., înscrisuri din care rezultă că acele suprafețe solicitate a fi reconstituite au aparținut antecesorului petentului, în opinia recurentului. Chiar și pârâta-intimată C. locală B. M. a arătat în poziția sa, în fața instanței (fila 114) faptul că, pe lângă suprafața înscrisă în registrul agricol pentru a-și justifica cererea, petentul a venit în fața Comisiei locale și cu alte documente în afara registrului agricol. În urma solicitărilor instanței, această comisie a confirmat faptul că, sintagma „alte documente” se referă tocmai la acel registru cadastral din anul 1931 și tocmai în raport de acele documente și identificări prin planul de amplasament s-a propus retrocedarea terenurilor solicitate.

Recurentul arată că, în opinia sa, în ceea ce privește adeverința de la fila 60 de la dosarul cauzei, din care rezultă că tatăl reclamantului deține teren fânaț în locul „S. Buteasa” 1 ha, pășune în locul denumit „S. Buteasa” 1,50 ha și „Buteasa” 1,80 ha, instanța fondului în mod greșit interpretează acel înscris, în condițiile în care susținerile recurentului au fost că deși acele terenuri figurează în Registru Agricol și în adeverința menționată mai sus sub destinația de pășune și fânaț, aceste terenuri s-au împădurit și au devenit suprafețe cu vegetație forestieră. Această împrejurare privind destinația terenurilor solicitate a fi reconstituite a fost întărită și confirmată în fața instanței de fond, în opinia recurentului, de către vecinii de proprietate (B. E., Satmarel I., I. Ș.) persoane care audiate fiind au confirmat că antecesorii petentului au deținut în proprietate terenuri pe care le-au preluat și le-au împădurit. În ceea ce privește suprafața de teren reconstituită de 1,29 ha, prima instanță apreciază că se cuvine reclamantului doar suprafața de 1,29 ha, adică suprafața de teren rezultată, din suprafața totală de 6,51 teren cu vegetație forestieră rezultată din înscrisuri și 5,22 ha teren cu vegetație forestieră care s-a reconstituit petentului. Corespunde realității că anterior formulării acestei cereri i-au fost eliberate petentului în baza legilor anterioare, respectiv legea nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000 alte două titluri de proprietate, respectiv titlul de proprietate nr.6459 din 30.03.2009 și titlul de proprietate nr._/97 din 22.06.1995. Dar aceste două titluri de proprietate se referă la alte parcele de teren situate în alte amplasamente, fiind identificate sub alte denumiri decât cele solicitate prin cererea formulată de către petent, arată recurentul.

Astfel, în ceea ce privește titlul de proprietate nr. 6459/30.03.2009, în baza acestui titlu de proprietate petentului i-a fost reconstituită o suprafață de teren de 4 ha și 2200 mp, teren cu vegetație forestieră, pe . în ceea ce privește titlul de proprietate nr._/97/22.06.1995, prin acest titlu i s-a reconstituit petentului o suprafață de 1 ha la locul numit „Valea Stânii” și la locul numit „C. Izvorului”, având la bază Registru Agricol al comunei B. M. de la pagina 11 și 31 din dosarul cauzei.

Prin cele două titluri de proprietate s-a reconstituit o suprafață de 5,22 ha de teren cu destinație forestieră, iar prin cererea care face obiectul prezentului dosar s-a mai solicitat doar suprafața de 3 ha 2039 mp, terenuri care așa cum se arată în conținutul raportului de expertiză sunt libere și nu au fost primite cu ocazia eliberării altor titluri de proprietate de către petent.

Așadar, prin cererea de reconstituire formulată de către petent în baza Legii nr. 247/2005 s-au solicitat alte terenuri situate pe alte amplasamente decât cele solicitate anterior prin cererile formulate, respectiv suprafața de teren de 3 ha 2039 mp cu destinație forestieră de la locul numit „S. Buteasa-D. Boienilor” în suprafață de 2 ha 1598 mp; „Din sus de casă” în suprafață de 5035 mp; „Pe Podinoc-S.” în suprafață de 5406 mp și totodată având la bază alte înscrisuri în dovedirea împrejurării că aceste suprafețe de teren au aparținut antecesorilor petentului-recurent, arată recurentul.

Intimata C. județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar a formulat întâmpinare la cererea de recurs, arătând că își menține susținerile din întâmpinarea depusă la instanța de fond pentru termenul din 9.03.2012, lăsând la aprecierea instanței soluționarea recursului.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 308 alin. 2 și art. 242 Cod procedură civilă, precum și dispozițiile Legii nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare-fila 11.

Intimata C. L. B. M. de aplicare a legilor fondului funciar nu a depus întâmpinare.

În conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă 1865, recurentul prin avocat, a depus la dosar și concluzii scrise.

Analizând sentința civilă nr. 4039/27.05.2015 a Judecătoriei Baia M., pe baza motivelor de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Prin declarația de recurs, recurentul-reclamant redă soluția pronunțată de prima instanță, după care descrie starea de fapt susținută și în acțiunea precizată în fața instanței de fond, apoi enumeră probele administrate, concluzionând în sensul netemeiniciei în parte a soluției atacate.

Examinând motivele de recurs, tribunalul constată că acestea reflectă nemulțumirea recurentului față de soluția pronunțată, dar nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de modificare a sentinței prevăzute de codul de procedură civilă 1865.

Susținerea din motivele de recurs potrivit căreia, cu ocazia depunerii cererii deduse judecății, recurentul a depus alte înscrisuri în dovedirea terenurilor care fac obiectul cererii de reconstituire, constând în adeverința și registru cadastral din anul 1931 emise de primăria comunei B. M., a fost învederată și primei instanțe, care, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului de fond, a procedat la o analiză corespunzătoare a acesteia, solicitând și Comisiei locale B. M. de aplicare a legilor fondului funciar, cu adresă, să răspundă despre ce alte documente s-a făcut vorbire-fila 113 din dosarul de fond.

C. locală B. M. a răspuns cu adresa nr. 223/21.02.2013 că recurentul a depus la comisia locală de fond funciar la cererea formulată în baza Legii nr. 247/2005 pe lângă adeverințele de la registrul agricol și înscrisurile care există la dosar, sintagma folosită, respectiv „și alte documente”, arată comisia locală, se referă tocmai la aceste înscrisuri. C. locală arătând că a propus retrocedarea suprafețelor solicitate inițial de 6,90 ha teren forestier, pe baza identificării în teren a acestor suprafețe și recunoașterea acestora de către vecinii de teren –fila 114 din dosarul de fond.

Examinând actele și lucrările dosarului de fond, ansamblul materialului probator administrat, coroborat cu susținerile părților, prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că prima instanță, analizând în mod judicios probele administrate, în mod corect a reținut faptul că D. G., bunicul reclamantului, deținea conform registrului agricol din perioada 1948-1951, o suprafață de teren cu vegetație forestieră, de 1,72 ha, iar D. Ș., tatăl reclamantului, deținea în perioada 1948-1951, o suprafață de teren cu vegetație forestieră, de 4,79 ha. În total suprafața de teren cu vegetație forestieră deținută de bunicul și tatăl reclamantului, conform registrelor agricole din perioada 1948-1951, era de 6,51 ha.

Din registrul cadastral întocmit în anul 1931, însumând toate suprafețele de pădure identificate ca fiind proprietatea lui D. G., a reieșit o suprafață totală de 3,26 ha.

Cum acest registru cadastral a fost întocmit anterior registrelor agricole din perioada 1948-1951, ale lui D. G. și D. Ș., în mod corect prima instanță a reținut că suprafața de 3,26 ha trebuia să fie cuprinsă în cea naționalizată, cuprinsă în registrele agricole ale bunicului și respectiv, tatălui reclamantului.

Prin expertiza efectuată în cauză s-a încercat identificarea topografică a terenurilor cu privire la care reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 247/2005, însă, întrucât din arhiva OCPI Maramureș lipseau cărțile funciare, nu s-a putut face o astfel de identificare. Prin expertiză s-a putut stabili doar unitatea amenajistică din care face parte terenul forestier solicitat de reclamant și că pentru o parte din terenul solicitat, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlurile 6459/2009 și_/97/1995. Pe cale de consecință, reclamantul și-a redus câtimea cererii de la suprafața de 6,9 ha la suprafața de 3 ha 2039 mp, teren cu vegetație forestieră.

Din registrul agricol al lui D. Ș. din perioada 1956-1958, astfel cum se atestă prin adeverința de la fila 60 de la dosar, rezultă că tatăl reclamantului deținea teren fânat în locul „Stâna Buteasa” – 1 ha, pășune în locul numit „Stâna Buteasa” – 1,50 ha, pășune în locul „Buteasa” – 1,80 ha. Terenuri cu aceeași denumire și cu aceeași categorie de folosință și cu aceleași suprafețe sunt cuprinse și în registrul agricol din perioada 1959-1962 al lui D. Ș. care, conform registrului agricol din aceeași perioadă, al lui D. G., le-a transmis acestuia. În baza acestor registre agricole din 1959-1962 s-a reconstituit în favoarea reclamantului și a tatălui său, dreptul de proprietate asupra unui teren agricol în suprafață totală de 20,8380 ha, prin titlu de proprietate nr._/32/1994 și nr._/50/1994. Cum suprafața totală din registrele agricole din perioada 1959-1962 ale bunicului și tatălui reclamantului era de 16,94 ha și cum acestea cuprindeau terenurile nominalizate prin adeverința nr. 38 de la fila 60, eliberată în 20.01.1998 de Primăria B. M., concluzie corectă ce rezultă din identitatea de denumire, suprafață și categorie de folosință a terenurilor enumerate în adeverința nr. 39/1998 și în registrele agricole din perioada 1959-1962 și cum prin titlurile de proprietate_ și_ s-a reconstituit reclamantului și tatălui său o suprafață de teren arabil mai mare decât cea cuprinsă în registrele agricole menționate și care au stat la baza reconstituirii, înseamnă că terenurile din adeverința 38/1998 (f. 60), pe care reclamantul și-a întemeiat prezenta plângere, au fost deja reconstituite și nu mai pot forma și obiectul Legii 247/2005.

Recurentul nu a făcut dovada că Registru Cadastral din anul 1931 se referă la alte terenuri decât cele cuprinse în registrele agricole din perioada 1948-1951.

În mod greșit susține recurentul că prima instanță ar fi interpretat greșit conținutul adeverinței de la fila 60 din dosar. Din considerentele expuse de prima instanță rezultă în mod clar silogismul judiciar redat în cele ce preced, raționamentul primei instanțe fiind corect raportat la probele administrate.

În mod corect prima instanță a admis în parte cererea și a dispus reconstituirea pentru suprafața de 1,29 ha, având în vedere că, din probele administrate, a rezultat un total de 6,51 ha teren cu vegetație forestieră, din care o suprafață de 5,22 ha a fost reconstituită anterior.

Împrejurarea că terenurile solicitate sunt libere nu poate constitui dovada îndreptățirii la reconstituire.

Recurentul nu a dovedit cu „alte înscrisuri” susținerile referitoare la suprafața de teren pentru care solicită modificarea sentinței atacate.

Așa fiind, constatând că starea de fapt reținută de către prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în mod corect, în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, în baza art. 312 alin. 1 teza a II- a Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat, păstrând sentința atacată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul-reclamant D. I., domiciliat în P., . jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 4039/27.05.2015, pronunțată de către Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de azi, 9.09.2015.

Președinte Judecători Grefier

V. A. L. W. D., Ț. D. H. M.

Red.Ț.D./9.09.2015

Tred. M.H./ 10.09.2015 - 2 ex.

Judecător la fond: R. D. D.

← Obligaţie de a face. Decizia nr. 312/2015. Tribunalul MARAMUREŞ		Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 363/2015. Tribunalul... →

Fond funciar. Decizia nr. 259/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 259/2015. Tribunalul MARAMUREŞ